Zile mondiale ale mediului (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

- 22 martie: Ziua Internațională a Apelor*
-  1 aprilie: Ziua Internațională a Păsărilor**
- 22 aprilie: Ziua Internațională a Pământului***
- 5 iunie: Ziua Internațională a Mediului****
- 31 octombrie: Ziua Internațională a Mării Negre*****

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 183, 187.

Note M. T.
* Conferința ONU asupra mediului înconjurător de la Rio de Janeiro a hotărât la 22 decembrie 1992 ca 22 martie să devină Ziua Mondială a Apei. (www.ziuaconstanta.ro - 22 martie 2016)
** La 1 aprilie 1906 a fost semnată Convenția internațională pentru protecția păsărilor. În România această este sărbătorită din 1994. (www.ziuaconstanta.ro - 1 aprilie 2015)
*** În 1970, senatorul american a proclamat ziua de 22 aprile ca zi a Pământului, iar mișcarea a luat amploare pe plan internațional. În 2009. ONU a consacrat această zi prin  Rezoluția 63/278. (www.earthday.org/about/the-history-of-earthday)
**** La 5 iunie 1972 a început în Suedia prima conferință asupra nediului organizată de ONU. În decembrie 1972, o rezoluție a Adunăriu Generale a ONU a instituit ziua de 5 iunie ca Zi mondială a mediului. (www1.agerpres.ro)
***** La 31 octombrie 1996 cele șase țări riverane Mării Negre au semnat Planul Strategic de Acțiune pentru Marea Neagră. (www.ziuaconstanta.ro - 30 octombrie 2017)

Budism și mediu (BUCOVALÅ & CÂNDEA 2003)

<
Budismul datează din vremea învățăturilor lui Siddharta Gautama*, careo a trăit în India în secolul
6 î. H. Cu toate acestea, astăzi înflorește mai degrabă în alte țări din sudul și estul Indiei, cum ar fi: Sri Lanka, Myanmar, Thailanda, Laos, Vietnam, China, Korea, Japonia, Tibet și Mongolia.
Partea centrală a Budismului trebuie căutată în trei precepte: reținerea de a ucide ființe vii, abținerea de la furt, abținerea de a minți. În timp ce aceste percepte întruchipează cererile de bază pentru o viață bună și o comunitate reușită, unele dintre ele sunt relevante pentru etica conservaționistă. Respectul pentru viață și noțiunea de adevăr absolut creează premise etice relevante pentru eco-etică.
Perceptul Budist referitor la reținerea de a ucide ființe vii își centrează atenția pe premisa etică de a recunoaste calitatea vieții. Buddha le cerea oamenilor să nu distrugă viața oamenilor și a animalelor și condamna de asemenea provocarea de suferințe sau dureri creaturilor vii. Critica de asemenea plăcerea de a vâna. Regii trebuiau să asigure zone protejate nu doar pentru oameni, ci și pentru animalele din păduri sau păsările din aer. Principiul ahimsa, nedăunător vieții, a fost un concept regăsit în Jainism** și alte secte indiene și Buddha (care nu ajungea până la extremele Jainismului) s-a aliniat acestuia și a predicat împotriva luării vieții.
Ceea ce poate fi dedus din filozofia budistă este conceptul pro-conservaționist față de natură, care critică încercările agresive de a exploata mediul pentru a obține beneficii pe termen scurt și un stil de viață fără limitări ale consumului. Pe scurt, o non-violență și o prietenoasă atitudine față de natură, animale, oameni.
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 37-38.

Note M. T.
* Fostul prinț Gautama a devenit ascet la 30 de ani și a atins iluminarea (Buddha) prin meditație sub copacul boddhi. (www.hinduwebsite.com/buddhism/buddhaindex.asp)
** Jain Dharma este o religie care a apărut în India în mileniul I î. H., cu asemănări și deosebiri cu hinduismul apărut în mileniul II î. H. (www.hinduwebsite.com/jainism/jainindex.asp)

Agricultura Marii Britanii în timpul marii crize economice mondiale din 1929-1933 (GALSWORTHY 1933)

<
(...)
Acum în legătură cu porcinele...” aci urmau niște informații și o plîngere că agricultura nu era folosită cum se cuvine. ”Dacă oamenii și-ar da seama că toată carnea de pasăre, cartofii, aproape toate legumele, o mare parte din fructe și o cantitate de lactate superioară celei obținute azi de la fermele de vaci pot fi realmente produse în țară și dacă printr-o prohibire treptată a importurilor în aceste ramuri ar încuraja, ba chiar ar forța pe cultivatorii și crescătorii noștri să aprovizioneze piața internă, în zece ani am avea o agricultură intensivă și profitabilă, cu o ridicare minimă a costului de trai și o imensă economie a cheltuielilor de import. Vezi bine cît de novice sînt în politică. Cerealele și carnea constituie false indicii ale drumului pe care merg eu. Cerealele și carnea din dominioane*, iar restul (fructe și legume de climă caldă) din producție internă, constituie motto-ul meu.
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell**, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, p. 364.

NOTĂ M. T.
* Dominionul era o formă de autoguvernare internă acordată de Marea Britanie unor colonii importante: Canada (1867), Australia (1901), Noua Zeelandă (1907) și Uniunea Sud-Africană (1910). (http://www.ziarulevenimentul.ro/m/stiri/stiinta%20si%20tehnica/imperiul-britanic--21006.html)
**  ed. Miron  -  Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)

De ce este atât de specială bucătăria thailandeză

Cuget Liber 2 octombrie 2013

Umor

Celebrul om de stat francez Leon Gambetta (1838-1882) era un vânător ambițios, dar extrem de stângaci. Din cauza vederii lui slabe, a nepriceperii și a nervozității, Gambetta era o primejdie pentru toți cei care îl însoțeau la vânătoare. Un subprefect puse, însă, rămășag, că va merge la vânătoare fără teama de accident. Și, într-adevăr, de câte ori țâșnea vreun iepure din desiș, subprefectul striga: „O pasăre!”, iar Gambetta trăgea în aer!

SURSA
Gheorghe Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, 2013.

Magazinul „Avicola” din Piața Griviței din Constanța în 1972 („Litoral” 1972)

<
Unitatea nr. 3 „Avicola” din Piața Griviței - Constanța și-a cîștigat un bun renume în rîndurile cumpărătorilor.
- Ce stă la baza aprecierilor pozitive la adresa unității dumneavoastră?
- În primul rînd, ne spunea șeful unității, Ancuța Ion, abundența de produse în tot cursul unei zile. În al doilea rînd calitatea ireproșabilă acestora.
-Am aflat apoi de la intendentul pieții, Vase Elena, că de la această unitate nu s-a primit nici o reclamație în legătură cu buna servire sau calitatea produselor.
În încheierea discuției, șeful unității ne-a precizat: fiecare lot de marfă adus la unitate este însoțit de certificatul veterinar-sanitar care garantează consumul păsărilor și ouălor desfăcute în unitate noastră.
Nu uitați, „Avicola” pune la dispoziția cumpărătorilor, la prețuri convenabile, păsări și ouă proaspete și de cea mai bună calitate.
>

SURSA
***, „Avicola” vă invită!, „Litoral”, Constanța, ?.?.1972, p.?.

Împlinirea universului prin dans (MOCANU 2000)

 Virgil Mocanu, Scena. Împlinirea universului prin dans, „Tomis”, Constanța, 5, nr. 8, august 2000, p. 11

Dansatori cu o plastică a corpului tinzând spre perfecțiune, cu o săritură sfidând ușor legile gravitației, cu o expresivitate neobișnuită a brațelor imaginând parcă lărgirea spațiului absolut, direcționarea spre orizont și spre mit. Pasiune mistuitoare pentru dans, maturitate ieșită din comun. Încărcătură dramatică, materializată scenic prin gesturi și mișcări pornind din adâncurile tainice ale ființei, de o maximă expresivitate. Mișcare înainte de cuvânt, o emancipare suverană de rostire, dans pur. Dans care, pe alocuri, nu se confundă cu muzica operelor  verdiene, nu se scufundă în muzică, ci depășește muzica. Virtuozitate strălucită, epatantă, ce redă muzicii și dansului farmecul, dezinvoltura și magnetismul (irezistibil) care le aparține a priori. Regal coregrafic, degajând acea energie magică a propulsiei mișcării. Poem teatral-coregrafic ale cărui inefabile metafore și simboluri poetice fac invizibilul - vizibil! Dorul de nemărginit al romantismului ce clamează, imploră, acuză. Chiar și resemnarea venind după acțiune și înfrângerea după luptă. Uneori plâns al neputinței, strigăt de revoltă contra condiției terestre limitate. Ceva de pasăre bolnavă expresionist blagiană care poartă o boală în strune și merge de-a pururi „spre soare apune”, sporind nesfârșirea, ilimitatul „c-un cântec, c-o taină”. Pasărea bolnavă pe care am simțit-o la ultima premieră a Teatrului de Balet „Oleg Danovski” - „Requiem - 24 de ritualuri și un cuvânt șoptit” nu e nici pasărea Phoenix și nici pasărea Ibis. E mai degrabă o pasăre care nu se teme și nu se roagă cerului. Ea ascultă cum se îmbolnăvesc toate în juru-i de timp, visând traiectorii ale ființei avide de expansiune. Ea simte o lină chemare în astre, o despovărare de elemente, destinul ei implacabil constând într-o continuă zbate, într-o pulsație ritmicizată cu mișcarea universului. E în zbaterea ei o umbră de alean, de nostalgie a altei zone a ființei noastre. A veghea pe țărmuri, la margin de mări și oceane, înseamnă a dansa... Gigi Căciuleanu, realizatorul premierei evocate mai sus, e un artist al expresiei plenare, care se exteriorizează generos, neascunzându-și vreo cută a universului său interior. Ca producător și autor de spectacole coregrafice, pline de cutezanță, întreține o bogată cultură a dansului clasic și contemporan, ale cărui elemente le exploatează rațional și fantast, pentru a ivi bucuria comunicării de anvergură expresionistă. El nutrește o vie credință în frumos, în compoziția mereu înnoită, mereu aceeași, permanent seducătoare a baletului clasic, formă de dans pe care o scoate în afara cadrului rigid, instituționalizat, al marilor teatre. Arta lui e una de esență, de puternică spiritualitate latină. Caligrafia impecabilă a mișcării implică distincția eleganței, a unei adresări artistice ingenios concepute și structurate. În prima parte a „Requiemului- 24 de ritualuri și un cuvânt șoptit”, scena e distribuită pe patru compartimente sentimental-afective: „Feu”, „Tandresse”, „Forță”, „Fragilite”, cuvinte scrise pe panourile de fundal. Se creează o simbioză perfectă între gesturile și mișcările dansatorilor și costumația acestora. Culorile devin extrem de sugestive: fustă roșie cu veston roșu - focul, mistuitoarea, înflăcărata patimă a iubirii; fustă roșie cu veston alb - tandrețea confesiunii; fustă roșie cu veston negru - forța; fustă albă cu veston alb - fragilitatea, inocența, candoarea, puritatea mărturisirii. Ritualurile, tablourile coregrafice învederează surprinderea în profunzime și cu finețe a raporturilor interumane, ale căror adevăruri universal valabile le comunică prin mijloace specifice dansului, insistând cu acribie asupra transcenderii de către ființa umană a unor limite care îi sunt proprii. Se încearcă o uniformizare a umanului prin vestimentația constând în fuste și vestoane, ca și prin configurarea cu materiale de o dezarmantă simplitate a unor simboluri existențiale - pătratul, lanțul, pista (de-a lungul căreia se desfășoară cursa vieții), ringul de luptă, măștile (care reactualizează ideea lumii ca teatru), scara (pe treptele căreia se evadează lin din limitare, din izolare, din însingurare). 

Așadar, deși, paradoxal, titlul spectacolului duce cu gândul la requiem, la ideea că moartea e mare peste măsură, că ne naștem cu stigmatul morții pe frunte, cele 24 de ritualuri ale excepționalului spectacol coregrafic inițiat de Ana Maria Munteanu, directoarea Teatrului de Balet „Oleg Danovski”, gândire și înfăptuit de Gigi Căciuleanu induc încrederea în capacitatea ființei umane de a se recircumscrie elanului vital, de a învinge moartea, de a se înălța deasupra apăsătoarei condiții terestre, tinzând spre Absolut. De aici magia coregrafică a d-lui Gigi Căciuleanu, care compune, recompune și redefinește corpurile, obiectele lumiii materiale, revaluând totodată dimensiunile lumii spațiale. În aceste condiții, el asimilează dansul cu zborul , fie chiar și cu o singură aripă, făcând ca undeva, într-un punct foarte luminos și tainic al spiritului dansului, să se întâlnească, prin stilizarea în retortele cele mai pure ale sensibilității, cu poezia. Scenele de grup alternând cu solo-uri și cu duete potențează lirismul cu nuanțe dramatice ale trecerii noastre prin lumină, echivalentă cu o sete de păcate, de doruri, de avânturi, de patimi și de sete de lume și soare. O lumină însetată adânc de lume și soare. O lumină însetată adânc de viață. Cum e însăși arat lui Gigi Căciuleanu și emulația pilduitoare a corpului de balet constănțean, unic ăn felul său, în lume.

„Premiul revistei Tomis la concursul Poesis 1989” („TOMIS” 1989)

 ALINA ȘLAPAC

despărțire
Marea ca o caracatiță
împroașcă urmele pașilor tăi
cu cerneală
pe coala mea
curg literele
ca niște pescăruși prevestitori,
furtuna mi s-a cuibărit
în călimară
umbra ta, o corabie beată, 
Îmi străbate umbra frunții

urmărire
Ai dispărut ca un țărm călător;
n-a mai rămas decât un izul tău
îmbibat în priveliștea
fără contur
care s-a zdrențuit 
când zilele au mușcat nopțile,
când orizontul s-a poticnit
într-o rană
și pădurea a rupt-o încă odată la fugă
după tine, iarnă
cuibărită în inima unui lup bătrân.

așteptând un tren
Așteptând un tren, n-am uitat să cânt
Văzându-mi mama, n-am uitat să plâng.
Vorbind cu ea, n-am uitat să râd.
Dar dacă am așteptat un alt tren?
Dacă am văzut pe altcineva?
Dacă am vorbit cu o altă femeie?
Cred că am uitat ceva. Nu am fost atentă.

din atâtea clipe 
... mai zăbovește o clipă
în care izbutim să ne cunoaștem,
dar și ea, stoarsă,
ne doare,
de parcă am fi călcat
pe cioburi de sticlă
și nu ne rămâne
decât să încercăm 
să refacem  
obiectul spart;
poate că acesta e chiar 
sufletul nostru, 
cine știe?

semicerc
Ne-am privit fericiți
apoi am admirat curcubeul
și ciocârliile cântărețe.
„Totuși, este prea frumos!” am zis.
Numaidecât, ai ucis o pasăre.
și cerul a sângerat 
adăugând încă o nuanță curcubeului.
Ne-am privit din nou
și am știut
că ni se imprimase
în suflet.
„De ce ai făcut asta?” aș fi vrut să întreb
dar mi-a fost teamă că vorbele mele
ar fi înghețat aerul
care ne mai despărțea.

„Stropi de mare” (DUMITRAȘCU 1989)

 Gh. Dumitrașcu, Stropi de mare, „Tomis”, Constanța, 1989

N-are talent. Dar are geniul de a-i face pe alții să creadă că-l are.

Bogatul dă de pomană. Geniul, chiar când primește, dăruiește.

Fără de margini, mărginirea sa...

Nu, dacă nu ești pasăre, zborul e un chin...

Sigur, la 9 mai 1945, omenirea a trăit una din marile ei bucurii, încetarea războiului. Dar, merită această bucurie, un război?

Ochelarii de cal i-au asigurat calului rectilinitatea drumului.

Prefer violența retoricii, retoricii violenței.

În tinerețe n-am avut nimic. Prin comparație, la bătrânețe îmi lipsește totul...

A servit un frumos exemplu înaintașilor săi...

O picătură de minciună într-un ocean de adevăr nu-l mărește cu o picătură...

Cerul Dobrogei e filosof. Pur și senin...