Faceți căutări pe acest blog

vineri, 31 decembrie 2010

„Securitate și intelligence în secolul XXI” (SRI 2010)

 

http://arhiva.sri.ro/fisiere/studii/SECURITATE_SI_INTELLIGENCE.pdf

Abstract

In the complex international system, comprising from traditional modern, premodern, and postmodern states, as Robert Cooper says, unprecedently diverse security problems emerge, and assimetric threats quickly arise near the classic ones. Most of the theories and strategies in this field come from scholars and practitioners from the progressist, postmodern area, but their applicability in the other fields can be difficult. An assimilation that is not critical and not reffered to its own realities can generate intelligence failures with effects that can hardly be controlled. We recommend carefulness in allocating nowadays and future resources for each type of threats because organizational change cannot be divided from social change. In this equation, OSINT can be the catalyst of knowledge in double way: from society to security structures and from security structures to society.

Cuvinte-cheie: globalizare, stat-reţea, informaţie de încredere, partajarea cunoaşterii, adecvarea interpretării 

1.Repere geostrategice

2.Abordări de securitate

3. OSINT  - catalizatorul cunoașterii în dublu sens: dinspre societate către structurile de secritate și dinspre structurile de securitate către societate

4. Provocări și soluții

Bibliografie

11

miercuri, 1 decembrie 2010

Lipovenii din județul Constanța (DOBRINESCU 2010)

Cerasela Dobrinescu, Portul tradițional al lipovenilor din Ghindărești, județul Constanța, „Datina”, Constanța, s. v., XVI, decembrie 2010, pp. 18-19

Localitatea Ghindărești este situată în partea de NV a județului Constanța, la 89 km de Constanța, iar aici există cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din județ (3200 locuitori), care, în cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, și-au menținut nealterate obiceiurile, credințele religioase și portul tradițional.

În costumul lipovenilor se regăsesc elemente vechi, specifice Rusiei centrale, care reflectă universul spiritual al acestei etnii și reprezintă „o punte de legătură între mistic, laic și trecut” (1).

Toate piesele de costumu, femeiești și bărbătești, sunt croite din materiale produse de fabrică: palotno (pânăz), barhat (catifea), șolc (mătase), sucno (postav).

Chiar dacă în rândurile comunității au pătruns influențe ale modei orășenești, costumul femeiesc a păstrat multe elemente din vechiul costum rusesc din preajma Moscovei și a Volgăi, de unde au venit lipovenii (2).

Piesele de port reprezentative ale lipovencelor din Ghindărești sunt: bluza (cofta), fusta (iubka), rochia (șubka), brâul (pois), șorțul (zapăn), scurta (cuțaveica), boneta (kichka), basmaua în trei colțuri (casiak), baticul (plotok), basmaua înflorată (șalichka), broboada (șalika).

Bluza este croită din pânză industrială, înflorată sau simplă, cu mâneci lungi și ușor evazată pe șolduri.

Fusta este lungă, largă, încrețită în talie, confecționată din material uni sau înflorat și prezintă pe poale 2-3 rânduri de panglică aplicată sau dantelă.

Rochia, cu croială simplă, este încrețită în talie, uneori cu bretele (asemănătoare unui sarafan), lungă până la glezne și răscroită mult în partea superioară. Peste fustă sau rochie se pune șorțul, confecționat din pânza sau stofă subțire.

O piesă de mare însemnătate este brâul, țesut sau împletit din lână colorată, îngust, cu ciucuri mari la capete și lung de 2 m. Brâul are o mare încărcătură spirituală și un rol apotropaic, iar lipovenii consideră că face legătura dintre trup și suflet. El este primit în ziua botezului împreună cu cruciulița (krestik) și cămașa cu care nou-născutul va intra în biserică. „Așa e de când ne știm. Toți poartă pois și-l luăm în mormânt; ne protejează în timpul vieții și ne însoțește și după ce murim. Când se botează copilul primește mai întâi pois și krestik. Copilul intră păgân în biserică și iese creștin, cu cruciulița la gât și pois-ul la mijloc” (3). Importanța acestei piese de port (marcă identitară a etniei) în viața spirituală a lipovenilor este relevată de faptul că se lucra doar de Sf. Maria, în timp ce ce se citeau 40 de molitve (4).

Pe timp de iarnă, femeile, mai ales cele mai în vârstă, îmbracă o scurtă (cuțaveica), din catifea de culoare neagră, căptușită cu lână și decorată cu tighele (matlasată) pe toată suprafața.

Femeile poartă părul lung, împletit în două cozi, strânse într-un mic coc la spate. Aceste cozi, ce simbolizează cununa, cuplul, se împletesc pe dos, la spate, apoi se adună într-un coc și se leagă kichka (5). Kichka este o bonetă din mătase, matlasată pe margini, și reprezintă un simbol al femeii căsătorite. Nașa este cea care îi leagă miresei kichka pe cap, în biserică, în timpul slujbei de cununie, iar aceasta o va purta pe tot parcursul vieții. Peste kichka se leagă casiak, un batic monocolor din mătase sau material fin, de formă triunghiulară, având câte un ciucure colorat la fiecare colț. Cele trei terminații ale casiak-ului simbolizează Sfânta Treime.

Alături de aceste două piese, pentru acoperirea capului se folosește și plotok, un batic cu franjuri de mătase, legat astfel încât să se zărească și ciucurii de la casiak. În anotimpurile friguroase se poartă salika (broboada).

La petreceri (nunți), peste părul adunat la spate într-un coc, femeile pun zbornik, o bonetă confecționată dintr-un suport de carton, îmbrăcat cu mătase sau satin în culori vii și ornamentat cu motive florale sau geometrice, realizate cu paiete. Fiind o piesă festivă, zbornik nu se poartă în cadrul slujbei religioase.

Fetele poartă capul descoperit, iar părul lung est estrâns într-o coadă la spate și legat cu o panglică (lenta), care, dacă este de culoare roșie este un semn că fata este logodită. Cutumele impun tinerelor necăsătorite în mnomentul intrării în biserică să aibă capul acoperit cu batic.

Și portul bărbătesc a păstrat vechi elemente rusești, specifice locurilor de baștină. Piesele de port întâlnite la bărbați: cămașa, pantalonii, brâul, haina lungă, haina scurtă, izmenele, pălăria (sleapa)și căciula (șapka) (6). 

Cămașa (rubașka, rubaha) este croită din pânză colorată sau mătase fără guler (guler sub formă de bentiță sau guler-tunică) cu manșetă, lungă până deasupra genunchilor încheiată în față sau într-o parte )cămășile mai vechi) și purtată peste pantaloni. Peste cămașă se leagă poisul, ai cărui ciucuri sunt lăsați să atârne într-o parte, pe șold.

Pantalonii (stani) largi, vara sunt mai subțiri, iar iarna groși. Haina scurtă de postavse îmbracă fără un prilej anume, în anotimpurile reci, în timp ce haina lungă (padiovska, padeuka) este o piesă de ceremonial, specifică lipovenilor staroveri, lucrată din stofă groasă, închisă la culoare și purtată cu precădere la biserică.

Pe timp de iarnă, pe sub pantaloni, bărbații poartă padstaniki (izmene) din pânză albă, iar în picioare ciorapi (iericiki) simpli împletiți din lână. Capul este acoperit cu pălării sau căciuli înalte din astrahan (7). Încălțămintea constă în pantofi sau cizme, în funcție de anotimp. Cu ani în urmă, bărbații încălțau și opinci (pastalî), lucrate din piele de porc și legate pe picior cu șiret (8).

Bătrânii poartă barbă, uneori și bărbații mai tineri.

Ca și femeile, bărbații poartă la gât o cruciuliță (krestik), de care nu se despart niciodată și pe care au primit-o la botez ca semn al creștinării. Un rol însemnat îl au și mătăniile (lestovka, lestulka), care completează costumul de biserică, atât al femeilor, cât și al bărbaților. Aceste obiecte de rit, specifice etniei, sunt confecționate din piele, iar în locul mărgelelor prezintă două terminații triunghiulare (brăduț) și mici rulouri de piele (noduri), 112 la număr, care țin socoteala mătăniilor și rugăciunilor. „La fiecare nod mic este pomenită Sfânta maria, iar la cel mari, Tatăl Nostru” (9).

În Ghindărești există obiceiul ca tinerii să primească dela părinți, cu prilejul căsătoriei, cel puțin o lestovka, dar pe parcursul vieții, într-o casă se adună mai multe, cumpărate de la Slava Rusă sau de la târgurile organizate în sat cu prilejul principalelor sărbători religioase (hramul bisericii). De la aceste târguri, unde sosesc vânzători ambulanți de la Brăila sau Tulcea, se pot cumpăra și alte piese de port: zborniki, bonete (kichki), pois-uri, batice.

Portul tradițional al lipovenilor din Ghindărești a păstrat de-a lungul timpului elementele distinctive ale unui neam, pe care influențele venite din exterior nu le-a îndepărtat de origini. Astăzi, costumul lipovenesc este unul de sărbătoare, dar mai ales de biserică. 

Note
1. Steluța Pârău, Multiculturalitatea în Dobrogea, Ex Ponto, Constanța, 2007, p. 113.
2. Elena Secoșan & Paul Petrescu, Portul popular de sărbătoare din România, Meridiane, București, 1984, p. 124.
3. Inf. de teren, Tihan Dănilă, n. 1941, loc. Ghindărești, jud. Constanța.
4. Inf. de teren, Tihan Evdochia, n. 1944, loc. Ghindărești.
5. Inf. de teren, Dănilă Maria, n. 1953, loc. Ghindărești.
6. Elena Secoșan & Paul Petrescu, op. cit., p. 124.
7. Inf. de teren, Simeon Paraschiva, n. 1919, loc. Ghindărești.
8. Inf. de teren, Filat Ștefan, n. 1943, loc. Ghindărești.
9. Inf. de teren, Tihan Evdochia, n. 1944, loc. Ghindărești.

vineri, 16 aprilie 2010

Artiști ai Teatrului Fantasio Constanța (LĂPUȘAN 2010)

 Aurelia Lăpușan & Ștefan Lăpușan, Valori ale culturii de masă în Dobrogea. Școala Populară de Arte și Meserii, Constanța, 2010

(...) „(...) Chiar dacă n-au fost angajați permanenți ai Teatrului Fantasio, o pleiadă de artiști valoroși din țară ne-au onorat cu prezența lor. Dintre aceștia, Margareta Pâslaru. Mama sa, Magda Dimitriu-Bârlad, apreciată soprană de operă, crescută în casa lui Beniamino Gigli (1890-1957), celebrul tenor italian, a fost un timp corepetitoare la Teatrul Liric. Multe din creațiile mele au fost lansate de M. P., devenind șlagăre. „Ale tale”, pe care împreună cu Dan Spătaru l-a prezentat la Festivalul internațional de la Varadero - Cuba, a primit Marele Premiu. După doi ani, acest cântec a fost preluat și cântat pe scena Festivalului Cerbul de Aur de către Julio Iglesias.”

M. D. B. a fost corepetitoare la Școala Populară de Artă. Era fiica sculptorului  Ion Dimitriu Bârlad, autorul bustului lui Ion N. Roman.

La fel de statornici colaboratori au fost: Marina Voica, Corina Chiriac, Angela Similea, Ș. Hrușcă, V. Șeicaru, A. Jula, Miron, Doina Badea, Nicolae Nițescu, Aurelian Andreescu și mulți alți artiști de mare valoare. De asemenea, împreună cu Jean și Gelu și ceilalți comici ai teatrului în multe spectacole au obținut succese pe scenă la Fantasio: Amza Pellea, Dem Rădulescu, Marin Moraru, Nae Roman, N. Stroe, Mircea Crișan, Stela Popescu și mulți alți valoroși artiști.

La 1 aprilie 1969 s-a înființat Teatrul de Revistă Fantasio Constanța, cu administrația și atelierele în fostul sediu de pe bd. Ferdinand.

În 1975, a fost creată Secția de Teatru Muzical pentru Copii și Tineret cu Sorina Braun, Elena Iacob, Mioara Fraum, Petrișor Tănase, Vasile Bota, Rodica Țocu. Pentru a diversifica ceastă secție, s-a angajat în 1985 formația vocal instrumentală Euxin și încă trei soliști vocali, cu care a început organizarea de concerte rock.

vineri, 1 ianuarie 2010

Deținutul politic G. Sarry (SARRY 2010)

Gelu Culicea, Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate, „Ex Ponto”, Constanța, 2-3 (58-59), 2018, 172-173
George Sarry, Amintiri din închisoare și din libertate, Bibliotheque et Archives Nationales du Quebec, 2010

Volumul se integrează în suita lucrărilor de memorialistică din închisorile comuniste ale anilor 50.
Mărturisesc că am citit cu aviditate acest lucrări apărute după evenimentele din decembrie 1989, care au dus la prăbușirea regimului comunist. Parcurgând paginile acestor cărți, treci prin diverse stări sufletești (uimire, groază, mânie) și rămâi nedumerit cum au putut acești oameni, de diverse categorii sociale și profesii, să îndure mizeria, pedepsele sălbatice, frigul, foamea și umilințele la care erau supuși în permanență, alături de munca istovitoare, de ocnaș. În ciuda acestora, majoritatea și-au păstrat convingerile politice sau religioase, crezând cu ardoare că acel regim nenorocit impus de ocupanții sovietici se va prăbuși într-o zi.
Unii dintre cei care au pătimit chinurile enumerate mai sus a fost și autorul cărții de față, George Sarry, nepot al unui ilustru publicist constănțean, întemeietorul longevivului periodic „Dobrogea Jună”, Constantin Sarry. De altfel, din cei opt frați ai autorului, șase au trecut prin închisorile comuniste.
Amintirile, sunt de fapt, mărturii cutremurătoare, despre viața trăită în închisorile de la Aiud, Baia Sprie, Cavnic și Pitești. Fiind cel mai tânăr, a luat apărarea celor mai în vârstă, i-a ajutat cum a putut, depista „turnătorii” pe care îi pedepsea, răspândea informații printre deținuți prin alfabetul Morse. Pentru toate acestea, a suportat bătăi și a pătimit mult timp în carceră, nemâncat și cu lanțuri la picioare.
Autorul recunoaște că a scris aceste memorii fără intenția de a face literatură, ci pur și simplu a de a lăsa mărturie urmașilor despre o perioadă grea de din viață (unsprezece ani de temniță) și din istoria noastră.
Interesante sunt și paginile despre Constanța dinainte de război, despre privațiunile și pericolele din perioada respectivă, apoi din viața orașului de după ieșirea lui din închisoare.
La scurt timp după aceasta, reușește să părăsească țara, ajutat de mama și frații săi care se aflau în Anglia, unde pleacă inițial, stabilindu-se apoi în Canada, unde își întemeiază o familie frumoasă, având două fiice și trei nepoate. A împlinit de curând vârsta de 90 de ani. În discuțiile telefonice purtate, l-am întrebat la un moment dat cum au reușit să suporte și el și ceilalți regimul înfiorător și să ajungă, în ciuda acestuia, la aceste vârste venerabile. Răspunsul a fost pe măsură: „Dar și câți au pierit, dragă domnule!”
În încheiere, menționăm că volumul beneficiază de o prefață pertinentă a Doinei Jela, precum și de câteva pagini cu fotografii de familie și ale unor foști colegi de închisoare și de o hartă pușcăriilor comuniste.