Titus Rusu, Epoca lui Claymoor. Zaiafete cu ciocoii noi, „Tomis”, Constanța, mai 2006, p. 81
În 1882 redactorul șef al ziarului umoristic „Scaiul” din București era Ion Athanasiade, un cocoșat. „Scaiul” a publicat un articol împotriva unui domn Ghica. Acesta s-a supărat și a trimis la Scaiul o dezmințire, solicitând publicarea ei. În loc să o publice, ziarul l-a atacat din nou. Pentru a se răzbuna, Ghica i-a trimis lui Athanasiade un bilet la un spectacol, ca din partea directorului teatrului, cu rugămintea specială de a participa la reprezentație. Athanasiade a dat curs invitației și conform biletului de intrare, s-a așezat pe primul loc din dreapta, în rândul întâi. Rapid, celelalte locuri din rândul întâi au fost ocupate de cocoșați. Sala râdea mai tare de gheboșii din rândul întâi decât de comedia de pe scenă. Athanasiade a înțeles farsa și a plecat după primul act, iar la puțin timp a vândut ziarul lui Ion G. Isvoranu, tot cocoșat. Athanasiade a înființat apoi ziarul umoristic „Ciulinul”.
Constantin Bacalbașa scrie în Bucureștii de altădată că lumea se distra, trăia o viață cât se poate de veselă. Constantin Bacalbașa și Radu D. Rosetti au scris despre farsa care i s-a făcut lui Claymoor, arbitrul eleganței feminine din București. Claymoor, fiind chel complet, purta perucă. Era la Constanța cu un grup de cunoscuți și făcea baie în mare. Unul i-a peruca de pe cap și a aruncat-o în apă. Claymoor a încercat să recupereze „ornamentul capilar”, însă nu a reușit, întrucât valurile au dus-o în larg. Vilegiaturiștii au făcut haz de pățania bietului Claymoor.
C. Bacalbașa mai scrie despre un duel „sui generis” ce a avut loc în restaurantul Hugues, cel mai bun din București. S-a aflat că vor duela două personalități din elita bucureșteană. Don Aladro, ministrul Spaniei la București, l-a provocat la un duel „sui generis” pe C. Isvoranu, unchiul lui Al. Marghiloman, om politic și viitor prim-ministru. Fiecare avea martori, conform Codului onoarei. Era un duel vesel, între doi gurmanzi. Va fi învingător cela care va mânca cel mai mult din delicatesele care se serveau la Hugues. Toți musafirii erau în frac. Flori peste tot, iar pe șervete câte un buchet de violete. Lipsa de spațiu ne oprește să reproducem lista cu delicatese, în franceză. După două runde, lupta a rămas nedecisă. C. Bacalbașa spune că a urmat și runda a treia, dar nu a arătat „desnodământul”.
În 1881 s-a înființat Partidul Virtuții. Fondator a fost profesorul Crătunescu de la Facultatea de Drept din București. Au aderat, printre alții, frații Remus și Renul Opran (Remus Opran a fost primul prefect al Constanței), Poenaru Bordea și C. Nacu, profesor de drept civil și viitor ministru al Justiției. Partidul Virtuții „a fost atât de puțin numeros, încât nici n-a existat”, scrie Bacalbașa, deși erau „oameni de însemnătate intelectuală” și „morală”.
În Constanța, până prin 1985, a existat str. Virtuții, paralelă cu bd. Ferdinand, între str. Mihail Kogălniceanu și Mircea cel Bătrân. Era o stradă scurtă și a dispărut ca urmare a construcției noilor blocuri. Se păstrează două plăci cu str. Virtuții pe un perete al imobilului din str. Mihail Kogălniceanu nr. 4, în care locuiește Elena Borodi, de meserie croitoreasă la Apaca, unsă apoi secretară cu propaganda la Comitetul Județean de Partid Constanța, în prezent, firește, pensionară. În 1990, la o anchetă privind unele nereguli financiare, a fost întrebată de un procuror, poate indiscret, dacă e credincioasă. A răspuns afirmativ și că (...)
