„Biografii posibile” (CORBEA & FLORESCU 1973)

 Ileana Corbea & Nicolae Florescu, Biografii posibile. Interviuri, Eminescu, București, 1973

9. Argument

11 Cu Eugen Barbu despre scriitorul total („Astra”, III, 12, 1968)

21 Cu Ion Dodu Bălan despre profilul moral al criticului („Astra”, V, 7, 1970)

27 Cu Mihai Beniuc despre „imposibila întoarcere”  („Manuscriptum”, III, 2(7), 1972)

37 Cu Demostene Botez despre „un mod de existență” („Astra”, IV, 3, 1969)

46 Cu Radu Boureanu călătorind prin vârstele Solarei nopți („Astra”, IV, 4, 1969)

51 Cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga între „iconoclastii și venerație” („Astra”, V, 12, 1970)

56 Cu Virgil Carianopol răsfoind amintiri („Radio București”, Acasă la..., 9 I 1970)

62 Cu Șerban Cioculescu  despre sine și despre critică („Astra”, IV, 9, 1969)

67 Cu Constantin Ciopraga despre modelul „gânditorului nocturn” („Astra”, VI, 5, 1971)

74 Cu Sergiu Dan despre cărți și autori („Radio București”, Acasă la..., 18 III 1970)

82 Cu Lucia Demetrius despre expresia unui destin („Radio București”, Acasă la..., 8 X 1970)

88 Cu Al. Dima despre comparatism literar („Astra”, IV, 11, 1969)

94 Cu Ștefan Augustin Doinaș despre „ipostazele” propriei creații („Astra”, V, 2, 1970)

102 Cu Ion Dongorozi despre „excapada” craioveană a unui moldovean („Radio București”, Acasă la..., 12 VI 1970)

109 „Simt toate dimensiunile scurtându-se; inclusiv a vieții” (Ultimul interviu al lui Gherghinescu Vania) („Cronica”, V, 46, 14 XI 1970)

117 Cu Horia Lovinescu din nou în Arcadia („Astra”, VII, 5, 1972)

126 Cu George Macovescu despre visuri și poezie („Astra”, IV, 4, 1969)

134 Cu Aurel Martin despre „avatarurile” unei generații („Astra”, V, 11, 1970)

143 „Parcă mia-r fi rușine să-l contrazic pe Lovinescu” (Ultimul interviu al Sandei Movilă) („Radio București”, Acasă la..., 19 VI 1970)

151 Cu Fănuș Neagu sub zările câmpiei („Astra”, V, 8, 1970)

158 Cu Ovidiu Papadima despre tradiție și modernitate („Astra”, V, 9, 1970)

168 Cu I. Peltz între portrete și caricaturi („Radio București”, Acasă la..., 3 IV 1970)

175 Cu Ioana Postelnicu între Bogdana și Plecarea Vlașinilor („Radio București”, Acasă la..., 29 V 1970)

185 Cu Profira Sadoveanu într-un climat... sadovenian („Radio București”, Acasă la..., 22 V 1970)

193 Cu Dan Simonescu despre literatura medievală românească („Astra”, IV, 6, 1969)

199 Cu Mircea Horia Simionescu despre legile interioare ale „jocului” („Astra”, VI, 1, 1971)

204 Cu Henriette Yvonne Stahl despre Voica și celelalte („Astra”, IV, 12, 1969)

211 Cu Zaharia Stancu „în căutarea timpului pierdut” („Astra”, V, 1, 1970)

217 Cu D. I. Suchianu despre „onoarea de  pricepe” („Astra”, VII, 4, 1972)

225 Cu Ieronim Șerbu... „dincolo de tristețe” („Radio București”, Acasă la..., 15 V 1970)

233 Cu Mircea Ștefănescu despre „succes” („Radio București”, Acasă la..., 20 XI 1969)

240 Cu Virgil Teodorescu despre avangarda literară și literatura contemporană („Astra”, IV, 10, 1969)

246 Cu Radu Tudoran despre nostalgia cărărilor pierdute („Astra”, IV, 1, 1969)

253 Cu Nicolae Țațomir despre oameni și locuri („Radio București”, Acasă la..., 14 XII 1970)

259 Cu Iulian Vesper despre „acest oraș, să-i spunem - Bogdania” („Cronica”, IV, 25, 21 VI 1970)

II.

267 Cu Andrei Oțetea despre chemarea istoriei („Manuscriptum”, II, 4(5), 1971)

274 Cu Ion Miclea despre fotogenia scriitorilor („Radio București”, Acasă la..., 26 XII 1970)

279 Cu Milița Petrașcu despre „statuile” scriitorilor („Cronica”, VII, 21, 26 V 1970)

Sursele de informare documentară (INIDST 1973)

INSTITUTUL NAȚIONAL DE INFORMARE ȘI DOCUMENTARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI TEHNICĂ, Identificarea, circulația, prelucrarea și folosirea surselor de informare documentară. Recomandare metodologică, București, 1973.

Cuprins
(3) Prezentare
(5) 1. Informarea științifică: originea, conținutul și locul ei în cadrul activității științifice
(13) 2. Nevoi și cerințe de informare - condiții de satisfacere a lor
(13) 2.1. Relații sistem de informare - beneficiari
(14) 2.2. Condiții de diferențiere și de satisfacere a nevoilor și a cerințelor specifice de informare
(14) a. Activitatea desfășurată de beneficiari
(18) b. Scopul în care se folosesc informațiile
(18) c. Domeniul de specialitate
(19) d. Mediul de informare
(19) e. Factori personali
(20) 2.3. Aspectele de calitate ale serviciilor de informare
(20) 2.4. Conlucrarea beneficiar - sistem de informare
(22) 3. Surse de informare
(22) 3.1. Documente primare
(30) 3.2. Documente secundare și terțiare
(37) 4. Sisteme de informare
(37) 4.1. Colectarea documentelor
(40) 4.2. Selectarea informațiilor
(42) 4.3. Prelucrarea informațiilor cuprinse în documente
(42) 4.3.1. Condensarea informațiilor
(43) a. Forme de condensare a unor lucrări individuale
(47) b. Forme de condensare a mai multor documente
(49) 4.3.2. Sistematizarea informațiilor
(49) a. Clasificare
(58) b. Indexare pe subiecte
(59) c. Indexare coordonată
(73) 4.4. Tipuri de sisteme de informare mijlocii și mici
(73) 4.4.1. Probleme generale ale înmagazinării și regăsirii informațiilor
(79) 4.4.2. Cataloage folosind drept purtători de informați fișe de catalog
(79) a. Cataloage ordonate după clasificarea zecimală universală
(82) b. Cataloage ordonate pe vedete de subiect
(83) 4.4.3. Sisteme de informare cu selecție manuală și semimecanizată folosind drept purtători de informație fișe perforate marginal
(96) 4.4.4. Sisteme cu selecție vizuală folosind drept purtători de informații fișe termen pentru selecție manuală și fișe cu selecție vizuală
(106) 5. Valorificarea în sisteme de informare mic și mijlocii a produselor marilor sisteme automatizate de informare
(106) 5.1. Tendințe de dezvoltare a sistemelor de informare mari bazate pe calculatoare electronice
(111) 5.2. Folosirea bazelor de informații difuzate sub formă de înregistrări magnetice pentru alimentarea sistemelor de informare mici și mijlocii
(114) Relații sistem de informare - bibliotecă
(118) Bibliografie
(123) Tabele și figuri
(149) Anexa 1: Standarde stat în domeniul informării
(151) Anexa 2: Periodice secundare
(153) Anexa 3: Exemple de surse de informare asupra diferitelor categorii de documente
(157) Index de subiecte
(170) Cuprins

Scrierea carolingiană (CSEH 1973)

Gusztav Cseh, Scrisul, Dacia, Cluj-Napoca, 1973

(20) (...) La uncială se manifestă o tendință de rotunjire a formelor, ieșirea colțurilor  care îngreunau scrisul și dispariția serifelor.
În urma accentuării tendinței de a scrie într-un ritm mai rapid, dar în același timp și mai lizibil, se formează semiunciala. Rotunjirile se generalizează, formele literelor devin mai asemănătoare și, ca un element nou, apar prelungirile superioare și inferioare ale minusculelor. Semiunciala este un moment important în drumul spre formarea minusculelor, tocmai din cauza apariției prelungirilor și a modificării unor litere care devin asemănătoare cu minusculele (a, b, f, m, n.)
Semiunciala a exercitat o influență mare asupra formării minusculelor carolingiene. Această scriere cu minuscule devine generală în atelierele lui Carol cel Mare (768-814)*, care a adunat la curtea lui cărturarii timpului și a înființat multe ateliere de copiat cărți, lăsînd posterității uriașe comori culturale.
Rolul principal în formarea minusculelor l-au jucat, pe de o parte, necesitatea crescîndă și răspîndirea tot mai largă a scrisului, ceea ce dicta o rapiditate mai mare în executarea scrierii, iar pe de altă parte, instrumentul: pana de scris care a determinat forma grafică a literelor. Instrumentul de scris a fost totdeauna un element revoluționar în dezvoltarea scrisului. Folosirea penei de gîscă și înclinația acesteia față de planul materialului pe care s-a scris erau factori importanți în constituirea formelor.
Din scrierea carolingiană se formează scrierea gotică. Mai tîrziu, Renașterea italiană, reînnoind scrierea carolingiană, dă naștere scrierii umaniste, modelul anticvei noastre de tipar.
Cu apariția scrierii carolingiene se termină evoluția formelor de bază ale alfabetului latin. Dezvoltarea ulterioară se desfășoară în cadrul acestor forme de bază: capitalele romane și minusculele carolingiene. După cum am văzut, toate scrierile de pînă acum au fost mono-alfabetice (cele romane cu majuscule, iar cea carolingiană cu minuscule). Cursivul vechi și mai nou roman, unciala și semiunciala au fost forme de trecere de la majuscule la minuscule. Combinarea majusculelor cu minusculele (scrierea mixtă)  a realizat-o Renașterea.

*Carol cel Mare/Charlemagne = Rege al francilor din 768 și Imperator Augustus la Roma din 800.

Referințe

http://193.231.13.10:8991/F?func=find-b&request=000013115&find_code=SYS&local_base=BCU10&CON_LNG=ENG

https://florinf.wordpress.com/2009/11/01/gusztav-cseh-scrisul/

Cultura literelor (CSEH 1973)

GUSZTAV CSEH, Scrisul, Dacia, Cluj-Napoca, 1973

Prefață

Introducere

Din istoria scrisului
Probleme ale practicii scrisului

Planșe

Prefață - Viorica Cristea
(5-8) În zilele noastre, știința adaugă neîncetat alte și alte capitole patrimoniului bunurilor spirituale și materiale ale omenirii. Noul și mai noul solicită, însuflețesc, imprimînd existenței umane un ritm alert, mutațiile succedate pe toate planurile activității și gîndirii umane devenind - paradoxal - „coordonata fixă” a existenței și acest perpetuum mobile  al inteligenței și energiei  omenești are la  un număr restrîns de semne grafice, scrisul.
Ordinea, dacă vrem enumerare, ar fi după cum urmează: natură - om - muncă - idee - limbă - scris. Timpul scurs de la apariție omului pe pămînt și pînă la ivirea primelor scrisuri, însumează peste un milion de ani, transmiterea orală a gîndirii a apărut de 500000 de ani, sistemul de transpunere grafică a gîndului, ideografia, are 6000 de ani, iar litera în accepțiunea noastră numără 3000 de ani. De unde, înaintea apariției scrisului experiența umană era nevoită să pornească iarăși și iarăși de la zero, odată cu fixarea ideii prin semne grafice, s-a produs și miracolul acumulării și preluării rezultatelor, una din premizele mersului înainte. Rolul imens al scrisului, al literelor, al cifrelor, rezidă în absoluta lor forță de exprimare a tot ceea ce a dat la iveală gîndirea omenească, asigurarea perenității roadelor gîndirii omului, minunata dar muritoarea creație a naturii.
Trebuie spus însă, că scrisul nu a jucat în toate organizările sociale un rol de identică importanță, funcția sa socială fiind în anumite perioade limitată, denaturată, negată chiar, în concordanță cu imperativele intereselor forțelor conducătoare. Au existat perioade în care scrisul devenea dreptul sacru al unei pături sociale restrînse și care îl practica în scopuri foarte restrîns sociale. Cu toate meandrele căilor sale, cu tot ritmul arbitrar încetinit uneori de către ocultul social, scrisul și-a continuat drumul său civilizator, iar civilizația îi adresează la rîndul ei, solicitări speciale; stenografia, de exemplu, s-a născut după modelul abrevierilor atît de dragi evului mediu european.
Scrisul, dezvoltarea sa, are o istorie amplă, deoarece s-a născut în fucție de nevoi economice și sociale diverse, în mod spontan, în diferite puncte ale globului. A îmbrăcat pe parcurs, sub imperiul unor condiții date, forme foarte variate și a suferit de-a lungul mileniilor nenumărate schimbări privind forma și numărul semnelor sale, adaptate la nevoile limbii popoarelor care-l preluau și îl cultivau, de asemeni conform unor imperative proprii.
Cele trei mari capitole ale dezvoltării scrisului sînt pictografia, ideografia și scrierile fonetice (precedate fiind de încercările de memorizare prin semne numite mnemotehnice, care includ la rîndul lor un mare număr de „variante regionale”). Scrisul ideografic, strălucit reprezentant de hieroglifele egiptene și cuneiformele sumero-babiloniene poartă în sine germenii scrisului fonetic, din elementele cărora geniul practic al fenicienilor face să apară alfabetul. Scrierea feniciană a dat naștere scrierilor alfabetice, dar generalizarea scrierii alfabetice nu se leagă de numele fenicienilor: alfabetul grecesc va fi baza tuturor scrierilor alfabetice europene și alfabetul aramaic dezvoltat tot din scrierea semitică de nord devine baza scrierilor alfabetice din Asia centrală, India și unele părți ale Africii.
Există la noi în țară cărți originale sau traduceri, care tratează pe larg istoria dezvoltării scrisului sau unele capitole de semnificație deosebită, adresîndu-se categoriilor diverse de cititori. Deci, aspectul informării publicului nostru privind latura dezvoltării scrisului legat de condițiile sociale, geografice etc s-a realizat. Dar nu s-au epuizat,  prin tratarea dezvoltării istorice, toate implicațiile majore ale scrisului.
Prezenta carte, exemplar singular în limitele genului, își propune un țel aparte: pornește de la cunoașterea faptului că scrisul, pe lîngă însușiri funcționale, are și o latură estetică, adică litera
în sine poate produce satisfacții artistice sau contrarul acesteia. Formele complexe de manifestare, sub care ne apare litera: cărți reviste și toată suita produselor graficii publicitare la rîndul lor acționează, dincolo de conținutul pe care-l mediază și sub aspect pur vizual, operînd asupra privitorului cu factori ca: echilibrul volumelor, repartizarea justă a petelor albe și negre, ritmizarea judicioasă în cadrul textului scris etc. Prezenta carte inițiază cititorul în legile care guvernează lumea literelor sau mai precis care stau la baza esteticului acestei lumi. Litera este prezentată ca o entitate complexă născută din funcționarea simultană a instrumentului de scris, a materialelor utilizate, care împreună îi vor hotărî caracterul. Tot ce apare în acestă carte își propune să fie operant. Totul se află sub semnul utilității, fie a utilității aplicabile în practică, fie sub aspectul utilității în procesul cunoașterii. În măsura în care considerăm cultura generală un bagaj variabil de concepte de bază, cu a utorul cărora omul de azi „vede” și „înțelege” situat nu în afara, ci înlăuntrul problemelor, realitatea care-l înconjoară, putem considera că această carte aduce un real serviciu social. Comunicarea prin intermediul scrisului  ne înconjoară pretutindeni. prezența scrisului în jurul nostru are frecvențe copleșitoare și multitudinea formelor pe care le îmbracă este nesfîrșită. O mare energie umană se cheltuie ca înfăptuirea lor să poarte și însemnele calitativului și este un adevărat neajuns social că aceste apeluri vizuale nu-și găsesc decît puțini destinatari. Noi nu mai avem analfabeți, dar din păcate este încă redus numărul celor ce desprinde frumusețea specifică a lumii literelor, a textului scris.
Cel ce va parcurge cartea de față și va cerceta mare său material documentar, se va raporta în viitor altfel la tot ce are vreo contingență cu scrisul, cu lumea literelor. Va fi în măsură să întrevadă calități sau să măsoare gradul de nerealizat. Astfel, pentru munca graficienilor, a editurilor, a poligrafiilor, care reclamă un public receptiv, cît de cît inițiat, lucrarea prezintă un ajutor virtual.
Aspectul istoriei dezvoltării scrisului este tratat succint, asigurîndu-se însă un anumit nivel de cunoștințe, în posesia cărora un nespecialist se poate considera orientat și într-o măsură - documentat.
Volumul de față este lucrarea onestă și valoroasă, rezultanta unei experiențe de o viață. Autorul, ani îndelungați a funcționat ca profesor în școli și institute de specialitate și a practicat grafica publicitară de pe pozițiile unui temerar artist al literelor. Temerar, fiindcă avînd cultul perfecțiunii, nu a acceptat niciodată compromisuri față de normele eticii profesionale, pe care și le-a impus de la începuturile activității sale: totul sub semnul calității, al preciziei, al finisării meșteșugite, nici un rabat facilului sau imposturii drapată în faldurile modei.
Omul și opera în fața cărora își prezintă afecțiunea și profunda prețuire un fost student și coleg.

Introducere
(12-13) Scrisul, litera, ideea așternută pe hîrtie, au un rol tot mai important în viața contemporană. Semnele scrisului sînt ostașii culturii; datorită lor se păstrează datele științei și se extinde civilizația. Scrisul face posibilă acumularea și transmiterea cunoștințelor și semnalează progresul vieții înconjurătoare. Scrisul orientează și delectează, el este factor  activ în mai toate manifestările vieții. În cursul istoriei, scrisul a fost exponentul vieți spirituale și în același timp, prin stil, purtătorul gustului epocii respective.
Numărul semnelor scrisului este relativ restrîns; se rezumă la 25-30, dînd totuși variații nesfîrșite de litere. În cărți, în reviste, pe afișe, le găsim în toată varietatea lor, concurînd în eleganță, spirit și expresivitate.
Adevăratul om de cultură aspiră să cunoască istoria scrisului, dezvoltarea sa, din antichitate pînă în zilele noastre. Literele, toate, cu suita lor de variațiuni, ni se adresează nemijlocit; recunoaștem fiecare formă, deși lumea literelor, a formelor lor, este infinită, aidoma muzicii. Formele vechi, perimate dispar, fiind înlocuite cu altele, noi, evoluția scrisului împletindu-se organic cu dezvoltarea societății, a culturii sale.
Lucrarea de față urmărește apropierea cititorului de lumea literelor și of ace prezentînd succint în primul capitol cîteva date din dezvoltarea istorică a scrisului, în cel de-al doilea raportul reciproc determinat al trinității literă - instrument - materialul purtător al scrierii, celui de a-l treilea capitol revenindu-i problemele legilor care guvernează în domeniul scrisului. În continuare, lucrarea pune la dispoziția celor interesați planșele anexate, ilustrînd 42 de tipuri de litere.

O istorie a scrisului
(13) Multe milenii s-a scurs în istoria omenii, fără să se poată sesiza vreo dezvoltare. Descoperirile oamenilor, experințelor au rămas izolate, lipsindu-le mijloacele de fixare, de păstrare și extindere a cunoștințelor. Fiecare generație a fost pusă în situația de a redescoperi ceea ce putea moșteni de la predecesori.
Notarea, fixarea ideii umane și transmiterea ei urmașilor devine tendința firească a omului ajuns la un anumit stadiu de dezvoltare; dar a trebuit să treacă mii de ani pînă cînd omul a reușit să găsească niște semne, ce încă nu se pot numi scriere, care să înlesnească comunicarea. Omul primitiv uza de niște semne convenționale. De exemplu, chinezii, cu 6500 de ani î. e. n., se foloseau de sfori convenționale de intestine pe care le înnodau la o anumită distanță și într-un anumit mod. (...)

Referințe

http://193.231.13.10:8991/F?func=find-b&request=000013115&find_code=SYS&local_base=BCU10&CON_LNG=ENG

https://florinf.wordpress.com/2009/11/01/gusztav-cseh-scrisul/