Scriitorul și critical literar englez Henry Graham Greene (02.10.1904 Anglia - 03.04.1991 Elveția) a scris în tehnica romanului polițist, abordând probleme moral-politice ale lumii moderne.
Romanul de spionaj The Ministry of Fear (Ministerul groazei), a cărui acțiune se desfășoară în Anglia în timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945), a apărut chiar în timpul marii conflagrații, în 1943.
Evenimentele se desfășoară după evacuarea din portul Dunkerque a resturilor armatei britanice înfrânte (iunie 1940) și înainte de atacul Germaniei naziste împotriva URSS (22 iunie 1941), într-un în care aviația germană încă mai era concentrată pe bombardarea Londrei. În altă ordine de idei, într-o perioadă în care Marea Britanie, condusă de „buldogul” premier Winston Churchill, înfrunta singură în aer și pe apă forța militară germană care-și impusese supremația în Europa continentală.
Cartea este structurată în patru părți împărțite în capitole: „Un om nefericit” (Mamele libere, Anchetă particulară, Atac frontal, O seară la doamna Bellairs, Între somn și trezire, Pierdut fără urmă, Un transport de cărți), „Un om fericit” (Convorbiri în Arcadia, Pavilionul special), „Cioburi și crîmpeie” (Moarte romană, Curățenia, Numere greșite) și „Un om întreg” (Sfîrșitul călătoriei). Cele 13 capitole au ca motto-uri citate din Micul duce, carte scrisă de Charlotte Mary Yonge (1823-1901), al cărei erou este un nobil orfan din Evul Mediu timpuriu.
Personajul principal este Arthur Rowe, un fost ziarist care își otrăvise iubita soție suferindă de o boală incurabilă și care fusese judecat şi internat în ospiciu și apoi eliberat. Printr-o bizară coincidență, el intră în posesia unui cozonac la o tombolă organizată de „Mamele libere”, asociație a femeilor exilate din țările ocupate de naziști în Europa. Refuzul său categoric de a returna organizatorilor produsul alimentar, extrem de prețios într-o țară marcată de raționalizarea alimentelor în timp de război, va declanșa acțiunea romanului. Rowe va începe o investigaţie privind cozonacul la sediul asociației, unde îi cunoaște pe frații Hilfe, Anna și Wilhelm, din Austria. La un moment dat este prezent la comiterea unei crime și fuge ajutat de Wilhelm Hilfe, fiind căutat de poliție. În urma exploziei unei valize încărcată cu explozibil, când o va acoperi pe Anna cu trupul său și care se va solda cu pierderea memoriei, va ajunge chiar la un azil psihiatric provincial cu numele de Digby. Din lectura ziarelor în azil află de dispariția unor documente secrete de la sediul serviciului de informații. În discuțiile cu Johns, asistentul doctorului Forester, Digby/Rowe
apreciază că această acțiune ar fi opera coloanei a V naziste din Marea
Britanie, formată din oameni șantajabili. Johns îi confirmă că naziștii
înființaseră deja în Germania „un soi de Minister al Groazei”,
o organizație care colecta informații sensibile despre personalități din
toate domeniile sociale, pentru a le șantaja în scopul de a obține
colaborarea lor. În opinia lui Johns naziștii erau maeștri în acest tip
de acțiuni, scopul fiind răspândirea neîncrederii în societatea vizată. După două vizite ale Annei și alte întâmplări misterioase petrecute în sanatoriu care vor avea ca efect revenirea parțială a memoriei, el va evada și se va adresa Scotland Yardului. Aici află că „Dacă nemții ar fi știut, îndată după Dunkerque, cât de slabi eram...
Avem și azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-ar cunoaște précis...”
Apoi i se dezvăluie că crima la care a fost martor i-a fost înscenată şi că autoritățile caută un film, în Franța aliată un caz asemănător ducând la numeroase sinucideri în rândul personalităților publice. Pas cu pas rețeaua nazistă de spioni este anihilată de Scotland Yard, dar Rowe încearcă să încheie cazul pe cont propriu. El îi descoperă pe cei doi frați austrieci și-și mărturisește dragostea pentru Anna, care la rândul ei se îndrăgostise de el și-l ajutase în felul ei până atunci. Ea îi explică lui Rowe că faptul că erau încă în viață se datora „sentimentului
familiei” al fratelui ei și al trăsăturii acestuia că „e econom din fire”. Această ultimă caracteristică a fratelui său i-o explică prin următorul dicton al rețelei naziste: „Maximum de teroare într-o perioadă minimă de timp și împotriva unui număr cât mai mic de persoane”. Prinsă între dragostea pentru Rowe și loialitatea fraternă, Anna încearcă să iasă iarăși în felul ei din această dilemă. În final, Rowe recuperează filmul de la Wilhelm Hilfe care încerca să fugă în Iralnda vecină şi neutră. Înainte de a se sinucide cu singurul glonț rămas, acesta îi readuce în memorie lui Rowe trecutul legat de soția sa, în speranța că-l va afecta psihic și va scăpa. Romanul se încheie cu reîntâlnirea celor doi îndrăgostiți, care nu-și dezvăluiseră unul altuia ce știa unul despre celălalt: „Nu vor ști niciodată ce înseamnă teama de a nu fi descoperit.”
SURSA
Graham Greene, Ministerul groazei, ediția II revizuită, traducere de Petre Solomon, editura Sirius, București, 1991, 211 pagini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu