<
Timp de mii de ani, oamenii au trăit aproape de natură și au folosit resursele sale într-o manieră durabilă. Ei au gestionat și au folosit mediul lor înconjurător pentru a-și întreține comunitățile fără a altera natura.
Culturile tradiționale conțin vaste cunoștințe, acumulate de-a lungul secolelor, despre potențialul unor resurse naturale unice, a propriului lor mediu. De exemplu, parametrii culturali și religioși dezvoltați în baza hinduismului* și budismului** au profunde implicații ecologice și conțin elementele relațiilor culturale om-natură.
Modelul durabil de utilizare al mediului și respectul pentru acesta al comunităților ancestrale a demonstrat că o societate tradițională co-există mai bine cu natura, și practicile lor culturale și religioase pot deveni baza unui trai durabil.
Există locuri în lume în care nu se promovează principiile "educației ecologice", dar unde multe din principalele obiective ale acesteia sunt deja larg practicate, ca un rezultat al unor credințe culturale sau religioase păstrate de-a lungul generațiilor.
Eticul poate fi gândit ca un ideal comportamentului uman, iar un etic ecologic ca un ideal de comportament uman cu respect pentru mediu și natură. Una dintre direcțiile noi ale eco-eticii este creșterea respectului pentru natură, în intenția de a stimula acțiunile de conservare a capitalului natural, încurajând legi și reguli naționale și internaționale. Se știe deja, că în contextul familiar al interacțiilor sociale, respectarea strictă a literei legii trebuie completată de morală individuală și de conștiințã, de idealul comportamentului uman, ca un ultim scop al educației pentru mediu.
Multe comunități au stabilit reguli care să preîntâmpine degradarea mediului. Aceste tipuri de reguli și legi reflectă o nouă morală colectivă în ceea ce privește mediul. O eco-etică, creată sau inoculată, va descuraja practicile negative față de natură. Se poate ca niciodată să nu ajungem să fim într-o armonie perfectă cu natura, dar existența unei eco-etici, parțial tradusă în legi, dar integrată în conștiință și sensibilitate, poate conduce individualitățile în acea direcție considerată a fi scop ultim al educației pentru mediu, și anume comportamentul care respectă natura.
(...)
Trecând în revistă culturile și religiile tradiționale, pentru a vedea ce au în comun cu privire la relația umanității și a responsabilității acesteia vis-a-vis de mediu, cu alte cuvinte elementele eco-eticii universale, se evidențiază rolul istoric al educației pentru mediu. O atitudine etică față de mediu, personală și profesională, individuală și colectivă, universal valabilă, este scopul acestui nou teren al educației, făcând din educația pentru mediu un instrument indispensabil pentru dezvoltarea durabilă.
Eco-etica demonstrată în diferite credințe poate fi dezvoltată în două direcții complementare. În primul rând, în interiorul sau în exteriorul sistemului educațional de către preoți, rabini și alți clerici care cunosc problemele de mediu.
În al doilea rând, pot fi dezvoltate în alianță cu conceptele și direcțiile de cercetare contemporane și ale ecologiei. Câțiva cercetători moderni chiar demonstrează că se pot descoperi intuitiv valori tradiționale. De exemplu, Taoismul*** pare să fi înțeles natura ciclică a proceselor biologice, Hinduismul și Jainismul**** continuitatea vieții etc. Atitudinile ecologice tradiționale, bazate pe astfel de idei, pot fi frecvent întărite, îmbogățite și dezvoltate prin mijloace ale detaliatelor științe contemporane.
Educația pentru mediu și a sa componentă etica nu doar își găsește rădăcinile în lumea acestor culturi și religii, dar progresul cere ca acestea să fie solid ancorate în ele.
Religia este de asemenea un concept dificil de definit. O simplă definiție ar fi: set de credințe personale și sociale care presupune și o identificare cu o forță supranaturală în afara lumii naturale sau umane. Religia are în general următoarele caracteristici:
- O credință într-o ființă supranaturală;
- Un cod al moralei;
- O distincție între sacru și profan;
- Acte ceremoniale sau rituale care se desfășoară în jurul unor obiecte sacre sau simbolice;
- Rugăciuni, comunicări cu ființa supranaturală;
- O viziune particulară asupra vieții sau o idee generală a universului și a locului sinelui în univers.
Religiile pot fi grupate în trei categorii: Monoteism: credința într-un singur Dumnezeu suprem - Creștinism*****, Iudaism******, Islamism*******; Politeism: credința în mai mulți zei - Hinduism; Animism********: tradiții religioase care cred că puterea divină este deținută de aspecte fizice ale lumii cum ar fi: flora, fauna etc.
>
Sursa
Carmen Bucovală & Mihaela Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 35-36, 41.
Note M. T.
* hinduism = Religie apărută în mileniul II î. H. în valea Indusului, prin combinarea credinței autohtonilor cu a arienilor invadatori. (www.historia.ro - "Hinduismul, o parte a farmecului oriental")
** budism = Religie propăvăduită în secolul VI î. H., în nordul Indiei, de fostul prinț Siddharta Gautama, care a devenit ascet și a atins iluminarea prin meditație sub copacul boddhi. (www.mixdecultură.ro -"Budismul, religia fără zei" - 17 iulie 2013)
*** taoism = Religie apărută în China în mileniul I î. H. și propăvăduită de Lao Tzu prin cartea "Tao te-ching". (www.taoismonline.org)
**** jainism = Jain Dharma estw o religie apărută în India în mileniul I î. H. Are asemănări și deosebiri cu hibduismul, alături de care este printre cele mai vechi și vii religii din lume. (www.hinduwebsite.com/jainism)
***** creștinism = Conform Noului Testament din Biblie, religie propăvăduită în secolul I d. H. de Isus Hristos printre evreii din Palestina romană și devenită unversală după judecareea, executarea și învierea sa. (crestinortodox.ro - "Întemeierea Bisericii" - 06.07.2012)
****** iudaism= Conform Vechiului Testament din Biblie, religia iudaică are la bază legământul dintre Dumnezeu/ Yahve și patriarhul Avraam, primul evreu. (crestinortodox.ro - "Poporul ales" - 19.07.2012)
******* islam = Religie propăvăduită printre arabi de profetul Muhammad în sec. VII. El a unificat Peninsula Arabică în jurul orașelor sfinte Mecca și Medina. În timpul califilor succesori s-a redactat cartea sfântă Coran. (crestinortodox.ro - "Stâlpii religiei islamice" 17.07.2012)
******** anima (latină) = spirit, suflet. Termenul "animism" a fost introdus în 1871 de etnograful englez Edward Taylor în studiul Primitive Culture, pentru a desemna credința prereligioasă. (www.britannica.com)
Se afișează postările cu eticheta ritual. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ritual. Afișați toate postările
miercuri, 24 ianuarie 2018
miercuri, 16 noiembrie 2016
Mânăstirile budiste din Tibet în secolul XIX (KIPLING 1900-1)
<
(...)
- În Bhotiyal* sînt mai multe comori decît ar putea oamenii să-și închipuie, răspunse bătrînul foarte liniștit. Acolo de unde am plecat eu, mi-a fost dată amăgirea de a fi respectat de cei din jurul meu. Cînd am nevoie de ceva, le cer. De socoteli eu nu țin seama, căci de ele se ocupă mînăstirea. Eh, stranele negre din lamaserie** și cei din noviciat.
Începu să-i povestească, în timp ce trăgea linii cu degetul în țărînă, tot ritualul complicat și pompos, care se desfășoară în taina catedralelor ferite de avalanșe, despre procesiuni și dansuri demonice, despre schimbarea călugărilor și a călugărițelor în porci, despre orașele sfinte care erau ridicate pe înălțimi de cincisprezece mii de picioare, despre intrigile și rivalitățile din lamaserii, despre glasurile misterioase care se aud în munți și jocul de lumini de deasupra zăpezii înghețate. Îi povesti și despre Lhassa*** și Dalai Lama**** pe care îl văzuse și i se închinase.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 104.
NOTE M. T.
* Bhotiyal / Bhotiya (în limba tibetană) = Tibet. (http://www.peoplegroupsindia.com/profiles/bhotia/?pid=539)
** LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.
**** Budiștii tibetani îl consideră pe Dalai Lama patronul sfânt al Tibetului. (http://www.dalailama.com/biography/the-dalai-lamas)
***** Rodica Grigore, Kim, Kipling și Cartea Indiei, „Cultura”, Fundația Culturală Română, București, 523 / 12 iulie 2015. (http://revistacultura.ro/nou/2015/07/kim-kipling-si-cartea-indiei/)
(...)
- În Bhotiyal* sînt mai multe comori decît ar putea oamenii să-și închipuie, răspunse bătrînul foarte liniștit. Acolo de unde am plecat eu, mi-a fost dată amăgirea de a fi respectat de cei din jurul meu. Cînd am nevoie de ceva, le cer. De socoteli eu nu țin seama, căci de ele se ocupă mînăstirea. Eh, stranele negre din lamaserie** și cei din noviciat.
Începu să-i povestească, în timp ce trăgea linii cu degetul în țărînă, tot ritualul complicat și pompos, care se desfășoară în taina catedralelor ferite de avalanșe, despre procesiuni și dansuri demonice, despre schimbarea călugărilor și a călugărițelor în porci, despre orașele sfinte care erau ridicate pe înălțimi de cincisprezece mii de picioare, despre intrigile și rivalitățile din lamaserii, despre glasurile misterioase care se aud în munți și jocul de lumini de deasupra zăpezii înghețate. Îi povesti și despre Lhassa*** și Dalai Lama**** pe care îl văzuse și i se închinase.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 104.
NOTE M. T.
* Bhotiyal / Bhotiya (în limba tibetană) = Tibet. (http://www.peoplegroupsindia.com/profiles/bhotia/?pid=539)
** LAMASERÍE, lamaserii, s. f. Mănăstire pentru lama1 (în Tibet). – Din fr. lamaserie.
- sursa: DEX '09 (2009) ( https://dexonline.ro/definitie/lamaserie)
**** Budiștii tibetani îl consideră pe Dalai Lama patronul sfânt al Tibetului. (http://www.dalailama.com/biography/the-dalai-lamas)
***** Rodica Grigore, Kim, Kipling și Cartea Indiei, „Cultura”, Fundația Culturală Română, București, 523 / 12 iulie 2015. (http://revistacultura.ro/nou/2015/07/kim-kipling-si-cartea-indiei/)
sâmbătă, 12 noiembrie 2016
Roata Vieții (KIPLING 1900-1)
<
(...)
La ceasul cînd umbrele începeau să se scurteze, și brațul lui lama* apăsa mai greu pe umărul lui Kim, scotea din sîn desenul cu Roata Vieții**, pe care îl netezea cu mîna și-l întindea pe cîte o lespede, după ce sufla deasupra ei, și în mînă cu un pai lung, începea să-i explice fiecare părticică. Pe înălțimea aceasta stăteau zeii... și această parte este ceea ce numai în vis un om își poate închipui. Dincoace este cerul nostru cu semizeii... cavalerii luptîndu-se printre coline. Dincolo erau tot felul de animale, care se opinteau sub poverile lor, în drumul de urcare sau coborîre a scării; acestea erau sufletele între care nu trebuie să te amesteci. Mai încolo era infernul cu tenebrele lor fierbinți sau înghețate, și pline de umbre chinuite. Chela*** trebuia să învețe care sînt relele pricinuite de lăcomia nesățioasă, dilatarea stomacului și arsurile intestinelor, din cauza mîncării exagerate. Ascultător și cu capul plecat asupra desenului, urmărind cu degetul tot ce-i spunea lama, discipolul învăța; cînd ajunseră însă la lumea celor erau muritori de rînd și se frămîntau fără nici un folos, lume care era tocmai deasupra infernului, gîndurile lui începură să alerge zburdalnice, căci chiar pe drumul pe unde treceau ei acum, trecea și roata vieții, cu o lume care mînca, bea, vorbea, se căsătorea și se certa, plină de neastîmpăr. Uneori, se întîmpla ca lama să întrebuințeze explicațiile lui chiar peisajele și lucrările pe lîngă care treceau, atrăgînd atenția lui Kim, care era întotdeauna gata să-l asculte, asupra miilor de forme plăcute și neplăcute, în care se întrupează ființa, după cum o văd oamenii, dar care totuși nu are nici o importanță; îi arăta cum duhul interior al omului - îl face să fie robul porcului, al porumbelului sau al șarpelui, și-l face să dorească nucile de betele, o nouă pereche de boi la jug, și mila regilor - înlănțuit de trupul pe care-l urmează în cer și în tenebrele iadului, ca pe urmă să înceapă din nou același drum al prefacerii, de la început. Se întîmpla cîteodată ca în timpul explicațiilor să se oprească alături de ei o femeie sau un om sărac, ca să asculte acest ritual, căci explicațiile lui nu erau cu nimic mai puțin decît un ritual, și arunca o mînă de flori sau de cowry**** pe marginea hărții întinse. Acești oameni simpli erau foarte mulțumiți că în drumul lor putuseră întîlni un om sfînt, care își va aduce aminte de ei în rugăciunile lui.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 101-1 .
NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lama)
** Roata Vieții = Reprezentare imagistică a religiei budiste, care ilustrează un ciclu de renașteri prin care trece omul ca urmare a acțiunilor sale din trecut (karma).(http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
*** chela (sanscrită) = discipol (https://www.ananda.org/yogapedia/chela/)
**** cowry = melc de mare
***** Ana, Ce citim acum - „Kim” de Rudyard Kipling, „Ana are cărți.ro”, 30 octombrie 2016 (http://anaarecarti.ro/main/kim-de-rudyard-kipling/)
(...)
La ceasul cînd umbrele începeau să se scurteze, și brațul lui lama* apăsa mai greu pe umărul lui Kim, scotea din sîn desenul cu Roata Vieții**, pe care îl netezea cu mîna și-l întindea pe cîte o lespede, după ce sufla deasupra ei, și în mînă cu un pai lung, începea să-i explice fiecare părticică. Pe înălțimea aceasta stăteau zeii... și această parte este ceea ce numai în vis un om își poate închipui. Dincoace este cerul nostru cu semizeii... cavalerii luptîndu-se printre coline. Dincolo erau tot felul de animale, care se opinteau sub poverile lor, în drumul de urcare sau coborîre a scării; acestea erau sufletele între care nu trebuie să te amesteci. Mai încolo era infernul cu tenebrele lor fierbinți sau înghețate, și pline de umbre chinuite. Chela*** trebuia să învețe care sînt relele pricinuite de lăcomia nesățioasă, dilatarea stomacului și arsurile intestinelor, din cauza mîncării exagerate. Ascultător și cu capul plecat asupra desenului, urmărind cu degetul tot ce-i spunea lama, discipolul învăța; cînd ajunseră însă la lumea celor erau muritori de rînd și se frămîntau fără nici un folos, lume care era tocmai deasupra infernului, gîndurile lui începură să alerge zburdalnice, căci chiar pe drumul pe unde treceau ei acum, trecea și roata vieții, cu o lume care mînca, bea, vorbea, se căsătorea și se certa, plină de neastîmpăr. Uneori, se întîmpla ca lama să întrebuințeze explicațiile lui chiar peisajele și lucrările pe lîngă care treceau, atrăgînd atenția lui Kim, care era întotdeauna gata să-l asculte, asupra miilor de forme plăcute și neplăcute, în care se întrupează ființa, după cum o văd oamenii, dar care totuși nu are nici o importanță; îi arăta cum duhul interior al omului - îl face să fie robul porcului, al porumbelului sau al șarpelui, și-l face să dorească nucile de betele, o nouă pereche de boi la jug, și mila regilor - înlănțuit de trupul pe care-l urmează în cer și în tenebrele iadului, ca pe urmă să înceapă din nou același drum al prefacerii, de la început. Se întîmpla cîteodată ca în timpul explicațiilor să se oprească alături de ei o femeie sau un om sărac, ca să asculte acest ritual, căci explicațiile lui nu erau cu nimic mai puțin decît un ritual, și arunca o mînă de flori sau de cowry**** pe marginea hărții întinse. Acești oameni simpli erau foarte mulțumiți că în drumul lor putuseră întîlni un om sfînt, care își va aduce aminte de ei în rugăciunile lui.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 101-1 .
NOTE M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lama)
** Roata Vieții = Reprezentare imagistică a religiei budiste, care ilustrează un ciclu de renașteri prin care trece omul ca urmare a acțiunilor sale din trecut (karma).(http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
*** chela (sanscrită) = discipol (https://www.ananda.org/yogapedia/chela/)
**** cowry = melc de mare
***** Ana, Ce citim acum - „Kim” de Rudyard Kipling, „Ana are cărți.ro”, 30 octombrie 2016 (http://anaarecarti.ro/main/kim-de-rudyard-kipling/)
luni, 19 octombrie 2015
Tradiție polițienească în Anglia interbelică (GALSWORTHY 1931)
<
(...)
Reflecțiile lui Adrian și ale nepoatei sale, cînd intrară împreună la procuratură, a doua zi, ar putea fi sintetizate în felul următor:
Ancheta unui investigator de decese îți evocă servirea la masa de duminică a tradiționalei fripturi de vacă și a budincii de Yorkshire, care se mîncau în alte vremuri. Azi, cînd după-amiezele de duminică sînt închinate jocurilor sportive, cînd crimele au devenit rare, iar sinucigașii nu mai sînt îngropați la răscruce de drumuri, fiecare dintre cele două tradiții ți-a pierdut din rațiunea inițială de a exista. Pe vremuri, Justiția și emisarii săi erau considerați dușmani ai omenirii, așa încît era firesc să interpui un arbitru civil între moarte și lege. Dar într-o epocă în care poliția e numită „o splendidă forță”, nu apare oarecum nefiresc faptul de a-i considera pe polițiști incapabili să decidă singuri cînd e necesar să intre în acțiune? Deci nu în incompetența poliției trebuie căutată rațiunea menținerii acestui ritual. Rațiunea constă, de bună seamă, în teama publicului de a nu se afla în necunoștință de cauză. Fiecare cititor de ziare simte că, în măsura în care el sau ea află mai multe despre ce e suspect, senzațional și dezgustător, cu atît sufletul lui sau al ei e mai purificat. Se știe că dacă n-ar exista ancheta investigatorului, adeseori nu s-ar publica în ziare nici un fel de informație despre decesele senzaționale; și niciodată n-ar exista două anchete. Și dacă, în loc de informație, poți asista la o anchetă, și dacă în loc de o anchetă poți asista la două, e cu atît mai plăcut! Senzația penibilă că-ți vîri nasul în treburile altora dispare din momentul în care te pierzi în gloată.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I (În așteptare), ed. Miron, 1992, p. 231
(...)
Reflecțiile lui Adrian și ale nepoatei sale, cînd intrară împreună la procuratură, a doua zi, ar putea fi sintetizate în felul următor:
Ancheta unui investigator de decese îți evocă servirea la masa de duminică a tradiționalei fripturi de vacă și a budincii de Yorkshire, care se mîncau în alte vremuri. Azi, cînd după-amiezele de duminică sînt închinate jocurilor sportive, cînd crimele au devenit rare, iar sinucigașii nu mai sînt îngropați la răscruce de drumuri, fiecare dintre cele două tradiții ți-a pierdut din rațiunea inițială de a exista. Pe vremuri, Justiția și emisarii săi erau considerați dușmani ai omenirii, așa încît era firesc să interpui un arbitru civil între moarte și lege. Dar într-o epocă în care poliția e numită „o splendidă forță”, nu apare oarecum nefiresc faptul de a-i considera pe polițiști incapabili să decidă singuri cînd e necesar să intre în acțiune? Deci nu în incompetența poliției trebuie căutată rațiunea menținerii acestui ritual. Rațiunea constă, de bună seamă, în teama publicului de a nu se afla în necunoștință de cauză. Fiecare cititor de ziare simte că, în măsura în care el sau ea află mai multe despre ce e suspect, senzațional și dezgustător, cu atît sufletul lui sau al ei e mai purificat. Se știe că dacă n-ar exista ancheta investigatorului, adeseori nu s-ar publica în ziare nici un fel de informație despre decesele senzaționale; și niciodată n-ar exista două anchete. Și dacă, în loc de informație, poți asista la o anchetă, și dacă în loc de o anchetă poți asista la două, e cu atît mai plăcut! Senzația penibilă că-ți vîri nasul în treburile altora dispare din momentul în care te pierzi în gloată.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I (În așteptare), ed. Miron, 1992, p. 231
sâmbătă, 20 iunie 2015
Zeița-fetiță din Nepal („Litoral” 1970)
<
În umbra munților Himalaya se află una din cele mai exotice țări ale Asiei - Nepalul. La 10 milioane de locuitori revin 10 milioane de ritualuri. Cu cîteva luni în urmă guvernul nepalez a confirmat oficial că există 178 de zile lucrătoare și 178 de sărbători. Principalul ritual este legat de Kumari - o fetiță în vîrstă între 9 și 11 ani. Supușii regelui consideră această copilă drept o zeiță. Însuși conducătorul țări i se închină cel puțin o dată pe an.
În luna octombrie ea se plimbă zece zile pe străzile orașului, într-o caleașcă de aur. După ce trec sărbătorile, mica Kumari se întoarce la reședința ei, unde așteaptă să treacă alte 355 de zile pînă i se permite să iasă din nou pe străzi. Nimănui nu-i este permis să-i vadă chipul.
Fetița poate rămîne zeiță timp de 2-3 ani. După aceea, preoții îi aleg o locțiitoare. pentru fosta zeiță urmează zile foarte grele, pentru că toți oamenii trebuie să o evite.
>
SURSA
***, Soarta tragică a zeiței, „Litoral”, Constanța, (15 iunie - 15 septembrie) 1970, p. 4.
În umbra munților Himalaya se află una din cele mai exotice țări ale Asiei - Nepalul. La 10 milioane de locuitori revin 10 milioane de ritualuri. Cu cîteva luni în urmă guvernul nepalez a confirmat oficial că există 178 de zile lucrătoare și 178 de sărbători. Principalul ritual este legat de Kumari - o fetiță în vîrstă între 9 și 11 ani. Supușii regelui consideră această copilă drept o zeiță. Însuși conducătorul țări i se închină cel puțin o dată pe an.
În luna octombrie ea se plimbă zece zile pe străzile orașului, într-o caleașcă de aur. După ce trec sărbătorile, mica Kumari se întoarce la reședința ei, unde așteaptă să treacă alte 355 de zile pînă i se permite să iasă din nou pe străzi. Nimănui nu-i este permis să-i vadă chipul.
Fetița poate rămîne zeiță timp de 2-3 ani. După aceea, preoții îi aleg o locțiitoare. pentru fosta zeiță urmează zile foarte grele, pentru că toți oamenii trebuie să o evite.
>
SURSA
***, Soarta tragică a zeiței, „Litoral”, Constanța, (15 iunie - 15 septembrie) 1970, p. 4.
sâmbătă, 14 decembrie 2013
duminică, 30 decembrie 2012
sâmbătă, 7 aprilie 2012
Isaac Bshevis Singer - „Conacul” / 1967 (BOXALL 2006)
<
Coancul
Isaac Bashevis Singer
n. 1904 (Polonia), m. 1991 (SUA)
Prima ediție 1967
Premiul Nobel pentru Literatură 1978
Titlul original The Manor
O saga istorică (completată cu o continuare, Moșia) Conacul descrie evenimentele prin care trec un negustor polonez și familia sa, în „ascensiunea” lor pe scara socială, la sfârșitul secolului al XIX lea. Singer îl prezintă pe istețul său erou evreu, Calman Jakoby, negustor de grâne, căruia i s-a lăsat în administrare „conacul” din titlu - proprietatea unui fost conte polonez confiscată de țar, după rebeliunea poloneză eșuată, din 1863. Jakoby prosperă într-o vreme când evreii începeau să joace un rol activ în industria, comerțul, artele și societatea poloneză. Dilema lui Jakoby, însă, este cum să împace profitul de pe urma oportunității create de revoluția industrială, urbanizare și înflorirea afacerilor, cu necesitatea de a rămâne credincios adânc înrădăcinatelor tradiții și ritualuri religioase evreiești.
Spiritualul și socialul nu se împacă bine împreună pentru Calman, în acest mediu în plină modernizare, mai ales când este vorba și de statutul social la care aspiră Zelda, soția sa, precum și necesitatea de a-ți vedea măritate cele patru fiice. Măritișul și zestrea sînt totul - „Proprii copii s-au născut cu durere, dar nepoții sunt profit curat” -, iar măritișul fetelor nu este un lucru simplu și Calman este prins în multe situații care îl plasează între strictețea iudaismului și atracția diavolească a zeului ban, Mamon.
Scris între anii 1953-1955, în idiș, la fel ca majoritatae romanelor sale, a fost mai întâi publicat în serial în ziarul evreiesc Daily Forward, unde Singer lucra ca ziarist (împreună cu fratele său, romancierul Israel) după ce a emigrat din Polonia în Statele Unite, în anul 1935. JHa.
>
SURSA
Peter Boxall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. RAO, 2007, p. .
Coancul
Isaac Bashevis Singer
n. 1904 (Polonia), m. 1991 (SUA)
Prima ediție 1967
Premiul Nobel pentru Literatură 1978
Titlul original The Manor
O saga istorică (completată cu o continuare, Moșia) Conacul descrie evenimentele prin care trec un negustor polonez și familia sa, în „ascensiunea” lor pe scara socială, la sfârșitul secolului al XIX lea. Singer îl prezintă pe istețul său erou evreu, Calman Jakoby, negustor de grâne, căruia i s-a lăsat în administrare „conacul” din titlu - proprietatea unui fost conte polonez confiscată de țar, după rebeliunea poloneză eșuată, din 1863. Jakoby prosperă într-o vreme când evreii începeau să joace un rol activ în industria, comerțul, artele și societatea poloneză. Dilema lui Jakoby, însă, este cum să împace profitul de pe urma oportunității create de revoluția industrială, urbanizare și înflorirea afacerilor, cu necesitatea de a rămâne credincios adânc înrădăcinatelor tradiții și ritualuri religioase evreiești.
Spiritualul și socialul nu se împacă bine împreună pentru Calman, în acest mediu în plină modernizare, mai ales când este vorba și de statutul social la care aspiră Zelda, soția sa, precum și necesitatea de a-ți vedea măritate cele patru fiice. Măritișul și zestrea sînt totul - „Proprii copii s-au născut cu durere, dar nepoții sunt profit curat” -, iar măritișul fetelor nu este un lucru simplu și Calman este prins în multe situații care îl plasează între strictețea iudaismului și atracția diavolească a zeului ban, Mamon.
Scris între anii 1953-1955, în idiș, la fel ca majoritatae romanelor sale, a fost mai întâi publicat în serial în ziarul evreiesc Daily Forward, unde Singer lucra ca ziarist (împreună cu fratele său, romancierul Israel) după ce a emigrat din Polonia în Statele Unite, în anul 1935. JHa.
>
SURSA
Peter Boxall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. RAO, 2007, p. .
duminică, 21 februarie 1993
„Semnele luminii în ...” (STĂNCIULESCU)
prof. univ. dr. Traian Stănciulescu, Semnele luminii în...
(...) a recepta lumina cosmică vizibilă și a o transforma în reprezentări/holograme mentale; b) ochiul mental, definit de complexul pineal-pitular („al treilea ochi”), reminescență a creierului arhaic, sensibil la informația câmpurilor luminoase exterioare; c) ochiul inimii, identificat în starea de excepțională vibrație emoțională, pe care „inima” o arbitrează în fapt la nivelul frecvenței sale, prin care omul poate recepta o parte din informația prezentă în ierarhia unor invizibile „câmpuri de lumină”.
Toate cele de mai sus permit concluzia că, în universul simbolic construit pe multiplele forme de ființare ale lumii înșiși, lumina reprezintă o paradigmă unificatoare. Metodologic vorbind, urmărind metamorfozele istorice ale acestei paradigme putem constata că ele descriu cu fidelitate: Trecerea de la cunoașterea intuitivă, preponderent experiențială (specifică discursului magico-ritualic) la cunoașterea preponderent holistică (specifică discursului mitic). Dacă în perspectiva experiențială omul trăia participativ, „înăuntrul lumii”, fără a simți nevoia să-și explice rezonanța sa cu cosmosul, cu semenul etc, în cunoașterea holistică încep să apară germenii explicației discursive, prin transpunerea în concepte (simbolice) a unei cunoașteri deja conceptualizate ,dar nesupuse încă filtrului critic rațional. Tranziția de la cunoașterea intuitivă (experiențial-holistică) la cea preponderent analitică s-a realizat prin intermediul discursului religios. Acesta este construit deopotrivă cu instrumentele cunoașterii holistice, al cunoașterii revelatorii („dinăuntrul” sistemului creației cosmice sau/și divine), deja prefigurată de cunoașterea mitică, ca și cu instrumentele transferului analitic (conceptualizarea „dinafară” a sistemului de valori dogmatice), aplicat orizontului pragmatic al existenței umane. Cea mai elocventă mediere a „participării” cu privirea „din afară” a lumii oferă discursul artistic, pentru care lumina este deopotrivă „limbaj obiect” și „metalimbaj”. Identificarea acestor două orizonturi face ca la nivelul discursului artistic să se întâlnească cele mai paradoxale asumări ale lumii, începând de la funcțiile arhetipal idealizate, în care lumea este extrem abstractizată, până la arta concretă, în care lumea este redusă la arhetipuri obiectuale. Cercetarea exterioară a lumii, analitică sau/și experimentală revine discursului filosofic sau/și tehnico-științific. În toate aceste ipostaze, lumea reprezintă doar un referențial exterior, pe care homo cogitans/faber îl are sub ochi și pe care îl modelează la nivelul semnificatului mental sau îl controlează la nivelul semnificatului artefactual. Toate considerațiile de mai sus permit ipoteza integratoare că lumina constituie un mediator esențial pentru procesul trecerii omulu de la bio-fizic la psihic, de la lumină la iluminare, de la natură la cultură.
duminică, 3 ianuarie 1993
„Război și anti-război” (TOFFLER 1993)
Alvin și Heidi Toffler, Război și anti-război, trad. M. Columbeanu, Antet, București, 1995 (1993 SUA), 351 p.
1 Alvin și Heidi Toffler sunt autorii best-seller-urilor Șocul viitorului, Al treilea val și Powershift - Puterea în mișcare. Soții Toffler susțin conferințe pe scară largă. Ei locuiesc în Los Angeles.
„Extraordinar.. o fascinantă întrezărire a realității viitoare” - Washington Post
„Se va cere citită, neîndoielnic, de către majoritatea politicienilor lumii... soții Toffler ne-au provocat încă o dată să lepădăm cămașa de forță pe care ne-a fabricat-o status-quo-ul.” - Gen. mr. (ret.) Lewis MacKenzie, Comandant al Forțelor ONU din Bosnia
„De mare actualitate... o pătrundere nealterată în corelația dintre economie și război, pe de o parte, și noțiuni intangibile ca morala și cultura, pe de altă parte.” - Manfred Worner, Secretar general al NATO
„Extraordinar.. o fascinantă întrezărire a realității viitoare” - Washington Post
„Se va cere citită, neîndoielnic, de către majoritatea politicienilor lumii... soții Toffler ne-au provocat încă o dată să lepădăm cămașa de forță pe care ne-a fabricat-o status-quo-ul.” - Gen. mr. (ret.) Lewis MacKenzie, Comandant al Forțelor ONU din Bosnia
„De mare actualitate... o pătrundere nealterată în corelația dintre economie și război, pe de o parte, și noțiuni intangibile ca morala și cultura, pe de altă parte.” - Manfred Worner, Secretar general al NATO
7 S-ar putea să nu te intereseze războiul, dar tu îl interesezi pe el. - Troțki
9 Cuprins
15 Introducere
19 Partea Întâi: CONFLICT
20 1.Întâlnire neașteptată
De la forța brută la forța creierului
Dincolo de banda desenată
De la forța brută la forța creierului
Dincolo de banda desenată
25 2. Sfârșitul extazului
Premiul de un trilion de dolari
Sclavie și dueluri
Concurența apasă pe trăgaci
Premiul de un trilion de dolari
Sclavie și dueluri
Concurența apasă pe trăgaci
31 3. O ciocnire de civilizații
Conflictul principal
O lume bisecționată
O lume trisecționată
Decuplarea săracilor
Fenomenul supei de rață
Poeții globalismului
Conflictul principal
O lume bisecționată
O lume trisecționată
Decuplarea săracilor
Fenomenul supei de rață
Poeții globalismului
41 Partea a Doua: TRAIECTORIE
42 4. Premisa revoluționară
O convergență ucigătoare
După finalul de partidă
O convergență ucigătoare
După finalul de partidă
46 5. Războiul din primul val
Ritualuri, muzică și frivolitate
O ocupație sezonieră
Absența lefurilor
Ritualuri, muzică și frivolitate
O ocupație sezonieră
Absența lefurilor
51 6. Războiul din al doilea val
Baionete și bumbăcării
Un baraj de memorii
Moartea pe banda de montaj
Dincolo de absolut
Ucigătorul doppelganger
Baionete și bumbăcării
Un baraj de memorii
Moartea pe banda de montaj
Dincolo de absolut
Ucigătorul doppelganger
57 7. Lupta aero-terestră
Trauma junglei
Djinn-ul închis în sticlă
Un bilet pentru Tel Aviv
Surpriză la Kuneitra
Apărarea activă
Să schimbi Pentagonul
Trauma junglei
Djinn-ul închis în sticlă
Un bilet pentru Tel Aviv
Surpriză la Kuneitra
Apărarea activă
Să schimbi Pentagonul
72 8. Modul în care făurim avuție
1.Factorii de producție
2.Valorile intangibile
3.De-masificarea
4.Munca
5.Inovația
6.Scara
7.Organizarea
8.Integrarea sistemelor
9.Infrastructura
10.Accelerarea
1.Factorii de producție
2.Valorile intangibile
3.De-masificarea
4.Munca
5.Inovația
6.Scara
7.Organizarea
8.Integrarea sistemelor
9.Infrastructura
10.Accelerarea
81 9. Războiul din al treilea val
Tehnofobia
Războiul dual
Frontul care dispare
1.Factorii de distrugere
2.Valorile intangibile
3.De-masificarea
4.Munca
5.Inovația
6.Scara
7.Organizarea
8.Integrarea sistemelor
9.Infrastructura
10.Accelerarea
Tehnofobia
Războiul dual
Frontul care dispare
1.Factorii de distrugere
2.Valorile intangibile
3.De-masificarea
4.Munca
5.Inovația
6.Scara
7.Organizarea
8.Integrarea sistemelor
9.Infrastructura
10.Accelerarea
102 10. O coliziune a formelor de război
Mitraliere versus sulițe
Samurai și soldat
Mitraliere versus sulițe
Samurai și soldat
109 Partea a Treia: EXPLORARE
110 11. Războaie de nișă
Râsete în Info-Sferă
Lobby pentru L.I.C.
Doctori-docenți cu rucsac
Spre telepatia militară
Râsete în Info-Sferă
Lobby pentru L.I.C.
Doctori-docenți cu rucsac
Spre telepatia militară
120 12. Războaie spațiale
A patra dimensiune
Din Iran în Israel
Asigurând lumea împotriva rachetelor
O bombă atomică pentru Richmond
Uciderea prin soft a sateliților
Găuri negre și trape
Vatra din spațiu
A patra dimensiune
Din Iran în Israel
Asigurând lumea împotriva rachetelor
O bombă atomică pentru Richmond
Uciderea prin soft a sateliților
Găuri negre și trape
Vatra din spațiu
132 13. Războaie robotice
Târguială pe câmpul de luptă
Protecția pentru echipa A
Roboți peste deșert
Retrageți arțarul
Prădalnicul
Robo-teroarea
Anti-roboticienii
Târguială pe câmpul de luptă
Protecția pentru echipa A
Roboți peste deșert
Retrageți arțarul
Prădalnicul
Robo-teroarea
Anti-roboticienii
144 14. Visurile lui da Vinci
Costumul hollywood-ian
O infestare cu furnici
Super-molime
Costumul hollywood-ian
O infestare cu furnici
Super-molime
152 15. Război fără sânge?
Laboratoare ultra-secrete
Zidul invizibil
Seniori ai drogurilor amețiți
Politica non-letalității
Când diplomația eșuează...
Laboratoare ultra-secrete
Zidul invizibil
Seniori ai drogurilor amețiți
Politica non-letalității
Când diplomația eșuează...
165 Partea a Patra: CUNOAȘTERE
166 16. Războinicii cunoașterii
Secretul Văii de Silicon
Soldații software
Ascultă Unchiul Sam?
Dezvățare și re-învățare
Mâna retezată
Info-teroarea
Secretul Văii de Silicon
Soldații software
Ascultă Unchiul Sam?
Dezvățare și re-învățare
Mâna retezată
Info-teroarea
182 17. Viitorul spionului
Prostituate și mașini sport
Problema G. M.
Piețe noi
Factorul uman
Criza calității
Prăvălia rivală
Prostituate și mașini sport
Problema G. M.
Piețe noi
Factorul uman
Criza calității
Prăvălia rivală
196 18. Accentul
Medalia germană
Șase pârghii pentru sucit mințile
Neo-naziști și efecte speciale
Mijloacele de informare pe post de „vedetă”
Mesajul din centrul țintei
Reportaje în timp real
Timpul real ireal
Video la video
Medalia germană
Șase pârghii pentru sucit mințile
Neo-naziști și efecte speciale
Mijloacele de informare pe post de „vedetă”
Mesajul din centrul țintei
Reportaje în timp real
Timpul real ireal
Video la video
209 Partea a Cincea: PERICOL
210 19. Din brăzdare, spade
Buget fără strategie
Neguțători ai morții
Civilizația războiului
„Lucruri” cu două fețe
Servicii de consum pentru război
Armate „deștepte” versus armate „deșteptate”
Mariajul dintre război și pace
Buget fără strategie
Neguțători ai morții
Civilizația războiului
„Lucruri” cu două fețe
Servicii de consum pentru război
Armate „deștepte” versus armate „deșteptate”
Mariajul dintre război și pace
Componente prin fax
223 20. Djinn-ul descătușat
Antiteza mortală
Următorul Cernobâl
Lacăte și Pershinguri
Inspectorii trași pe sfoară
Controlorii de pui
Pornografie și heroină
Wall Street-ul și seniorii războiului
Stăvilarul spart
Premise pulverizate
Flex-tech-uri
Libertate de informare (pentru făuritorii de bombe)
Antiteza mortală
Următorul Cernobâl
Lacăte și Pershinguri
Inspectorii trași pe sfoară
Controlorii de pui
Pornografie și heroină
Wall Street-ul și seniorii războiului
Stăvilarul spart
Premise pulverizate
Flex-tech-uri
Libertate de informare (pentru făuritorii de bombe)
238 21. Zona iluziei
O topire a banilor
Spargerea hotarelor
Guvernarea mediatică
Desuetudinea internațională
Amenințarea interdependenței
O topire a banilor
Spargerea hotarelor
Guvernarea mediatică
Desuetudinea internațională
Amenințarea interdependenței
248 22. O lume trisecționată
Sindromul chinez
Bogații vor afară
Provocarea asiatică
Chibritul aprins
Întoarcerea din morți
Revoluția de nestăpânit
Sindromul chinez
Bogații vor afară
Provocarea asiatică
Chibritul aprins
Întoarcerea din morți
Revoluția de nestăpânit
257 Partea a Șasea: PACE
258 23. Despre formele de pace
262 24. Următoarea formă de pace
Diplo-frăsuire
Peace, Inc.
Ceruri deschise și minți deschise
Urmărind tehnologia
Crimele nerezolvate de mâine
Trade-in cu arme
Cum să începi (și să nu oprești) un război
Diplo-frăsuire
Peace, Inc.
Ceruri deschise și minți deschise
Urmărind tehnologia
Crimele nerezolvate de mâine
Trade-in cu arme
Cum să începi (și să nu oprești) un război
278 25. Sistemul global al secolului XXI
A acuza sfârșitul Războiului Rece
Ascensiunea statului cu margini moi
Arhipeleagul high-tech
Patroni, călugări și mullahi
De la jucătorii de golf la metalurgiști
Hiper-conexiuni
Viteze de ceas globale
Necesități de supraviețuire
Sfârșitul echilibrului (dar nu și al istoriei)
A acuza sfârșitul Războiului Rece
Ascensiunea statului cu margini moi
Arhipeleagul high-tech
Patroni, călugări și mullahi
De la jucătorii de golf la metalurgiști
Hiper-conexiuni
Viteze de ceas globale
Necesități de supraviețuire
Sfârșitul echilibrului (dar nu și al istoriei)
291 Mulțumiri
293 Note
315 Bibliografie
335 Index
coperta IV
Alvin și Heidi Toffler, autori ai unor celebre best-seller-uri, ajung la concluzii uluitoare privind viitorul războiului din timpurile noastre.
Conflictele violente au jucat întotdeauna un rol în evoluția Omului: din cele mai vechi timpuri disputele s-au rezolvat, dar și exacerbat, prin chemarea sub arme. În această remarcabilă și stimulatoare noua operă, doi dintre principalii futurologi și gânditori sociali ai lumea abordează natura sistemului de război din secolul viitor, expunând o incitantă analiză a războaielor din trecut și concluzii neașteptate despre conflictele militare actuale.
Viziunea prezentată în această carte este alarmantă și optimistă în același timp, descriind realitățile înfricoșătoare ale războiului viitor, autorii ne ajută să concepem fascinante strategii pentru pacea de mâine.
„Recomand citirea imediată a lucrării” - New Scientist
„Încărcat de idei ingenioase, fiecare capitol se constituie într-o carte și șocantă” - Observer
Alvin și Heidi Toffler, autori ai unor celebre best-seller-uri, ajung la concluzii uluitoare privind viitorul războiului din timpurile noastre.
Conflictele violente au jucat întotdeauna un rol în evoluția Omului: din cele mai vechi timpuri disputele s-au rezolvat, dar și exacerbat, prin chemarea sub arme. În această remarcabilă și stimulatoare noua operă, doi dintre principalii futurologi și gânditori sociali ai lumea abordează natura sistemului de război din secolul viitor, expunând o incitantă analiză a războaielor din trecut și concluzii neașteptate despre conflictele militare actuale.
Viziunea prezentată în această carte este alarmantă și optimistă în același timp, descriind realitățile înfricoșătoare ale războiului viitor, autorii ne ajută să concepem fascinante strategii pentru pacea de mâine.
„Recomand citirea imediată a lucrării” - New Scientist
„Încărcat de idei ingenioase, fiecare capitol se constituie într-o carte și șocantă” - Observer
luni, 7 ianuarie 1985
Nașii proverbe românești
(198-199)
(...)
Menționînd la început nuanța consolatoare a proverbului, am avut în vedere posibila relație cu o altă zicere paremiologică din același complex: „O dată vede nașul buricul finului” (Pann, Hințescu, Hasdeu, jud. Covurlui, Dîmbovița, Bihor), cu varianta „o dată vede nașul p... finului” ( cf. Zanne , id., p. 482). Ciudat, din colecția lui Zanne lipsește varianta „O dată vede nașa p... finei”, frecventă în circulația orală și astăzi; apare, în schimb, un calc tardiv al acesteia: „Numai o dată vede nașa ceea a finului” (Zanne, ibid.). Cei mai mulți dintre informatorii chestionați în legătură cu sursa proverbului leagă zicerea de momentul botezului, cînd copilul desfășat este cufundat în apă și, apoi, gol, este arătat lumii, cei mai aproape fiind, ca părinți spirituali, nașul și nașa. În conformitate cu identitatea moș-moașă - naș-nașă, ocazia putea fi, înaintea botezului creștin, prima scaldă, baia rituală a noului născut. Totuși, sensul proverbului nu este de constatare a stării de fapt, nici de amuzament, așa cum s-ar părea din nuanța ușor obscenă. Sensul este limitativ: accentul ca de pe o dată, o singură dată, numai o dată, la fel ca și în explicațiile lui I. Zanne: „1. Se zice că pentru cele ce nu se cuvine a se vdea și a urma deseori ( I. Golescu); 2. Cînd unul, din cauza relei purtări, numai are trecere la cineva; 3. O dată se întîmplă un lucru: să nu pierzi ceasul prielnic.”
Sensul limitativ nu putea să vină din ocazia scaldei rituale sau a botezului, la care nașul putea chiar să nu ia parte, rolul esențial, personajul indispensabil, investit cu funcții mitico-magice fiind moașa (nașa). În plus, aceasta, ca și nașul, dacă dorea, putea asista la mai mult scalde, nu numai la una. De aceea, sensul limitativ trebuie pus în relație cu un obicei atestat în evul mediu, în care nașului îi revenea rolul de inițiator al ginerelui (finului), cum s-a văzut din Cîntecul nașului, inclusiv de inițiator sexual. Acest rol îi dă dreptul de a fi primul la mireasă. „În actul căsătoriei au intervenit practici și uzanțe juridice ale căror efecte și semnificații și-au pierdut cu timpul înțelesul. Nașul a îndeplinit mai mult rolul de inițiator sexual în ritul căsătoriei. (...) funcțiunea de naș în viața sexuală a finilor (fiind) similară străvechiului ius (prima) noctis” (129).
Aceluiași sens i se subsumează și proverbul „Înaintea ginerelui trece nașul” care ar putea fi „citit” ca o simplă prescripție protocolară, de bună cuviință, acesta fiind sensul în uzul curent. Dar, la origine, e de presupus, proverbul încifra mai mult de cît o prescripție de comportament politicos: el făcea apel la întărirea unei reguli înrădăcinate, întărind-o. Sensul limitativ al celuilalt proverb avea o funcție constrîngătoare, îngrădind abuzul, impunînd nerepetarea actului îngăduit o singură dată, într-o unică împrejurare. Se realizează astfel un consens între prescripția proverbială și legile civile și religioase care considerau unirea dintre nași și fini, în virtutea rudeniei spirituale, drept incestuoasă: „Ceia ce-și curvesc cu finele, acesta se cheamă sînge amestecat” (Pravila Moldovei). Pe aceleași coordonate se înscrie și balada Vartici, în care finul refuză cu hotărîre avansurile erotice ale nașei, tocmai pe motivul relațiilor de rudenie: „Nu ț-oa fi, nașă, cu păcat / Că mai mic m-ai botezat, / Mai mare m-ai cununat, / La mijloc m-ai retezat, / Trei copii mi-ai botezat, / Doo fete ș-un băiat...” (Amzulescu, loc. cit., inf. N. Candoi-Turică, Celei-Olt)
Rezultă din exemple cîștigurile pe care cercetarea proverbelor le poate dobîndi din adoptarea perspectivei etnologice, etnologia fiind prin obiectul ei deschisă interdisciplinarității. Disciplină integratoare, orientată către descifrarea sensurilor complexe ale culturii populare, etnologia poate oferi sugestii utile pentru înțelegerea tuturor categoriilor folclorului românesc.
(...)
miercuri, 2 ianuarie 1985
Comentariu la „Ținutul Vrancei” (1930, 1969) de etnograful Ion Diaconu (1903-1984)
(36) (...) Ion Diaconu a corelat criteriul genetic cu cel estetic, urmărind, cum singur spune, „vîna pastorală” (33), ceea ce l-a condus firesc pe urmele Mioriței. El descoperă balada la diferite categorii de depozitari și susține, în baza unei terorii proprii despre dinamica folclorică (34), originea străveche (româna comună), păstorească și vrînceană a motivului. Avem însă dreptul să selectăm pentru atlas o anumită variantă și, în baza ei, să formulăm o concluzie definitivă? În caz afirmativ, multe dintre concluziile autorului Ținutului Vrancei trebuie acceptate. Criteriul estetic nu mai poate fi invocat decît cu unele rectificări. Este superioară estetic doar acea variantă care reprezintă „un zăcămînt poetic de dincolo de adaptarea sufletului daco-roman, la concepția creștină a ispășirii prin iertare și faptă”? Fie și așa. Dar nu avem nici o siguranță că motivul inițial, trac la origine, provine din mediul păstoresc. În al doilea rînd, criteriul estetic a fost înlocuit tacit cu altul tipologic, dat fiind că, în vechime, motivul mioritic circula sub formă lirice (bocet, colind) și ritualistice. Dacă selectăm o variantă literaturizată tip Alecsandri, criteriul estetic se află repus în drepturi. Nu și cel etnografic, în speță păstoresc, pentru că textul reprezintă experiența estetică a întregului etnic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)