Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 12 octombrie 1974

„Bivuac” (ZACIU 1974)

 Mircea Zaciu, Bivuac, Dacia, Cluj-Napoca, 1974, 245 p.

Cuprins
5 Spiritul pașoptist
11 Recitindu-l pe Lovinescu
16 George Călinescu și obsesia Occidentului
21 Alte „obsesiii” călinesciene
26 Ceva despre Camil Petrescu
31 Un film despre Agârbiceanu
36 Bazaconii
42 Pentru o  nouă lectură a lui Slavici
57 Encomion
63 Densușienii
69 Derivă și corectare
74 Simplu sondaj
80 Născut în... „deranjamente”
87 Conversațiuni epistolare
98 Un personaj balzacian: Al. Davilla
108 Lada zburătoare sau goana după „postume”
119 Cenotaf pentru „Junimea”
133 Martha Bibescu
138 Poezie și confesiune
143 Kos Karoly
148 Infernul literar
154 Reversul medaliei
159 Cronica din Bechet
164 Emil Isac sau neînțelegerea
169 Un clasic printre moderni
179 Treptele inițierii
187 Carnet
188 1.Despre „dor”
1922 2.Paradoxul inaccesibilității
196 3.Epistole și epistolieri
200 4.Din nou scrisorile
204 5.Rural-citadin
207 6.O nouă carte despre „avangardă”
211 7.Tradiție și epigonism
215 8.Cuvintele
219 9.Ediția Ion Breazu
222. 10.Librăria
226 11.A privi îndărăt, a privi înainte
228 12.Critică „universitară”?
230 13.Literatura română - o cenușăreasă?
233 14.Criticul tînăr și poezia tînără
240 Pro domo

coperta 4: Ceea ce scriu eu este jurnalul unui personaj care reacționează sentimental la problemele și evenimentele din lumea de azi. Trecutul e și el o enclavă în prezent. Poate constitui viața cărților izvorul unei trăiri asemănătoare cu acea declanșată de viața oamenilor? Care e raportul interpretare - creație? De ce se spune că Giotto și-ar fi descoperit vocația privind tablourile lui Cimabue și nu oile pe care le ducea la păscut? Există și o agresivitate a privirii. La urma urmelor, o stare de veghe.
Bivuac însemna la origine și rond de noapte. Sîntem implicați în această metaforă, cum un coleg de al nostru, mult mai tînăr, a spus-o nu demult. Dar bivuac înseamnă și o exterioritate cu experiențele, exercițiile și rigorile vieții de campament. Criticul trăiește într-un bivuac. E modul său de a trăi sau un destin provizoriu ce-l obligă să rămînă mereu dincoace de ziduri, privind dinafară creația. El o apără, o asediază sau  hărțuiește asemenea unei cetăți. Sau, cum a spus-o mai de mult colegul nostru mult mai bătrîn Costache Negruzzi: „pururea în buza tunului, siliți a bivuaca sub un cort, care nu vă poate apăra de nestatornicia văzduhului”.