<
(...)
- Acesta numai vânător nu-i. Iaca, la cocoana mea, la contesa Tatian Lexevna, se afla, vremelnic, drept soț - că ea schimba bărbații, cum schimba și lacheii - se afla vremelnic lîngă dînsa cum spuneam, unul Mamont Ilici, militar de felul lui. Pe acela să-l fi văzut cum trăgea. Ehei, bunicuță, acela trăgea numai cu gloanțe! Îl punea pe Ignașka-tontul cam la vreo patruzeci de pași depărtare și-i atîrna de cingătoare o sticlă, potrivind-o astfel încît să-i spînzure între picioare. Ignașka răscrăcăna picioarele și se strica de rîs, ca tot prostul. Mamont Ilici lua sticla la ochi cu pistolul și - bang! - o spărgea. O singură dată s-a întîmplat ca Ignașka să miște parcă l-ar fi înțepat un tăun și glonțul l-a nimerit în genunchi, drept în oușor. Au chemat doftorul și doftorul i-a tăiat pe loc piciorul. Și cu asta s-a isprăvit. Piciorul l-au îngropat în pămînt.
- Ei da' tontul ce-a făcut?
- Ce să facă? Nimic. Prostul n-are nevoie nici de mîini, nici de picioare. Lui îi dă mîncare prostia. Toți țin la proști, fiindcă prostia nu strică nimănui. Că doar nu degeaba se spune: fie diacon*, fie diac**, numai prost să fie, că nu-ți vine de hac.
Istoriile lui moș Piotr n-o prea minunau pe bunica, fiindcă și dînsa știa zeci de povești de acestea, dar pe mine mă înfricoșau și-l întrebam:
- Da' poate un boier să te omoare, dacă-i vine lui cheful?
- Și de ce n-ar putea? Firește că poate. Se omoară chiar și-ntre ei. La Tatian Lexevna s-a întîmplat odată să vină un ulan***, care s-a luat la ceartă cu Mamont. Numai ce au pus mîna pe pistoale, s-au dus în parc, lîngă heleșteu, și acolo, pe o cărăruță, ulanul l-a pocnit pe Mamont drept în ficat. Pe Mamont l-au dus drept la țintirim, pe ulan l-au trimis în Caucaz**** și gata treaba. Așa fac ei între ei. Cît despre mujici***** și ceilalți, ce să mai vorbim? Înainte tot le mai păsa de oameni, că deh! oamenii erau bunul lor, da' acum******, nici capul nu-i doare.
- Eh! Nici atucnea nu le păsa de oameni, spune bunica.
Moș Piotr încuviință:
- Și asta-i adevărat! Era bunul lor - da' vezi că era ieftin...
(...)
- Uite, tu te superi cînd te bate bunicu-tău, îmi spunea el vrînd să mă mîngîie. Dacă te bate, îi ca să te învețe minte, și te bate ca pe un copil. Da' Tatian Lexevna, cucoana mea, era vestită cum știa dînsa să bată. Avea ea pentru treaba asta pe un om anume, căruia îi zicea Hristofor. Și Hristofor aista așa de bine se pricepea să bată, că se rugau boierii de pe moșiile învecinate de cuoana mea să li-l împrumute! „Dă-ni-l, cucoană Tatian Lexevna, pe Hristofor, ca să bată slugile.” Și cucoana îi dădea voie să se ducă.
Moș Piotr îmi spunea din fir-a-păr și fără răutate cum cucoana aceea, îmbrăcată cu o rochie de tul alb și-n cap cu o băsmăluță subțire ca spuma și albastră ca cerul, ședea într-un jilț roș în cerdacul cu stîlpi, iar Hristofor biciuia în fața ei femeile și bărbații.
- Hristofor aista, domnișorule, măcar că era de loc din Riazan, sămăna a țigan sau hohol*******. Avea mustățile pînă la urechi și fața vînătă, fiindcă-și rădea barba. Ori era prost, ori mai degrabă cred că făcea pe prostul, ca să nu-l întrebe oamenii lucruri care nu-i veneau la socoteală; cîteodată, în bucătărie, punea apă într-o ceașcă și prindea cîte o muscă sau un gîndac și-l îneca pe îndelete cu un bețișor. Altă dată își scotea cîte un păduche de după gît și îl îneca tot așa.
(...)
>
SURSA
Maxim Gorki, Copilăria, trad. Cezar Petrescu, ed. Ion Creangă / seria Biblioteca pentru toți copiii nr. 73, București, 1988, pp. 110-112.
NOTE M.T.
* DIÁCON, diaconi, s. m. Membru al clerului hirotonit în prima treaptă a ierarhiei bisericești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/diacon)
** DIAC1, dieci, s. m. 1. (În Evul Mediu) Scriitor de cancelaria domnească și slujbaș al vistieriei din Țările Române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/diac)
*** ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/ulan)
**** Munții Caucaz, cuceriți în secolul XIX, erau locuiți de populații musulmane războinice.
***** MUJÍC, -Ă s. m. și f. v. mojic. Sursa: DEX '09 (2009)
MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat în trecut țăranilor ruși. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mujic)****** În 1861, prin ordinul țarului reformator Alexandru II (1855-1881), țăranii ruși au fost eliberați din șerbie. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/emanciparea-erbilor-ru-i-eliberare-tr-dare)******* Hohol = Termen folosit de ruși pentru a-i denumi pe ucraineni, caracterizați, prin statura înaltă, vocea stridentă și borșul din alimentație. (http://ro.urbandictionary.com/define.php?term=Hohol). hahól, hahóli, s.m. (reg.) rutean (poreclă dată de ruși rutenilor). Sursa: DAR (2002) (http://dexonline.ro/definitie/hahol)RUTEÁN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene. Sursa: DEX '09 (2009)
joi, 30 aprilie 2015
miercuri, 29 aprilie 2015
Ruși versus francezi la începutul secolului XIX (GORKI 1913-1914)
<
(...)
- Care-s mai buni: franțujii sau rușii?
- Păi de unde s-o știu eu? Doar nu i-am văzut pe franțuji cum trăiesc la ei acasă, bodogănea supărat bunicul, apoi adăuga: În vizuina lui și dihoru-i bun.
- Da' rușii-s buni?
- De toate felurile. Pe vremea moșierilor erau mai buni, mai căliți. Iacătă-i acu pe toți slobozi*, da' n-au nici pîine, nici sare. Boierii, ce-i drept, nu-s miloși, îns au mai multă minte. N-ai putea spune despre toți boierii același lucru, însă dacă dai de unul deschis la minte, ți-e mai mare dragul să te uiți la dînsul. Altul, însă, e boier da-i prost ca sacul; ce vîri într-însul aia duce. Multe secături sînt și pe la noi, te uiți la dînsul - pare om; da' cînd îl cercetezi mai deaproape vezi că-i găunos, miezu-i tot mîncat. Ar foi bine să ne dea și nouă învățătură, să ne ascută mintea, numai că nici tocilari ca lumea nu se află...
- Rușii-s puternici?
- Sînt și puternici printre ei, da' nu stă totul în putere, ci-n îndemînare. Oricîtă putere a-i avea, tot calu-i mai tare.
- Da' de ce-au pornit franțujii să lupte cu noi?
- Ei, războaiele-s treabă împărătească. Noi nu putem s-o înțelegem.
Cînd l-am întrebat însă cine a fost Bonaparte**, bunicul mi-a dat un răspuns pe care nu l-am uitat nici pînă în ziua de azi:
- Bonaparte a fost un om îndrăzneț carea vrut să cucerească toată lumea, încît după aceea oamenii să trăiască cu toții la fel și să nu mai fie nici cinuri***, nici boieri, oameni, și-atîta. Numai numele să fie felurite, însă drepturile - aceleași pentru toți, și credința - una singură. De bună seamă asta e o prostie. Numai racii nu-i poți deosebi între ei, însă peștii își au fieștecare soiul lor; nisetrul nu-i tovarăș cu somnul, precum nici cega nu-i prietenă cu scrumbia. Bonaparți de aceștia au fost și la noi: Razin Stepan Timofeevici****, Pugaci Emelian Ivanov*****...
(...)
>
SURSA
Maxim Gorki, Copilăria, trad. Cezar Petrescu, ed. Ion Creangă / seria Biblioteca pentru toți copiii nr. 73, București, 1988, pp. 68-69.
NOTE M.T.
* În 1861, țarul Alexandru II (1855-1881) a ordonat eliberarea țăranilor din șerbie. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/emanciparea-erbilor-ru-i-eliberare-tr-dare)
** Napoleon Bonaparte (1769 Corsica/ Franța - 1821 insula Sf. Elena/ Marea Britanie) = General francez. Prim-Consul al primei republici franceze (1799-1804). Împărat ca Napoleon I (1804-1814/1815). (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/biografii-comentate-xxxvii-napoleon-bonaparte-creatorul-propagandei-de-stat-de-calin-hentea-11591927)
*** IN1, cinuri, s. n. (Înv.) 1. (În Evul Mediu) Poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Sursa: DEX '09 (2009)
**** Stepan Timofeevici Razin (1630-1671) = Comandant cazacilor din sudul Rusiei. Lider al unei revolte antițariste în 1668-1671, încheiată prin capturarea și executarea sa. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/492611/Stenka-Razin)
***** Emilian Pugaciov = Cazac de pe fluviul Don care a pretins că este țarul Petru III, ucis în 1762 de soția sa Ecaterina cea Mare, și a condus o revoltă împotriva țarinei, încheiată cu capturarea și executarea sa. (https://istorieuniversala.wordpress.com/2010/12/08/revolta-lui-pugachev/)
(...)
- Care-s mai buni: franțujii sau rușii?
- Păi de unde s-o știu eu? Doar nu i-am văzut pe franțuji cum trăiesc la ei acasă, bodogănea supărat bunicul, apoi adăuga: În vizuina lui și dihoru-i bun.
- Da' rușii-s buni?
- De toate felurile. Pe vremea moșierilor erau mai buni, mai căliți. Iacătă-i acu pe toți slobozi*, da' n-au nici pîine, nici sare. Boierii, ce-i drept, nu-s miloși, îns au mai multă minte. N-ai putea spune despre toți boierii același lucru, însă dacă dai de unul deschis la minte, ți-e mai mare dragul să te uiți la dînsul. Altul, însă, e boier da-i prost ca sacul; ce vîri într-însul aia duce. Multe secături sînt și pe la noi, te uiți la dînsul - pare om; da' cînd îl cercetezi mai deaproape vezi că-i găunos, miezu-i tot mîncat. Ar foi bine să ne dea și nouă învățătură, să ne ascută mintea, numai că nici tocilari ca lumea nu se află...
- Rușii-s puternici?
- Sînt și puternici printre ei, da' nu stă totul în putere, ci-n îndemînare. Oricîtă putere a-i avea, tot calu-i mai tare.
- Da' de ce-au pornit franțujii să lupte cu noi?
- Ei, războaiele-s treabă împărătească. Noi nu putem s-o înțelegem.
Cînd l-am întrebat însă cine a fost Bonaparte**, bunicul mi-a dat un răspuns pe care nu l-am uitat nici pînă în ziua de azi:
- Bonaparte a fost un om îndrăzneț carea vrut să cucerească toată lumea, încît după aceea oamenii să trăiască cu toții la fel și să nu mai fie nici cinuri***, nici boieri, oameni, și-atîta. Numai numele să fie felurite, însă drepturile - aceleași pentru toți, și credința - una singură. De bună seamă asta e o prostie. Numai racii nu-i poți deosebi între ei, însă peștii își au fieștecare soiul lor; nisetrul nu-i tovarăș cu somnul, precum nici cega nu-i prietenă cu scrumbia. Bonaparți de aceștia au fost și la noi: Razin Stepan Timofeevici****, Pugaci Emelian Ivanov*****...
(...)
>
SURSA
Maxim Gorki, Copilăria, trad. Cezar Petrescu, ed. Ion Creangă / seria Biblioteca pentru toți copiii nr. 73, București, 1988, pp. 68-69.
NOTE M.T.
* În 1861, țarul Alexandru II (1855-1881) a ordonat eliberarea țăranilor din șerbie. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/emanciparea-erbilor-ru-i-eliberare-tr-dare)
** Napoleon Bonaparte (1769 Corsica/ Franța - 1821 insula Sf. Elena/ Marea Britanie) = General francez. Prim-Consul al primei republici franceze (1799-1804). Împărat ca Napoleon I (1804-1814/1815). (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/biografii-comentate-xxxvii-napoleon-bonaparte-creatorul-propagandei-de-stat-de-calin-hentea-11591927)
*** IN1, cinuri, s. n. (Înv.) 1. (În Evul Mediu) Poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Sursa: DEX '09 (2009)
**** Stepan Timofeevici Razin (1630-1671) = Comandant cazacilor din sudul Rusiei. Lider al unei revolte antițariste în 1668-1671, încheiată prin capturarea și executarea sa. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/492611/Stenka-Razin)
***** Emilian Pugaciov = Cazac de pe fluviul Don care a pretins că este țarul Petru III, ucis în 1762 de soția sa Ecaterina cea Mare, și a condus o revoltă împotriva țarinei, încheiată cu capturarea și executarea sa. (https://istorieuniversala.wordpress.com/2010/12/08/revolta-lui-pugachev/)
marți, 28 aprilie 2015
Soldați din armata împăratului francez Napoleon I prizonieri în Rusia după invazia din 1812 (GORKI 1913-1914)
<
(...)
Eram pe atunci mic de tot, așa că isprava asta nici n-am văzut-o, nici nu-mi aduc aminte de dînsa; eu țin minte numai de la franțuji încoace, din anul opt sute doisprezece*, cînd taman împlinisem și eu doisprezece ani. Au fost aduși atunci la Balahino vreo treizeci de prinși, franțuji, toți niște oameni mărunței și sfrijiți, îmbrăcați care cu ce apucase, mai rău decît cerșetorii; tremurau de frig, ba unii dintr-înșii, abia se țineau pe picioare. Mujicii** ar fi vrut să-i ucidă în bătaie, însă soldații care-i păzeau nu i-au lăsat, iar garnizoana le-a luat apărarea, gonind pe mujici și împrăștiindu-i pe la casele lor. După asta, s-ai liniștit și s-au deprins unii cu alții. Franțujii aceștia erau oameni foarte îndemînatici, pricepuți la toate, ba chiar veseli; cîntau întruna. Veneau cu troica boieri din Nijni*** ca să-i vadă, unii îi înjurau și le arătau pumnul, ba se mai întîmpla să și deie într-înșii. Alții însă vorbeau prietenos cu ei, în limba lor, le dădeau bani și tot felu de țoale călduroase. Ba unul, un boier bătrîn, și-a acoperit fața cu palmele, a prins a plînge ș-a spus că de vină că s-au prăpădit franțijii era ticălosul de Bonaparte. iaca, vezi tu, era rus, și încă boier, da' i-a fost milă de oamenii aceștia străini... era bun la suflet.
Bunicul tăcea un răstimp, închidea ochii, își netezea părul cu palmele, apoi urma, trezind cu băgare de seamă trecutul:
- Era vreme de iarnă și viscolea, trosneau izbele de ger. Franțujii dădeau fuga sub ferestrele noastre, al maică-mea, care cocea colaci de vînzare. Băteau în geam, strigau, săreau la ușă, cerînd colaci fierbinți. Franțujii apucau colacii, așa fierbinți cum erau, abia scoși din cuptor, și-i puneau în sîn, de-a dreptul pe piele, pe inimă. Cum de puteau răbda una ca asta, nu-nțeleg. Mulți dintre ei au murit de frig, fiindcă în țara lor îi cald și oamenii nu-s obișnuiți acolo cu gerul. La feredeul nostru din grădina de zarzavat stăteau doi, unul era ofițer, iar celălalt vistavoiul**** lui, și-l chema Miron. Ofițerul înalt, slab - numai pielea și osul - umbla cu un paltonaș de muiere pe el, care-i ajungea pîn' la genunchi. Era un om tare blînd și-i cam plăcea să bea. Maică-mea făcea pe ascuns bere de vînzare, ofițerul cumpăra bere de la dînsa, se îmbăta ș-atuncea cînta tot felul de cîntece. Învățase limba noastră și prinsese s-o rupă pe rusește: „Țara voastră nu alb - este negru și rău”. Vorbea stricat, da' de înțeles, îl puteai înțelege. Ș-avea dreptate. Părțile de la miazănoapte ale țării noastre sînt friguroase. Mai jos, pe Volga, îi mai cald, iar dincolo de Marea Caspică nu ninge niciodată. (...)
- Da, da, spunea bunicul tresărind, și începea iar. Franțujii, care va să zică, sînt și ei oameni, și nu-s mai răi decît păcătoșii de noi. Maicii mele îi spuneau medama*****, medama, adică pe limba lor, doamna mea, cocoana mea. (...) Vistavoiul, Miron, era mare iubitor de cai! Umbla prin curți și se ruga prin semne de oameni să-l lase și pe el să țesale un cal. La început oamenii se temeau nucumva să le vatăme caii, din pricină că le era dușman, însă, de la o vreme, au început să-l cheme singuri: „Haide, Miroane, vină”. Miron zîmbea și venea cu capul plecat, ca un boulean. Miron ăsta era roșcovan la păr și la chip, cu nasul mare și buzele groase. Îngrijea foarte bine de cai și se pricepea să-i lecuiască, ca nimeni altul. Apoi s-a și făcut doftor de cai la Nijni, însă a înnnebunit și pojarnicii******* de acolo l-au ucis în bătăi. Către primăvară ofițerul a început să bolească, iar în ziua de Sfântul Nicolae, ăl de primăvară, s-a stins pe nesimțite. Ședea în feredeu la fereastra deschisă, cu gîndul dus, și așa a și murit, cu capul scos pe fereastră, afară. Mi-era jale de dînsul și am plîns pe ascuns, să nu mă vadă nimeni. Franțuzul fusese un om blînd. Mă ciupea de ureche și-mi vorbea cu duioșie despre lucuri din țara lor; de înțeles nu înțelegeam ce spunea, însă mă simțeam bine lîngă el. Bunătatea nu-i din lucurile care se pot cumpăra la piață. Se apucase chiar să mă învețe cîte-un cuvînt în limba lor. Maică-mea m-a oprit și m-a dus la popă, iar popa a poruncit să mă bată și s-a jăluit nu știu cui împotriva ofițerului.
(...)
>
SURSA
Maxim Gorki, Copilăria, trad. Cezar Petrescu, ed. Ion Creangă / seria Biblioteca pentru toți copiii nr. 73, București, 1988, pp. 66-.
NOTE M.T.
* În iunie 1812 împăratul francez Napoleon I a invadat Rusia. Cu toate că a ocupat Moscova, venirea iernii aspre, imensitatea spațiului rus și tactica de neangajare decisivă a rușilor l-au obligat să înceapă retragerea, care s-a transformat într-o catastrofă și a dus la înfrîngerea și abdicarea sa în 1814. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/detaliul-care-l-ar-fi-putut-salva-napoleon-n-rusia)
** Nijni Novgorod = Oraș din Rusia europeană, la est de Moscova, pe malul fluviului Volga. Fondat în 1221, a fost un mare centru comercial în Evul Mediu. Astăzi este al patrulea oraș al Federației Ruse, cu peste 1 milion de locuitor, În epoca sovietică a purtat numele Gorki. (http://web67.derternet.com/NN2006/album0506-1.htm)
*** MUJÍC, -Ă s. m. și f. v. mojic. Sursa: DEX '09 (2009) |
MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat în trecut țăranilor ruși. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mujic)**** VISTAVÓI = (Mil.; înv.) Ordonanță. – Din rus. vestovoi. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/vistavoi)***** Corect madame (franceză).***** POJÁRNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/pojarnic)
(...)
Eram pe atunci mic de tot, așa că isprava asta nici n-am văzut-o, nici nu-mi aduc aminte de dînsa; eu țin minte numai de la franțuji încoace, din anul opt sute doisprezece*, cînd taman împlinisem și eu doisprezece ani. Au fost aduși atunci la Balahino vreo treizeci de prinși, franțuji, toți niște oameni mărunței și sfrijiți, îmbrăcați care cu ce apucase, mai rău decît cerșetorii; tremurau de frig, ba unii dintr-înșii, abia se țineau pe picioare. Mujicii** ar fi vrut să-i ucidă în bătaie, însă soldații care-i păzeau nu i-au lăsat, iar garnizoana le-a luat apărarea, gonind pe mujici și împrăștiindu-i pe la casele lor. După asta, s-ai liniștit și s-au deprins unii cu alții. Franțujii aceștia erau oameni foarte îndemînatici, pricepuți la toate, ba chiar veseli; cîntau întruna. Veneau cu troica boieri din Nijni*** ca să-i vadă, unii îi înjurau și le arătau pumnul, ba se mai întîmpla să și deie într-înșii. Alții însă vorbeau prietenos cu ei, în limba lor, le dădeau bani și tot felu de țoale călduroase. Ba unul, un boier bătrîn, și-a acoperit fața cu palmele, a prins a plînge ș-a spus că de vină că s-au prăpădit franțijii era ticălosul de Bonaparte. iaca, vezi tu, era rus, și încă boier, da' i-a fost milă de oamenii aceștia străini... era bun la suflet.
Bunicul tăcea un răstimp, închidea ochii, își netezea părul cu palmele, apoi urma, trezind cu băgare de seamă trecutul:
- Era vreme de iarnă și viscolea, trosneau izbele de ger. Franțujii dădeau fuga sub ferestrele noastre, al maică-mea, care cocea colaci de vînzare. Băteau în geam, strigau, săreau la ușă, cerînd colaci fierbinți. Franțujii apucau colacii, așa fierbinți cum erau, abia scoși din cuptor, și-i puneau în sîn, de-a dreptul pe piele, pe inimă. Cum de puteau răbda una ca asta, nu-nțeleg. Mulți dintre ei au murit de frig, fiindcă în țara lor îi cald și oamenii nu-s obișnuiți acolo cu gerul. La feredeul nostru din grădina de zarzavat stăteau doi, unul era ofițer, iar celălalt vistavoiul**** lui, și-l chema Miron. Ofițerul înalt, slab - numai pielea și osul - umbla cu un paltonaș de muiere pe el, care-i ajungea pîn' la genunchi. Era un om tare blînd și-i cam plăcea să bea. Maică-mea făcea pe ascuns bere de vînzare, ofițerul cumpăra bere de la dînsa, se îmbăta ș-atuncea cînta tot felul de cîntece. Învățase limba noastră și prinsese s-o rupă pe rusește: „Țara voastră nu alb - este negru și rău”. Vorbea stricat, da' de înțeles, îl puteai înțelege. Ș-avea dreptate. Părțile de la miazănoapte ale țării noastre sînt friguroase. Mai jos, pe Volga, îi mai cald, iar dincolo de Marea Caspică nu ninge niciodată. (...)
- Da, da, spunea bunicul tresărind, și începea iar. Franțujii, care va să zică, sînt și ei oameni, și nu-s mai răi decît păcătoșii de noi. Maicii mele îi spuneau medama*****, medama, adică pe limba lor, doamna mea, cocoana mea. (...) Vistavoiul, Miron, era mare iubitor de cai! Umbla prin curți și se ruga prin semne de oameni să-l lase și pe el să țesale un cal. La început oamenii se temeau nucumva să le vatăme caii, din pricină că le era dușman, însă, de la o vreme, au început să-l cheme singuri: „Haide, Miroane, vină”. Miron zîmbea și venea cu capul plecat, ca un boulean. Miron ăsta era roșcovan la păr și la chip, cu nasul mare și buzele groase. Îngrijea foarte bine de cai și se pricepea să-i lecuiască, ca nimeni altul. Apoi s-a și făcut doftor de cai la Nijni, însă a înnnebunit și pojarnicii******* de acolo l-au ucis în bătăi. Către primăvară ofițerul a început să bolească, iar în ziua de Sfântul Nicolae, ăl de primăvară, s-a stins pe nesimțite. Ședea în feredeu la fereastra deschisă, cu gîndul dus, și așa a și murit, cu capul scos pe fereastră, afară. Mi-era jale de dînsul și am plîns pe ascuns, să nu mă vadă nimeni. Franțuzul fusese un om blînd. Mă ciupea de ureche și-mi vorbea cu duioșie despre lucuri din țara lor; de înțeles nu înțelegeam ce spunea, însă mă simțeam bine lîngă el. Bunătatea nu-i din lucurile care se pot cumpăra la piață. Se apucase chiar să mă învețe cîte-un cuvînt în limba lor. Maică-mea m-a oprit și m-a dus la popă, iar popa a poruncit să mă bată și s-a jăluit nu știu cui împotriva ofițerului.
(...)
>
SURSA
Maxim Gorki, Copilăria, trad. Cezar Petrescu, ed. Ion Creangă / seria Biblioteca pentru toți copiii nr. 73, București, 1988, pp. 66-.
NOTE M.T.
* În iunie 1812 împăratul francez Napoleon I a invadat Rusia. Cu toate că a ocupat Moscova, venirea iernii aspre, imensitatea spațiului rus și tactica de neangajare decisivă a rușilor l-au obligat să înceapă retragerea, care s-a transformat într-o catastrofă și a dus la înfrîngerea și abdicarea sa în 1814. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/detaliul-care-l-ar-fi-putut-salva-napoleon-n-rusia)
** Nijni Novgorod = Oraș din Rusia europeană, la est de Moscova, pe malul fluviului Volga. Fondat în 1221, a fost un mare centru comercial în Evul Mediu. Astăzi este al patrulea oraș al Federației Ruse, cu peste 1 milion de locuitor, În epoca sovietică a purtat numele Gorki. (http://web67.derternet.com/NN2006/album0506-1.htm)
*** MUJÍC, -Ă s. m. și f. v. mojic. Sursa: DEX '09 (2009) |
MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat în trecut țăranilor ruși. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mujic)**** VISTAVÓI = (Mil.; înv.) Ordonanță. – Din rus. vestovoi. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/vistavoi)***** Corect madame (franceză).***** POJÁRNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/pojarnic)
duminică, 26 aprilie 2015
Războiul franco-prusac din 1870-1871 (QUEFFELEC 1956)
<
(...)
Aprodul un medaliat în Crimeea* și Mexic**, ținea în mînă mai multe ziare pe care le înmînă tăcut. Își privi intens șeful. Trebuia să știe. Iar șeful acesta știa, desigur. Război, încă un război! Unde, pentru ce, cum...
(...)
Benedetti (1)... Regele Prusiei***... Ambasadorul Austriei... Omul își trimitea imaginația asupra rîndurilor și printre ele, uluit de ceea ce intuia; o intrigă complicată ale cărei fire nu erau ținute de nimeni... Un împărat**** făcea pe toreadorul*****, deși, îmbătrînit de boală, suferea îngrozitor cînd călărea... o împărăteasă****** care se temea pentru fiul ei și care voia să-l ascundă făcînd Europa să tremure... O opoziție gata să se realizeze... O majoritate care se îmbuiba cu lăudăroșenii...
(...) De vreme ce Prusia a cedat chiar acum în Spania, ce nevoie mai este să o umilești? Calculii din sărmana vezică a împăratului nu se vor micșora, iar șansele tînărului prinț imperial de a succeda tatălui său vor fi mai mici.
(...) Îi era oarecum rușine că se putuse calma atît de repede și strecură o privire spre o gazetă care ieșea din coș. Se aplecă și zări un nume strălucit: Leboeuf*******, mareșalul Leboeuf, un premiant al Politehnicii********. Dacă el făcea declarații liniștitoare, înseamnă că prilej de enervare nu exista. Un șef de promoție politehnician și ministru de război este un om care știe ce spune. În mod inveitabil, el are în mînă ștatele tuturor armelor, ale tuturor efectivelor. Cînd afirmă că armata franceză este solidă, înseamnă că nu poate fi altfel.
Sau atunci...
Un atunci nu poate exista.
(...)
Regele Prusiei a răspuns că el nu susține candidatura unui Hohenzollern în Spania și că Franța ar putea acționa la Madrid. Parisul, totuși, mormăie. Să facă suveranul o declarație în care să-și blameze miniștrii! Fără etichetă, Benedetti s-a dus la Ems*********, ca să-l tragă de urechi. Parisul vrea să aranjeze afacerea departe de Bismarck**********. Benedetti primește instrucțiuni contradictorii, șiretul Cancelar va fi cel care conduce intriga.
Mareșalul Leboeuf îl cheamă în dimineața aceasta de iulie pe aghiotantul său care îl găsește potrivindu-și barba. Ministrul nu a vrut războiul pe care Franța - crede el - îl va declara înaintea serii; dar pe cît de mult a sperat că diplomația va putea stăvili războiul, tot pe-atît se bizuie pe prieteniile europene. Austria***********, pentru scurtă vreme, este o aliată. Italia************ de asemenea. Ca și Danemarca*************. Micile națiuni germane************** ar trebui să rămînă neutre.
Armata franceză nu are în dosarele sale nici un plan de operații, iar statului ei major îi lipsesc hărțile; războiul este însă declarat. Bravul general Ducrot*************** precizează: „Nu sîntem pregătiți, dar ne vom descurca pe drum...” Cei din forurile superioare își dau seama că mobilizarea va aduce niște mirări, dar nu avem noi oare mitraliera?**************** O armă nouă cu bătaie pînă la o mie două sute de metri?
Bavaria, Saxonia, Wurtemberg, Hesse și Baden***************** se rînduiesc, ca un singur om, de partea Prusiei. La douăzeci și patru iulie, un căpitan de stat-major wurtemburghez, contele Zeppelin, execută o recunoaștere spre Niederbronn******************. Împăratul Napoleon al III lea a cinat la castelul Saint-Cloud*******************. Se gîndește cu îngrijorare la viitoarele sale cavalcade. Glasuri cîntă în depărtare Marseieza********************. Văzduhul înmiresmează blînda Île-de-France*********************.
Împăratul sosește la Metz**********************, istovit de călătorie. Căldura este caniculară, nici o adiere. Ce să facă, ce să nu facă? Nu se știe ce uneltește inamicul; dar, după o cugetare adîncă, se ia hotărîrea să fie luat prin suprindere. Dacă ducatul Baden este o „bucată” prea mare, ar putea fi atacat Saarbrucken-ul**********************. Așadar, într-acolo! Soldații se avîntă cu disciplină, dau peste cap o țară neapărată și, la momentul potrivit, se opresc. Este o victorie. Și acum?
Acum, împăratul, plictisit de atîta suferință și de ordinele pe care le dă, seamănă cu un jucător de șah
de la Pezenas ori Sainte-Gauburge**********************, care, dînd peste unul mai tare decît el, a deplasat un pion pentru a arăta că se mișcă liber, deși înfrîngerea l-a și înlănțuit.
Reichshoffen*********************** și Forbach************************ deschid, în august, calea Alsaciei.
(1) Benedetti (Vincent): diplomat francez - 1817-1900 (n.t.)
(...)
>
SURSA
Henri Queffelec, O lumină se aprinde pe mare, trad. E. Grozea, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 227-230.
NOTE M.T.
* Războiul Crimeii (1853-1856) = Alianța dintre Franța împăratului Napoleon III, Marea Britanie, Piemont (Sardinia) și Imperiul Otoman a înfrînt Rusia. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ciocnirea-imperiilor-r-zboiul-crimeii-1853-1856-n-fotografii)
** Franța, Marea Britanie și Spania au intervenit militar în Mexic în 1861. Deși Marea Britanie și Spania s-au retras în anul următor, Napoleon III a continuat războiul, impunându-l pe arhiducele austriac Maximilian de Habsburg ca împărat (1864-1867). Capturarea și executarea lui Maximilian de către mexicani a pus capăt aventurii imperiale. (https://history.state.gov/milestones/1861-1865/french-intervention)
*** Prusia = Unul din cele 360 de state ale Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (962-1806). (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/desfiin-area-prusiei-stat) În 1861, Wilhelm de Hohenzollern (1797-1888) a urcat pe tronul regal ca Wilhelm I (1861-1888). În urma victoriei împotriva Franței, el a fost proclamat împărat al Germaniei federale în ianuarie 1871. (http://www.archontology.org/nations/german/germ_1871_1918a/wilhelm1.php)
**** Louis Napoleon Bonaparte (1808-1873) = Nepot de frate al împăratului francez Napoleon I (1804-1814/1815). Președinte al celei de a doua republici franceze (1848-1852). Împărat ca Napoleon III (1852-1870). În urma căderii sale în prizonierat în războiul cu Prusia din 1870, a fost proclamată a III republică franceză.
***** Disputa diplomatică franco-prusacă din iulie 1870 în ce privește succesiunea la tronul Spaniei a unui Hohenzollern, a dus la declanșarea războiului dintre cele două țări. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/10/28/depesa-de-la-ems-i-un-hohenzollern-la-madrid/)
****** Eugenie de Montijo (1826-1920) = Soția lui Napoleon III. Împărăteasă a Franței (1853-1870). (http://ce-am-mai-citit.blogspot.ro/2012/08/octave-aubry-imparateasa-eugenia.html)
******* Edmund Leboeuf (1809-1888) = Mareșal francez. Ultimul ministru de război al împăratului Napoleon III. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/334267/Edmond-Leboeuf) (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/11/01/depesa-de-la-ems-iv-telegrama-falsificata/)
******** Școala Politehnică din Paris = A fost fondată în 1794. Cea mai prestigioasă instituție de învățământ superior franceză. (https://www.polytechnique.edu/fr/histoire)
********* Ems = Localitate antică și medievală în vestul Germaniei (landul Rhenania-Palatinat). Stațiune balneară din 1382. Regele Wilhelm I al Prusiei se afla la Ems în iulie 1870, în momentul crizei diplomatice cu Franța care a dus la declanșarea războiului dintre cele două țări. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/10/28/depesa-de-la-ems-i-un-hohenzollern-la-madrid/) (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/10/28/depesa-de-la-ems-ii-furie-la-paris/) (http://blogosfera.piatza.net/istorii-regasite/depesa-de-la-ems-iii-noi-tensiuni/) (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/11/01/depesa-de-la-ems-iv-telegrama-falsificata/)
********** Otto von Bismarck (1815-1898) = Cancelar al Prusiei (1862-1890). Unificatorul Germaniei în jurul regatului Prusiei. Cancelar al Germaniei (1871-1890). (http://www.noiscriem.net/2013/02/importanta-istorica-otto-von-bismarck.html)
*********** Austria fusese învinsă de Prusia în războiul din 1866, a doua etapă militară a unificării Germaniei în jurul Prusiei. (https://archive.today/20121205230608/seresadrian.blogspot.com/2011/01/razboiul-austro-prusac-din-1866.html)
************ Italia = În urma victoriei împotriva Austriei din războiul din 1859 a alianței franco-piemoneteze, regatul Piemontului (Sardinia) a eliberat teritorii din nordul Italiei de sub dominația austriacă. (http://www.age-of-the-sage.org/history/italian_unification.html)
************* Danemarca fusese învinsă de Prusia în războiul din 1864. Anexarea a două provincii cu populație majoritar germană din sudul Danemarcei a reprezentat prima etapă a unificării Germaniei în jurul Prusiei.
************** În 1806 împăratul francez Napoleon I, a desființat Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, înființat în 962, comprimând cele peste 300 de state la cîteva zeci. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sf-r-itul-sf-ntului-imperiu-romano-german)
*************** Auguste Ducrot (1817-1882) = General francez care a participat la cucerirea Algeriei, la războiul cu Austria din 1859 și la războiul cu Prusia din 1870. (http://musee.trochu.perso.neuf.fr/ducrot.htm)
**************** Mitraliera fusese inventată de americanul Richard Gatling în timpul Războiului Civil din SUA (1861-1865). (http://www.filmedocumentare.com/arme-de-rzboi-mitraliera/)
***************** State din sud-vestul Germaniei (http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d6/Deutsches_Reich_1871-1918.png)
****************** Niederbronn-les-Bains = Localitate în nord-estul Franței, în regiunea Alsacia, lângă granița cu Alsacia. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Niederbronn-les-Bains)
******************* castelul Saint-Cloud = Construit între 1570-1701. Reședință a regilor și împăraților Franței. Distrus în războiul din 1870. (http://www.napoleontrois.fr/dotclear/index.php?post/2006/04/03/109-le-chateau-de-saint-cloud)
******************** La Marseillaise = Cântec compus de Rouget de Lisle la Strasbourg, 26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria, în timpul primei revoluții franceze. Simbol al republicii. (http://marseillaise.org/english/)
********************* Île-de-France = Regiunea în care se află Parisul. (http://www.les-chambres-d-hotes.com/region-Ile-de-France-10.html)
********************** Metz = Oraș în nord-estul Franței. Reședința regiunii Lorena. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Metz#/media/File:Metz_dot.png)
********************** Saarbrucken = Oraș în vestul Germaniei. Reședința regiunii Saar. (http://www.stepmap.de/landkarte/saarbruecken-entfernungen-154077)
*********************** Pezenas și Sainte-Gauburge Saint Colombe = Localități din sudul, repectiv, nordul Franței.
(http://www.pages-france.com/pezenas-34120.php) (http://www.pages-france.com/sainte-gauburge-saint-colombe-61370.php)
*********************** Reichshoffen și Frœschwiller-Woerth = Localități apropiate din nord-estul Franței, în regiunea Alsacia. În apropierea lor, la 6 august 1870 prusienii i-au învins pe francezi. (http://www.lieux-insolites.fr/basrhin/reichshoffen/reichshoffen.htm)
************************ Forbach și Spicheren = Localități apropiate în nord-estul Franței, în regiunea Lorena, în apropierea graniței cu Germania. În apropierea lor la 6 august 1870, francezii au fost învinși de prusieni. (http://almg.free.fr/forbach/Bataille%20de%20Spicheren.htm)
(...)
Aprodul un medaliat în Crimeea* și Mexic**, ținea în mînă mai multe ziare pe care le înmînă tăcut. Își privi intens șeful. Trebuia să știe. Iar șeful acesta știa, desigur. Război, încă un război! Unde, pentru ce, cum...
(...)
Benedetti (1)... Regele Prusiei***... Ambasadorul Austriei... Omul își trimitea imaginația asupra rîndurilor și printre ele, uluit de ceea ce intuia; o intrigă complicată ale cărei fire nu erau ținute de nimeni... Un împărat**** făcea pe toreadorul*****, deși, îmbătrînit de boală, suferea îngrozitor cînd călărea... o împărăteasă****** care se temea pentru fiul ei și care voia să-l ascundă făcînd Europa să tremure... O opoziție gata să se realizeze... O majoritate care se îmbuiba cu lăudăroșenii...
(...) De vreme ce Prusia a cedat chiar acum în Spania, ce nevoie mai este să o umilești? Calculii din sărmana vezică a împăratului nu se vor micșora, iar șansele tînărului prinț imperial de a succeda tatălui său vor fi mai mici.
(...) Îi era oarecum rușine că se putuse calma atît de repede și strecură o privire spre o gazetă care ieșea din coș. Se aplecă și zări un nume strălucit: Leboeuf*******, mareșalul Leboeuf, un premiant al Politehnicii********. Dacă el făcea declarații liniștitoare, înseamnă că prilej de enervare nu exista. Un șef de promoție politehnician și ministru de război este un om care știe ce spune. În mod inveitabil, el are în mînă ștatele tuturor armelor, ale tuturor efectivelor. Cînd afirmă că armata franceză este solidă, înseamnă că nu poate fi altfel.
Sau atunci...
Un atunci nu poate exista.
(...)
Regele Prusiei a răspuns că el nu susține candidatura unui Hohenzollern în Spania și că Franța ar putea acționa la Madrid. Parisul, totuși, mormăie. Să facă suveranul o declarație în care să-și blameze miniștrii! Fără etichetă, Benedetti s-a dus la Ems*********, ca să-l tragă de urechi. Parisul vrea să aranjeze afacerea departe de Bismarck**********. Benedetti primește instrucțiuni contradictorii, șiretul Cancelar va fi cel care conduce intriga.
Mareșalul Leboeuf îl cheamă în dimineața aceasta de iulie pe aghiotantul său care îl găsește potrivindu-și barba. Ministrul nu a vrut războiul pe care Franța - crede el - îl va declara înaintea serii; dar pe cît de mult a sperat că diplomația va putea stăvili războiul, tot pe-atît se bizuie pe prieteniile europene. Austria***********, pentru scurtă vreme, este o aliată. Italia************ de asemenea. Ca și Danemarca*************. Micile națiuni germane************** ar trebui să rămînă neutre.
Armata franceză nu are în dosarele sale nici un plan de operații, iar statului ei major îi lipsesc hărțile; războiul este însă declarat. Bravul general Ducrot*************** precizează: „Nu sîntem pregătiți, dar ne vom descurca pe drum...” Cei din forurile superioare își dau seama că mobilizarea va aduce niște mirări, dar nu avem noi oare mitraliera?**************** O armă nouă cu bătaie pînă la o mie două sute de metri?
Bavaria, Saxonia, Wurtemberg, Hesse și Baden***************** se rînduiesc, ca un singur om, de partea Prusiei. La douăzeci și patru iulie, un căpitan de stat-major wurtemburghez, contele Zeppelin, execută o recunoaștere spre Niederbronn******************. Împăratul Napoleon al III lea a cinat la castelul Saint-Cloud*******************. Se gîndește cu îngrijorare la viitoarele sale cavalcade. Glasuri cîntă în depărtare Marseieza********************. Văzduhul înmiresmează blînda Île-de-France*********************.
Împăratul sosește la Metz**********************, istovit de călătorie. Căldura este caniculară, nici o adiere. Ce să facă, ce să nu facă? Nu se știe ce uneltește inamicul; dar, după o cugetare adîncă, se ia hotărîrea să fie luat prin suprindere. Dacă ducatul Baden este o „bucată” prea mare, ar putea fi atacat Saarbrucken-ul**********************. Așadar, într-acolo! Soldații se avîntă cu disciplină, dau peste cap o țară neapărată și, la momentul potrivit, se opresc. Este o victorie. Și acum?
Acum, împăratul, plictisit de atîta suferință și de ordinele pe care le dă, seamănă cu un jucător de șah
de la Pezenas ori Sainte-Gauburge**********************, care, dînd peste unul mai tare decît el, a deplasat un pion pentru a arăta că se mișcă liber, deși înfrîngerea l-a și înlănțuit.
Reichshoffen*********************** și Forbach************************ deschid, în august, calea Alsaciei.
(1) Benedetti (Vincent): diplomat francez - 1817-1900 (n.t.)
(...)
>
SURSA
Henri Queffelec, O lumină se aprinde pe mare, trad. E. Grozea, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 227-230.
NOTE M.T.
* Războiul Crimeii (1853-1856) = Alianța dintre Franța împăratului Napoleon III, Marea Britanie, Piemont (Sardinia) și Imperiul Otoman a înfrînt Rusia. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ciocnirea-imperiilor-r-zboiul-crimeii-1853-1856-n-fotografii)
** Franța, Marea Britanie și Spania au intervenit militar în Mexic în 1861. Deși Marea Britanie și Spania s-au retras în anul următor, Napoleon III a continuat războiul, impunându-l pe arhiducele austriac Maximilian de Habsburg ca împărat (1864-1867). Capturarea și executarea lui Maximilian de către mexicani a pus capăt aventurii imperiale. (https://history.state.gov/milestones/1861-1865/french-intervention)
*** Prusia = Unul din cele 360 de state ale Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (962-1806). (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/desfiin-area-prusiei-stat) În 1861, Wilhelm de Hohenzollern (1797-1888) a urcat pe tronul regal ca Wilhelm I (1861-1888). În urma victoriei împotriva Franței, el a fost proclamat împărat al Germaniei federale în ianuarie 1871. (http://www.archontology.org/nations/german/germ_1871_1918a/wilhelm1.php)
**** Louis Napoleon Bonaparte (1808-1873) = Nepot de frate al împăratului francez Napoleon I (1804-1814/1815). Președinte al celei de a doua republici franceze (1848-1852). Împărat ca Napoleon III (1852-1870). În urma căderii sale în prizonierat în războiul cu Prusia din 1870, a fost proclamată a III republică franceză.
***** Disputa diplomatică franco-prusacă din iulie 1870 în ce privește succesiunea la tronul Spaniei a unui Hohenzollern, a dus la declanșarea războiului dintre cele două țări. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/10/28/depesa-de-la-ems-i-un-hohenzollern-la-madrid/)
****** Eugenie de Montijo (1826-1920) = Soția lui Napoleon III. Împărăteasă a Franței (1853-1870). (http://ce-am-mai-citit.blogspot.ro/2012/08/octave-aubry-imparateasa-eugenia.html)
******* Edmund Leboeuf (1809-1888) = Mareșal francez. Ultimul ministru de război al împăratului Napoleon III. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/334267/Edmond-Leboeuf) (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/11/01/depesa-de-la-ems-iv-telegrama-falsificata/)
******** Școala Politehnică din Paris = A fost fondată în 1794. Cea mai prestigioasă instituție de învățământ superior franceză. (https://www.polytechnique.edu/fr/histoire)
********* Ems = Localitate antică și medievală în vestul Germaniei (landul Rhenania-Palatinat). Stațiune balneară din 1382. Regele Wilhelm I al Prusiei se afla la Ems în iulie 1870, în momentul crizei diplomatice cu Franța care a dus la declanșarea războiului dintre cele două țări. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/10/28/depesa-de-la-ems-i-un-hohenzollern-la-madrid/) (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/10/28/depesa-de-la-ems-ii-furie-la-paris/) (http://blogosfera.piatza.net/istorii-regasite/depesa-de-la-ems-iii-noi-tensiuni/) (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/11/01/depesa-de-la-ems-iv-telegrama-falsificata/)
********** Otto von Bismarck (1815-1898) = Cancelar al Prusiei (1862-1890). Unificatorul Germaniei în jurul regatului Prusiei. Cancelar al Germaniei (1871-1890). (http://www.noiscriem.net/2013/02/importanta-istorica-otto-von-bismarck.html)
*********** Austria fusese învinsă de Prusia în războiul din 1866, a doua etapă militară a unificării Germaniei în jurul Prusiei. (https://archive.today/20121205230608/seresadrian.blogspot.com/2011/01/razboiul-austro-prusac-din-1866.html)
************ Italia = În urma victoriei împotriva Austriei din războiul din 1859 a alianței franco-piemoneteze, regatul Piemontului (Sardinia) a eliberat teritorii din nordul Italiei de sub dominația austriacă. (http://www.age-of-the-sage.org/history/italian_unification.html)
************* Danemarca fusese învinsă de Prusia în războiul din 1864. Anexarea a două provincii cu populație majoritar germană din sudul Danemarcei a reprezentat prima etapă a unificării Germaniei în jurul Prusiei.
************** În 1806 împăratul francez Napoleon I, a desființat Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, înființat în 962, comprimând cele peste 300 de state la cîteva zeci. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sf-r-itul-sf-ntului-imperiu-romano-german)
*************** Auguste Ducrot (1817-1882) = General francez care a participat la cucerirea Algeriei, la războiul cu Austria din 1859 și la războiul cu Prusia din 1870. (http://musee.trochu.perso.neuf.fr/ducrot.htm)
**************** Mitraliera fusese inventată de americanul Richard Gatling în timpul Războiului Civil din SUA (1861-1865). (http://www.filmedocumentare.com/arme-de-rzboi-mitraliera/)
***************** State din sud-vestul Germaniei (http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d6/Deutsches_Reich_1871-1918.png)
****************** Niederbronn-les-Bains = Localitate în nord-estul Franței, în regiunea Alsacia, lângă granița cu Alsacia. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Niederbronn-les-Bains)
******************* castelul Saint-Cloud = Construit între 1570-1701. Reședință a regilor și împăraților Franței. Distrus în războiul din 1870. (http://www.napoleontrois.fr/dotclear/index.php?post/2006/04/03/109-le-chateau-de-saint-cloud)
******************** La Marseillaise = Cântec compus de Rouget de Lisle la Strasbourg, 26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria, în timpul primei revoluții franceze. Simbol al republicii. (http://marseillaise.org/english/)
********************* Île-de-France = Regiunea în care se află Parisul. (http://www.les-chambres-d-hotes.com/region-Ile-de-France-10.html)
********************** Metz = Oraș în nord-estul Franței. Reședința regiunii Lorena. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Metz#/media/File:Metz_dot.png)
********************** Saarbrucken = Oraș în vestul Germaniei. Reședința regiunii Saar. (http://www.stepmap.de/landkarte/saarbruecken-entfernungen-154077)
*********************** Pezenas și Sainte-Gauburge Saint Colombe = Localități din sudul, repectiv, nordul Franței.
(http://www.pages-france.com/pezenas-34120.php) (http://www.pages-france.com/sainte-gauburge-saint-colombe-61370.php)
*********************** Reichshoffen și Frœschwiller-Woerth = Localități apropiate din nord-estul Franței, în regiunea Alsacia. În apropierea lor, la 6 august 1870 prusienii i-au învins pe francezi. (http://www.lieux-insolites.fr/basrhin/reichshoffen/reichshoffen.htm)
************************ Forbach și Spicheren = Localități apropiate în nord-estul Franței, în regiunea Lorena, în apropierea graniței cu Germania. În apropierea lor la 6 august 1870, francezii au fost învinși de prusieni. (http://almg.free.fr/forbach/Bataille%20de%20Spicheren.htm)
sâmbătă, 25 aprilie 2015
Un bal al generalului Fleury, scutierul împăratului francez Napoleon III (QUEFFELEC 1956 )
<
(...)
În saloanele palatului Tuileries*, dincolo de perdelele grele ale ferestrelor înalte, căldură și lumină: generalul Fleury**, mare scutier al majestății sale împăratul Napoleon al III lea***, dă un bal costumat pentru copii. Poți sluji un regim, o națiune, la fel de bine pe un cîmp de bătălie, ca și în fața unui bufet. Oare nu stă scris, drept elogiu, în dosarul multor ofițeri de la Curte: „Dansator curajos?”
Refrenele unei orchestre, clinchetul paharelor, tîrșîitul pașilor în lunecare, foșnetul rochiilor, rîsetele, rumoarea acoperă, cu plăcuta deșertăciune, vuietul unor cavalcade stîrnite dincolo de mări și deslușite doar de urechile prea bunilor cunoscători. În Mexic, după plecarea trupelor noastre, războiul s-a preschimbat într-o totală derută a politicii imperiale. Dar dacă mîine bietul Maximilian de Habsburg****, pierdut acolo din vina noastră asemenea unui colet, va fi dat de către insurgenți pe mîna unui pluton de execuție, nu va mai rămîne altcva decît să dechidă în Franța un bal costumat pentru adulți.
Ei da, se distrau bine! Atîta lume, și nimeni nu se deghizase în Maximilian, iar doamnele și domnișoarele avuseseră multe idei bune. Domnișoara de Metternich***** era îmbrăcată cu o rochie fantezistă (oh!) atît de spirituală -, iar domnișoara de la Rocadriere, în zînă a zăpezii. Fiica marelui Consul al Meklemburg-Schwerin-ului****** se deghizase în sergent de pază francez, iar domnișoara Pitard, de la banca Pitard și Dreyfus, în unguroaică. Domnișoara Fielding - în „montagne russe”, iar domnișoara de Carson de Listrac în podgoreană din Argenteuil*******. Soldați din cavaleria ușoară, Diane******** vînătorese, husari********* ai morții, cantiniere ai capilor de coloană, briganzi********** din Abruzzo***********, preoți galanți, Piei-Roșii - de tot felul întîlneai în aceste sute de cupluri, chiar și un factor și un pescar.
(...)
>
SURSA
Henri Queffelec************, O lumină se aprinde pe mare, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 19-20.
NOTE M.T.
* Tuileries = Palat din Paris. Reședință a regilor și împăraților Franței, începând cu Henric IV (1589-1610). (http://www.linternaute.com/histoire/magazine/dossier/06/tuileries/1-plan.shtml)
** Emile Fleury (1815 Paris -1884 Paris) = General și diplomat francez. (http://query.nytimes.com/mem/archive-free/pdf?res=9F03E6DF1138E033A25751C1A9649D94659FD7CF)
*** Louis Napoleon Bonaparte (1808 Paris - 1873 Anglia) = Nepot de frate al împăratului Napoleon I. Președinte al celei de a II a Republici franceze (1848-1852). Împărat (1852-1870). (http://www.napoleon.org/en/reading_room/timelines/files/@napoleonIII_life_august04.asp)
**** Maximilian de Habsburg (1832 Viena - 1867 Mexic) = Arhiduce al Austriei. Împărat al celui de-al doilea Imperiu al Mexicului (1864-1867). Sprijinit inițial de Napoleon III monarhiștii mexicani, a fost capturat și executat de republicanii mexicani. (http://istorie-si-destin.blogspot.ro/2012/01/carlota-de-mexic.html)
***** Probabil o nepoată a prințului austriac Klemens Metternich (1773-1859), ministru de externe (1809-1821) și cancelar (1821-1848) al Imperiului Austriei.
****** Marele Ducat Meklemburg-Schwerin = Stat din nordul Germaniei, care în 1910 avea o populație de circa 539 000 locuitori la o surpafață de circa 13 000 kmp. Membru al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (962-1806), al Confederației Rinului (1808-1815), al Confederației germane (1815-1867), al Confederației Germaniei de Nord (1867-1871) și al Imperiului German (1871-1918).
******* Argenteuil = Oraș la nord-vest de Paris. În 1866 avea peste 8 000 de locuitori.
******** Diana = Zeița vânătorii, păduriii, lunii și fertilității la romani. Este Artemisa la greci, fiind și sora lui Apollo. (http://mythologica.ro/artemis-zeita-vanatorii/)
********* Husar = Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/husar) (http://adevarul.ro/locale/brasov/secuii-pregatesc-lupta-cauta-husari-1_50adb8947c42d5a663996912/index.html)
********** brigand = (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/brigand)*********** Abruzzo = Regiune muntoasă din centrul Italiei, cu litoral la Marea Adriatică. (http://www.ft.com/cms/s/2/58f3263e-251a-11dc-bf47-000b5df10621.html#axzz3X78OIIIC)
************ Henri Quefflec (1910 Brest - 1992 Paris) = Scriitor francez ale cărui romane au avut ca temă marea. (http://librairie-marine.com/documents/romans/queffelec.htm)
(...)
În saloanele palatului Tuileries*, dincolo de perdelele grele ale ferestrelor înalte, căldură și lumină: generalul Fleury**, mare scutier al majestății sale împăratul Napoleon al III lea***, dă un bal costumat pentru copii. Poți sluji un regim, o națiune, la fel de bine pe un cîmp de bătălie, ca și în fața unui bufet. Oare nu stă scris, drept elogiu, în dosarul multor ofițeri de la Curte: „Dansator curajos?”
Refrenele unei orchestre, clinchetul paharelor, tîrșîitul pașilor în lunecare, foșnetul rochiilor, rîsetele, rumoarea acoperă, cu plăcuta deșertăciune, vuietul unor cavalcade stîrnite dincolo de mări și deslușite doar de urechile prea bunilor cunoscători. În Mexic, după plecarea trupelor noastre, războiul s-a preschimbat într-o totală derută a politicii imperiale. Dar dacă mîine bietul Maximilian de Habsburg****, pierdut acolo din vina noastră asemenea unui colet, va fi dat de către insurgenți pe mîna unui pluton de execuție, nu va mai rămîne altcva decît să dechidă în Franța un bal costumat pentru adulți.
Ei da, se distrau bine! Atîta lume, și nimeni nu se deghizase în Maximilian, iar doamnele și domnișoarele avuseseră multe idei bune. Domnișoara de Metternich***** era îmbrăcată cu o rochie fantezistă (oh!) atît de spirituală -, iar domnișoara de la Rocadriere, în zînă a zăpezii. Fiica marelui Consul al Meklemburg-Schwerin-ului****** se deghizase în sergent de pază francez, iar domnișoara Pitard, de la banca Pitard și Dreyfus, în unguroaică. Domnișoara Fielding - în „montagne russe”, iar domnișoara de Carson de Listrac în podgoreană din Argenteuil*******. Soldați din cavaleria ușoară, Diane******** vînătorese, husari********* ai morții, cantiniere ai capilor de coloană, briganzi********** din Abruzzo***********, preoți galanți, Piei-Roșii - de tot felul întîlneai în aceste sute de cupluri, chiar și un factor și un pescar.
(...)
>
SURSA
Henri Queffelec************, O lumină se aprinde pe mare, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 19-20.
NOTE M.T.
* Tuileries = Palat din Paris. Reședință a regilor și împăraților Franței, începând cu Henric IV (1589-1610). (http://www.linternaute.com/histoire/magazine/dossier/06/tuileries/1-plan.shtml)
** Emile Fleury (1815 Paris -1884 Paris) = General și diplomat francez. (http://query.nytimes.com/mem/archive-free/pdf?res=9F03E6DF1138E033A25751C1A9649D94659FD7CF)
*** Louis Napoleon Bonaparte (1808 Paris - 1873 Anglia) = Nepot de frate al împăratului Napoleon I. Președinte al celei de a II a Republici franceze (1848-1852). Împărat (1852-1870). (http://www.napoleon.org/en/reading_room/timelines/files/@napoleonIII_life_august04.asp)
**** Maximilian de Habsburg (1832 Viena - 1867 Mexic) = Arhiduce al Austriei. Împărat al celui de-al doilea Imperiu al Mexicului (1864-1867). Sprijinit inițial de Napoleon III monarhiștii mexicani, a fost capturat și executat de republicanii mexicani. (http://istorie-si-destin.blogspot.ro/2012/01/carlota-de-mexic.html)
***** Probabil o nepoată a prințului austriac Klemens Metternich (1773-1859), ministru de externe (1809-1821) și cancelar (1821-1848) al Imperiului Austriei.
****** Marele Ducat Meklemburg-Schwerin = Stat din nordul Germaniei, care în 1910 avea o populație de circa 539 000 locuitori la o surpafață de circa 13 000 kmp. Membru al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (962-1806), al Confederației Rinului (1808-1815), al Confederației germane (1815-1867), al Confederației Germaniei de Nord (1867-1871) și al Imperiului German (1871-1918).
******* Argenteuil = Oraș la nord-vest de Paris. În 1866 avea peste 8 000 de locuitori.
******** Diana = Zeița vânătorii, păduriii, lunii și fertilității la romani. Este Artemisa la greci, fiind și sora lui Apollo. (http://mythologica.ro/artemis-zeita-vanatorii/)
********* Husar = Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/husar) (http://adevarul.ro/locale/brasov/secuii-pregatesc-lupta-cauta-husari-1_50adb8947c42d5a663996912/index.html)
********** brigand = (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/brigand)*********** Abruzzo = Regiune muntoasă din centrul Italiei, cu litoral la Marea Adriatică. (http://www.ft.com/cms/s/2/58f3263e-251a-11dc-bf47-000b5df10621.html#axzz3X78OIIIC)
************ Henri Quefflec (1910 Brest - 1992 Paris) = Scriitor francez ale cărui romane au avut ca temă marea. (http://librairie-marine.com/documents/romans/queffelec.htm)
vineri, 24 aprilie 2015
Legătura navală Brest-New York realizată în timpul domniei împăratului Napoleon III (QUEFFELEC 1956)
<
(...)
În '58, locuitorii din Brest* îl „curtaseră” cu înfocare pe împărat. Pe împărat**, pe împărăteasă***; le făcuseră o primire înnebunitoare - banchete, baluri, plimbări, treceri în revistă navale, focuri de artificii și urale fără sfîrșit, dar în culise aveau grijă să le prezinte jalbe potrivit legii. Pentru ce să sortești Brestul, așezat lîngă rada sa la o distanță de două ore de larg,doar destinului de port de război? Pentru ce să-l legi fedeleș între două fortificații a la Vauban**** și o temniță dominatoare? Menirea Brestului era să se avînte spre larg, să întindaă mîna tuturor Americilor. De la Paris la Brest pînă la bancul de nisip de la Petite -Sole, de unde drumurile se contopeau, un călător ar avea nevoie de numai treizeci și patru de ore, în timp ce de la Paris la Le Havre***** i-a trebui patruzeci și șase, ca să ajungă în același punct și cincizeci și șase de la Paris prin Southampton******. Și să nu se spună că Brest era greu accesibil. (...)
Împăratul nu se mulțumise să furnizeze ambițiilor brestiene banale formule a la Prudhomme*******, din cele în care excelau mărimile pămîntului. „Ce spectacol magnific! Regret că nu mi-a fost dat să-l văd mai demult”; strigătul acesta pornit din inimă a fost lansat, se pare, de la Portzic pe deasupra radei și cules de un mareșal al Curții. Astfel, ducele de d'Angouleme******** (Joly, politehnician, îl auzise repetat) l-ar fi întrebat pe Gay-Lussac*********, omul care se înălța cu balonul pînă la șase mii de metri: „Cred că v-a fost tare cald așa de aproape de soare!”... Napoleon al III lea, fără convenție de stil, „luase notă bună”, el care credea atît de mult în virtuțile schimburilor internaționale! Un port comercial țîșnise la piciorul meterezelor brestiene, iar lucrările ultimului tronson a liniei ferate Paris-Brest li se dăduse un impuls viguros. Totul fusese într-un chip triumfal chip triumfal în zilele de 25 și 26 aprilie 1865. Veniseră la Brest miniștrii plenipotențiari ai mai multor țări europene; îi aștepta aici la cheu, în portul Napoleon, un minunat pachebot al Companiei Generale Transatlantice**********. Pe timpul refluxului mareei înalte au vizitat rada, folosindu-se de nava Louis XIV***********. „Astăzi Europa știe că te poți urca într-un vagon de tren la Petersburg, al Viena, al Berlin și Frankfurt, pentru a ajunge direct la Brest, urmînd o linie dreaptă”, scrisese un breton. Da. Și mai știa Europa că de la Brest ea putea ajunge direct la New York. Transatlanticele franceze făceau acolo escală. (...)
Asemenea cărărilor din imensele păduri primitive, oamenii croiseră drumuri în hula oceanelor, astfel că între Europa și America, America și Europa se desenează astăzi linii nevăzute de corăbii, purtătoare de oameni și fructe, de metale și stofe, de grîne și mașini, de vești și speranțe. Totul fusese rînduit cu mare înțelepciune. Căpitanul american Arthur Maury, marele desenator de drumuri oceanice, nu neglijase nimic în calculele sale - nici vînturile, nici curenții, nici reperele de pe țărmuri, nici locurile bune de aterizare.
O linie transatlantică franceză lega Brest de New York. Pacheboturile sale, uriașul Napoleon III cu zbaturi și toți tinerii mastodonți cu una sau două elice - Ville de Paris, Pereire, Saint-Laurent, Washington, Lafayette************- avînd un deplasament de aproape șase mii de tone și mașini de o mie două sute pînă la o mie trei sute cai-putere, nu puteau aștepta în larg asemenea unor nave de război, căci respectau un orar și aplicau tarife. Aveau deci nevoie să recunoască Iroise ziua ca și noaptea. Un pachebot este lung cît de-aici pînă la biserică, o sută metri și mai mult, duce trei sute de pasageri și alergă cu aproape treisprezece noduri*************, dar se frînge ca o barcă de trei tone cînd se lovește de o stîncă și atunci s-a dus pentru totdeauna.
(...)
>
SURSA
Henri Quefflec**************, O lumină se aprinde pe mare, trad. E. Grozea, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 45-47, 115-116.
NOTE M.T.
* Brest = Port francez la Atlantic, în peninsula nord-vestică Bretania. (http://www.archive.org/stream/northernfrance00karl#page/n327/mode/2up)
** Louis Napoleon Bonaparte (1808-1873) = Nepot de frate al împăratului Napoleon I (1769-1821). Împărat al Franței (1852-1873). (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/403129/Napoleon-III)
*** Eugenie de Montijo (1826 Granada/Spania -1920 Madrid) = Contesă de Teba. Împărăteasă a Franței (1853-1870). (http://ce-am-mai-citit.blogspot.ro/2012/08/octave-aubry-imparateasa-eugenia.html)
**** Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban (1633-1707) = Mareșal. Cel mai important inginer militar al epocii, prin inovațiile sale în construcția forticațiilor. (http://www.vaubanecomusee.org/anglais_vaubaningenieurmilitaire.htm)
***** Le Havre = Port francez la Atlantic, în penisnula nord-vestică Normandia. (http://www.archive.org/stream/northernfrance00karl#page/60/mode/2up)
****** Southampton = Port englez la Canalul Mânecii. (http://www.discoversouthampton.co.uk/visit/history)
******* Sully Prudhomme (1839-1907) = Scriitor francez. Primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1901. (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1901/prudhomme-bio.html)
******** Louise Antoine de Bourbon (1775-1844) = Fiul și moștenitorul regelui francez Carol X (1824-1830). Duce d Angouleme. (https://archive.org/details/leducdangoulme00guicgoog)
********* Joseph Gay-Lussac (1778-1850) = Chimist și fizician francez, cunoscut pentru cercetările asupra proprităților gazelor. (http://www.chemheritage.org/discover/online-resources/chemistry-in-history/themes/early-chemistry-and-gases/gay-lussac.aspx)
********** Compania Generală Transatlantică = Companie navală franceză înființată în 1855. A luat acest nume în 1861. Prima cursă a fost făcută în 1864. (http://www.frenchlines.com/histoire/histoire_cgt_dates_en.php)
*********** Louis XIV = Ludovic XIV de Bourbon, rege al Franței (1643-1715). Supranumit Regele Soare. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/ludovic-al-xiv-lea-i-epoca-aur-fran-ei#)
************ Gilbert du Motier, marchiz de la Lafayette (1757-1834) = Cetățean onorific al SUA pentru participarea la Războiul de Independență împotriva Marii Britanii (1775-1781). Participant la prima revoluție franceză (1789-1794). Exilat în timpul lui Napoleon I. Deputat liberal în timpul Restaurației dinastiei de Bourbon. Participant la revoluția din 1830. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/5609/33/)
************* nod = Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1852 m) pe oră. – Lat.nodus. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/nod)
************** Henri Quefflec (1910 Brest - 1992 Franța) = Scriitor francez ale cărui cele peste 80 de romane au ca temă marea. Premiul Academiei franceze pentru roman în 1958. (http://henriqueffelec-aahq.overblog.com/biographie)
(...)
În '58, locuitorii din Brest* îl „curtaseră” cu înfocare pe împărat. Pe împărat**, pe împărăteasă***; le făcuseră o primire înnebunitoare - banchete, baluri, plimbări, treceri în revistă navale, focuri de artificii și urale fără sfîrșit, dar în culise aveau grijă să le prezinte jalbe potrivit legii. Pentru ce să sortești Brestul, așezat lîngă rada sa la o distanță de două ore de larg,doar destinului de port de război? Pentru ce să-l legi fedeleș între două fortificații a la Vauban**** și o temniță dominatoare? Menirea Brestului era să se avînte spre larg, să întindaă mîna tuturor Americilor. De la Paris la Brest pînă la bancul de nisip de la Petite -Sole, de unde drumurile se contopeau, un călător ar avea nevoie de numai treizeci și patru de ore, în timp ce de la Paris la Le Havre***** i-a trebui patruzeci și șase, ca să ajungă în același punct și cincizeci și șase de la Paris prin Southampton******. Și să nu se spună că Brest era greu accesibil. (...)
Împăratul nu se mulțumise să furnizeze ambițiilor brestiene banale formule a la Prudhomme*******, din cele în care excelau mărimile pămîntului. „Ce spectacol magnific! Regret că nu mi-a fost dat să-l văd mai demult”; strigătul acesta pornit din inimă a fost lansat, se pare, de la Portzic pe deasupra radei și cules de un mareșal al Curții. Astfel, ducele de d'Angouleme******** (Joly, politehnician, îl auzise repetat) l-ar fi întrebat pe Gay-Lussac*********, omul care se înălța cu balonul pînă la șase mii de metri: „Cred că v-a fost tare cald așa de aproape de soare!”... Napoleon al III lea, fără convenție de stil, „luase notă bună”, el care credea atît de mult în virtuțile schimburilor internaționale! Un port comercial țîșnise la piciorul meterezelor brestiene, iar lucrările ultimului tronson a liniei ferate Paris-Brest li se dăduse un impuls viguros. Totul fusese într-un chip triumfal chip triumfal în zilele de 25 și 26 aprilie 1865. Veniseră la Brest miniștrii plenipotențiari ai mai multor țări europene; îi aștepta aici la cheu, în portul Napoleon, un minunat pachebot al Companiei Generale Transatlantice**********. Pe timpul refluxului mareei înalte au vizitat rada, folosindu-se de nava Louis XIV***********. „Astăzi Europa știe că te poți urca într-un vagon de tren la Petersburg, al Viena, al Berlin și Frankfurt, pentru a ajunge direct la Brest, urmînd o linie dreaptă”, scrisese un breton. Da. Și mai știa Europa că de la Brest ea putea ajunge direct la New York. Transatlanticele franceze făceau acolo escală. (...)
Asemenea cărărilor din imensele păduri primitive, oamenii croiseră drumuri în hula oceanelor, astfel că între Europa și America, America și Europa se desenează astăzi linii nevăzute de corăbii, purtătoare de oameni și fructe, de metale și stofe, de grîne și mașini, de vești și speranțe. Totul fusese rînduit cu mare înțelepciune. Căpitanul american Arthur Maury, marele desenator de drumuri oceanice, nu neglijase nimic în calculele sale - nici vînturile, nici curenții, nici reperele de pe țărmuri, nici locurile bune de aterizare.
O linie transatlantică franceză lega Brest de New York. Pacheboturile sale, uriașul Napoleon III cu zbaturi și toți tinerii mastodonți cu una sau două elice - Ville de Paris, Pereire, Saint-Laurent, Washington, Lafayette************- avînd un deplasament de aproape șase mii de tone și mașini de o mie două sute pînă la o mie trei sute cai-putere, nu puteau aștepta în larg asemenea unor nave de război, căci respectau un orar și aplicau tarife. Aveau deci nevoie să recunoască Iroise ziua ca și noaptea. Un pachebot este lung cît de-aici pînă la biserică, o sută metri și mai mult, duce trei sute de pasageri și alergă cu aproape treisprezece noduri*************, dar se frînge ca o barcă de trei tone cînd se lovește de o stîncă și atunci s-a dus pentru totdeauna.
(...)
>
SURSA
Henri Quefflec**************, O lumină se aprinde pe mare, trad. E. Grozea, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste nr. 218, București, 1987, pp. 45-47, 115-116.
NOTE M.T.
* Brest = Port francez la Atlantic, în peninsula nord-vestică Bretania. (http://www.archive.org/stream/northernfrance00karl#page/n327/mode/2up)
** Louis Napoleon Bonaparte (1808-1873) = Nepot de frate al împăratului Napoleon I (1769-1821). Împărat al Franței (1852-1873). (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/403129/Napoleon-III)
*** Eugenie de Montijo (1826 Granada/Spania -1920 Madrid) = Contesă de Teba. Împărăteasă a Franței (1853-1870). (http://ce-am-mai-citit.blogspot.ro/2012/08/octave-aubry-imparateasa-eugenia.html)
**** Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban (1633-1707) = Mareșal. Cel mai important inginer militar al epocii, prin inovațiile sale în construcția forticațiilor. (http://www.vaubanecomusee.org/anglais_vaubaningenieurmilitaire.htm)
***** Le Havre = Port francez la Atlantic, în penisnula nord-vestică Normandia. (http://www.archive.org/stream/northernfrance00karl#page/60/mode/2up)
****** Southampton = Port englez la Canalul Mânecii. (http://www.discoversouthampton.co.uk/visit/history)
******* Sully Prudhomme (1839-1907) = Scriitor francez. Primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1901. (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1901/prudhomme-bio.html)
******** Louise Antoine de Bourbon (1775-1844) = Fiul și moștenitorul regelui francez Carol X (1824-1830). Duce d Angouleme. (https://archive.org/details/leducdangoulme00guicgoog)
********* Joseph Gay-Lussac (1778-1850) = Chimist și fizician francez, cunoscut pentru cercetările asupra proprităților gazelor. (http://www.chemheritage.org/discover/online-resources/chemistry-in-history/themes/early-chemistry-and-gases/gay-lussac.aspx)
********** Compania Generală Transatlantică = Companie navală franceză înființată în 1855. A luat acest nume în 1861. Prima cursă a fost făcută în 1864. (http://www.frenchlines.com/histoire/histoire_cgt_dates_en.php)
*********** Louis XIV = Ludovic XIV de Bourbon, rege al Franței (1643-1715). Supranumit Regele Soare. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/ludovic-al-xiv-lea-i-epoca-aur-fran-ei#)
************ Gilbert du Motier, marchiz de la Lafayette (1757-1834) = Cetățean onorific al SUA pentru participarea la Războiul de Independență împotriva Marii Britanii (1775-1781). Participant la prima revoluție franceză (1789-1794). Exilat în timpul lui Napoleon I. Deputat liberal în timpul Restaurației dinastiei de Bourbon. Participant la revoluția din 1830. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/5609/33/)
************* nod = Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1852 m) pe oră. – Lat.nodus. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/nod)
************** Henri Quefflec (1910 Brest - 1992 Franța) = Scriitor francez ale cărui cele peste 80 de romane au ca temă marea. Premiul Academiei franceze pentru roman în 1958. (http://henriqueffelec-aahq.overblog.com/biographie)
joi, 23 aprilie 2015
Deschiderea barului ”Melody” în Mamaia în sezonul 1994 („Telegraf” 1994)
<
În această seară, în Mamaia, se va redeschide barul-casino ”Melody”. Ca în fiecare an, punctul principal de atracție îl reprezintă programul de cabaret. În acest sezon, prin strădania neobositului locatar de gestiune, dl. NICU CIUPALĂ, care a colaborat cu firma ”Valrom International Tour” din București, programul va fi cu totul și cu totul deosebit, cuprinzînd o pleiadă de vedete ale muzicii pop românești: Sanda Ladoși, Silvia Dumitrescu, Alina Coman, Otilia Romea, simpatica tînără speranță Ramona Ionică și talentatul Marius Dragomir, un june în plin avînt artistic. Spectacolul ”Super Show” beneficiază, bineînțeles, și de aportul unei trupe de balet modern: ansamblul condus de coregraful Sorin Andrei. Pe parcursul sezonului, pe scena cabaretului vor evolua și alte nume mari ale muzicii și revistei românești, multe dintre ele prezențe tradiționale la ”Melody”. Concluziile noastre:... după vizionare!
>
SURSA
Paul Pîrvu & Liviu Tramudana, „Telegraf”, Constanța, ?.07.1994, p.?.
În această seară, în Mamaia, se va redeschide barul-casino ”Melody”. Ca în fiecare an, punctul principal de atracție îl reprezintă programul de cabaret. În acest sezon, prin strădania neobositului locatar de gestiune, dl. NICU CIUPALĂ, care a colaborat cu firma ”Valrom International Tour” din București, programul va fi cu totul și cu totul deosebit, cuprinzînd o pleiadă de vedete ale muzicii pop românești: Sanda Ladoși, Silvia Dumitrescu, Alina Coman, Otilia Romea, simpatica tînără speranță Ramona Ionică și talentatul Marius Dragomir, un june în plin avînt artistic. Spectacolul ”Super Show” beneficiază, bineînțeles, și de aportul unei trupe de balet modern: ansamblul condus de coregraful Sorin Andrei. Pe parcursul sezonului, pe scena cabaretului vor evolua și alte nume mari ale muzicii și revistei românești, multe dintre ele prezențe tradiționale la ”Melody”. Concluziile noastre:... după vizionare!
>
SURSA
Paul Pîrvu & Liviu Tramudana, „Telegraf”, Constanța, ?.07.1994, p.?.
Latinitatea în concepția unui scriitor român la începutul secolului XX (MINULESCU 1929)
<
(...)
Pe mine, însă, deocamdată nu mă interesa nici semnătura, nici plata. Mă interesa articolul în sine. Eram foarte mulțumit de ceea ce scrisesem. Nu-mi mai aduc aminte dacă era chiar așa, dar aproximativ iată cam ce le spuneam eu studenților italieni:
„Da! Sîntem latini... Și sîntem latini nu fiindcă am citit lucrul acesta pe pietrele monumentelor milenare sau în filele cărților de istorie universală, ci fiindcă simțium că sîntem latini ori de cîte ori privirile noastre se întîlnesc și mîinile noastre se ating.”
Iar mai departe:
„Da! Sîntem latini, fiindcă purtăm în suflet cu toți la fel aceeași imagine calmă și majestuoasă amării plină de soare, care ne-a zămislit primii strămoși, findcă iubim deopotrivă Frumosul, Adevărul și Dreptatea, fiindcă știm să vorbim cu elementele naturii, cu care noi cei dintîi ne-am înfrățit, și fiindcă tot noi cei dintîi am avut darul de la zei să domesticim cele mai sălbatice fiare ale creațiunii: Rațiunea, Inteligența și Fantezia... Și mai sîntem latini fiindcă știm să cîntăm și să plîngem la fel, să iubim și să urîm la fel, să uităm la fel...
Da! Sîntem latini, fiindcă Dumnezeu a vrut să fie așa, iar ne-am încăpățînat să rămînem în vecii vecilor latini”...
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 214-215.
(...)
Pe mine, însă, deocamdată nu mă interesa nici semnătura, nici plata. Mă interesa articolul în sine. Eram foarte mulțumit de ceea ce scrisesem. Nu-mi mai aduc aminte dacă era chiar așa, dar aproximativ iată cam ce le spuneam eu studenților italieni:
„Da! Sîntem latini... Și sîntem latini nu fiindcă am citit lucrul acesta pe pietrele monumentelor milenare sau în filele cărților de istorie universală, ci fiindcă simțium că sîntem latini ori de cîte ori privirile noastre se întîlnesc și mîinile noastre se ating.”
Iar mai departe:
„Da! Sîntem latini, fiindcă purtăm în suflet cu toți la fel aceeași imagine calmă și majestuoasă amării plină de soare, care ne-a zămislit primii strămoși, findcă iubim deopotrivă Frumosul, Adevărul și Dreptatea, fiindcă știm să vorbim cu elementele naturii, cu care noi cei dintîi ne-am înfrățit, și fiindcă tot noi cei dintîi am avut darul de la zei să domesticim cele mai sălbatice fiare ale creațiunii: Rațiunea, Inteligența și Fantezia... Și mai sîntem latini fiindcă știm să cîntăm și să plîngem la fel, să iubim și să urîm la fel, să uităm la fel...
Da! Sîntem latini, fiindcă Dumnezeu a vrut să fie așa, iar ne-am încăpățînat să rămînem în vecii vecilor latini”...
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 214-215.
„Prototypes for modern living...” (MUȘAT 2015)
Raluca Mușat (St Mary’s University Twickenham, London), Prototypes for modern living: planning, sociology and the model village in inter-war Romania, „Social History”, Routledge, vol. 40, no. 2, 157-184
Abstract
This article reassesses the concept of the ‘model village’ in the context of inter-war debates about rural development in Romania and in Europe more widely through the story of Dioști, a small locality in south-western Romania that was reconstructed as a model village after a great fire in 1938. Imagined by Dimitrie Gusti, the founding father of Romanian sociology, and realized under the auspices of the
authoritarian King Carol II, Dioști was the outcome of a longer process of imagining a model of rural modernization for Romania that was tightly connected to and influenced by international agendas of reforming and improving rural living conditions. This project offers an opportunity to examine the interplay between the local, national and international levels of rural modernization as they were shaped by the disciplines of architecture, rural planning and sociology. Finally, the article also engages with the concept of the model itself, asking how and why models of rural living were used to produce or manage social change.
This article reassesses the concept of the ‘model village’ in the context of inter-war debates about rural development in Romania and in Europe more widely through the story of Dioști, a small locality in south-western Romania that was reconstructed as a model village after a great fire in 1938. Imagined by Dimitrie Gusti, the founding father of Romanian sociology, and realized under the auspices of the
authoritarian King Carol II, Dioști was the outcome of a longer process of imagining a model of rural modernization for Romania that was tightly connected to and influenced by international agendas of reforming and improving rural living conditions. This project offers an opportunity to examine the interplay between the local, national and international levels of rural modernization as they were shaped by the disciplines of architecture, rural planning and sociology. Finally, the article also engages with the concept of the model itself, asking how and why models of rural living were used to produce or manage social change.
Keywords
development; inter-war; model village; modernization; peasantry; planning; Romania; sociology
160 Rural Transformations and the Idea of the Model Village after the First World War
163 Building the Social Ideal: Sociology and the Model Village
169 From Paris to Dioști: the Politics of the Model Village
179 Land, Resistance and Co-operation
182 Conclusions
miercuri, 22 aprilie 2015
marți, 21 aprilie 2015
Intelectual versus gazetar în Bucureștiul începutului secolului XX (MINULESCU 1929)
<
(...)
Vecinii mei de masă* sînt un grup de gazetari, tot oameni independenți și ei. Independența lor, însă, este cu totul altfel decît a mea. Eu nu fac deocamdată nimic. Ei, însă, scriu... Scriu, dar nici unul din ei nu scrie la aceeași gazetă cu altul. Fiecare aproape își are gazeta lui. Independenți adevărați sînt numai acei gazetari care nu scriu la așa-zisele gazete de partid. Gazetarul robit unui partid politic nu poate fi intelectual, fiindcă nu mai scrie din capul lui. Scrie ce-i dictează altul, sau, mai bine zis, corectează și pune la punct notițele pe care i le furnizează zilnic șeful partidului, vreun ministru sau cîte un parlamentar ahtiat după reclamă. Cu alte cuvinte, este un simplu scrib.
Încep să cred că grupul gazetarilor este cea mai bună afacere pentru mine. Deși intelectualitatea lor multora din ei cam lasă de dorit, nu văd de ce le-aș da o mînă de ajutor. Mie mi-e greu să mă ajut pe mine însumi... Dar pe alții sînt gata oricînd. Reporterii de fapte diverse, mai ales, mă interesează mai mult ca autorii anonimi ai articolelor de fond. Unii din ei sînt așa de lispiți de duh, că nu mă pot abține de a nu colabora cu ei la mai toate crimele, hoțiile, incendiile și alte fapte diverse din capitală. Dar asta nu înseamnă decît că unii au mai puțin amor propriu decît alții. Atît, și nimic mai mult.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, p. 211.
NOTĂ M.T.
* Cafeneaua ''Kleber'' din Bucureşti, unde în primul deceniu al secolului XX se întîlneau marii scriitori ai ţării. (http://destinatii.liternet.ro/articol/120/Krikor-H-Zambaccian/Mediul-artistic-si-literar-dintre-cele-doua-razboaie-mondiale.html)
(...)
Vecinii mei de masă* sînt un grup de gazetari, tot oameni independenți și ei. Independența lor, însă, este cu totul altfel decît a mea. Eu nu fac deocamdată nimic. Ei, însă, scriu... Scriu, dar nici unul din ei nu scrie la aceeași gazetă cu altul. Fiecare aproape își are gazeta lui. Independenți adevărați sînt numai acei gazetari care nu scriu la așa-zisele gazete de partid. Gazetarul robit unui partid politic nu poate fi intelectual, fiindcă nu mai scrie din capul lui. Scrie ce-i dictează altul, sau, mai bine zis, corectează și pune la punct notițele pe care i le furnizează zilnic șeful partidului, vreun ministru sau cîte un parlamentar ahtiat după reclamă. Cu alte cuvinte, este un simplu scrib.
Încep să cred că grupul gazetarilor este cea mai bună afacere pentru mine. Deși intelectualitatea lor multora din ei cam lasă de dorit, nu văd de ce le-aș da o mînă de ajutor. Mie mi-e greu să mă ajut pe mine însumi... Dar pe alții sînt gata oricînd. Reporterii de fapte diverse, mai ales, mă interesează mai mult ca autorii anonimi ai articolelor de fond. Unii din ei sînt așa de lispiți de duh, că nu mă pot abține de a nu colabora cu ei la mai toate crimele, hoțiile, incendiile și alte fapte diverse din capitală. Dar asta nu înseamnă decît că unii au mai puțin amor propriu decît alții. Atît, și nimic mai mult.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, p. 211.
NOTĂ M.T.
* Cafeneaua ''Kleber'' din Bucureşti, unde în primul deceniu al secolului XX se întîlneau marii scriitori ai ţării. (http://destinatii.liternet.ro/articol/120/Krikor-H-Zambaccian/Mediul-artistic-si-literar-dintre-cele-doua-razboaie-mondiale.html)
luni, 20 aprilie 2015
Modernism versus tradiționalism în literatura română la începutul secolului XX (MINULESCU 1929)
<
(...)
La cafeneaua „Kubler”*, intelectualii sînt împărțiți în două tabere: tradiționaliștii și moderniștii. Tradiționaliștii sînt siniștri. Moderniștii sînt caraghioși. Fiecare tabără își are mesele ei, unde se discută tot așa de zgomotos și se consumă tot așa de timid. Discuțiile și consumațiile lor, însă, au un punct comun. Plictisesc deopotrivă - discuțiile pe clienți serioși, iar consumațiile pe chelnerii zeloși. Majoritate intelectualilor discută în vînt și consumă pe credit. Tradiționaliști, însă, sau moderniști, toți intelectualii de la „Kubler” sînt boemi. Clienții car eobișnuiesc să-și plătească totdeauna consumația se feresc să se apropie prea mult de mesele lor. În schimb, papa Kubler îi apreciază și îi îi cultivă ca pe niște de buruieni de leac. Pe vremuri, făcuse și el pe intelectualul la Heidelberg**. Astăzi, însă, se ocupă cu lucruri mai serioase. Are o cafenea, un hotel, o colecție de pipe și cîteva icoane vechi, iar în orele libere se duce să pescuiască prin locurile din jurul Bucureștilor. Știe tot felul de lucruri. Știe mai mult ca toți clienții săi la un loc. Știe, bunăoară, că „peștele mare cu rîma mică se prinde”. Și ca dovadă că este așa, majoritatea clienților cu plată nu vin la cafeneaua lui papa Kubler de dragul consumațiilor, ci mai mult de dragul celor cîțiva chibiți intelectuali. Papa Kubler are monopolul chibiților din București. În cafeneaua lui, al anumite ore, te poți distra mai bine și mai ieftin decît la orice alt spectacol.
Tot de dragul lor am intrat și eu pentru prima dată în cafeneaua „Kubler”. La început, după cum era natural, am văzut pe intelectualii din tabăra tradiționalistă, car enu vorbeau decît despre Creangă, Eminescu și încă alte două mari entități intelectuale contemporane: un profesor de istorie cu barba neagră*** și un poet cu plete blonde****. Mai tîrziu, însă, tabăra tradiționaliștilor s-a împărțit în două. Una a rămas cu istoricul, iar alta numai cu poetul.
În tabăra moderniștilor am fost introdus de un pictor ratat, pe care îl cunoscusem întîmplător la Paris,, unde nimerise probabil din greșeală, după ce fugise din Munchen. Fiindcă n-avea bani ca să se întoarcă în țară, îmi propusese să-mi zugrăvească mobila din odaia de culcare cu chipuri de femei goale - de altfel singura sa lucrare mai serioasă. De atunci și pînă ce l-am întîlnit din nou în București na mai lucrase nimic. Probabil nu fusese un pictor propriu-zis. Dovadă că la București nu mai făcea pictură. Făcea pe intelectualul în tabăra moderniștilor de la „Kubler”. Eu însă, deși trecusem dintr-o tabără în alta, nu-mi puteam totuși da seama dacă sînt sau nu un intelect adevărat.
Într-o zi, moderniștii mă roagă să le împrumut pe Baudelaire*****, pe care nu-l citiseră încă, și pe Rimbaud******, Laforgue*******, Corbiere********, Aloisus Bertrand********* și contele de Lautreamont**********. Din ziua aceea, însă, mi-am căpătat beleaua cu ei. Pînă atunci trăiseră ca niște frați buni și se manifestaseră în devălmășie intelectuală, fără ca vreunul din ei să-și fi bănuit bănuit vreodată confratele că ar putea avea mai mult talent ca el. De data asta, însă, intrase dihonia între ei... Se hotărîseră să-și aleagă și ei, ca la Paris, un șef - un șef de școală, bineînțeles, care să le îndrepte versurile și să-i proclame geniali. Șeful însă nu se putea alege, fiindcă fiecare din ei vrea să fie el șeful celorlalți. Rezultatul a fost că tabăra moderniștilor s-a împărțit și ea, dar nu în două numai, ca tabăra tradiționaliștilor, ci în vreo douăsprezece grupulețe, unele formate chiar dintr-un singur intelectual numai.
Nu știu cum s-a făcut, dar cu ocazia asta, eu am rămas pe dinafară. De altfel, de mine nici nu fusese vorba. Eu nu eram încă intelectual. Eram un simplu agent de legătură între intelectualii din București și cei din apusul Europei. După cîteva luni, după ce m-am văzut iar în posesia cărților mele, m-am jurat să nu mai inițiez în secretele bibliotecii mele pe nici unul din intelectualii de la ”Kubler”.
De cînd însă am rămas iar singur, mă simt parcă mai bine ca în mijlocul lor. Mie, personal, situația aceasta îmi convenea de minune. Dar în cafenea nu poți sta tot timpul numai tu singur la o masă. Cîtva timp, fiecare din ei mă somaseră să mă pronunț categoric. Ce sînt eu? tradiționalist sau modernist?... Trebuia deci să mă alătur numaidecît sau de unii, sau de alții. Dar de cine?... Dacă n-ar fi fost decît două tabere, poate că m-aș fi hotărît imediat. Din douăsprezece, însă, e greu de ales. În asemenea cazuri, cea mai bună soluție este să rămîi independent.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 205-209.
NOTE M.T.
* „Kubler” = Cafenea la parterul hotelului Imperial, situat lângă Palatul Regal. (http://destinatii.liternet.ro/articol/120/Krikor-H-Zambaccian/Mediul-artistic-si-literar-dintre-cele-doua-razboaie-mondiale.html) (http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2012/02/lunga-poveste-de-dragoste-dintre-bucuresteni-si-cafeaua-4/)
** Heidelberg = Cea mai veche universitate din Germania, fondată în 1386. (http://www.infotour.ro/ghid-turistic/cladiri-si-turnuri/universitatea-veche-din-heidelberg-2355)
*** Nicolae Iorga.
**** George Coșbuc (?)
***** Charles Baudelaire (1821 - 1867) = Poet francez care a revoluționat lirica europeană. (http://www.charlesbaudelaire.co.uk/html/biography.html)
****** Jean Rimbaud (1854 - 1891) = Poet francez precursor al simbolismului. (http://www.mag4.net/Rimbaud/Biography.html)
******* Jules Laforgue (1860-1887) = Poet francez simbolist și impresionist. (http://www.laforgue.org/#vie)
******** Tristan Corbiere (1845-1875) = Poet francez. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/137210/Tristan-Corbiere)
********* Aloisus Bertrand (1807-1841) = Poet francez pionier al poeziei în proză. Precursor al simboliștilor și suprarealiștilor. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/62865/Aloysius-Bertrand)
********** Isidor Ducasse, conte Lautreamont (1846-1870) = Poet francez precursor al suprarealismului și situaționismului. (http://www.cavi.univ-paris3.fr/phalese/Maldororhtml/documents/Biographie.htm)
duminică, 19 aprilie 2015
București versus Paris în lumea intelectualilor români de la începutul secolului XX (MINULESCU 1929)
<
(...)
La Paris, românii intelectuali se adunau la cafeneau Vachette. La București, se adună la cafeneaua „Kubler”. În genere, intelectualii sînt oameni care nu se ocupă cu nimic. Discută numai ce au făcut alții, și atîta tot. De obicei, discuțiile astea țin de dimineața pînă seara, se întind ca pecinginea de la o masă la alta și cîteodată continuă chiar zile întregi, fără nici un rezultat propriu-zis. Verdictul judecății lor este mai totdeauna negativ. Intelectualii nu admit niciodată nimic din ce se face în afară de cafenea. Intelectualii români, mai ales, sînt foarte exigenți. La Paris, ca și la București, de îndată ce se strîng doi-trei în jurul unei mese, se și constituie într-un fel de curte supremă, care condamnă fără milă aproape întreaga activitatea omenească. Noroc, însă, că omnipotența lor nu merge decît pînă la pedeapsa cu moartea. Altminteri, populația planetei noastre ar fi diminuată în mod simțitor. N-ar mai rămînea pe lume decît intelectualii de cafenea.
Mărturisesc, totuși, că pe intelectualii din București îi prefer intelectualilor români de la Paris. În țara ta cel puțin ai dreptul să faci tot ce vrei, chiar cînd n-ai face propriu-zis nimic de seamă. La Paris, însă, cred că este o lipsă de bun-simț să nu faci nimic absolut, ani de-a rîndul, cînd toată lumea se străduiește să facă în fiecare clipă cîte ceva. Poate acesta e și motivul pentru care m-am hotărît și eu să plec din Paris, imediat ce mi-am dat seama că n-am să pot face și eu nimic.
În țară, însă, e altceva. În țară sînt parcă alt om. Deși la București mă simt tot atît de străin ca și la Paris, faptul, însă, că de data asta mă găsesc în țara mea mă face să-mi afișez personalitatea cu mai mult curaj. Doar sînt un om voiajat... Cunosc două țări complet, pe dinafară, și alte patru suficient ca să pot face la nevoie pe profesorul de geografie. În liceu, de altfel, la geografie am fost printre cei dintîi în toate clasele... Să nu mai vorbim, însă, de ce a fost. Deocamdată mă interesează cine sînt și poate chiar ceva mai mult... cine am să fiu.
La cafeneaua „Kluber”, bunăoara, am început să fiu și eu cineva. Sînt aproape la fel ca ceilalți. Nu știu încă ce părere au de mine intelectualii din București. Cei mai mulți, însă, par a se interesa de mine mai mult decît intelectualii din Paris. De altfel, aceia mi-e teamă că nici nu erau intelectuali adevărați. Încep să cred că, deși corigent la limba română, dintre toți studenții români de la Paris eu eram singurul intelectual. Restul erau numai studenți eminenți, sau numai stîlpi de cafenea... Teatre, însă, concerte, conferințe, expoziții de artă... i-a ferit Dumnezeu și pe unii, și pe alții...
Bine că am plecat la timp. Față de Paris, Bucureștii sînt un fel de pămînt virgin, pe care îl poți cultiva cum îți place. N-ai decît să arunci în vînt o mînă de semințe selecționate, și recolta e gata... Nu-ți trebuie nici plug, nici greblă, nici sapă... Soarele și ploaia pătrund în pămînt mai adînc decît orice fel de unealtă manuală. Așa e pămîntul țării noastre. Cîteodată îl faci să rodească numai cu gîndul, cu voința, cu entuziasmul... Păcat că intelectualii de la București nu se ocupă și cu agricultura. Țăranii sînt proști - nu știu ce să facă cu rodul pămîntului lor. Mănîncă mămăligă și umblă desculți. Intelectualii, însă, beau capuținere și umblă cu tocurile scîlciate.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 206-208.
(...)
La Paris, românii intelectuali se adunau la cafeneau Vachette. La București, se adună la cafeneaua „Kubler”. În genere, intelectualii sînt oameni care nu se ocupă cu nimic. Discută numai ce au făcut alții, și atîta tot. De obicei, discuțiile astea țin de dimineața pînă seara, se întind ca pecinginea de la o masă la alta și cîteodată continuă chiar zile întregi, fără nici un rezultat propriu-zis. Verdictul judecății lor este mai totdeauna negativ. Intelectualii nu admit niciodată nimic din ce se face în afară de cafenea. Intelectualii români, mai ales, sînt foarte exigenți. La Paris, ca și la București, de îndată ce se strîng doi-trei în jurul unei mese, se și constituie într-un fel de curte supremă, care condamnă fără milă aproape întreaga activitatea omenească. Noroc, însă, că omnipotența lor nu merge decît pînă la pedeapsa cu moartea. Altminteri, populația planetei noastre ar fi diminuată în mod simțitor. N-ar mai rămînea pe lume decît intelectualii de cafenea.
Mărturisesc, totuși, că pe intelectualii din București îi prefer intelectualilor români de la Paris. În țara ta cel puțin ai dreptul să faci tot ce vrei, chiar cînd n-ai face propriu-zis nimic de seamă. La Paris, însă, cred că este o lipsă de bun-simț să nu faci nimic absolut, ani de-a rîndul, cînd toată lumea se străduiește să facă în fiecare clipă cîte ceva. Poate acesta e și motivul pentru care m-am hotărît și eu să plec din Paris, imediat ce mi-am dat seama că n-am să pot face și eu nimic.
În țară, însă, e altceva. În țară sînt parcă alt om. Deși la București mă simt tot atît de străin ca și la Paris, faptul, însă, că de data asta mă găsesc în țara mea mă face să-mi afișez personalitatea cu mai mult curaj. Doar sînt un om voiajat... Cunosc două țări complet, pe dinafară, și alte patru suficient ca să pot face la nevoie pe profesorul de geografie. În liceu, de altfel, la geografie am fost printre cei dintîi în toate clasele... Să nu mai vorbim, însă, de ce a fost. Deocamdată mă interesează cine sînt și poate chiar ceva mai mult... cine am să fiu.
La cafeneaua „Kluber”, bunăoara, am început să fiu și eu cineva. Sînt aproape la fel ca ceilalți. Nu știu încă ce părere au de mine intelectualii din București. Cei mai mulți, însă, par a se interesa de mine mai mult decît intelectualii din Paris. De altfel, aceia mi-e teamă că nici nu erau intelectuali adevărați. Încep să cred că, deși corigent la limba română, dintre toți studenții români de la Paris eu eram singurul intelectual. Restul erau numai studenți eminenți, sau numai stîlpi de cafenea... Teatre, însă, concerte, conferințe, expoziții de artă... i-a ferit Dumnezeu și pe unii, și pe alții...
Bine că am plecat la timp. Față de Paris, Bucureștii sînt un fel de pămînt virgin, pe care îl poți cultiva cum îți place. N-ai decît să arunci în vînt o mînă de semințe selecționate, și recolta e gata... Nu-ți trebuie nici plug, nici greblă, nici sapă... Soarele și ploaia pătrund în pămînt mai adînc decît orice fel de unealtă manuală. Așa e pămîntul țării noastre. Cîteodată îl faci să rodească numai cu gîndul, cu voința, cu entuziasmul... Păcat că intelectualii de la București nu se ocupă și cu agricultura. Țăranii sînt proști - nu știu ce să facă cu rodul pămîntului lor. Mănîncă mămăligă și umblă desculți. Intelectualii, însă, beau capuținere și umblă cu tocurile scîlciate.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 206-208.
sâmbătă, 18 aprilie 2015
Români și spanioli la începutul secolului XX (MINULESCU 1929)
<
(...)
Îmi place Spania. N-aș putea spune pentru ce anume, îmi place Spania mai mult ca alte țări, pe care nu le cunosc decît tot din cărțile de istorie și atlas geografic. Îmi place Spania însă mai mult ca Germania, Anglia, Franța și chiar Italia, pe care, eu cel puțin, o socotesc cea mai apropiată rubedenie a noastră din Europa. Îmi place Spania poate pentru că este țara oamenilor cu nume sonore fără mustăți, țara luptelor cu tauri și cu morile de vînt și țara pandișpanului, care, ca și mămăliga noastră națională, este hrana de toate zilele a spaniolilor. Îmi place Spania mai ales de cînd am aflat că „Jurămintele femeilor sînt scrise pe nisip” este un proverb spaniol!...
Spaniolii trebuie să cunoască femeile mai bine ca românii. Noi nu prea avem proverbe în care să fie vorba de femei. Și totuși, femeile din România se aseamănă foarte mult cu cele din Spania.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent lalimba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 53-54.
(...)
Îmi place Spania. N-aș putea spune pentru ce anume, îmi place Spania mai mult ca alte țări, pe care nu le cunosc decît tot din cărțile de istorie și atlas geografic. Îmi place Spania însă mai mult ca Germania, Anglia, Franța și chiar Italia, pe care, eu cel puțin, o socotesc cea mai apropiată rubedenie a noastră din Europa. Îmi place Spania poate pentru că este țara oamenilor cu nume sonore fără mustăți, țara luptelor cu tauri și cu morile de vînt și țara pandișpanului, care, ca și mămăliga noastră națională, este hrana de toate zilele a spaniolilor. Îmi place Spania mai ales de cînd am aflat că „Jurămintele femeilor sînt scrise pe nisip” este un proverb spaniol!...
Spaniolii trebuie să cunoască femeile mai bine ca românii. Noi nu prea avem proverbe în care să fie vorba de femei. Și totuși, femeile din România se aseamănă foarte mult cu cele din Spania.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent lalimba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 53-54.
vineri, 17 aprilie 2015
Grădina publică a Slatinei, orășel de provincie în România începutului de secol XX (MINULESCU 1929)
<
(...)
Grădina publică din Slatina nu seamănă cu grădina publică din Pitești. Cea din Slatina e lung și îngustă. Trei alei paralele, ca niște terase cu balustrade din lemn cîinesc, răsar timide din coasta unui deal care se sfîrșește în șosea. Cum stă proptită în grilajul de fier, grădina publică cea mare din Slatina pare corabia lui Noe eșuată pe muntele Ararat.
Grădina publică a unui oraș de provincie este ca ograda unei locuințe de țară: găini, rațe, gîște, curcani și mai ales bibilici - adică publicul obișnuit, cunoștințele de toate zilele, sau, în cel mai rău caz, cîte un străin blajin, cu care poți intra în vorbă foarte ușor, imediat după îndeplinirea formalităților de rigoare. Leii, tigrii și leoparzii lipsesc. În România, orașele de provincie nu prezintă avantajele pădurilor africane. Animalele sălbatice se trag spre capitala țării. Din în cînd, însă, poți întîlni rătăcind și prin provincie și cîte o girafă, o cămilă sau un hipopotam. Președintele tribunalului, bunăoară, este poreclit „girafă”, nevasta colonelului „cămilă”, iar administratorul financiar „hipopotam”. Cel mai popular din toți, însă, este „nenea Ghiță” , berbecul Regimentului 3 infanterie, care nu se dezlipește de capelmaistrul muzicii militare fie paradă, fie nuntă, fie înmormîntare, fie concert în grădina publică.
Restul publicului e complet lipsit de orice altă personalitate. Luat în întregime, pare un pachet de cofeturi colorate, cu care la Slatina se presară colivele preparate special pentru pomenirea răposaților.
Tineri de ambe sexe se perindă cu aceeași monotonie exasperantă ca enorma curea de transmisiune a unui motor de uzină. Cei mai în vîrstă stau pe băncile vopsite cu verde, unde discută sau trag cu ochii și urechile la cei care trec care trec prin fața lor.
Cînd cîntă muzica nu se mai aude nimic. După ce tace însă, glumele se amestecă cu pașii de pe nisipul aleelor, și în grădina publică cea mare din deal parcă ar curge Oltul din vale...
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română**, ed. Minerva, București, 1974, pp. 47-48.
NOTĂ M:T:
* Slatina = Oraș antic și medieval, situat pe rîul Olt, în regiunea istorică Oltenia. (http://adevarul.ro/locale/slatina/foto-slatina-anilor-1900-trotuare-pavate-bazalt-baluri-ofiterilor-oatmosfera-boema-1_519f014cc7b855ff561fd530/index.html)
** (http://readingmysticbooks-dap.blogspot.ro/2014/03/corigent-la-limba-romana-despre-romanul.html)
(...)
Grădina publică din Slatina nu seamănă cu grădina publică din Pitești. Cea din Slatina e lung și îngustă. Trei alei paralele, ca niște terase cu balustrade din lemn cîinesc, răsar timide din coasta unui deal care se sfîrșește în șosea. Cum stă proptită în grilajul de fier, grădina publică cea mare din Slatina pare corabia lui Noe eșuată pe muntele Ararat.
Grădina publică a unui oraș de provincie este ca ograda unei locuințe de țară: găini, rațe, gîște, curcani și mai ales bibilici - adică publicul obișnuit, cunoștințele de toate zilele, sau, în cel mai rău caz, cîte un străin blajin, cu care poți intra în vorbă foarte ușor, imediat după îndeplinirea formalităților de rigoare. Leii, tigrii și leoparzii lipsesc. În România, orașele de provincie nu prezintă avantajele pădurilor africane. Animalele sălbatice se trag spre capitala țării. Din în cînd, însă, poți întîlni rătăcind și prin provincie și cîte o girafă, o cămilă sau un hipopotam. Președintele tribunalului, bunăoară, este poreclit „girafă”, nevasta colonelului „cămilă”, iar administratorul financiar „hipopotam”. Cel mai popular din toți, însă, este „nenea Ghiță” , berbecul Regimentului 3 infanterie, care nu se dezlipește de capelmaistrul muzicii militare fie paradă, fie nuntă, fie înmormîntare, fie concert în grădina publică.
Restul publicului e complet lipsit de orice altă personalitate. Luat în întregime, pare un pachet de cofeturi colorate, cu care la Slatina se presară colivele preparate special pentru pomenirea răposaților.
Tineri de ambe sexe se perindă cu aceeași monotonie exasperantă ca enorma curea de transmisiune a unui motor de uzină. Cei mai în vîrstă stau pe băncile vopsite cu verde, unde discută sau trag cu ochii și urechile la cei care trec care trec prin fața lor.
Cînd cîntă muzica nu se mai aude nimic. După ce tace însă, glumele se amestecă cu pașii de pe nisipul aleelor, și în grădina publică cea mare din deal parcă ar curge Oltul din vale...
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română**, ed. Minerva, București, 1974, pp. 47-48.
NOTĂ M:T:
* Slatina = Oraș antic și medieval, situat pe rîul Olt, în regiunea istorică Oltenia. (http://adevarul.ro/locale/slatina/foto-slatina-anilor-1900-trotuare-pavate-bazalt-baluri-ofiterilor-oatmosfera-boema-1_519f014cc7b855ff561fd530/index.html)
** (http://readingmysticbooks-dap.blogspot.ro/2014/03/corigent-la-limba-romana-despre-romanul.html)
joi, 16 aprilie 2015
Pitești, orășel de provincie în România înainte și după Primul Război Mondial (MINULESCU 1929)
<
(...)
Pe vremea aceea, singurul bulevard al orașului* pornea din piața gării, străbătea grădina publică** drept în două și se sfîrșea în fața primăriei***. Astăzi, bulevardul a fost prelungit. Capătul lui cel nou a crescut parcă din mijlocul grădinii publice, ca tija unei zambile liliachii dintr-un ghiveci de pămînt smălțuit cu verde. Privită pe planul orașului, din clopotnița cu ceasornic a bisericii Sfîntul Nicolae**** sau din aeroplan, grădina publică îți pare azi un om tras în țeapă, un pui de găină la frigare sau o enormă măslină de Vollo***** înfiptă într-o scobitoare.
Restul orașului nu s-a schimbat aproape de loc. Se tîrăște ca o viperă de-a lungul Argeșului******, și din an în an se întinde ca să pară mai mare. A rămas însă aceeași reptilă fără picioare, cu coada înfiptă în cimitirul evreiesc și cu capul strivit între spital******* și pușcărie.
În schimb vipera s-a civilizat. Străzile au fost pavate cu astfalt și luminate cu electricitate. Luna plină a fost expulzată din grădina publică tocmai la Trivalea********, iar liceenii nu-și mai dau întîlnire cu modistele și croitoresele pe maidanele orașului. Hotelurile********* au început să închirieze camere cu luna, cu ziua și chiar cu ora...
(...) Tinerii au început să îmbătrînească și ei, iar bătrînii, după ce au fost binecuvîntați din pridvorul bisericii Sfîntul Ion**********, au fost trecuți pentru ultima oară prin dosul Foișorului de foc*********** și împămînteniți pe dealul Cimitirului Ștefan-vodă...
Din pragul locașului de veci, orașul cu locuințe de închiriat aproape nici nu se zărește. Stă pitit ca un laș între dealuri, gata să treacă Argeșul înot, la cel mai mic semnal de alarmă, și să lase județul fără capitală.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 23-24.
NOTE M.T.
* Pitești = Reședința județului Argeș. (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/AllByUNID/33469C8775925686C22572EB001FD370?OpenDocument)
** Grădina Publică =(http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/1F82B254874C4E54C22572EB001FD373/$FILE/Domnul%20Primar059.JPG0
*** Primăria =(http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/primaria%20pitesti%20veche.jpg)
**** Biserica Sfîntul Nicolae =(http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/12B_SfNicolae.jpg)
***** Volos = Port în Grecia. Pe muntele Pelion din apropriere se află multe sate cu livezi de măslini. (http://www.visitgreece.gr/en/main_cities/volos)
****** Râul Argeș izvorăște din munții Făgăraș și se varsă în Dunăre lângă Oltenița. (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/AllByUNID/F2E48B619BA088E5C22572EB001FD2DF?OpenDocument)
******* Spitalul (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/Spit_Balcescu1.jpg)
******** Trivalea = (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/Grota3.jpg) (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/Trivale1.jpg) (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/Schitul%20Trivale.jpg)
********* Hotel Victoria =(http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/H_Victoria.jpg)
********** Biserica Sfîntul Ion = (http://www.world66.com/europe/romania/pitesti/lib/gallery/showimage?pic=europe/romania/pitesti/biserica_sfioan_b)
*********** Foișorul de foc = A fost construit în 1897. A fost sediul pompierilor până în 1970.(http://www.bjarges.ro/foisorul-de-foc/)
(...)
Pe vremea aceea, singurul bulevard al orașului* pornea din piața gării, străbătea grădina publică** drept în două și se sfîrșea în fața primăriei***. Astăzi, bulevardul a fost prelungit. Capătul lui cel nou a crescut parcă din mijlocul grădinii publice, ca tija unei zambile liliachii dintr-un ghiveci de pămînt smălțuit cu verde. Privită pe planul orașului, din clopotnița cu ceasornic a bisericii Sfîntul Nicolae**** sau din aeroplan, grădina publică îți pare azi un om tras în țeapă, un pui de găină la frigare sau o enormă măslină de Vollo***** înfiptă într-o scobitoare.
Restul orașului nu s-a schimbat aproape de loc. Se tîrăște ca o viperă de-a lungul Argeșului******, și din an în an se întinde ca să pară mai mare. A rămas însă aceeași reptilă fără picioare, cu coada înfiptă în cimitirul evreiesc și cu capul strivit între spital******* și pușcărie.
În schimb vipera s-a civilizat. Străzile au fost pavate cu astfalt și luminate cu electricitate. Luna plină a fost expulzată din grădina publică tocmai la Trivalea********, iar liceenii nu-și mai dau întîlnire cu modistele și croitoresele pe maidanele orașului. Hotelurile********* au început să închirieze camere cu luna, cu ziua și chiar cu ora...
(...) Tinerii au început să îmbătrînească și ei, iar bătrînii, după ce au fost binecuvîntați din pridvorul bisericii Sfîntul Ion**********, au fost trecuți pentru ultima oară prin dosul Foișorului de foc*********** și împămînteniți pe dealul Cimitirului Ștefan-vodă...
Din pragul locașului de veci, orașul cu locuințe de închiriat aproape nici nu se zărește. Stă pitit ca un laș între dealuri, gata să treacă Argeșul înot, la cel mai mic semnal de alarmă, și să lase județul fără capitală.
(...)
>
SURSA
Ion Minulescu, Corigent la limba română, ed. Minerva, București, 1974, pp. 23-24.
NOTE M.T.
* Pitești = Reședința județului Argeș. (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/AllByUNID/33469C8775925686C22572EB001FD370?OpenDocument)
** Grădina Publică =(http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/1F82B254874C4E54C22572EB001FD373/$FILE/Domnul%20Primar059.JPG0
*** Primăria =(http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/primaria%20pitesti%20veche.jpg)
**** Biserica Sfîntul Nicolae =(http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/12B_SfNicolae.jpg)
***** Volos = Port în Grecia. Pe muntele Pelion din apropriere se află multe sate cu livezi de măslini. (http://www.visitgreece.gr/en/main_cities/volos)
****** Râul Argeș izvorăște din munții Făgăraș și se varsă în Dunăre lângă Oltenița. (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/AllByUNID/F2E48B619BA088E5C22572EB001FD2DF?OpenDocument)
******* Spitalul (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/Spit_Balcescu1.jpg)
******** Trivalea = (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/Grota3.jpg) (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/Trivale1.jpg) (http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/Schitul%20Trivale.jpg)
********* Hotel Victoria =(http://www.primariapitesti.ro/portal/arges/pitesti/portal.nsf/0/33469C8775925686C22572EB001FD370/$FILE/H_Victoria.jpg)
********** Biserica Sfîntul Ion = (http://www.world66.com/europe/romania/pitesti/lib/gallery/showimage?pic=europe/romania/pitesti/biserica_sfioan_b)
*********** Foișorul de foc = A fost construit în 1897. A fost sediul pompierilor până în 1970.(http://www.bjarges.ro/foisorul-de-foc/)
miercuri, 15 aprilie 2015
Dragostea Jeannei Hebuterne pentru pictorul italian Modigliani (SERGHI 1958)
<
(...)
„Nici tu nu ești Jeanne Hebuterne”! i-am spus odată. „Jeanne? m-a întrebat Voica. Era frumoasă? Ai iubit-o”? „Era așa cum am visat-o”. „Și ea”? „Ea l-a iubit pe Modigliani*”. Voica nu știa cine e Modigliani. „Un mare pictor și un mare bețiv, i-am spus. Se droga, o bătea. Dar Jeanne <<pură și blondă ca o madonă** de Rafael***>> îl urma peste tot. <<Amanți pătimași cu înfățișarea unor eterni logodnici>> (1). Au hotărît să moară împreună. Și, fiindcă n-au reușit, el a fost dus la spital și a murit acolo, ea s-a aruncat pe fereastră. Era într-a noua lună”
(1) Andre Salmon, Viața lui Modigliani.****
(...)
>
SURSA
Cella Serghi, Iubiri paralele, ed. III, ed. Pontus, 1991, p. 286.
NOTE M.T.
* Amedeo Modigliani (1884 Livorno/Italia - 1920 Paris) = Pictor italian. Reprezentant al Școlii pariziene. (http://www.whoismodi.com/)
** Madonă = 1. Reprezentare plastică a Fecioarei Maria cu pruncul Isus; p. gener. Maica Domnului. 2. Fig. Personificare a perfecțiunii feminine. – Din it. madonna, fr. madone.
Sursa: DEX '09 (2009) *** Rafael Sanzio (1483-1520) = Pictor și arhitect al Renașterii italiene. Una din temele sale a fost Fecioara Maria.
**** Andre Salmon (1881-1969) = Istoric de artă francez. Promotor al stilului cubist în pictură. La Vie passionnée de Modigliani, 1957.
(...)
„Nici tu nu ești Jeanne Hebuterne”! i-am spus odată. „Jeanne? m-a întrebat Voica. Era frumoasă? Ai iubit-o”? „Era așa cum am visat-o”. „Și ea”? „Ea l-a iubit pe Modigliani*”. Voica nu știa cine e Modigliani. „Un mare pictor și un mare bețiv, i-am spus. Se droga, o bătea. Dar Jeanne <<pură și blondă ca o madonă** de Rafael***>> îl urma peste tot. <<Amanți pătimași cu înfățișarea unor eterni logodnici>> (1). Au hotărît să moară împreună. Și, fiindcă n-au reușit, el a fost dus la spital și a murit acolo, ea s-a aruncat pe fereastră. Era într-a noua lună”
(1) Andre Salmon, Viața lui Modigliani.****
(...)
>
SURSA
Cella Serghi, Iubiri paralele, ed. III, ed. Pontus, 1991, p. 286.
NOTE M.T.
* Amedeo Modigliani (1884 Livorno/Italia - 1920 Paris) = Pictor italian. Reprezentant al Școlii pariziene. (http://www.whoismodi.com/)
** Madonă = 1. Reprezentare plastică a Fecioarei Maria cu pruncul Isus; p. gener. Maica Domnului. 2. Fig. Personificare a perfecțiunii feminine. – Din it. madonna, fr. madone.
Sursa: DEX '09 (2009) *** Rafael Sanzio (1483-1520) = Pictor și arhitect al Renașterii italiene. Una din temele sale a fost Fecioara Maria.
**** Andre Salmon (1881-1969) = Istoric de artă francez. Promotor al stilului cubist în pictură. La Vie passionnée de Modigliani, 1957.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)