Budism și mediu (BUCOVALÅ & CÂNDEA 2003)

<
Budismul datează din vremea învățăturilor lui Siddharta Gautama*, careo a trăit în India în secolul
6 î. H. Cu toate acestea, astăzi înflorește mai degrabă în alte țări din sudul și estul Indiei, cum ar fi: Sri Lanka, Myanmar, Thailanda, Laos, Vietnam, China, Korea, Japonia, Tibet și Mongolia.
Partea centrală a Budismului trebuie căutată în trei precepte: reținerea de a ucide ființe vii, abținerea de la furt, abținerea de a minți. În timp ce aceste percepte întruchipează cererile de bază pentru o viață bună și o comunitate reușită, unele dintre ele sunt relevante pentru etica conservaționistă. Respectul pentru viață și noțiunea de adevăr absolut creează premise etice relevante pentru eco-etică.
Perceptul Budist referitor la reținerea de a ucide ființe vii își centrează atenția pe premisa etică de a recunoaste calitatea vieții. Buddha le cerea oamenilor să nu distrugă viața oamenilor și a animalelor și condamna de asemenea provocarea de suferințe sau dureri creaturilor vii. Critica de asemenea plăcerea de a vâna. Regii trebuiau să asigure zone protejate nu doar pentru oameni, ci și pentru animalele din păduri sau păsările din aer. Principiul ahimsa, nedăunător vieții, a fost un concept regăsit în Jainism** și alte secte indiene și Buddha (care nu ajungea până la extremele Jainismului) s-a aliniat acestuia și a predicat împotriva luării vieții.
Ceea ce poate fi dedus din filozofia budistă este conceptul pro-conservaționist față de natură, care critică încercările agresive de a exploata mediul pentru a obține beneficii pe termen scurt și un stil de viață fără limitări ale consumului. Pe scurt, o non-violență și o prietenoasă atitudine față de natură, animale, oameni.
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 37-38.

Note M. T.
* Fostul prinț Gautama a devenit ascet la 30 de ani și a atins iluminarea (Buddha) prin meditație sub copacul boddhi. (www.hinduwebsite.com/buddhism/buddhaindex.asp)
** Jain Dharma este o religie care a apărut în India în mileniul I î. H., cu asemănări și deosebiri cu hinduismul apărut în mileniul II î. H. (www.hinduwebsite.com/jainism/jainindex.asp)

Citat GIORDANO BRUNO

„Ce înseamnă minciună, adevăr? Ca-ntr-un pustiu des și deșert, adevărul își are peșterile lui, ascunzișurile lui cavernoase, întreținute de ghimpi, închise cu plante păduroase, aspre”.
GIORDANO BRUNO, Spaccio della bestia trionfante, 1584 (1548-1600: filosof, astronom, matematician italian)
(Cella Serghi, Iubiri paralele, 1991)

Gentleman versus minciună în Anglia secolului XIX (THACKERAY 1862)

<(...) Ce se întîmplase oare cu acea biată creatură creatură din cauza căreia se făcuse de rîs? Oh, murise la puțin timp după aceea. Îi oferise o rentă viageră. Se măritase și murise în Canada, da, în Canada. Biata făptură! Da, era o ființă cu suflet bun și, cîndva, fusese îndrăgostit de ea. Îmi pare rău cînd trebuie să afirm că un gentleman respectabil obișnuiește să spună minciuni, și încă cu ușurință. Dar, vedeți, cînd comiți o crimă și încalci porunca a șaptea să zicem, sau a opta, sau oricare alta*, va trebui probabil să ascunzi fapta printr-o minciună; atunci te pui bine în gardă și nu pot să te mai ajut. Dacă omor un om și polițistul mă întreabă: „Fiți amabil, domnule, dumneavoastră i-ați tăiat beregata acestui gentleman?”, trebuie să dau o mărturie falsă, pentru a mă apăra, deși poate că sînt un om cinstit și de încredere. Tot așa, cînd vine vorba de crimele comise de gentlemeni - ce greu îmi vine să afirm că gentlemeni respectabili  devin nici mai mult nici mai puțin decît niște mincinoși comuni care trebuie să spună minciuni toată viața lor mie, dumitale, servitorilor lor, soțiilor lor, copiilor lor... Oh, ce cuvînt îngrozitor! Mă înclin supus. Să îngenunchem, să îngenunchem în fața ta, și să nu ne mai străduim să debităm minciuni!
Așadar, dragă domnule, văzînd că după ce comiți o abatere de la legile morale, trebuie să spui minciuni ca să te poți apăra și să ieși din încurcătură, dă-mi voie să te întreb, ca om de onoare și gentleman, nu era mai bine să preîntîmpini crima ca să eviți inevitabilul și neplăcutul și să nu mai trrbuiască să recurgi zilnic la sperjur? O biată fată tînără, de condiție modestă, ademenită sau ruinată, mai mult sau mai puțin, nu reprezintă desigur mare lucru. Micuțul bagaj este aruncat afară, în stradă - ghinionul ei! -, iar ea își caută o slujbă  sau se mărită cu un bărbat de aceeași condiție, care desigur nu are distincția „sîngelui nobil” și așa se încheie povestea ei. Dar dacă te însori într-ascuns și ilegal, iar apoi te descotorosești de ea și te însori cu altcineva, devii personaj negativ de roman.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Peripețiile lui Philip..., ed. Univers / colecția Clasicii literaturii universale, București, 1986, p. 131.

NOTĂ M.T.
* Cele 10 porunci - Decalogul (Biblia)

1.  Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.  Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.  Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.  Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.  Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.  Sa nu ucizi.
7.  Sa nu fii desfranat.
8.  Sa nu furi.
9.  Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
(http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/cele-10-porunci-dumnezeiesti-72538.html)

Cartea la sfârșitul mileniului II („TOMIS” 1995)

Redacția Tomis, Cartea, „Tomis”, Constanța, XXX, 5 (298), mai 1995, p. 1, 15

În numele adevărurilor sau minciunilor cuibărite în acest straniu obiect folositor, cu un ușor iz de lux, s-au purtat războaie, s-au pacificat teritorii uriașe, au fost scoase din beznă popoare, au fost uciși oameni nevinovați, au fost puse pe roate ori distruse civilizații înfloritoare. Lumea întreagă, se spune, a început și se va sfârși într-o carte. Și atunci, cum ne mai mirăm de fascinația pe care ea o are asupra născocitorilor ei, acești oameni de hârtie al căror țel suprem este să-și verse gândurile, obsesiile, fantezia într-un șuvoi de cerneală în stare să păteze un pic mințile-sugativă ale semenilor. Scriitorul fără manuscrisul lui (cu sau fără voia cuiva, manuscrisul nu are decât o singură năzuință: lumina tiparului) nu există. Secolele au trecut și nimic nu s-a schimbat în această privință. În ciuda atât de previzibilelor fluctuații, scriitorii, de la primul încoace, nu au dat nici un semn că ar dori să aleagă alte arme decât propriile cărți pentru a se opune, mereu în avangardă, scurgerii nepăsătoare  a timpului, goanei zănatice a vieții care, aparent, nu duce nicăieri.
Cei care prevestesc dezvoltarea tehnologiei într-un asemenea hal încât cartea va deveni inutilă  și va rămâne un obiect de muzeu, rolul ei fiind preluat în totalitate de imagini, ori de cu totul alte forme  de ratare a paradisului terestru, uită un lucru esențial: scriitorii lucrează cu vorbe, nu cu altceva. Cu zeama de cuvinte pe care o tot pregătește el, se pot vindeca bolile spiritului, inclusiv cea mai gravă: frica de moarte. Cuvântul este esența omului, iar scriitorul este cel sortit să combine parfumurile acestei esențe.
Cartea pare să fie, în ziua de azi, o citadelă de dimensiuni colosale. Conține miliarde de cuvinte mișunând de așteptări. Și dacă, prin absurd, în mileniul următor, din cine știe ce rațiuni practice, economice ori apocaliptice, toate filele omenirii s-ar transforma în scrum, peste o vale de cenușă, într-o zi, tot va ploua. Acolo va răsări o plantă firavă, adică sămânța unei cărți. Și dacă nu va mai ploua? Vor apărea, desigur, cărțile de nisip. Să evolueze pe ruinele tuturor lucrurilor, e chiar menirea scriitorului.
Din păcate, puterea de persuasiune, nu lipsită de argumente, a celor ce prevestesc dispariția definitivă a cărții, este considerabilă. Noi ținem să le reamintim doar unul dintre numeroasele avertismente înscrise cândva pe exemplarele Cazaniei lui Varlaam, care, după cum se vede, au avut efect, de vreme ce volumele cu pricina au rezistat atâtea sute de ani: „Cine se va afla să ia această carte, să-i fie capul de piatră și piatra de cap”. Pericolul e oricum minim, pentru că veșnica materie există dinainte operei demiurgice, care o formează și dă naștere ideilor, ființelor, lucrurilor. CARTEA a apărut înainte ca noi toți să știm ce suntem, vrând-nevrând, înscrisă cu litere răbdătoare în ea. Există oare un mai limpede izvor de speranță?

„Powershift. Puterea în mișcare” (TOFFLER 1990)

 Alvin Toffler, Powershift. Puterea în mișcare, trad. M. Columbeanu, Antet, București, 1995 (1990 eng.), 480 p.  

3 Prefață de ordin personal

9 Partea Întâi - Noile sensuri ale puterii

11 1.Era powershift-ului
Sfârșitul imperiului. Dumnezeu-în-halat alb. Bombardați de viitor. Făurirea unei boierimi în zdrențe.

20 2. Mușchii, banii și mintea
Puterea de înaltă calitate. Un milion de deducții. Fapte, minciuni și adevăr. Diferența democratică

29 Partea a Doua - Viața în economia supra-simbolică

29 3. Dincolo de era glitz-ului
Commando-urile afacerilor. Dale Carnegie și hunul Attila. Misiunea ascunsă a consultantului

41 4. Forța: componenta Yakuza
Sânge și bani albi-ca-zăpada. Despre zek-i și goon-i. Un monopol al forței. Pușca ascunsă. Traiectoria puterii.

51 5. Averea: Morgan, Milken și... după aceea
Biroul în formă de X. Milken Morgan. Deschizând porțile. Contraatacul. Tampoane și închirieri de mașini. Era post-Wall Street. Zigzagul puterii. Atotcuprinzătoarea luptă pentru controlul global  

66 6. Cunoașterea: o avere formată din simboluri
Înăuntrul țestei. Epitaf pentru hârtie. Monezi proiectante și para-bani. Prăbușiri ale puterii. Banii secolului XXI

75 7. Material-ismo

Noul sens al șomajului. Spectrul muncii mintale. Frunți înguste contra frunți înalte. Ideologia frunților înguste. Ideologia frunților înalte

89 8. Substitutul final

Alchimia informației. Cunoaștere versus capital

 

97 Partea a Treia - Războaiele informațiilor

99 9. Bătălia controlului
Dincolo de luptele cu arme de foc. Parfumul lui Miss America. Pozna cu „banii-de-împingere”. Dincolo de supermarket. Dubla plată. Supermarket-ul inteligent. O amenințare la adresa „șogun-ilor” 

110 10. Extrainteligența
Bach, Beethoven și Wang. Capriciul telefonului. Secrete și secret-are. Șosele electronice. Rețeaua conștientă se sine însăși. Încurcături cu mesajul

122 11. Puterea de rețea

În căutarea docului. Angrosistul trosnit. Proprietăți funciare și căi ferate. Mobilizarea pentru războiul electronic. Bucla clientului. Blitzkrieg în afaceri. Ascensiunea info-monopolurilor?

133 12. Războiul lărgit

Miza de o jumătate de trilion de dolari. Standarde strategice. Plecăciunea principală. Democrația computerelor. Paradoxul normelor. Berea și menuetul cârnatului

144 13. Poliția executivă a gândului

Niveluri de luptă. Campania cu două tabere. Retragerea strategică. Era creierului gigant. Etica informației. Bomba paradoxului

156 14. Războiul total al informațiilor

Căi ferate ruginite și sunete sexuale în hotel. IM-uri și OUT-uri. Spionaj completist. O eroare de 75% 

  

167 Partea a Patra - Puterea în flex-firmă

169 15. Catastrofa boxei
Distrugătorii birocrației. O infinitate de boxe. Putere contra rațiune. Cămilelefanți și cartofi fierbinți. Canale înfundate. Cunoașterea în curgere liberă. Cunoașterea e putere e cunoaștere

183 16. Flex-firma
Sfârșitul companiei de tăiat fursecuri. Decolonizarea afacerilor. Dansând pe mese. Firme familiale ale viitorului  

193 17. Șefi de trib și comisari de corporație

Organizație pulsatilă. Organizația cu două fețe. Organizația tablei de șah. Organizația comisarilor. Organizația biro-baronească. Organizația sconcșilor. Echipa cu auto-start. O diversitate de puteri. Panaceul lipsă. Limitele controlului

 

207 18. Angajatul autonom

Minți care se deblochează. Fermierul neeficace. Noile lanțuri. Proletariatul electronic. Regimul de muncă al zilei de mâine. Persoana non-interșanjabilă. Două imperative. Cererea de acces

220 19. Mozaicul puterii

De la monoliți la mozaicuri. Administrația satârului de carne. Monopoliștii interiori. În burta behemoth-ului. Bogăția relațională. Putere în mozaicuri. Dincolo de corporație

234 CODA: Noul sistem de crearea  a averii

Noul metabolism electronic. O grindină de pretexte. Bogăția zilei de mâine

 

243 Partea a Cincea - Politica de powershift

245 20. Deceniile decisive
Dinastii și democrații. Niveluri de comutare. Politici mondiale. O explozie de etnici. Democrație în mozaic. Minorități-pivot

258 21. Partidul invizibil
Ministerul secolului XXI. Cuvântul de ordine global. Despuiere pentru acțiune. Dispariția ierarhiilor. Instalatori și echipe secrete

267 22. Info-tactici

Secrete ale lucernei și scurgeri dirijate de informații. Sursa mascată. Pumnale în spate și canale prin spate. Complotul pe dublu-canal. La celălalt capăt al firului. Masaje la mesaje. Luptători lăuntrici și șefi atotștiutori

279 23. Meta-tactici

Eschimoși și muncitori-mintali. Adevăr contra putere. Degetul răpit. Cernobâl în urna de votare. Dă-mi-un număr. Înșelăciuni la baza de date. Oameni-fantomă

295 24. O piață pentru spioni

Fluturi și bombe. Limuzinele Kremlinului. Principalii competitori. Troc de secrete. Giganții atot-dominatori. Avioane militare și liste de supraveghere. Linia X contra James Bond. Eco-războaiele care urmează. Privatizarea spionajului

319 25. Info-agenda

Foamea de a ști  Bombe teroriste și victime SIDA. Noul fedback global. Codul Indiana Jones 

331 26. Creatorii de imagini

Societatea multi-canalizată. Sosirea opțiunii. Euroviziunea de după colț. Vânzarea globală. Noii baroni. Făurirea opiniei globale

346 27. Mass-media subversive

Piticul cel rău de la televizor. Trei moduri mass-media. Media-fuziune. Văile ignoranței. Strategia mass-media a revoluționarilor. Sindromul chinez

358 28. Generația „televizomanilor”

Sclavul jucător de golf. Un lux decadent. Mai mult decât compasiune. Activism electronic. Divizarea informațiilor. Noua alianță

371 CODA: Dorul de un nou ev întunecat

Sfânta frenezie. Eco-teocrația. Noii xenofobi

387 Partea a Șasea - Powersfhiftul planetar

389 29. „Factorul K” global
Piramide și lansări spre lună. Economia hainelor-de-gata 

394 30. Rapidul și lentul
Întoarcerea acasă. Proprietatea funciară strategică. Dincolo de materiile prime. Costisitoarea muncă ieftină. Hiper-viteze. Goluri electronice și minorități dinamice

410 31. Coliziunea socialismului cu viitorul
Punctul de fracturare. Mașina pre-cibernetică. Paradoxul proprietății. Cât de multe șurubelnițe „de mâna stângă”. Lada de gunoi a istoriei

420 32. Puterea balanței
Democratizarea morții. Oceanul de capital. Noua arhitectură a cunoașterii. Sovietul cu un picior 

426 33. Triade: Tokyo - Berlin - Washington
Pușca japoneză. Godzila economică. Cursa Juku. Dimineața următoare a Europei. De la stângism la semiologie. Gigantul rănit. Germanii în declin. Impactul Woody Allen O alegere de parteneri

453 34. Gladiatorii globali

Resurecția religiei. Imperiul cocainei. „Opresorul” disperat. Condotierii corporatiști. ONU - plus. Organizații globale de stil nou

464 Coda - Libertate, ordine și șansă

471 Ipoteze

475 Mulțumiri

Coperta IV
„Șocul viitorului” și „Al treilea val” de Alvin Toffler se numără printre cele mai influente cărți ale vremurilor noastre. Acum, în „Puterea în mișcare”, autorul aduce la punctul culminant ideile avansate în operele anterioare, pentru a oferi o viziune cutremurătoare asupra viitorului, care vă va schimba viața.
În lucrarea „Power shift”, Toffler argumentează că, în vreme ce titlurile de prima pagină ale ziarelor se concentrează asupra comutărilor de putere la nivel global, permutări la fel de semnificative au loc în lumea cotidiană pe care o locuim cu toții - lumea magazinelor universale și a spitalelor, a băncilor și instituțiilor administrative, a televiziunii și a telefoanelor, a vieții politice și personale. Însăși natura puterii se schimbă, chiar sub ochii noștri. 
„Powersshift” cartografiază „onfo-war”-urile de mâine și conturează un nou sistem de producție a averilor bazat pe individualism, inovație și informație. Pe măsură ce vechile antagonisme politice se sting, Toffler identifică zona unde vor apărea următoarele diviziuni, incomparabil mai importante - nu între Est și Vest, sau între Nord și Sud, ci  între „rapid” și „încet”.
În „Puterea în mișcare”, Alvin Toffler a formulat cea mai profundă și mai inteligibilă sinteză scrisă vreodată, despre civilizația în apropiere rapidă a secolului douăzeci și unu. Este una din cele mai importante cărți pe care le veți fi citit vreodată. 

„Stropi de mare” (DUMITRAȘCU 1989)

 Gh. Dumitrașcu, Stropi de mare, „Tomis”, Constanța, 1989

N-are talent. Dar are geniul de a-i face pe alții să creadă că-l are.

Bogatul dă de pomană. Geniul, chiar când primește, dăruiește.

Fără de margini, mărginirea sa...

Nu, dacă nu ești pasăre, zborul e un chin...

Sigur, la 9 mai 1945, omenirea a trăit una din marile ei bucurii, încetarea războiului. Dar, merită această bucurie, un război?

Ochelarii de cal i-au asigurat calului rectilinitatea drumului.

Prefer violența retoricii, retoricii violenței.

În tinerețe n-am avut nimic. Prin comparație, la bătrânețe îmi lipsește totul...

A servit un frumos exemplu înaintașilor săi...

O picătură de minciună într-un ocean de adevăr nu-l mărește cu o picătură...

Cerul Dobrogei e filosof. Pur și senin...