Citate despre femeie

Când te căsătorești ai nevoie de un martor. Ca la orice duel.

Soția mea este neprețuită, dar pe mine mă costă cel mai mult.

Sunt de acord cu obiceiul care spune că bărbatul trebuie să sărute mîna femeii când o întâlnește prima dată. De undeva tot trebuie să înceapă.

Căsătoria este rezolvarea problemelor pe care două persoane, singure fiind, nu le-ar fi avut.
SACHA GUITRY (1885-1957), actor și regizor francez

Uneori e greu să spui dacă într-o casă conduce bărbatul, femeia, soacra sau bucătăreasa. Totuși, câinele casei știe întotdeauna cine e șeful.
MARCEL PAGNOL (1895-1974), scriitor și cineast francez

Dragostea e ca duelul: dacă te atinge, te rănește.
TRISTAN CORBIERE (1845-1875), poet francez

Când o femeie îți dăruiește și inima, de obicei te obligă să iei și restul.
JOHN VANBRUGH (1664-1726), arhitect și dramaturg englez

Singura modalitate de a scăpa de ispită este să cedezi.

La început o femeie îi rezistă unui bărbat, mai târziu îl imploră să nu plece.
OSCAR WILDE (1854-1900), scriitor irlandez

Ca să-și apere punctul de vedere, avocatullîși pune robă. Femeia și-o scoate.
COLUCHE / MICHEL COLLUCCI (1944-1986), umorist și actor francez

O singură căsătorie îl poate face pe un bărbat fericit: cea a fiicei sale.
MARCEL ACHARD (1899-1974), scriitor și actor francez.

Statisticile sunt precum costumele de baie: îţi arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli. 
GEORGES VEDEL (1910-2002), profesor de drept

Un bărbat nu este complet dacă nu e însurat. Abia atunci e terminat. 
ROBERT FROST (1874-1963), poet american


SURSA
Cugetări despre femeie, ”Cuget Liber”, 2 noiembrie 2013

Credeai că le ştii pe toate? Cele mai ciudate şi amuzante legi din lume

Cuget Liber 29 octombrie 2013

Epoca lui Claymoor. Zaiafete cu ciocoii noi (RUSU 2006)

 Titus Rusu, Epoca lui Claymoor. Zaiafete cu ciocoii noi, „Tomis”, Constanța, mai 2006, p. 81

În 1882 redactorul șef al ziarului umoristic „Scaiul” din București era Ion Athanasiade, un cocoșat. „Scaiul” a publicat un articol împotriva unui domn Ghica. Acesta s-a supărat și a trimis la Scaiul o dezmințire, solicitând publicarea ei. În loc să o publice, ziarul l-a atacat din nou. Pentru a se răzbuna, Ghica i-a trimis lui Athanasiade un bilet la un spectacol, ca din partea directorului teatrului, cu rugămintea specială de a participa la reprezentație. Athanasiade a dat curs invitației și conform biletului de intrare, s-a așezat pe primul loc din dreapta, în rândul întâi. Rapid, celelalte locuri din rândul întâi au fost ocupate de cocoșați. Sala râdea mai tare de gheboșii din rândul întâi decât de comedia de pe scenă. Athanasiade a înțeles farsa și a plecat după primul act, iar la puțin timp a vândut ziarul lui Ion G. Isvoranu, tot cocoșat. Athanasiade a înființat apoi ziarul umoristic „Ciulinul”.

Constantin Bacalbașa scrie în Bucureștii de altădată că lumea se distra, trăia o viață cât se poate de veselă. Constantin Bacalbașa și Radu D. Rosetti au scris despre farsa care i s-a făcut lui Claymoor, arbitrul eleganței feminine din București. Claymoor, fiind chel complet, purta perucă. Era la Constanța cu un grup de cunoscuți și făcea baie în mare. Unul i-a peruca de pe cap și a aruncat-o în apă. Claymoor a încercat să recupereze „ornamentul capilar”, însă nu a reușit, întrucât valurile au dus-o în larg. Vilegiaturiștii au făcut haz de pățania bietului Claymoor.

C. Bacalbașa mai scrie despre un duel „sui generis” ce a avut loc în restaurantul Hugues, cel mai bun din București. S-a aflat că vor duela două personalități din elita bucureșteană. Don Aladro, ministrul Spaniei la București, l-a provocat la un duel „sui generis” pe C. Isvoranu, unchiul lui Al. Marghiloman, om politic și viitor prim-ministru. Fiecare avea martori, conform Codului onoarei. Era un duel vesel, între doi gurmanzi. Va fi învingător cela care va mânca cel mai mult din delicatesele care se serveau la Hugues. Toți musafirii erau în frac. Flori peste tot, iar pe șervete câte un buchet de violete. Lipsa de spațiu ne oprește să reproducem lista cu delicatese, în franceză. După două runde, lupta a rămas nedecisă. C. Bacalbașa spune că a urmat și runda a treia, dar nu a arătat „desnodământul”.

În 1881 s-a înființat Partidul Virtuții. Fondator a fost profesorul Crătunescu de la Facultatea de Drept din București. Au aderat, printre alții, frații Remus și Renul Opran (Remus Opran a fost primul prefect al Constanței), Poenaru Bordea și C. Nacu, profesor de drept civil și viitor ministru al Justiției. Partidul Virtuții „a fost atât de puțin numeros, încât nici n-a existat”, scrie Bacalbașa, deși erau „oameni de însemnătate intelectuală” și „morală”.

În Constanța, până prin 1985, a existat str. Virtuții, paralelă cu bd. Ferdinand, între str. Mihail Kogălniceanu și Mircea cel Bătrân. Era o stradă scurtă și a dispărut ca urmare a construcției noilor blocuri. Se păstrează două plăci cu str. Virtuții pe un perete al imobilului din str. Mihail Kogălniceanu nr. 4, în care locuiește Elena Borodi, de meserie croitoreasă la Apaca, unsă apoi secretară cu propaganda la Comitetul Județean de Partid Constanța, în prezent, firește, pensionară. În 1990, la o anchetă privind unele nereguli financiare, a fost întrebată de un procuror, poate indiscret, dacă e credincioasă. A răspuns afirmativ și că (...)

„Codul onoarei (II)” (RUSU)

 Titus Rusu, Codul onoarei (II), „Tomis”, Constanța

În conflictele de onoare erau implicați intelectuali care se fereau de publicitate. Se dorea ca rezolvarea acestor conflicte să se facă cu discreție, departe de ochii lumii, dar mai ales de presă. Cei care participau la rezolvarea conflictelor de onoare pe cale armelor - sabie, spadă sau pistol era obligatoriu să fie considerați onești și să nu aibă conștiința pătată. În escaladarea conflictului mi se pare interesantă așa numita aplicare de palme morale, când una dintre părți se adresa celeilalte: „să vă considerați pălmuit”.

Codul Onoarei privind rezolvarea conflictelor pe calea armelor, întocmit de maiorul Iosif Drăghici din Regimentul 6 Vânători, a fost avizat de Ministerul Apărării Naționale cu nr. 117/1928. Conducerea armatei a recomandat acest cod pentru „tranșarea conflictelor de onoare” dintre ofițeri. Acest cod, dar mai ales cel întocmit de avocatul Ion Nedelescu, despre care am scris anterior, au fost aplicate în conflictele de onoare dintre intelectuali.

Cea mai gravă ofensă era considerată „pângărirea familiei”. Mai există în codul Drăghici o prevedere care se referă la „individul care a încălcat în picioare sanctuarul unei familii”.

Ofensatorul era obligat să dea satisfacția cuvenită, dacă dorea să fie considerat om de onoare. Fiecare om de onoare era obligat să repare din proprie inițiativă dauna pricinuită ofensatului. Dacă vina era reciprocă, deși nu egală, atunci ambii adversari trebuiau să arate simț cavaleresc și, prin cedare reciprocă, „să facă posibilă dezlegarea pașnică și onorabilă”. „Damele se consideră improprii duelului”, iar „ofensarea unei dame nu atinge persoana ei, ci protectorul ei natural și acest are dreptul să ceară socoteală ofensatorului”. Nu se cuvine ca „gentilomul să riște un duel pentru o concubină sau o damă cu renume dubios”.

Interesantă prevederea din Codul Onoarei din armata Marii Britanii, potrivit căreia un ofițer care promite unei femei că o ia de soție și, în baza acestei promisiuni, întreține cu ea raporturi intime, dacă nu se ține de cuvânt și se face o reclamație împotriva lui, este îndepărtat din funcție. Se consideră că și-a pierdut onoarea prin încălcarea promisiunii de căsătorie. Domnișoara sau doamna este crezută pe cuvânt. Ofițerii recunosc cele reclamate și acceptă să plece din armată.

Înaintea duelului, Codul Onoarei recomand ca beligeranții să facă o baie. Aceasta mi-a amintit că în Evul Mediu, în Franța, judecătorii plecau de acasă dimineața, pe întuneric, călări, precedați de un bărbat care  ținea în mână o torță pentru a lumina calea, iar înainte de începerea proceselor asistau la oficierea unui serviciu divin. Cred că în ambele cazuri ne aflăm în fața unui act de purificare, de katharsis. Participanții la duel erau obligați să se dezbrace până la cămașă. Înainte de începerea duelului, beligeranții erau obligați să se salute. În caz de ofensă foarte gravă, nu se salută.

O prevedere specială a Codului Onoarei o reprezintă interzicerea duelului rusesc, „la distanța unei batiste, cu un pistol încărcat și cu celălalt gol, trăgând la sorți cine să aleagă mai întâi arma”. Ca într-un film de Nikita Mihalkov...

Nu au dreptul la satisfacție cavalerească, printre alții, „cine-și însușește titluri sau demnități pe care nu le posedă, escrocul și trișorul”.

În Codul Drăghici se apreciază că ofensele de presă sunt cel mai grave, ele fiind premeditate și temeinic chibzuite. Presa este cel mai detestabil mijloc pentru a defăima o persoană, a-i diminua stima și autoritatea în public” (...) prin atacuri lașe și scelerate. Cel care a ofensat este obligat să dea satisfacția cavalerească cuvenită, dacă dorește să fie considerat un om de onoare. Scuzele cerute după lupta din teren onorează în cel mai înalt grad.

O prevedere specială se referă la deputați și procurori, care nu pot fi trași la răspundere pentru frazele violente întrebuințate în exercițiul funcțiunii, dacă ofensa nu a fost intenționată și personală. Opiniem că o asemenea prevedere ar fi trebuit să se aplice și avocaților.

Procedura de alegere a armelor are procedee complicate, ce trebuiau respectate riguros. În duelul cu sabia sau spada, lamele trebuiau să fie ascuțite, fără rugină sau știrbituri. Sunt preferate săbii care nu au mai fost întrebuințate la duel, afară de cazul când au fost nichelate din nou. Duelul fiind o chestiune privată, nu este permis accesul curioșilor. Este interzis a se lovi adversarul căzut, dezarmat sau alunecat. Cine comitea o astfel de faptă era scos din rândul oamenilor de onoare, iar „pentru fapta sa mișelească” era deferit justiției ca un simplu ucigaș.

Ca urmare a unei ofense în presă, Grigore Gafencu, viitor ministru de externe, l-a promovat la duel pe Emanuel Ciomac, viitor muzicolog important autor al unor monografii despre Wagner și Enescu și a câtorva volume de critică muzicală și beletristică. Duelul nu am ai avut loc ca urmare a medierii unor prieteni.

Șerban Cioculescu a scris despre conflictul dinte I. L. Caragiale și Ion Ghica, directorul teatrelor naționale. Ghica,din pudoare, fără acordul autorului, a tăiat ultimele replici din partea finală a spectacolului „O noapte furtunoasă”, referitoare la „legătura” lui Chiriac găsită pe patul Vetei de către Dumitrache. După discuții violente în biroul directorial al Teatrului Național din București, Caragiale a trimis o scrisoare lui Ghica în care arăta: „Vârsta dvs. mă împiedică de a da din partea mea acestui incident urmarea obișnuită în societate. Mă mărginesc prin a menține prin scrisoarea de față ofensa ce v-am adus-o oral”.

Astăzi oamenii nu se mai duelează. În locul codurilor de onoare există coduri deontologice pentru anumite profesii. Ne vom ocupa, în cunoștință de cauză, de cele care privesc judecătorii, procurorii și avocații.

„Război și anti-război” (TOFFLER 1993)

 Alvin și Heidi Toffler, Război și anti-război, trad. M. Columbeanu, Antet, București, 1995 (1993 SUA), 351 p.  

1 Alvin și Heidi Toffler sunt autorii best-seller-urilor Șocul viitorului, Al treilea val și Powershift - Puterea în mișcare. Soții Toffler susțin conferințe pe scară largă. Ei locuiesc în Los Angeles.
„Extraordinar.. o fascinantă întrezărire a realității viitoare” - Washington Post
„Se va cere citită, neîndoielnic, de către majoritatea politicienilor lumii... soții Toffler ne-au provocat încă o dată să lepădăm cămașa de forță pe care ne-a fabricat-o status-quo-ul.”  - Gen. mr. (ret.) Lewis MacKenzie, Comandant al Forțelor ONU din Bosnia
„De mare actualitate... o pătrundere nealterată în corelația dintre economie și război, pe de o parte, și noțiuni intangibile ca morala și cultura, pe de altă parte.” - Manfred Worner, Secretar general al NATO

7 S-ar putea să nu te intereseze războiul, dar tu îl interesezi pe el. - Troțki 

9 Cuprins

15 Introducere

19 Partea Întâi: CONFLICT

20 1.Întâlnire neașteptată
De la forța brută la forța creierului
Dincolo de banda desenată 

25 2. Sfârșitul extazului
Premiul de un trilion de dolari
Sclavie și dueluri
Concurența apasă pe trăgaci

31 3. O ciocnire de civilizații
Conflictul principal
O lume bisecționată
O lume trisecționată
Decuplarea săracilor
Fenomenul supei de rață
Poeții globalismului

41 Partea a Doua: TRAIECTORIE

42 4. Premisa revoluționară
O convergență ucigătoare
După finalul de partidă

46 5. Războiul din primul val
Ritualuri, muzică și frivolitate
O ocupație sezonieră
Absența lefurilor

51 6. Războiul din al doilea val
Baionete și bumbăcării
Un baraj de memorii
Moartea pe banda de montaj
Dincolo de absolut
Ucigătorul doppelganger

57 7. Lupta aero-terestră
Trauma junglei
Djinn-ul închis în sticlă
Un bilet pentru Tel Aviv
Surpriză la Kuneitra
Apărarea activă
Să schimbi Pentagonul

72 8. Modul în care făurim avuție
1.Factorii de producție
2.Valorile intangibile
3.De-masificarea
4.Munca
5.Inovația
6.Scara
7.Organizarea
8.Integrarea sistemelor
9.Infrastructura
10.Accelerarea

81 9. Războiul din al treilea val
Tehnofobia
Războiul dual
Frontul care dispare
1.Factorii de distrugere
2.Valorile intangibile
3.De-masificarea
4.Munca
5.Inovația
6.Scara
7.Organizarea
8.Integrarea sistemelor
9.Infrastructura
10.Accelerarea

102 10. O coliziune a formelor de război
Mitraliere versus sulițe
Samurai și soldat

109 Partea a Treia: EXPLORARE

110 11. Războaie de nișă
Râsete în Info-Sferă
Lobby pentru L.I.C.
Doctori-docenți cu rucsac
Spre telepatia militară 

120 12. Războaie spațiale
A patra dimensiune
Din Iran în Israel
Asigurând lumea împotriva rachetelor
O bombă atomică pentru Richmond
Uciderea prin soft a sateliților
Găuri negre și trape
Vatra din spațiu

132 13. Războaie robotice
Târguială pe câmpul de luptă
Protecția pentru echipa A
Roboți peste deșert
Retrageți arțarul
Prădalnicul 
Robo-teroarea
Anti-roboticienii

144 14. Visurile lui da Vinci
Costumul hollywood-ian
O infestare cu furnici
Super-molime

152 15. Război fără sânge?
Laboratoare ultra-secrete
Zidul invizibil
Seniori ai drogurilor amețiți
Politica non-letalității
Când diplomația eșuează...

165 Partea a Patra: CUNOAȘTERE

166 16. Războinicii cunoașterii
Secretul Văii de Silicon
Soldații software
Ascultă Unchiul Sam?
Dezvățare și re-învățare
Mâna retezată
Info-teroarea

182 17. Viitorul spionului
Prostituate și mașini sport
Problema G. M.
Piețe noi
Factorul uman
Criza calității
Prăvălia rivală

196 18. Accentul
Medalia germană
Șase pârghii pentru sucit mințile
Neo-naziști și efecte speciale
Mijloacele de informare pe post de „vedetă”
Mesajul din centrul țintei
Reportaje în timp real
Timpul real ireal
Video la video 

209 Partea a Cincea: PERICOL

210 19. Din brăzdare, spade
Buget fără strategie
Neguțători ai morții
Civilizația războiului
„Lucruri” cu două fețe
Servicii de consum pentru război
Armate „deștepte” versus armate „deșteptate”
Mariajul dintre război și pace 

Componente prin fax 

223 20. Djinn-ul descătușat
Antiteza mortală
Următorul Cernobâl
Lacăte și Pershinguri
Inspectorii trași pe sfoară
Controlorii de pui
Pornografie și heroină
Wall Street-ul și seniorii războiului
Stăvilarul spart
Premise pulverizate
Flex-tech-uri 
Libertate de informare (pentru făuritorii de bombe)

238 21. Zona iluziei
O topire a banilor
Spargerea hotarelor
Guvernarea mediatică
Desuetudinea internațională
Amenințarea interdependenței

248 22. O lume trisecționată
Sindromul chinez
Bogații vor afară
Provocarea asiatică
Chibritul aprins
Întoarcerea din morți
Revoluția de nestăpânit

257 Partea a Șasea: PACE

258 23. Despre formele de pace

262 24. Următoarea formă de pace
Diplo-frăsuire
Peace, Inc.
Ceruri deschise și minți deschise
Urmărind tehnologia
Crimele nerezolvate de mâine
Trade-in cu arme 
Cum să începi (și să nu oprești) un război

278 25. Sistemul global al secolului XXI
A acuza sfârșitul Războiului Rece
Ascensiunea statului cu margini moi
Arhipeleagul high-tech  
Patroni, călugări și mullahi
De la jucătorii de golf la metalurgiști
Hiper-conexiuni
Viteze de ceas globale
Necesități de supraviețuire
Sfârșitul echilibrului (dar nu și al istoriei) 

291 Mulțumiri

293 Note

315 Bibliografie

335 Index

coperta IV
Alvin și Heidi Toffler, autori ai unor celebre best-seller-uri, ajung la concluzii uluitoare privind viitorul războiului din timpurile noastre.
Conflictele violente au jucat întotdeauna un rol în evoluția Omului: din cele mai vechi timpuri disputele s-au rezolvat, dar și exacerbat, prin chemarea sub arme. În această remarcabilă și stimulatoare  noua operă, doi dintre principalii futurologi și gânditori sociali ai lumea abordează natura sistemului de război din secolul viitor, expunând o incitantă analiză a războaielor din trecut și concluzii neașteptate despre conflictele militare actuale.   
Viziunea prezentată în această carte este alarmantă și optimistă în același timp, descriind realitățile înfricoșătoare ale războiului viitor, autorii ne ajută să concepem fascinante strategii pentru pacea de mâine.
 „Recomand citirea imediată a lucrării” - New Scientist
„Încărcat de idei ingenioase, fiecare capitol se constituie într-o carte și șocantă” - Observer