?, 2013, anul în care Vladimir Putin a tras Vestul pe sfoară, „Der Spiegel”, Hamburg, 17 decembrie 2013
Vladimir Putin conduce Federaţia Rusa de 14 ani, dar 2013 s-a dovedit a fi
anul cel mai plin de succese. Revista Forbes l-a plasat in topul celor mai
puternici oameni din lume, notând ca ”şi-a întărit controlul asupra Rusiei”.
Potrivit Forbes, Putin l-a depăşit pe Barack Obama pentru că a reuşit să se
impună de mai multe ori în acest an în faţa preşedintelui SUA.
Un Chuck Norris al politicii internaționale…
Intr-adevăr, scrie Der Spiegel, Putin pare să reuşească în tot ceea ce
intreprinde în această perioadă. In septembrie a convins Siria să îşi plaseze
armele chimice sub control internaţional, pentru ca apoi sa fie distruse, si
astfel a reuşit să evite o intervenţie militară americană, făcându-l pe Obama să
pară un poliţist global lipsit de putere.
La finalul lunii iulie, Putin a ignorat avertismentele americane şi i-a
oferit azil politic lui Edward Snowden. Ulterior, Germania si Franţa s-au arătat
revoltate faţa de SUA, în urma dezvăluirilor făcute de la Moscova de fostul
angajat NSA. Apoi Putin a avut un rol important in negocierile dintre
comunitatea internaţională şi Iran, privind programul nuclear al Teheranului.
Acum, prin presiuni asupra preşedintelui Viktor Ianukovici, Putin a reuşit
sa îndepărteze Ucraina de asocierea la UE, nu înainte de a fi făcut acelaşi
lucru cu mult mai mica Armenie. Putin a reuşit să distrugă in doar câteva
săptămâni ceea ce UE si Kievul construiseră cu migala timp de mai bine de doi
ani şi să facă inutil Parteneriatul Estic.
Peste ocean exista voci cu impact public, în special în rândul loggerilor
influenţi din SUA, scrie Der Spiegel, care sunt impresionaţi de capacitatea lui
Putin de a influenta politică internaţională. Un comentator american il numeşte
pe Putin ”un Chuck Norris al politicii internaţionale”.
… sau despot de secol XIX
Majoritatea observatorilor occidentali il vad insa pe Putin ca pe un un
despot al secolului XIX, care nu are nimic in comun cu modelul european de
guvernare. Viziunea sa este una feudala, incluzând lachei care ii satisfac
orice dorinta, nu contează cat de arbitrara ar fi, cu o economie care nu serveşte
decât interesele politicienilor, totul sub motto-ul ”Ce-i al meu nu poate fi si
al vostru”.
Kremlinul încearcă acum sa intimideze Occidentul si in cursa pentru Arctica,
acolo unde încearcă sa se înstăpânească pe cele mai mari rezerve de
hidrocarburi. Putin i-a cerut ministrului Apărării , in urma cu o săptămâna, sa
”extindă prezenţa militară a Rusiei în Oceanul Arctic”. Aceasta va însemna
refacerea celor zece baze militare sovietice din regiune si sporirea numărului
de trupe, si nave.
Acum, evenimentele din Ucraina si rolul pe care Putin l-a jucat acolo aduc
pe buzele tot mai multor analişti întrebarea: Ce fel de om este Putin si ce
doreşte cu adevărat? Este oare cazul Ucrainei momentul de cotitura in relaţiile
dintre Est si Vest? Conflictul din Ucraina ilustrează ca nu numai soarta celor
143 de milioane de cetăţeni ai Federaţiei Ruse, dar si a celor din statele
vecine depinde de Putin.
In timp ce protestatarii pro-europeni de la Kiev construiau baricade in
capitala, cotidianul pro-Kremlin Komsomolskaya Pravda a publicat un articol
despre prăbuşirea Ucrainei. Partea de vest a tarii, care a fost sub stapanire
habsburgica, a fost colorata in violet, in timp ce partea de est si Crimeea au
fost colorate in rosu. A fost momentul in care si un deputat din parlamentul
Crimeei i-a cerut lui Putin sa trimită forţe ruse în Ucraina, pentru a proteja
tara de agresorii din NATO, agenţii secreţi ai Vestului si de demonstranţii plătiţi.
Moscova a răspuns brutal la criticele lansate de Washington, după folosirea
fortei la Kiev, împotriva manifestanţilor. Ministrul de Externe Serghei Lavrov
a spus ca nu democraţia este ceea ce ii preocupa pe liderii din Vest, ci doar
obţinerea ”trofeului Ucrainean”, prin care sa dea Rusiei o lovitura strategica.
Cu doar şase voturi împotrivă din 450, Duma de Stat de la Moscova a adoptat o
declaraţie prin care condamna imixtiunea făţişă a politicienilor din Vest in
afacerile interne ale Ucrainei. A fost o reacţie la apariţia ministrului german
de Externe Guido Westerwelle, a subsecretarului american de Stat Victoria
Nuland si a fostului premier polonez Jaroslaw Kaczynski in mijlocul
protestatarilor de la Kiev. Deputaţii din Duma de la Moscova au mai notat ca in
Ucraina are loc o ”lovitura de stat”. Asta in timp ce televiziunea publica de
la Kiev caracteriza UE drept o alianţa ”anti-rusa”, deoarece ignora interesele
Moscovei in Ucraina.
Armele lui Putin: resurse naturale, separatism și embargouri
Reacţia Bruxelles-ului a lăsat mult de dorit. Liderii europeni au părut şocaţi
să vadă ca discuţiile despre tarifele la oţel, vin si grâu pe care le negociau
cu fostele republici sovietice din Parteneriatul Estic devin brusc chestiuni
geopolitice majore. Iar acest lucru nu trebuia să şocheze, având in vedere
politica promovata pana acum de Rusia in aceste state.
Rusia lui Putin a folosit si foloseşte Transnistria pentru a submina
suveranitatea Republicii Moldova, deşi niciun stat ONU nu a recunoscut formal
independenta Transnistriei. Acum, Putin aminteşte Chişinăului si de sutele de
mii de muncitori moldoveni care lucrează in Rusia, dintre care 200.000 nu au
permise de rezidenţă valide, avertizând astfel că încă un pas către UE ar
însemna închiderea robinetului remitentelor din Rusia, esenţial pentru supravieţuirea
economica a Republicii Moldova.
Moscova joaca apoi rolul de protector in Osetia de Sud si Abhazia, doua
regiuni ce s-au desprins de Georgia in urma războiului din 2008. Prin aceste
regiuni marioneta, Putin îşi asigura influenţa asupra regimului de la Tbilisi.
Pentru supunerea Armeniei în faţa Moscovei exista conflictul îngheţat din
Nagorno Karabah şi rivalitatea dintre Armenia si Azerbaidjan, atent cultivata
de Putin. Astfel, deşi timp de doi ani liderii politici de la Erevan au susţinut
ca nu pot adera la Uniunea Vamala Rusia-Kazahstan-Belarus, a fost suficientă o întâlnire
intre preşedintele Serj Sargsyan si Putin pentru ca Armenia sa abandoneze tot
ce a reuşit să obţină în drumul ei către UE.
Acelaşi scenariu a fost repetat si in Ucraina: ameninţări cu embargo asupra
importurilor de vagoane, carne si oţel din Ucraina. Consilierul economic al lui
Putin, Serghei Glaziev, a fost trimis la Kiev pentru a explica ce ar însemna
dacă Rusia ar cere Ucrainei datoria
istorica de 1,3 miliarde de dolari pe care o are faţă de Gazprom şi pentru a
arăta că Ucraina ar avea nevoie de încă 130 de miliarde de euro pentru a-si
aduce economia şi sistemul juridic la normele UE. Glaziev a reuşit în misiunea
sa şi a fost numit ”Omul anului 2013 in Rusia”, exact în ziua în care începea
Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, pe care Moscova tocmai îl
dinamitase.
Putin se vrea noul simbol al conservatorismului
”Lui Putin i-au ajuns 20 de minute cu Obama, la summitul G20 de la Sankt
Petersburg pentru a evita bombardarea Siriei si pentru a deschide calea unei
soluţii paşnice în cazul armelor chimice”, notează un diplomat de rang inalt de
la Moscova. Potrivit unui raport încă nepublicat al Institutului pentru Studii
Strategice (cel mai important think tank de la Moscova), în posesia căruia a
intrat Der Spiegel, autoritatea lui Putin este atât de mare în aceasta perioadă,
încât ”ar putea influenţa un vot în privinţa Siriei în Congresul SUA”. Raportul
mai arata ca Putin este noul lider mondial al conservatorilor, deoarece
populismul de stânga, promovat de preşedintele Obama sau de preşedintele
Francois Hollande, se dovedeşte falimentar. Raportul mai arata ca lumea trece
printr-o perioada în care oamenii prefera stabilitatea şi securitatea în locul
experimentelor ideologice, prefera valorile tradiţionale ale familiei în locul
căsătoriilor între persoane de acelaşi sex si prefera statul-naţiune în locul
imigraţiei.
Cu alte cuvinte, lumea ar prefera exact valorile susţine in discursurile
lui Putin.
O Rusie care arată bine doar pe hârtie
Însă puterea Rusiei nu este nici pe departe cea pe care o oferă imaginea
preşedintelui Putin. Rusia arata bine doar pe hârtie: deficitul public este de
doar 14% din PIB, fata de 80% în Germania. Dar economia nu mai creşte decât cu
1,3% pe an, iar puterea Rusiei ei se bazează aproape exclusiv pe arsenalul ei
nuclear si pe exportul de petrol si gaze, atât timp cat preţul barilului de
petrol rămâne la peste 100 de dolari. Apoi, însuşi Putin a atras atenţia asupra
pericolului reprezentat de birocraţia mult prea numeroasa, incompetentă şi
coruptă.
In Rusia se dezvolta ideea ca ţara este un ”imperiu neliberal”, opus
”imperiului liberal” teoretizat de Anatoli Ciubais (arhitectul privatizării
economiei ruse in anii ’90). Acum, imperiul liberal este UE. ”Imperiul
ne-liberal este conceptul care ajuta in a explica de ce Rusia se îndepărtează
de UE, care ar susţine nişte valori subversive, iar aceasta interpretare ajuta
Kremlinul să menţina iluzia ca Rusia joacă în aceeaşi liga cu America, China si
UE”, spune Vladimir Frolov, analist politic din Moscova, citat de Der Spiegel.
O privire la cei angajaţi să facă propaganda pentru un asemenea model arăta
cam ce fel de construcţie este Rusia lui Putin. Noul director al holdingului
media Russia Today, Dmitry Kiselyov, considera ca homosexualilor ar trebui sa
li se interzică sa doneze sperma, iar inimile lor ar trebui sa fie arse, in caz
ca mor in accidente rutiere, deoarece ele nu merită să bată pe mai departe în
pieptul unor oameni ce au nevoie de transplant… Acelaşi personaj mai asemăna
programul UE de bailout pentru Cipru cu exproprierea evreilor de către Hitler.
Marile erori ale UE și ale Germaniei
Puterea actuala a Rusiei se bazează nu pe propriile puteri, ci pe slăbiciunile
Vestului. Iar politica UE fata de Ucraina este un exemplu bun.
Germania si UE au încercat sa apropie Ucraina de Bruxelles prin cateva zeci
de legi pe care i l-au propus spre semnare lui Ianukovici. Însă, în loc sa
ofere Ucrainei fonduri si o perspectiva clara a aderării la UE, liderii
europeni i-au cerut preşedintelui Ianukovici sa o elibereze pe Iulia Timosenko,
rivala sa numărul unu. O lipsa majora de viziune si informaţii, in viziunea Der
Spiegel, deoarece Timosenko este departe de a fi un martir si departe de a
beneficia de o mare simpatie în rândul ucrainienilor.
Germania si UE au greşit in momentul in care nu au privit cu atenţie la
cine este partenerul lor de dialog Viktor Ianukovici. Ca si Putin, Ianukovici a
crescut in condiţii grele, in care era mai important sa fie mai puternic decât
alţii, sa loveşti decisiv sau sa joci la cacealma perfect. De aceea, pentru
Ianukovici, apropierea de UE nu a fost niciun moment o chestiune de principii
si valori comune, ci de câştiguri cat mai mari in raport cu oferta Rusiei.
Germania si UE au greşit, iar acum isi recalculează strategia. Alegerile
prezidenţiale din Ucraina, din 2015, sunt momentul decisiv. Vestul nu a reuşit
să o elibereze pe Iulia Timosenko din închisoare, iar acum creează un alt rival
cu şanse în faţa lui Ianukovici: boxerul Vitali Klichko.
Însă, scrie Der Spiegel, atât timp cât liderii occidentali îşi vor colora în
roz realităţile din Estul Europei, Putin va câştiga. El este mult mai
familiarizat cu situaţia din această parte a lumii şi nu se da deloc înapoi de
la a folosi tactici lipsite de scrupule, uşor acceptate în această regiune.
