Deschiderea barului ”Melody” în Mamaia în sezonul 1994 („Telegraf” 1994)

<
În această seară, în Mamaia, se va redeschide barul-casino ”Melody”. Ca în fiecare an, punctul principal de atracție îl reprezintă programul de cabaret. În acest sezon, prin strădania neobositului locatar de gestiune, dl. NICU CIUPALĂ, care a colaborat cu firma ”Valrom International Tour” din București, programul va fi cu totul și cu totul deosebit, cuprinzînd o pleiadă de vedete ale muzicii pop românești: Sanda Ladoși, Silvia Dumitrescu, Alina Coman, Otilia Romea, simpatica tînără speranță Ramona Ionică și talentatul Marius Dragomir, un june în plin avînt artistic. Spectacolul ”Super Show” beneficiază, bineînțeles, și de aportul unei trupe de balet modern: ansamblul condus de coregraful Sorin Andrei. Pe parcursul sezonului, pe scena cabaretului vor evolua și alte nume mari ale muzicii și revistei românești, multe dintre ele prezențe tradiționale la ”Melody”. Concluziile noastre:... după vizionare!
>

SURSA
Paul Pîrvu & Liviu Tramudana, „Telegraf”, Constanța, ?.07.1994, p.?.

„Festivalul de Haiku din America de Nord” („TOMIS” 2001)

 Ion Codrescu, Festivalul de Haiku din America de Nord (28 iunie - 1 iulie 2001, Boston, SUA), „Tomis”, Constanța, 2001, iulie

Organizat de Societatea de Haiku din America, sponsorizat de Consulatul Japoniei din Boston, Fundația Japoneză din New York și Departamentul de Cultură din Massachusetts, Festivalul de poezie haiku s-a desfășurat în sălile Conservatorului de Muzică, la Muzeul de Arte Frumoase, la Galeriile de Artă Kaji Aso și în parcuri și rezervații naturale din împrejurimile marelui oraș de pe țărmurile Oceanului Atlantic.

Tema festivalului a fost Haiku-ul în relație cu alte specii literare și cu alte arte. Aproape două sute de participanți au asistat la o diversitate de activități: conferințe, simpozioane, dezbateri, recitaluri, expoziții de pictură inspirată din poemul haiku, workshop-uri de caligrafie, haiga, renku și haibun, spectacole de muzică, teatru și balet, proiecții de filme și diapozitive, lansări de carte, expoziții de publicații de haiku, plimbări în mijlocul naturii pentru a compune poeme, ceremonii de ceai și recepții.

În prima zi, poetul Raffael de Gruttola, coordonatorul de program - a „tăiat panglica” pentru a deschide festivalul, a ținut o scurtă alocuțiune și a vernisat Expoziția internațională de haiga (pictura cate ilustrează un haiku). Ca oaspete al acestui festival, trebuia să susțin o comunicare în care să sintetizez experiența mea de haiku-haiga. Alesesem tema Relația text-imagine în creația de haiga. În speech-ul meu le-am vorbit despre poezia românească, despre tema naturii în folclorul românesc și în creația cultă, accentuând ideea că poemul haiku a găsit în România un teren fertil și o sensibilitate favorabilă pentru a se propaga. Am relevat ideea că în 1938, când în Occident încă nu se vorbea de tanka și haiku, în România, Al. Stamatiad publica o culegere de poeme în stil nipon - Peisagii sentimentale (Editura Adevărul, București), care, ulterior, avea să fie premiată de Academia Română. După expoziție, a urmat o sesiune de comunicări cu tema Puterea de vindecare a poeziei haiku. Programul zilei a fost încheiat cu un spectacol de interferențe artistice dintre muzică, balet și haiku.

A doua zi, William J. Higginson, cunoscutul specialist american în haiku, a deschis programul cu o comunicare pe tema Semnificațiile cuvântului sezonal în haiku. Apoi, Profesorul Haruo Shirane de la Universitatea Columbia - reputat specialist în literatura japoneză - a susținut o conferință cu tema Arta în viața poeților japonezi din perioada Edo. Ziua s-a desfășurat pe următoarele coordonate și teme: poezia americană și poemul haiku, pictura haiga, proza poetică în spirit haiku (habun), poemul renku (poemul-în-lanț), poemul haiku și miniaturile muzicale.

Ziua a treia a debutat cu o conferință prezentată de profesorul universitar Hirosaki Sato- celebru traducător al poeziei japoneze în limba engleză, premiat de prestigioase instituții culturale pentru volumele publicate în SUA și Japonia. Hirosaki sato a făcut o fină analiză a caracteristicilor și diferențelor dintre haiku-ul japonez și cel de limbă engleză. Alte activități s-au axat pe următoarele teme: arta vizuală a haiku-ului, influențe din literatura occidentală în haiku, problema originalității în haiku, fraza muzicală de jazz și poemul haiku, transformările care au loc în tanka și poemul renku. În cadrul recitalurilor de haiku, Sonia Coman a citit din recenta sa plachetă Leagănul păpușii, iar Ion Codrescu a prezentat un recital din creația poeților români și o selecție din volumul său Vocile muntelui, tipărit în anul 2000 la editura Ami Net Internațional din Marea Britanie. Seara a fost dedicată creațiilor muzicale inspirate de haiku. Surpriza a constituit-o Ansamblul muzical din Croația, dirijat de compozitorul Neven Valand, care a interpretat miniaturi muzicale inspirate din haiku-uri scrise de Patrick Blanche (Franța), Dimitar Anakiev (Slovenia), Ion Codrescu (România), Jim Kacian (SUA) și Gordana Valand (Croația).

Programul celei de a patra zi a inclus plimbări în mijlocul naturii din apropierea Bostonului, pentru a da prilej poeților să compună piese inspirate din peisajul respectiv. Natura este generoasă în acea regiune: țărmul oceanului, lacuri și păduri, pajiști întinse care alternează cu șiruri de arbori și meandre de râuri.

Festivalul de haiku de la Boston nu se putea încheia cu nimic mai potrivit decât o ceremonie a ceaiului regizată de maestrul, poetul, muzicianul și artistul Kaji Aso. Liniștea interioară indusă de ceremonie nu se poate compara cu nimic. Starea spirituală creată de maestrul de ceremonii în sufletul celui care participă la acest eveniment nu se poate compara cu ceea ce îi oferă lectura unor haiku-uri scrise de un poet care a înțeles ce înseamnă spiritul acestei poeziei.

Împlinirea universului prin dans (MOCANU 2000)

 Virgil Mocanu, Scena. Împlinirea universului prin dans, „Tomis”, Constanța, 5, nr. 8, august 2000, p. 11

Dansatori cu o plastică a corpului tinzând spre perfecțiune, cu o săritură sfidând ușor legile gravitației, cu o expresivitate neobișnuită a brațelor imaginând parcă lărgirea spațiului absolut, direcționarea spre orizont și spre mit. Pasiune mistuitoare pentru dans, maturitate ieșită din comun. Încărcătură dramatică, materializată scenic prin gesturi și mișcări pornind din adâncurile tainice ale ființei, de o maximă expresivitate. Mișcare înainte de cuvânt, o emancipare suverană de rostire, dans pur. Dans care, pe alocuri, nu se confundă cu muzica operelor  verdiene, nu se scufundă în muzică, ci depășește muzica. Virtuozitate strălucită, epatantă, ce redă muzicii și dansului farmecul, dezinvoltura și magnetismul (irezistibil) care le aparține a priori. Regal coregrafic, degajând acea energie magică a propulsiei mișcării. Poem teatral-coregrafic ale cărui inefabile metafore și simboluri poetice fac invizibilul - vizibil! Dorul de nemărginit al romantismului ce clamează, imploră, acuză. Chiar și resemnarea venind după acțiune și înfrângerea după luptă. Uneori plâns al neputinței, strigăt de revoltă contra condiției terestre limitate. Ceva de pasăre bolnavă expresionist blagiană care poartă o boală în strune și merge de-a pururi „spre soare apune”, sporind nesfârșirea, ilimitatul „c-un cântec, c-o taină”. Pasărea bolnavă pe care am simțit-o la ultima premieră a Teatrului de Balet „Oleg Danovski” - „Requiem - 24 de ritualuri și un cuvânt șoptit” nu e nici pasărea Phoenix și nici pasărea Ibis. E mai degrabă o pasăre care nu se teme și nu se roagă cerului. Ea ascultă cum se îmbolnăvesc toate în juru-i de timp, visând traiectorii ale ființei avide de expansiune. Ea simte o lină chemare în astre, o despovărare de elemente, destinul ei implacabil constând într-o continuă zbate, într-o pulsație ritmicizată cu mișcarea universului. E în zbaterea ei o umbră de alean, de nostalgie a altei zone a ființei noastre. A veghea pe țărmuri, la margin de mări și oceane, înseamnă a dansa... Gigi Căciuleanu, realizatorul premierei evocate mai sus, e un artist al expresiei plenare, care se exteriorizează generos, neascunzându-și vreo cută a universului său interior. Ca producător și autor de spectacole coregrafice, pline de cutezanță, întreține o bogată cultură a dansului clasic și contemporan, ale cărui elemente le exploatează rațional și fantast, pentru a ivi bucuria comunicării de anvergură expresionistă. El nutrește o vie credință în frumos, în compoziția mereu înnoită, mereu aceeași, permanent seducătoare a baletului clasic, formă de dans pe care o scoate în afara cadrului rigid, instituționalizat, al marilor teatre. Arta lui e una de esență, de puternică spiritualitate latină. Caligrafia impecabilă a mișcării implică distincția eleganței, a unei adresări artistice ingenios concepute și structurate. În prima parte a „Requiemului- 24 de ritualuri și un cuvânt șoptit”, scena e distribuită pe patru compartimente sentimental-afective: „Feu”, „Tandresse”, „Forță”, „Fragilite”, cuvinte scrise pe panourile de fundal. Se creează o simbioză perfectă între gesturile și mișcările dansatorilor și costumația acestora. Culorile devin extrem de sugestive: fustă roșie cu veston roșu - focul, mistuitoarea, înflăcărata patimă a iubirii; fustă roșie cu veston alb - tandrețea confesiunii; fustă roșie cu veston negru - forța; fustă albă cu veston alb - fragilitatea, inocența, candoarea, puritatea mărturisirii. Ritualurile, tablourile coregrafice învederează surprinderea în profunzime și cu finețe a raporturilor interumane, ale căror adevăruri universal valabile le comunică prin mijloace specifice dansului, insistând cu acribie asupra transcenderii de către ființa umană a unor limite care îi sunt proprii. Se încearcă o uniformizare a umanului prin vestimentația constând în fuste și vestoane, ca și prin configurarea cu materiale de o dezarmantă simplitate a unor simboluri existențiale - pătratul, lanțul, pista (de-a lungul căreia se desfășoară cursa vieții), ringul de luptă, măștile (care reactualizează ideea lumii ca teatru), scara (pe treptele căreia se evadează lin din limitare, din izolare, din însingurare). 

Așadar, deși, paradoxal, titlul spectacolului duce cu gândul la requiem, la ideea că moartea e mare peste măsură, că ne naștem cu stigmatul morții pe frunte, cele 24 de ritualuri ale excepționalului spectacol coregrafic inițiat de Ana Maria Munteanu, directoarea Teatrului de Balet „Oleg Danovski”, gândire și înfăptuit de Gigi Căciuleanu induc încrederea în capacitatea ființei umane de a se recircumscrie elanului vital, de a învinge moartea, de a se înălța deasupra apăsătoarei condiții terestre, tinzând spre Absolut. De aici magia coregrafică a d-lui Gigi Căciuleanu, care compune, recompune și redefinește corpurile, obiectele lumiii materiale, revaluând totodată dimensiunile lumii spațiale. În aceste condiții, el asimilează dansul cu zborul , fie chiar și cu o singură aripă, făcând ca undeva, într-un punct foarte luminos și tainic al spiritului dansului, să se întâlnească, prin stilizarea în retortele cele mai pure ale sensibilității, cu poezia. Scenele de grup alternând cu solo-uri și cu duete potențează lirismul cu nuanțe dramatice ale trecerii noastre prin lumină, echivalentă cu o sete de păcate, de doruri, de avânturi, de patimi și de sete de lume și soare. O lumină însetată adânc de lume și soare. O lumină însetată adânc de viață. Cum e însăși arat lui Gigi Căciuleanu și emulația pilduitoare a corpului de balet constănțean, unic ăn felul său, în lume.

„Schimb cultural” (DUNĂREANU 1999)

 Ovidiu Dunăreanu, Schimb cultural, „Tomis”, Constanța, iunie 1999

Între marile orașe-porturi din lume cu care Municipiul Constanța se înfrățește, se numără și orașul Turku, din Finlanda. În cadrul schimburilor culturale periodice cu această frumoasă metropolă a nordului Europei, Constanța l-a avut ca oaspete, în ultima decadă a lunii mai, pe domnul Sandor Toth, reprezentantul Comitetului de Cultură al orașului finlandez. În programul vizitei sale s-a aflat și o întâlnire cu directorii instituțiilor de cultură și artă din municipiul nostru. Dialogul, organizat de Biroul de relații , internaționale și protocol al Primăriei, reprezentat de d-na Liliana Panaitescu, la Muzeul de Artă Populară, s-a bucurat de o largă audiență și un real interes. Au fost prezenți: Ana Maria Munteanu și Francisc Strănad de la Teatrul de Balet „Oleg Danovski”, Maria Magiru - Muzeul de Artă Populară, Alice Dinulescu - Fondul plastic al UAP, Simona Rusu - Muzeul de Artă, Ovidiu Dunăreanu - revista „Tomis”, Costin Antonescu - Centrul Județean al Creației Populare. După schimbul de opinii și idei și după vizitarea sălilor de expoziție ale muzeului, oaspetelui și invitaților le-a fost oferit un scurt spectacol de jocuri și muzică populară susținut de soliști, orchestra și dansatorii ansamblului „Plaiurile Dobrogei”. La această reuniune, d-l Sandor Toth a fost însoțit de d-l consilier municipal Octavian Axente, șeful Comisiei pentru a Consiliului municipal și de plasticianul Bella Czitron, un bun cunoscător al limbii române și prieten al Constanței, care a îndeplinit și misiunea de translator.

„Actualitatea cultural-artistică” („TOMIS” 1998)

 O. D., Actualitatea cultural-artistică, „Tomis”, Constanța, decembrie 1998

*

Teatrul „Ovidiu” din Constanța a ieșit la rampă, în această lună, cu două premiere: una destinată micilor spectatori - „Harap Alb”, dramatizare după Ion Creangă de Aneta Forna-Christu, și cealaltă oferită publicului matur și exigent, „A înnebunit lumea, dom`le” de George Bănică, după Vasili Șușkin.

*

Opera din Constanța a prezentat, pe 134 decembrie, premiera cu baletul „Fiul rătăcitor”, iar pe 14 și 16 decembrie spectacolul de colinde „Astăzi s-a născut Hristos”.

*

Între manifestările dedicate Crăciunului, cu largă audiență în rândul publicului constănțean, s-au înscris „Concertul extraordinar” susținut de Filarmonica „Marea Neagră” (20 decembrie) și „Concertul extraordinar de colinde” realizate de Teatrul „Fantasio” (22 decembrie)

*

Corul Național de Cameră „Madrigal” condus de prof. univ. dr. Marin Constantin a fost oaspetele Constanței, susținând două concerte extraordinare de muzică bizantină, colinde românești și internaționale, unul vineri, 11 decembrie, la Sala Teatrului „Ovidiu”, iar celălalt sâmbătă, 12 decembrie, la Casa de Cultură a Sindicatelor.

*

Din inițiativa Teatrului de Balet „Oleg Danovski”, în cadrul Agenției Teatrului s-a deschis centrul Interarte. Prima manifestare a acestuia a găzduit expoziția de desene având ca temă baletul și balerinii a tinerei plasticiene Dana Paparuz.

*

Cu prilejul zilei naționale, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în colaborare cu Universitatea Ovidius au organizat simpozionul „1 Decembrie 1918 - o zi pentru toate veacurile”.

*

Muzeul de Artă Constanța a găzduit expozițiile „Plastică mică maghiară / sculptură”, „Adrian Drăguț” și tradiționalul „Salon de iarnă” (18 decembrie 1998 - 15 ianuarie 1999), în cadrul căruia expun membrii UAP Filiala Constanța.

*

Sub genericul „Obiceiuri de iarnă” în datele de 11 și 12 decembrie, la Muzeul de Artă Populară Constanța au avut loc o prezentare de filme etnografice cu obiceiurile de Crăciun, o prezentare a colindelor de către cete de colindători din sate dobrogene și expoziția „Interiorul țărănesc de sărbătoare”.

*

Centrul Județean al Creației Populare a prezentat iubitorilor muzicii și dansului popular - în cadrul unui spectacol desfășurat pe scena Teatrului „Ovidiu” - noul său ansamblu folcloric „Plaiuri dobrogene”.

*

Galeriile „Amfora” din Constanța și-au reluat activitatea printr-o expoziție complexă a pictorilor Viorel Ungureanu - măști populare, desene, icoane pe lemn, și Gheorghe Dragomir - pictură pe pânză. Expoziția a fost vernisată de criticul de artă Florica Cruceru.

Cultură la Constanța în 1996 („TOMIS”)

 O. D., ?, „Tomis”, 199?

(...)

*

Teatrul Dramatic (...) în pregătire o nouă premieră - „Pescărușul” de Cehov - în regia lui Alexa Visarion.

*

„Iarna” este numele piesei scrise special pentru România în cadrul programului cultural cu Anglia. Această coproducție între Teatrul Old Vic din Bristol și Teatrul Dramatic „Metamorfoze” din Constanța va fi jucată în această vară și în România și în Anglia cu distribuție dublă.

*

La Festivalul internațional de operă și balet, care s-a desfășurat în luna mai la Timișoara, Teatrul de balet „Oleg Danovski” a prezentat spectacolul „Romeo și Julieta” în regia și coregrafia maestrului Oleg Danovski, pe muzica lui S. Prokofiev. În distribuție: Aliss Popescu, Cristian Tarcea, Traian Vlas, Horațiu Cherecheș, Delia Hanțiu, Stela Cocârlea, Francisc Simad, Oleg Danovski jr., Daniel Precup, Mariana Molnar.

*

În cadrul centenarului „Brahms” organizat de Filarmonica „Marea Neagră” Constanța, a fost prezentată integrala concertelor pentru pian și orchestră a marelui compozitor. Solist: Andrei Deleanu. Dirijor Florin Totan, conducătorul Filarmonicii din Botoșani și al Orchestrei „Simfonia Bucureștiului”.

*

Dirijorul și compozitorul Remus Georgescu, directorul Filarmonicii Banatul din Timișoara, s-a aflat la pupitrul Filarmonicii constănțene în dublă ipostază. Programul său a cuprins Handel - „Concerto grosso op. 8 nr. 6 în sol minor”, R. Georgescu - „Mică suită de cântece și dansuri vechi din Banat” (Suita I Almăjeană), Stravinski - „Pulcinella” și Schubert - „Simfonia IV” („Tragica”).

*

Luna mai a început cu debutul Corului Filarmonicii sub bagheta maestrului Sabin Nicolaină, care a susținut un program special cu lucrări aparținând lui Mozart. În același concert a fost invitat Fernando Fracassi (Italia), care a interpretat „Fantezia pentru flaut și orchestră” de Joachim Rodrigo. La pupitrul dirijoral s-a aflat Radu Ciorei.

*

Invitați importanți ai Filarmonicii, în luna mai, au fost: dirijorul turc Nezih Seckin, violonistul Ștefan Ruha, dirijorul Iosif Conta, violoncelistul Marin Cazacu, violonista Cristina Anghelescu, violoniștii Daniel Podlovshi și Paul Florin.

*

Soprana Elena Rotari de la Opera din Constanța a susținut nouă reprezentații cu „Lucia di Lammermoor” în tot atâtea orașe din Olanda, reputând un binemeritat succes. Ea i-a avut parteneri de spectacol pe tenorul Rumen Doikov (Bulgaria), pe baritonul Aleksandr Krunev și pe dirijorul Matakin Melodi.

*

Spectacole de mare forță, care au ținut afișul acestei luni la Opera constănțeană au fost „Rigoletto” și „Trubadurul” de G. Verdi. Distribuțiile lor s-au bucurat de prezența unor invitați de renume. Astfel, între soliștii spectacolului cu „Rigoletto” s-au aflat: George Martin (Germania) și Emil Iurașcu (București). „Trubadurul” i-a avut la rampă pe Sabina Niagalova (Bulgaria), Robert Hvalov (Chișinău), Rodica Toma și Viorel Săplăcan (Cluj).

*

Tot la Operă, în luna maia continuat seria spectacolelor de inițiere muzicală („Îmi place opera”), prezentate de Cristian Mihăilescu și a celor de diversificare a ariei tematice (Bijuterii camerale).

Teatrul Fantasio are în lucru trei spectacole. Primul, „Să vezi și să nu crezi”, spectacol de varietăți conceput și realizat de actorul Florin Zăncescu, cu care teatrul intenționează să-și reia deplasările în comunele și orașele Dobrogei. În distribuție: Emil Sasu, Alina Sârbescu, Ștefan Glință, Georgeta Mocanu, Ileana Șopoteanu, Sorin Mocanu. Al doilea spectacol, „Încurcă lume” de A. de Herz, este o savuroasă comedie muzicală. Regia aparține lui Andrei Mihalache, muzica este semnată de Dumitru Lupu, iar scenografia de Ion Stoica. În distribuție: Laurențiu Vlad, Ovidiu Popescu, Ramona Caraș, Florența Popescu, Gheorghe Maximencu. A treia premieră, „Am pierdut ultimul tren”, îi are ca autori pe Florin Pretorian și Dumitru Lupu. Regia Andrei Mihalache, coregrafia Fănică Lupu.

*

„Păstorița și homarul” este spectacolul la care se lucrează pentru Ziua Copilului la Teatrul de Păpuși „Elpis”. Inspirat de textul lui H. Andersen, el are ca scenarist și regizor pe Mona Chirilă

„Persicop” (ROȘCA 1994)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, aug. 1994

*

CODECS - Centrul de Educație la Distanță din România, axat pe obținerea de cursuri și consultanță în management, își deschide cursurile în Constanța în noiembrie. Cei interesați pot obține informații la adresa: CODECS SA, PO box 67-26, 77198 București. Secretariat: str. A. Vlaicu nr. 77 (orele 10-18). Unul din obiectivele generale ale CODECS este crearea unei școli superioare de management în cooperare cu The Open University, The Open Business School, Marea Britanie. Absolvenților le vor fi acordate diplome recunoscute pe plan internațional.

* 

În cadrul cursurilor de vară „Eugeniu Coșeriu”, organizate în cadrul Facultății de Litere a Universității „Ovidius” Constanța, a avut loc simpozionul „Metodă și interdisciplinaritate”. La această manifestare științifică, ale cărei lucrări au fost conduse de prof. univ. dr. Marin Mincu, au participat personalități ale vieții științifice românești, între care prof. univ. E. Coșeriu, matematicianul și semioticianul Solomon Marcus, prof. univ. Mircea Muthu, prof. univ. Valeria Guțu-Romalo.

*

Dovadă a prestigiului de care se bucură în lume, maestrul coregraf Oleg Danovschi a fost invitat să facă parte din juriul unui din cele mai importante festivaluri de balet, care se desfășoară anual la Varna, în Bulgaria.

*

O noutate pentru iubitorii de carte bună: la sediul Alianței Civice din Constanța, str. Ștefan cel Mare, a fost înființat un centru de difuzare a cărții Humanitas.

*

Noi contribuții pentru o posibilă istorie a privatizării la Constanța: SC Nuricom SRL, o firmă care, deși nu se află în Topul agenților economice, s-a făcut rapid cunoscută posesorilor de autoturisme din Constanța, datorită excelentelor prestări de servicii în domeniul „service auto”. Patronii Memet Salim și Memet Nuri au toate motivele să privească cu încredere viitorul.

*

În prezența consulului general al Turciei la Constanța, Ihsan Yucel, a prefectului Anghel Constantinescu, reprezentanți ai partidelor politice și ziariști, pe terasa hotelului „Rex”, a avut loc constituirea Federației Turco-Tătare din România, formată din UDTTMR și UDTR.

*

Felicitări sindicatului constructorilor „Sincon” pentru excelenta organizare a festivităților prilejuite de „Ziua Constructorului”! Atât programul sportiv, desfășurat pe stadionul de rugby „1 Mai”, cât și programul artistic realizat cu concursul ansamblului „Brâulețul”, cu participarea formațiilor de dans modern „Total Dance” și „M. C. Laufer” și a grupului umoristic „Limax”, au încântat sutele de participanți la sărbătoarea anuală a constructorilor.

„Un mare festival de operă” (MUNTEANU 1993)

 Ana Maria Munteanu, Un mare festival de operă, „Tomis”, Constanța, XXVIII, 281-282, aug-sep. 1993

Oricât de puțin binevoitoare ar fi poziția celui care emite judecata asupra faptului artistic singular sau asumat, ca valoare emoțională și estetică, un lucru este incontestabil: ultima ediție, a XIX a, a Festivalului Internațional de Operă și Balet de la Constanța va rămâne un reper în peisajul operetic național. Din multe și variate motive.

Principala calitate a acestei ediții este de natură managerial-artistică și reflectă o gestionare superioară a valorilor și mijloacelor obținând rezonanță și efecte social-culturale.

Un mare director de operă, Bernard Lafort (o perioadă director al Operei din Paris) din constelația Rudolf Bing de la Met și Liebermann de la Opera din Hamburg, nota în caietele sale publicate de Laffont: „Opera  ca meserie este amestec de vis și mit”.

Așadar, ne vom limita la retrospectiva elementului strălucitor lăsat în urmă, dar care, grație camerei video, poate oricând proba dacă și câr avem dreptate.

Festivalul a fost inaugurat la 30 mai cu un spectacol șocant din Potsdam în interpretarea Teatrului de Operă cu opera Erendira de Violeta Dinescu, compozitoare de origine română stabilită în Germania. Bariera neîncrederii a căzut ușor grație fascinație literaturii lui Gabriel Garcia Marquez, nuvela sa fiind sursa libretului. A contat și argumentul cosmopolit suveran în operă, faptul că autoarea reprezintă o autoritate în muzica germană; fantastul și fantezia montării semnate de Bernd Weissig, reușind să spulbere convențiile vetuste ca și maniera compoziției personajelor (remarcabilă, uriașă creația Alenkei  în rolul bunicii), rigoarea muzicală a dirijorului. Dhieter Noll și a orchestrei. Muzica și spectacolul contemporan de operă s-au vădit inteligibile și captivante. Afișul, fidel unei exigențe care respectă unitatea și cronologia operei verdiene, a grupat trei reprezentații: Trubadurul, Rigoletto, Traviata.

Curba valorică a atins punctul de maxim cu spectacolul Traviata. Interpreta Violetei, soprana absolută Felicia Filip, Violeta, așa cum a gândit-o Verdi sau cum a visat-o, în jurul căreia a conceput situații, scene și personaje uluitor de vii. Centru de greutate al dramei și al reprezentației muzicale, F. F. duce belcantoul în sfera sublimului. De aceea, ea este invitată pe scene ca Opera de Stat din Viena, Covent Garden, Basel, Toulon, Montreal, de aceea prezența ei la Constanța onorează așteptările de extraordinar ale publicului căruia i s-au făcut mari promisiuni (direcția muzicală remarcabilă semnată de Gh. Stanciu). Promisiunile au fost onorate de Mioara Cortez David de la Opera din Iași, o Leonora de mare clasă, de Hirokko Danoda (Japonia), Azucana  plină de mister și forța tragică; un alt debutant format la vestita școală spaniolă de canto Lyceo de Barcelona, Carlos Bergassa, a reușit  să existe scenic și să se impună în relația cu F. F. și Ionel Voineag - o performanță meritorie.

O voce amplă cu tehnică naturală, dar prea puțină subtilitate, tenorul Hysan Kocia din Albania, Manrico din Trubadurul.

În distribuția aceleiași opere am apreciat calitățile actoricești ale baritonului Eugen Fomenco, contele de Luna, și, mai puțin ca altădată, culoarea întunecată a vocii și dezinvoltura primului bas al teatrului gazdă, Ghirea Tirea.

Acesta a fost primul modul al Festivalului. A urmat spectacolul de miniaturi coregrafice prezentat de baletul din Varna. Prin comparație, se poate vorbi de nivelul internațional al orașului nostru în arta baletului, căci suntem un fel de Marsilia a estului (Marsilia a fost a doua patrie a lui Rudolf Nureev). Constanța are un fel de monopol în baletul clasic și încearcă mai puțin timid ca altădată să lanseze coregrafi și dansatori de balet contemporan.

Ambele tendințe au fost minunat ilustrate de gala finală de balet.

Concertul de arii sub genericul „Splendori ale belcantoului italian” nu a fost pe măsura acelei dorințe de senzațional a publicului festivalier. Fără noutăți, s-au cântat arii din repertoriul de operă cântat în stagiune. Două mari, frumoase și tinere artiste au reușit să îmbrace această puținătate a surprizelor. Emilia Oprea în partea întâi și din nou F. F. în partea a doua a concertului Tatiana Peciura, solistă a teatrului Balșoi, a reușit să egaleze arta româncelor.

O cronică mondenă nu ar omite eleganța rochiilor de seară desenate probabil de Yves Saint Laurent, mai mult decât un accesoriu la o seară de operă în concert...

Opera Tosca de Pucini a beneficiat de o distribuție echilibrată: Ludmila Aga, interpreta rolului Floria Tosca, și Mihai Munteanu, Mario, au venit de la Chișinău, Dan Șerban, Scarpia, de la Cluj, dirijorul Orlando Pulin de la Bologna și Bari; așadar o veritabilă producție internațională.

Momentul Nabucco, deși surprins și video de a o echipă a televiziunii, ne-a convins mai puțin. Nabucco, interpretat de Vladimir Dragoș de la Opera din Chișinău, a fost o prezență monumentală în primul rând scenic și abia apoi vocal.

Fluviul muzical impresionant, pe alocuri eclectic și naiv (așa cum spun criticii, Nabucco este o  operă de tinerețe) a prilejuit corului să ilustreze nivelul cel mai bun din ultima vreme, datorat unui program de repetiții sever, dar și maestrului său Lucian Sârbu.

Triunghiul de forțe din construcția spectacolului reprezentat de Nabucco/Abigaile/Marele Preot Zaccaria și-a găsit un punct de sprijin în creația basului Pompei Hărăsteanu care a încântat prin dimensiunea vocalității, emoției, prin relieful și ocaziunea care a știut să o transmită reprezentației. Spectacolul, deși inegal, a atins pragul tragediei și a impresionat.

Gala finală de balet a adus la rampă o trup dornică să se acrediteze - baletul teatrului liric, dimpreună cu o coregrafă care și-a relevat puterea și imaginația, Rodica Raicu Uretu; invitați de la Chișinău, de la Opera din București, de la Teatrul de balet clasic și contemporan, au creat o atmosferă de mare sărbătoare de câțiva ani apusă.

Relații culturale Constanța - Asia („TOMIS” 1992)

 ?, ?, „Tomis”, Constanța, 1992?

Dacă din punct de vedere economic legăturile Constanței cu parteneri din țările puternic industrializate ale Asiei sunt încă modeste, în ceea ce privește relațiile culturale, acestea cunosc în ultima vreme o adevărată „explozie”. După expozițiile de pictură și fotografie ale unor artiști japonezi vernisate la Constanța, iată că elevii Raluca Bararu, Andreea Aron, Ramona Guran și Sebastian Heroiu participă la expoziția internațională de cărți pictate de copii, gazdă fiind orașul nipon Yokohama.

Ansamblul folcloric al Centrului județean de valorificare a creației și tradiției populare Constanța a fost invitat să participe la a doua ediție a Festivalului de dansuri populare „Yang-ge” de la Shenyang, R. P. Chineză.

Renumita trupă de balet a teatrului „Oleg Danovski” efectuează un turneu de cinci săptămâni în provincia Hubei, oferind publicului chinez spectacole cu „Lacul lebedelor” și „Carmen”.

Luna muzicii de operă și balet la Constanța în 1987

 A XIII a ediție a „Lunii muzicii de operă și balet” (22 martie - 24 aprilie a. c.) a reafirmat, cu strălucire, valoarea colectivelor Teatrului Liric, a Orchestrei Simfonice conduse de Paul Staicu, a Secției de Balet Clasic și Contemporan „Fantasio”, capacitatea lor de a susține un afiș pe cât de pretențios, pe atât de divers și substanțial și care ar face cinste oricărei instituții profesioniste, sporindu-i prestigiul, recomandându-i competitivitatea. Faptul că, mai mult decât la edițiile precedente, afișul a reunit câteva dintre cele mai reprezentative spectacole de operă și balet, recitaluri și concerte de particulară distincție, impune în chip firesc ideea de sărbătoare în cetate, a unei veritabile primăveri muzicale constănțene.

„Gong 1986-1987 la Fantasio” (1986)

 După o stagiune estivală bogată, la a cărei reușită colectivul Teatrului „Fantasio” și-a adus o substanțială contribuție, toamna a adus binemeritata relaxare a concediilor, dar și grija pregătirii noii stagiuni, 1986-1987. Stagiune care, la „Fantasio”, a fost promițător preludiată de premiera „Fantasio color”. O premieră care a putut fi aplaudată de spectatorii constănțeni și apoi de publicul din Norderney (RFG), unde secția de estradă a teatrului întreprinde un turneu autumnal. Și secția de balet contemporan și clasic „Fantasio” se află într-un turneu devenit tradițional în Europa (RFG, Benelux, Austria, Elveția) - până la sfârșitul lunii ianuarie 1987 - fiind invitată să participe și la un spectacol cu opereta „Klivia”.

Celelalte premiere 1986-1987 ale Teatrului „Fantasio” se vor numi: la secția de revistă un nou spectacol din seria „Râs non stop cu Jean și Gelu”; la secția muzicală pentru copii și tineret „Pinochio”, adaptare liberă de Constantin Brehnescu după piesa lui Carlo Collodi, realizat în stilul commedia dell arte - muzica Aurel Manolache, coloana sonoră Mircea Drăgan, mișcare scenică Istvan Korotszi, regia C. Brehnescu, fiecare actor interpretând 3-4 roluri, iar schimbările de decor petrecându-se la vedere; la secția de balet clasic și contemporan premiera baletului „Cinderella” (Cenușăreasa) de Procofieff, în regia și coregrafia lui Oleg Danovschi.

O frumoasă și atrăgătoare perspectivă, care va adăuga, fără îndoială, noi izbânzi la palmaresul acestui valoros colectiv artistic. Și poate ar fi aici locul să amintim motivele de satisfacție oferite colectivului „Fantasio” de activitatea desfășurată în stagiunea estivală 1986.

În intervalul căreia secția de estradă a reușit performanța de a juca, seară de seară, în paralel, câte două spectacole („Râs non stop cu Jean și Gelu”; „Nuntă la Fantasio”; Fantasio Service - Parada glumelor - Parada melodiilor”) . Ca o noutate: concertul spectacol susținut de orchestra „Fantasio” și tinerii interpreți participanți la Concursul de creație și interpretare de muzică ușoară Mamaia 1986. De fapt, o inspirată modalitate de a prezenta publicului din stațiunile litoralului, în avanpremieră, acest festin muzical estival și de a prilejui tinerilor concurenți ocazia unor repetate și necesare ieșiri la rampă. Să notăm și participarea orchestrei de concert „Fantasio” la concursul de la Mamaia, unde a susținut acompaniamentul la secția de interpretare și a obținut Premiul II la creație cu melodia „De dragoste”: muzica A. Manolache, text Sașa Georgescu, interpretare Corina Chiriac.

„De la estradă la revistă” („TOMIS” 1977)

 ?, De la estradă la revistă, „Tomis”, 1977

Distins cu premiul I la faza republicană a Festivalului național „Cântarea României”, noul spectacol de la „Fantasio” (Veselia n-are vârstă) se adaugă la bogatul palmares de succese ale revistei constănțene. Am putea afirma - fără falsă modestie - că acest prestigios succes este confirmarea unei valori recunoscute, este rezultatul acumulărilor petrecute sub ochii noștri, pe parcursul a peste 20 de ani de activitate.

Privind retrospectiv, drumul de la estradă la revistă a stat sub semnul receptivității în fața noului, al adaptării la exigențele mereu crescânde ale spectatorilor. Ținând pasul cu cerințele publicului, reflectând prompt inerentele fluctuații de gust, înscriindu-se într-o arie tematică de certă actualitate - teatrul nostru de revistă și-a consolidat, treptat, reputația de „vedetă” a genului. Iar cel mai bun lucru care se poate spune despre el este că a format și a grupat de-a lungul timpului oameni de o vădită profesionalitate, care se dăruiesc publicului cu tot ce au mai bun.

Iată-ne, deci, în fața unei premiere care și-a propus să fie o demonstrație absolută de valoare, o trecere în revistă a tuturor „forțelor” disponibile în materie! Desigur, succesul este incontestabil. Nu putem afirma, însă, că au fost eliminate clișeele și că s-a realizat spectacolul total.

Mai întâi, câteva cuvinte despre scenografia spectacolului - element de primă importanță pentru orice „show” care se respectă. Dan Sachelarie își dovedește din nou talentul, modificând spațiul scenic fără decorativism sofisticat, construind decorul în adâncime, pe principiul armoniei simetrice. Se poate vorbi chiar despre o colaborare efectivă cu coregraful, vizând complementaritatea accesoriilor scenice în sporirea mobilității baletului, cât și folosirea acestuia din urmă ca simplu element decorativ. Cornel Patrichi este și el în nota de modernitate cu care ne-a obișnuit, iar corpul de balet lucrează cu o vădită plăcere sub conducerea sa. De semnalat repunerea în drepturi a alegoriei coregrafice (a dansului ca metaforă, în general) - pentru care baletul „Orașul meu” constituie un excelent exemplu. De data asta, parcă mai mult decât altădată, Patrichi își structurează baletul pe idei generoase și pe teme clare...

Aurel Manolache și H. Mălineanu semnează muzica spectacolului, creându-se și prin aceasta impresia generală de unitate, dat fiind faptul că școala componistică a celor doi este cam aceeași. Ne referim la modalitățile comune de orchestrație, la aprecierile în ceea ce privește valorificarea filonului folclorului, (...).

Teatrul Liric Constanța la „Pontica 72” (STRAHILEVICI 1972)

 Arcadie Strahilevici, ?, „Litoral”, Constanța, 15 iunie - 15 septembrie 1972

Colectiv artistic de prestigiu în ansamblul vieții culturale a Constanței, Teatrul Liric va fi prezent în cadrul marilor manifestări „Pontica 72” cu o serie de acțiuni proprii  despre care ne-a vorbit directorul instituției, C. Ghinea:

- În primul rând, trebuie amintit spectacolul combinat pe care îl vom prezenta în fața publicului spectator, format din baletul „Marinarul visător” (muzica - Laurențiu Profeta, libretul - Nicolae Itu) și actul V din opera „Ovidiu” de C. Nottara, acesta din urmă fiind o primă audiție realizată de regizorul Gheorghe Bărbulescu, conducerea muzicală aparținând dirijorului Silviu Panțiru.

- Avem informații că se lucrează intens la un spectacol de muzică de cor, în cadrul căruia principala contribuție aparține ansamblului coral al Teatrului Liric.

- Este vorba de un spectacol cu totul deosebit pentru că va cuprinde piese corale în primă audiție, fapt ce a impus o pregătire asiduă, desfășurată sub conducerea compozitorului și dirijorului Boris Cobasnian. Se vor cânta următoarele lucrări: „Mărăcinul” de Ion Dumitrescu, „Bate, vântule” de Dumitru Botez, „Dorul meu te cheamă” de Mircea Neagu și două lucrări scrise special pentru „Pontica 72”, „Peste mări și zări” de L. Profeta și „Vânt de dor” de B. Cobasnian.

Desigur, odată intrată în repertoriul nostru, aceste lucrări urmează a fi prezentate nu numai cu ocazia manifestărilor „Pontica 72”, ci chiar și mai târziu, după 5 noiembrie, când se va inaugura stagiunea 1972-1973 la Teatrul Liric. Tocmai de aceea intenționăm să pregătim cât mai bine participarea noastră l apropiatul eveniment cultural pe care îl va trăi județul Constanța, dorința noastră fiind de a corespunde tuturor exigențelor artistice ale publicului.