Studiul de 75 de ani de la Harvard dezvăluie secretele unei vieţi fericite

Adevărul 26 aprilie 2013

„O viață pentru știință” (MARCUS 1998)

 Solomon Marcus, O viață pentru știință, „Tomis”, Constanța, 1998

La 11 noiembrie 1998 a încetat din viață doctorul în matematică Vasile Ene, profesor la Universitatea „Ovidius” din Constanța. O aparentă răceală urmată de gripă și complicații care au dus la encefalită. Două zile de tratament la Spitalul Județean din Constanța nu l-au putut salva. Abia împlinise 41 de ani. Despre felul în care Vasile Ene și-a organizat viața, despre modul în care el i-a dat un sens, dedicându-se cu pasiune cercetării științifice și devenind, în scurta sa viață, autorul unei opere remarcabile într-un domeniu de mare finețe al analizei matematice, mă simt dator să fac publice unele gânduri. 

L-am cunoscut pe când era student. Era deja robul unei pasiuni care devenise o obsesie. Căuta cu înfrigurare în Biblioteca Facultății de Matematică a Universității din București, căuta raft după raft, aproape carte cu carte. Nu era dintre acei tineri care deprind în familie obișnuința muncii intelectuale și care se inițiază, sub îndrumarea părinților, în modul de consultare a unei biblioteci. Atenția sa fusese reținută, pe vremea când era încă elev de liceu, de cartea „Itinerar de analiză matematică” de Gh. Gussi. Dorea să afle continuarea acelui itinerar cu aceeași ardoare cu care cititorul unui roman polițist nu poate lăsa cartea din mână până nu află deznodământul.  Numai că, așa cum avea să (...).

Clasicii analizei matematice, Newton și Leibniz, au pus primele jaloane într-o problemă care rămâne vie și astăzi: care este relația dintre aspectul local (diferențial) și aspectul global (integral) al unui proces care se desfășoară în timp? Operațiile de diferențiere și de integrare au fost de la început intuite ca fiind una inversă celeilalte, cum sunt adunarea și scăderea sau înmulțirea și împărțirea; și totuși, diferitele noțiune de derivare și integrare care s-au succedat au rămas mereu într-un anumit decalaj, fapt care a făcut necesar ca fiecare noțiune de integrală să ceară o alta, mai avantajoasă. Vasile Ene s-a angajat în această probă maratonică, investind în ea întreaga sa energie intelectuală, devenind literalmente sclavul ei. Ori de câte ori mă întâlneam cu el, discuția aluneca repede peste evenimentele exterioare, pentru a cantona în lumea de ficțiuni matematice care-i ocupau existența. Ca student, a cam neglijat pregătirea la celelalte materii predate în Facultate și, de aceea, nu s-a aflat în plutonul fruntaș al promoției sale. Numai că ambițiile și capacitățile sale intelectuale nu se lăsau prinse în note de examen (și acest lucru ar trebui să ne dea de gândit în ce privește sistemul de evaluare din învățământ). Repartizat, în 1982, ca profesor la o școală din comuna 23 August, județul Constanța, împreună cu soția sa, Gabriela Ene, colegă de facultate, în condițiile privațiunilor de tot soiul, inclusiv în ce privește comunicarea cu lumea și documentarea științifică, Vasile Ene părea destinat ratării. A fost un moment cheie în viața sa, o punere decisivă la încercare a interesului său real pentru cercetarea științifică. În condiții similare, foarte mulți tineri cedează și se lasă târâți într-o activitate rutinară, de supraviețuire. Pe Vasile Ene aceste condiții vitrege l-au ambiționat și mai mult. Primind un ajutor puternic și constant din partea soției sale, care l-a înțeles în întreaga lui candoare și pasiune pentru creație și a acceptat să i se dedice cu abnegație, Vasile Ene și-a intensificat eforturile. Mă întâlneam cu el periodic la București, unde petrecea ore în șir la bibliotecă. Așa zisul timp liber al său era dedicat în întregime matematicii. Nu pot uita momentul în care i-am pus în mână lui Vasile revista americană „Real Analysis Exhange”, dedicată domeniului său de preocupări. A descoperit în această revistă întreaga lume a frământărilor sale și ținta pe care dorea să o atingă. S-a supus disciplinat înaltei exigențe a acestei reviste și a făcut față cu succes referatelor critice prin care revista reacționa la manuscrisele pe car ele trimitea acolo în vederea publicării. Răsplata a fost pe măsura efortului și inteligenței sale: a acumulat aproximativ 50 de articole publicate în această revistă, care devenise o a doua sa casă. Întreaga lume a specialiștilor în analiza reală, cum se numește domeniul său de cercetare, îl cunoștea și aprecia.

După decembrie 1989, Vasile nu s-a grăbit să-și caute un loc mai avantajos de lucru, la o universitate, așa cum i s-ar fi cuvenit de la început. Preocuparea sa principală era aceea a multiplicării contactelor cu lumea științifică. Nu i-a fost ușor, deoarece, pe cât de talentat era în cercetarea matematică (parcă se născuse pentru ea), pe atât de stângaci era în asimilarea limbii engleze și în deprinderea „uzului lumii”. Nici în folosirea calculatorului pentru procesarea textelor sale nu a manifestat multă pricepere. Și în această privință, ajutorul primit de la soția sa a fost esențial: ea a devenit profesorul lui de engleză și de informatică practică.

O primă ieșire a sa în lume se produsese înainte de decembrie 1989, când participase la o întâlnire de specialitate în Ungaria. Marele matematician Paul Erdos l-a remarcat și i-a acordat un premiu personal. În 1990 a fost admis la doctorat și a fost o delectare pentru mine să-i urmăresc evoluția spre teza pe care a prezentat-o trei ani mai târziu. Între timp, a beneficiat de o bursă la Universitatea din Michigan (septembrie 1991- iunie 1992), unde lucrările sale fuseseră deosebit de apreciate. La întoarcere, primește oferta Universității „Ovidius” pentru un post de lector universitar. 

(...)

Chestionar studențesc pentru evaluarea profesorului

 (...)

17. Atenție. Profesorul sesizează și revine asupra problemelor neînțelese. Se distribuie ușor pentru sarcinile date studenților.
18. Evaluare. Aprecierile și notele pe care le acordă mi se par corecte.
19. Pregătirea lecțiilor. Profesorul vine pregătit.
20. Distincție. Profesorul are o conduită discretă și știe să schimbe cursul discuției.
21. Abordare individuală. Profesorul cunoaște limitele mele și ține cont de ele.
22. Creativitate. Profesorul mă stimulează să fiu spontan și original.
23. Cooperare. Profesorul lucrează cu mine sau cu grupul atunci când este solicitat sau când este necesar.
24. Punctualitate. Profesorul este punctual și respectă programul studenților.
25. Deontologie. Profesorul are conduită corespunzătoare și este un exemplu pentu studenți.
26. Relații cu alții. Profesorul are bune relații cu colegii și cu părinții studenților.
27. Angajare. Profesorul se angjează în rezolvarea problemelor apărute la studenți.
28. Transfer. Profesorul face trimitere la alte discipline pe care le studiem.
29. Potențial empatic. Profesorul exercită o atracție deosebită asupra mea și a altor studenți.
30. Constanță atitudinală. Profesorul se manifestă constant în conduita și exigențele sale.
31. Metodolog al instruirii. Profesorul este un controlor și analist al activității de învățare a studenților.

Conform notelor idicate la începutul fișei, un profesor poate obține ca punctaj maxim 155 puncte (31 întrebări X 5), iar ca punctaj minim 31 puncte (31 întrebări X 1).

„România și SUA 1914-1920” (STANCIU 1992)

Ion Stanciu, Aliați fără alianță. România și SUA 1914-1920, Albatros/Historia, București, 1992

5 I.Conturul relațiilor româno-americane până în 1914

27 II.Noi raporturi în anii neutralității ambelor state (august 1914-august 1916)

46 III.De la intrarea României în război la ieșirea din neutralitate a Statelor Unite. Începutul dialogului diplomatic (august 1916 - aprilie 1917)

71 IV.Aliați fără alianță. România și Statele Unite în perioada aprilie 1917 - mai 1918

134 V.Sfârșitul războiului mondial și relațiile româno-americane

167 VI.Relațiile româno-americane în timpul Conferinței de Pace (1919-1920). Debutul raporturilor interbelice

Sursele de informare documentară (INIDST 1973)

INSTITUTUL NAȚIONAL DE INFORMARE ȘI DOCUMENTARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI TEHNICĂ, Identificarea, circulația, prelucrarea și folosirea surselor de informare documentară. Recomandare metodologică, București, 1973.

Cuprins
(3) Prezentare
(5) 1. Informarea științifică: originea, conținutul și locul ei în cadrul activității științifice
(13) 2. Nevoi și cerințe de informare - condiții de satisfacere a lor
(13) 2.1. Relații sistem de informare - beneficiari
(14) 2.2. Condiții de diferențiere și de satisfacere a nevoilor și a cerințelor specifice de informare
(14) a. Activitatea desfășurată de beneficiari
(18) b. Scopul în care se folosesc informațiile
(18) c. Domeniul de specialitate
(19) d. Mediul de informare
(19) e. Factori personali
(20) 2.3. Aspectele de calitate ale serviciilor de informare
(20) 2.4. Conlucrarea beneficiar - sistem de informare
(22) 3. Surse de informare
(22) 3.1. Documente primare
(30) 3.2. Documente secundare și terțiare
(37) 4. Sisteme de informare
(37) 4.1. Colectarea documentelor
(40) 4.2. Selectarea informațiilor
(42) 4.3. Prelucrarea informațiilor cuprinse în documente
(42) 4.3.1. Condensarea informațiilor
(43) a. Forme de condensare a unor lucrări individuale
(47) b. Forme de condensare a mai multor documente
(49) 4.3.2. Sistematizarea informațiilor
(49) a. Clasificare
(58) b. Indexare pe subiecte
(59) c. Indexare coordonată
(73) 4.4. Tipuri de sisteme de informare mijlocii și mici
(73) 4.4.1. Probleme generale ale înmagazinării și regăsirii informațiilor
(79) 4.4.2. Cataloage folosind drept purtători de informați fișe de catalog
(79) a. Cataloage ordonate după clasificarea zecimală universală
(82) b. Cataloage ordonate pe vedete de subiect
(83) 4.4.3. Sisteme de informare cu selecție manuală și semimecanizată folosind drept purtători de informație fișe perforate marginal
(96) 4.4.4. Sisteme cu selecție vizuală folosind drept purtători de informații fișe termen pentru selecție manuală și fișe cu selecție vizuală
(106) 5. Valorificarea în sisteme de informare mic și mijlocii a produselor marilor sisteme automatizate de informare
(106) 5.1. Tendințe de dezvoltare a sistemelor de informare mari bazate pe calculatoare electronice
(111) 5.2. Folosirea bazelor de informații difuzate sub formă de înregistrări magnetice pentru alimentarea sistemelor de informare mici și mijlocii
(114) Relații sistem de informare - bibliotecă
(118) Bibliografie
(123) Tabele și figuri
(149) Anexa 1: Standarde stat în domeniul informării
(151) Anexa 2: Periodice secundare
(153) Anexa 3: Exemple de surse de informare asupra diferitelor categorii de documente
(157) Index de subiecte
(170) Cuprins

„Contribuții la critica economiei politice” (MARX 1859)

 Karl Marx, Contribuții la critica economiei politice, Editura de Stat pentru Literatura Politică, București, 1954, 298 p.

4 Din partea Editurii de Stat pentru Literatura Politică

Fascicula întâi. Despre capital

7 Prefață

Secțiunea I. Capitalul în general

15 Capitolul întâi. Marfa
46 A. Contribuții la istoria analizei mărfii

59 Capitolul doi. Banii sau circulația simplă

60 1. Măsură a valorilor
73 B. Teorii asupra unității de măsură a banilor

85 2. Mijloc de circulație
86 a) Metamorfoza mărfurilor
99 b) Circulația banilor

127 3. Banii
131 a) Tezaurizarea
145 b) Mijloc de plată
158 c) Bani mondiali

163 4. Metale nobile
168 C. Teorii asupra mijloacelor de circulație și asupra banilor

Anexe

205 I. Karl Marx: Introducere
1.Producție, consumație, distribuție, schimb (circulație)
1.Producția
212 2. Raportul general al producției față de distribuție, schimb, consumație
214 a) Producția este totodată nemijlocit și consumație
219 b) [Producție și distribuție]
224 c) În sfârșit schimb și circulație
225 3. Metoda economiei politice
236 4. Producția. Mijloace de producție și relații de producție.  Relații de producție și relații de comerț. Forme de stat și forme ale conștiinței în raport cu relațiile de producție și relațiile de comerț. Relații juridice. Relații familiale

240 II. Friedrich Engels: Karl Marx. „Contribuții la critica economiei politice”

253 III. Karl Marx: Scrisori despre „Contribuții la critica economiei politice”

267 Indice bibliografic

273 Indice de persoane

283 Indice de materii