„2013, anul în care Vladimir Putin a tras Vestul pe sfoară” („DER SPIEGEL” 2013)

 ?, 2013, anul în care Vladimir Putin a tras Vestul pe sfoară, „Der Spiegel”, Hamburg, 17 decembrie 2013

Vladimir Putin conduce Federaţia Rusa de 14 ani, dar 2013 s-a dovedit a fi anul cel mai plin de succese. Revista Forbes l-a plasat in topul celor mai puternici oameni din lume, notând ca ”şi-a întărit controlul asupra Rusiei”. Potrivit Forbes, Putin l-a depăşit pe Barack Obama pentru că a reuşit să se impună de mai multe ori în acest an în faţa preşedintelui SUA.

 

Un Chuck Norris al politicii internaționale…

Intr-adevăr, scrie Der Spiegel, Putin pare să reuşească în tot ceea ce intreprinde în această perioadă. In septembrie a convins Siria să îşi plaseze armele chimice sub control internaţional, pentru ca apoi sa fie distruse, si astfel a reuşit să evite o intervenţie militară americană, făcându-l pe Obama să pară un poliţist global lipsit de putere.

La finalul lunii iulie, Putin a ignorat avertismentele americane şi i-a oferit azil politic lui Edward Snowden. Ulterior, Germania si Franţa s-au arătat revoltate faţa de SUA, în urma dezvăluirilor făcute de la Moscova de fostul angajat NSA. Apoi Putin a avut un rol important in negocierile dintre comunitatea internaţională şi Iran, privind programul nuclear al Teheranului.

Acum, prin presiuni asupra preşedintelui Viktor Ianukovici, Putin a reuşit sa îndepărteze Ucraina de asocierea la UE, nu înainte de a fi făcut acelaşi lucru cu mult mai mica Armenie. Putin a reuşit să distrugă in doar câteva săptămâni ceea ce UE si Kievul construiseră cu migala timp de mai bine de doi ani şi să facă inutil Parteneriatul Estic.

Peste ocean exista voci cu impact public, în special în rândul loggerilor influenţi din SUA, scrie Der Spiegel, care sunt impresionaţi de capacitatea lui Putin de a influenta politică internaţională. Un comentator american il numeşte pe Putin ”un Chuck Norris al politicii internaţionale”.

 

… sau despot de secol XIX

Majoritatea observatorilor occidentali il vad insa pe Putin ca pe un un despot al secolului XIX, care nu are nimic in comun cu modelul european de guvernare. Viziunea sa este una feudala, incluzând lachei care ii satisfac orice dorinta, nu contează cat de arbitrara ar fi, cu o economie care nu serveşte decât interesele politicienilor, totul sub motto-ul ”Ce-i al meu nu poate fi si al vostru”.

Kremlinul încearcă acum sa intimideze Occidentul si in cursa pentru Arctica, acolo unde încearcă sa se înstăpânească pe cele mai mari rezerve de hidrocarburi. Putin i-a cerut ministrului Apărării , in urma cu o săptămâna, sa ”extindă prezenţa militară a Rusiei în Oceanul Arctic”. Aceasta va însemna refacerea celor zece baze militare sovietice din regiune si sporirea numărului de trupe, si nave.

Acum, evenimentele din Ucraina si rolul pe care Putin l-a jucat acolo aduc pe buzele tot mai multor analişti întrebarea: Ce fel de om este Putin si ce doreşte cu adevărat? Este oare cazul Ucrainei momentul de cotitura in relaţiile dintre Est si Vest? Conflictul din Ucraina ilustrează ca nu numai soarta celor 143 de milioane de cetăţeni ai Federaţiei Ruse, dar si a celor din statele vecine depinde de Putin.

In timp ce protestatarii pro-europeni de la Kiev construiau baricade in capitala, cotidianul pro-Kremlin Komsomolskaya Pravda a publicat un articol despre prăbuşirea Ucrainei. Partea de vest a tarii, care a fost sub stapanire habsburgica, a fost colorata in violet, in timp ce partea de est si Crimeea au fost colorate in rosu. A fost momentul in care si un deputat din parlamentul Crimeei i-a cerut lui Putin sa trimită forţe ruse în Ucraina, pentru a proteja tara de agresorii din NATO, agenţii secreţi ai Vestului si de demonstranţii plătiţi.

Moscova a răspuns brutal la criticele lansate de Washington, după folosirea fortei la Kiev, împotriva manifestanţilor. Ministrul de Externe Serghei Lavrov a spus ca nu democraţia este ceea ce ii preocupa pe liderii din Vest, ci doar obţinerea ”trofeului Ucrainean”, prin care sa dea Rusiei o lovitura strategica. Cu doar şase voturi împotrivă din 450, Duma de Stat de la Moscova a adoptat o declaraţie prin care condamna imixtiunea făţişă a politicienilor din Vest in afacerile interne ale Ucrainei. A fost o reacţie la apariţia ministrului german de Externe Guido Westerwelle, a subsecretarului american de Stat Victoria Nuland si a fostului premier polonez Jaroslaw Kaczynski in mijlocul protestatarilor de la Kiev. Deputaţii din Duma de la Moscova au mai notat ca in Ucraina are loc o ”lovitura de stat”. Asta in timp ce televiziunea publica de la Kiev caracteriza UE drept o alianţa ”anti-rusa”, deoarece ignora interesele Moscovei in Ucraina.

 

Armele lui Putin: resurse naturale, separatism și embargouri

Reacţia Bruxelles-ului a lăsat mult de dorit. Liderii europeni au părut şocaţi să vadă ca discuţiile despre tarifele la oţel, vin si grâu pe care le negociau cu fostele republici sovietice din Parteneriatul Estic devin brusc chestiuni geopolitice majore. Iar acest lucru nu trebuia să şocheze, având in vedere politica promovata pana acum de Rusia in aceste state.

Rusia lui Putin a folosit si foloseşte Transnistria pentru a submina suveranitatea Republicii Moldova, deşi niciun stat ONU nu a recunoscut formal independenta Transnistriei. Acum, Putin aminteşte Chişinăului si de sutele de mii de muncitori moldoveni care lucrează in Rusia, dintre care 200.000 nu au permise de rezidenţă valide, avertizând astfel că încă un pas către UE ar însemna închiderea robinetului remitentelor din Rusia, esenţial pentru supravieţuirea economica a Republicii Moldova.

Moscova joaca apoi rolul de protector in Osetia de Sud si Abhazia, doua regiuni ce s-au desprins de Georgia in urma războiului din 2008. Prin aceste regiuni marioneta, Putin îşi asigura influenţa asupra regimului de la Tbilisi. Pentru supunerea Armeniei în faţa Moscovei exista conflictul îngheţat din Nagorno Karabah şi rivalitatea dintre Armenia si Azerbaidjan, atent cultivata de Putin. Astfel, deşi timp de doi ani liderii politici de la Erevan au susţinut ca nu pot adera la Uniunea Vamala Rusia-Kazahstan-Belarus, a fost suficientă o întâlnire intre preşedintele Serj Sargsyan si Putin pentru ca Armenia sa abandoneze tot ce a reuşit să obţină în drumul ei către UE.

Acelaşi scenariu a fost repetat si in Ucraina: ameninţări cu embargo asupra importurilor de vagoane, carne si oţel din Ucraina. Consilierul economic al lui Putin, Serghei Glaziev, a fost trimis la Kiev pentru a explica ce ar însemna dacă Rusia ar  cere Ucrainei datoria istorica de 1,3 miliarde de dolari pe care o are faţă de Gazprom şi pentru a arăta că Ucraina ar avea nevoie de încă 130 de miliarde de euro pentru a-si aduce economia şi sistemul juridic la normele UE. Glaziev a reuşit în misiunea sa şi a fost numit ”Omul anului 2013 in Rusia”, exact în ziua în care începea Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, pe care Moscova tocmai îl dinamitase.

 

Putin se vrea noul simbol al conservatorismului

”Lui Putin i-au ajuns 20 de minute cu Obama, la summitul G20 de la Sankt Petersburg pentru a evita bombardarea Siriei si pentru a deschide calea unei soluţii paşnice în cazul armelor chimice”, notează un diplomat de rang inalt de la Moscova. Potrivit unui raport încă nepublicat al Institutului pentru Studii Strategice (cel mai important think tank de la Moscova), în posesia căruia a intrat Der Spiegel, autoritatea lui Putin este atât de mare în aceasta perioadă, încât ”ar putea influenţa un vot în privinţa Siriei în Congresul SUA”. Raportul mai arata ca Putin este noul lider mondial al conservatorilor, deoarece populismul de stânga, promovat de preşedintele Obama sau de preşedintele Francois Hollande, se dovedeşte falimentar. Raportul mai arata ca lumea trece printr-o perioada în care oamenii prefera stabilitatea şi securitatea în locul experimentelor ideologice, prefera valorile tradiţionale ale familiei în locul căsătoriilor între persoane de acelaşi sex si prefera statul-naţiune în locul imigraţiei.

Cu alte cuvinte, lumea ar prefera exact valorile susţine in discursurile lui Putin.

 

O Rusie care arată bine doar pe hârtie

Însă puterea Rusiei nu este nici pe departe cea pe care o oferă imaginea preşedintelui Putin. Rusia arata bine doar pe hârtie: deficitul public este de doar 14% din PIB, fata de 80% în Germania. Dar economia nu mai creşte decât cu 1,3% pe an, iar puterea Rusiei ei se bazează aproape exclusiv pe arsenalul ei nuclear si pe exportul de petrol si gaze, atât timp cat preţul barilului de petrol rămâne la peste 100 de dolari. Apoi, însuşi Putin a atras atenţia asupra pericolului reprezentat de birocraţia mult prea numeroasa, incompetentă şi coruptă.

In Rusia se dezvolta ideea ca ţara este un ”imperiu neliberal”, opus ”imperiului liberal” teoretizat de Anatoli Ciubais (arhitectul privatizării economiei ruse in anii ’90). Acum, imperiul liberal este UE. ”Imperiul ne-liberal este conceptul care ajuta in a explica de ce Rusia se îndepărtează de UE, care ar susţine nişte valori subversive, iar aceasta interpretare ajuta Kremlinul să menţina iluzia ca Rusia joacă în aceeaşi liga cu America, China si UE”, spune Vladimir Frolov, analist politic din Moscova, citat de Der Spiegel.

O privire la cei angajaţi să facă propaganda pentru un asemenea model arăta cam ce fel de construcţie este Rusia lui Putin. Noul director al holdingului media Russia Today, Dmitry Kiselyov, considera ca homosexualilor ar trebui sa li se interzică sa doneze sperma, iar inimile lor ar trebui sa fie arse, in caz ca mor in accidente rutiere, deoarece ele nu merită să bată pe mai departe în pieptul unor oameni ce au nevoie de transplant… Acelaşi personaj mai asemăna programul UE de bailout pentru Cipru cu exproprierea evreilor de către Hitler.

 

Marile erori ale UE și ale Germaniei

Puterea actuala a Rusiei se bazează nu pe propriile puteri, ci pe slăbiciunile Vestului. Iar politica UE fata de Ucraina este un exemplu bun.

Germania si UE au încercat sa apropie Ucraina de Bruxelles prin cateva zeci de legi pe care i l-au propus spre semnare lui Ianukovici. Însă, în loc sa ofere Ucrainei fonduri si o perspectiva clara a aderării la UE, liderii europeni i-au cerut preşedintelui Ianukovici sa o elibereze pe Iulia Timosenko, rivala sa numărul unu. O lipsa majora de viziune si informaţii, in viziunea Der Spiegel, deoarece Timosenko este departe de a fi un martir si departe de a beneficia de o mare simpatie în rândul ucrainienilor.

Germania si UE au greşit in momentul in care nu au privit cu atenţie la cine este partenerul lor de dialog Viktor Ianukovici. Ca si Putin, Ianukovici a crescut in condiţii grele, in care era mai important sa fie mai puternic decât alţii, sa loveşti decisiv sau sa joci la cacealma perfect. De aceea, pentru Ianukovici, apropierea de UE nu a fost niciun moment o chestiune de principii si valori comune, ci de câştiguri cat mai mari in raport cu oferta Rusiei.

Germania si UE au greşit, iar acum isi recalculează strategia. Alegerile prezidenţiale din Ucraina, din 2015, sunt momentul decisiv. Vestul nu a reuşit să o elibereze pe Iulia Timosenko din închisoare, iar acum creează un alt rival cu şanse în faţa lui Ianukovici: boxerul Vitali Klichko.

Însă, scrie Der Spiegel, atât timp cât liderii occidentali îşi vor colora în roz realităţile din Estul Europei, Putin va câştiga. El este mult mai familiarizat cu situaţia din această parte a lumii şi nu se da deloc înapoi de la a folosi tactici lipsite de scrupule, uşor acceptate în această regiune.