Scriitori de duminică („TOMIS” 1998)

 S. F., Scriitori de duminică, „Tomis”, Constanța, martie 1998

Ioana Pârvulescu, Ploiești: „Toată viața am fost bântuită de furtuni mute”, spuneți. Ne pare rău. Vă recomandăm o altă metodă de a hălădui sub un cer cât de cât senin, decât scrisul, pentru că versurile dumneavoastră, deși născute probabil dintr-o autentică suferință psihică, sunt din păcate sterile, adică fără rost. „În bântuirea mea de sânge / Cu inima tunând / Bătăile destinului”. Când inima „vă tună”, luați nitroglicerină.

Ionel Geamănu, Tulcea: M-ați dat gata cu pătrunzătoarele dv. comentarii heideggeriene. N-am mai avut somn o săptămână. Citez melancolic: „Pe lângă ceea ce el este deja, Dassein-ul mai este și ceea ce încă nu <este>, așteptând să fie”. Măi, să fie!

Constantin Manole, Călărași: Proza dv. a pus pe fugă toată redacția. Nu cităm nimic ca să nu-i supunem și pe alții la chinuri olfactive. Titlul, însă, adevărată metaforă daliniană, merită amintit: Gânduri pe tron.

Adrian Boștinaru, Botoșani: Sunteți un teluric și un damnat și un rătăcit. Ce poate fi mai plictisitor? Scormoniți în proză prin sate noroioase, descrieți aprins părul pubian al unei CAP-iste, deșurubați motorul unui tractor, flocăiți un câine, îl trageți pe popă de sutană. Astâmpărați-vă, până nu e prea târziu!

Gheorghe Dobre, Cluj: Nu-i de mirare că revistele clujene vă resping sistematic avansurile libidinoase, d-le colonel (în re-tragere). Trageți fără folos cu ochiul prin gaura cheii unei cazărmi în care se întâmplă lucruri degradante pentru armia română. Mă rog. Știți dumneavoastră ce știți. Dar dacă este adevărat, ar fi bine să păstrați secretul ori să mergeți la școala elementară pentru a învăța măcar o țâră de gramatică.

Elena Lucaciu, Constanța: Profesoara de română care v-a încurajat să scrieți versurile nu-i în toate mințile. Cităm, pe gânduri: „Pocnesc în șesuri crinii / de rouă și de lună / precum sânii”. „În grai dulce, semințele se aud / cântând în țarini și-n orașe / oierii ne oferă case...”. Dacă oierii au început să ne ofere case, nu mai e nici o scăpare. Se apropie, într-adevăr, sfârșitul lumii.

Adrian Boboc, Constanța: Scrieți un fel de proză petică leșinată, presărată cu metafore ciupite de prin mințile detunate ale unor versificatori cândva la modă. Câteva exemple: „călcâiul tău se umple de aripă”, „trifoi în patru foi pe guri cutremurate”, „flacără de tâmplă”, „devenirea-n arcuri”, „raza unei stele pure ca zăpada”.