„1907 în Dobrogea”

 (...) pe veteranii trimiși de stat pentru a fi împroprietăriți în Dobrogea, toți căzuți pradă agenților politici, deghizați în funcționari ai diverselor partide de guvernământ. Dar chiar atunci cînd îl primeau, pămîntul le era din nou răpit prin mijloace din cele mai grosolane. Obștilor satelor le-au fost luate islazurile legiuite pentru a fi închiriate ilegal unor persoane particulare.

Aspectul specific al administrației dobrogene, abuzuri în măsură să-i ridice pe țărani la acțiuni radicale, individuale sau colective, îl constituie deposedările de pămînt. Numai în 1903 au fost deposedate 3.000 de familii. Mai mult, autoritățile au permis, contrar spiritului legilor, scoaterea la vînzare a loturilor sub 10 ha, socotite inalienabile: pierderea a dus la proletarizarea unei bune părți din masele rurale.

În aceste condiții, frămîntările țărănești sînt legitime. În 1889, ca urmare a unor grave abuzuri ale autorităților din Luncavița, județul Tulcea, țăranii se răscoală și înlocuiesc cu forța pe primar. În același an se desfășoară cea mai mare răscoală țărănească din istoria Dobrogei, aceea din Făgărașul Nou, județul Constanța. nemulțumiți de faptul că pămînturile statului din comună au fost vîndute unor moșieri, străini de loc, țăranii, în număr de peste 70, au năvălit asupra acestora, molestîndu-i și ruinîndu-le conacele.

Aria acțiunii țăranilor nemulțumiți e mai largă. Primarul comunei transmitea prefectului: „Țăranii sînt hotărâți să se răscoale contra oricărei autorități care ar veni să cerceteze... ei și-au dat seama că, față de nedreptățile săvîrșite de autorități, numai prin răscoale și rebeliuni își vor dobîndi dreptatea ce cred că o au ”. Administratorul plășii Hîrșova, în intenția de a identifica pe fruntașii răscoalei, a întîmpinat rezistența solidară a întregului sat. Sînt trimise două unități militare cu procurorul tribunalului județean. După 3 săptămîni de la declanșarea evenimentelor de la Făgărașul Nou, arestările nu dădeau semn că vor înceta.

Un alt conflict este cît pe-aci să izbucnească, în 1899, la Sarinasuf, unde autoritățile facilitează acapararea de cîțiva bogătași a a islazului comunal. În primii ani ai secolului se anunță nemulțumiri și arestări la Niculițel, județul Tulea.

O expresie concludentă a unor stări conflictuale o reprezentă și numărul petițiilor adresate organelor de stat în 1903, număr care, pentru cele două județe, depășește suma plîngerilor pe țară.

Anul marilor răscoale țărănești este anunțat în Dobrogea de revolta a peste 60 de muncitori agricoli de pe o moșie din Agigea, nemulțumiți de tratamentul inuman ai arendașilor, precum și de nerespectarea contactului de muncă.

În primăvara lui 1907, teama a pus stăpînire pe autoritățile locale. Ordinele de la centru cereau represiuni rapide, în eventualitatea (...). (...) În martie, organele centrale dădeau curs îngrijorării că, în diferite puncte ale județului Tulcea, spiritele ar fi agitate, pe alocuri oamenii dedîndu-se la „acte de vandalism”. Luca Ionescu, fostul prefect al județului, era informat că locuitorii din Caramurat (M. Kogălniceanu - Constanța) pregătesc devastarea conacului și acareturilor sale. Se consemna și numele instigatorilor: Doicescu și Gologan. Tot în martie 1907 sînt semnalate frămîntări țărănești la Rasova, Cochirleni, Seimenii Mari și Mici etc. La Cernavodă, mai mulți locuitori ai satelor din jur își exprimă în public adeziunea la acțiunile țăranilor răsculați. Au loc arestări. Cei arestați reușesc să fugă. Pe străzile orașului se trag focuri de armă, e panică. Sînt reținuți cîțiva tineri intelectuali care, într-un lăcaș de cultură, cîntau cîntece revoluționare. La jumătatea lui martie, la Valea Seacă - Valul lui Traian, numeroși locuitori îndeamnă la împărțirea pămîntului moșierului Solacolu.

Nu cu mult mai tîrziu izbucnește la Niculițel o răscoală îndreptată împotriva autorităților care i-au impus pe locuitori la taxe ilegale. Pentru pacificarea spiritelor sînt trimise forțe militare care vor rămîne în comună pînă la stabilirea liniștii. În vara lui 1907, nemulțumirile țărănimii fac subiectul multor plîngeri ale maiorului Oancea din plasa Hîrșovei, care amintesc pe țăranii din Saraiu, Stejaru, Topologu ș. a.

Un aspect interesant privește refuzul rezerviștilor de a înăbuși răscoalele. Numeroase  rapoarte vorbesc despre dezordinele la care s-au dedat rezerviștii la Caraorman, Văcăreni sau Sulina, unde, înarmați cu ciomege, au devastat locuințele negustorilor; faptul a impus trimiterea unor unități militare la fața locului. Răspunzînd unor necesități justificate de autorități, o parte din trupele din Dobrogea n-au mai fost trimise în țară, ele urmînd să vegheze la starea spirit din satele și orașele dobrogene animate de duhul revoltei. Căci țărănimea n-a fost singură în acțiunile ei.

Intelectualitate a sprijinit revendicările satului. Ziare ca Răvașul nostru sau Conștiința, scrise și tipărite cu sacrificiul unor intelectuali, demascau condițiile grele de muncă și viață ale țărănimii și protestau împotriva abuzurilor administrației.

Într-un raport din vara lui 1907 al Ministerului Învățămîntului către rege, își făcea loc își făcea loc o analiză critică a modului în care autoritățile locale se comportau cu tinerii intelectuali, învățătorii în primul rînd, acest mod contribuia la apropierea de țărănime. Trebuie să arătăm că acest documente amintesc arestarea învățătorului Ștefănescu din Dobromir Vale, bănuit a fi amestecat în răscoalele țărănești. Percheziția descoperit materiale incendiare, adică apelul către țărani al lui V. M. Kogălncieanu și o corespondență cu alți învățători care vizau organizarea politică a țărănimii. În Casimcea, județul Tulcea, era arestarea învățătorul Traian Țeligrădeanu  care, în fața țăranilor, își exprimase adeziunea la cauza răsculaților și-i îndemna la proceda în consecința.

Sînt cîteva aspecte care ne îndreptățesc să afirmăm că 1907 reprezintă și în Dobrogea un an fierbinte, concretizat în cele mai variate forme ale luptei de clase împotriva regimului burghezo-moșieresc, an care a atras în luptă pături dintre cele mai diverse ale celor exploatați, adică muncitori din porturi, țărani și intelectuali. Este o pagină luminoasă a contribuției maselor populare din Dobrogea în lupta, împlinită astăzi, pentru o lume mai bună și mai dreaptă.

„Politică pentru Occident” (RAȚIU 1957)

 Ion Rațiu, Politică pentru Occident, Progresul Românesc, 1992 (orig. eng. Londra 1957), 238 p.

I Prefața Editurii Harvill la ediția originală

II Ion Rațiu, Prefață la ediția în limba română

Cuprins

Partea întîi Occidentul în pericol
1 I.Problema
3 II.Mareea roșie
24 III.Astuparea breșelor
34 IV.Atitudini occidentale
49 V.„Istoria decretează”
56 VI.Planuri și căi de preluare a puterii
62 VII.Exigențele sînt mari
66 VIII.Responsabilitatea Occidentului
70 IX. Politica externă
79 X.Baza însăși a democrației
84 XI. Obiectivele comuniste
103 XII. Sloganele 

Partea a doua Către o politică occidentală pozitivă
107 I.Puterea occidentală
111 II.Coexistența
119 III.Organizația Națiunilor Unite
142 IV.Naționalism
152 V.Colonialism și imperialism
165 VI.Sisteme defensive
176 VII.Neutralitate
184 VIII.Contradicții actuale
191 IX.Esența conflictului
195 X.O politică pozitivă
198 XI.Unitate
202 XII.Ralierea forțelor democratice
207 XIII. „Pace, libertate, prosperitate”
232 XIV.Concluzie

„Cetățeanul împotriva puterii” (ALAIN 1926)

 Alain, Le citoyen contre les pouvoirs, Sagittairee, Paris, 1926, - „Tomis”, Constanța, trad. G. Șerban

Utilizăm deseori în presă sintagma „surprinzătoare actualitate” atunci cînd, încercînd să ne deslușim prezentul, îl regăsim povestit deja în scrieri vechi de decenii, în fața cărora ne prosternăm grăbit, conferindu-le admirativ însușirea vaticinării. Cu siguranță că vom proceda la fel și după lecturarea selecției de articole politice ale lui Emile Auguste Charlier (1868-1951), consacrat în istoria literară sub pseudonimul ALAIN. Un celebru eseist care a aplicat cartezianismul în ziaristică și ziaristica în filosofie, după o rețetă proprie care îl păstrează și astăzi inimitabil în cultura franceză modernă.

Cînd guvernul are mînă liberă

Să nu credeți niciodată ce spune un om de stat. El este un om care vorbește despre meseria sa și care uneori vorbește chiar bine; însă n-ar fi deloc firesc să restrîngem toate celelalte meserii numai pentru ca tinichigiul, de exemplu, să-și poată practica nestingherit și cu plăcere îndeletnicirea. „Cei ce nu sînt tinichigii, spune tinichigiul, nu-și dau deloc seama ce înseamnă această meserie, de aceea nu-și dau deloc osteneala să ne asigure condiții și loc destul pentru a putea lucra. Sînt niște ingrați. Și, în definitv, cum ar putea trăi toți ceilalți dacă nu ar fi tinichigiii?” Cel care se deplasează pe roți îl consideră pe pieton stînjenitor și nepăsător, dar pietonul nu se lasă convins și pînă la urmă totul rămîne la fel. Omul grăbit, căruia nu-i pasă că-și uzează frînele și cauciucurile, nu înțelege ce caută cîrdul de gîște tocmai pe stradă: gîștele însă lipăie tacticos către vreo pajiște sau vreo băltoacă. La fel și guvernul care își vede de drum și se miră că gîștele nu se dau la o parte, oprindu-se pe margine pentru a admira caleașca statului, cît de mîndru străbate șoseaua. „Sînt necesare și gîștele, admit, spune omul de stat, dar acolo unde vreau eu să fie, iar nu acolo unde vor ele”. Acest discurs nu a convins nicidecum gîștele, fiindcă ele sînt numai niște dobitoace; dar a convins uneori pe oameni, fiindcă omul este o ființă contemplativă, suficient de contemplativă pentru a ști să se așeze pentru scurt timp în locul altuia.

Războiul este o stare admirabilă, sînt de acord, în care guvernanții își subordonează propriilor proiecte toate afacerile celorlalți. Ar trebui văzut cum șefii militari se instalează și se etalează, îngrămădind locuitorii numai pe o bordură strîmtă, ba chiar mirîndu-se dacă aceștia îndrăznesc să se plîngă. „Cum, dar oare noi nu ne aflăm spre binele și siguranța lor?” Raționament irefutabil, aidoma constructorilor de drumuri care îmi țin strada spintecată de peste o lună, oferindu-mi în schimb o scîndură tremurîndă pentru a trece peste o excavație adîncă și plină de bolnavi.

Cetățenii admit cu ușurință că sînt necesari și șefi și administrații, așa cum sînt trebuitori tinichigiii și drumarii. Dar admit cu mai puțină ușurință ca omul de pe stradă să fie stînjenit sau chiar oprit în vreme ce puterea are toată libertatea. „Căci, spun aceștia, știm și noi că siguranța și puterea publică înseamnă ceva, dar mai sînt și altele, cum ar fi subzistența, producția, schimbul; aceste bunuri n-ar valora nimic fără siguranță sau chiar putere; în schimb, siguranța și puterea ar fi simple vorbe goale fără o umilă, dar generală prosperitate”. Așadar faceți-vă meseria de guvernanți, iar eu am să mă abțin de la unele, spre a v-o face mai ușoară; dar și guvernanții să se abțină de la altele pentru mine. Fiindcă știu prea bine ce-ar deveni străzile dacă vor condamna numai pe constructori. Și știu din proprie experiență care sînt sarcinile guvernului, dacă este lăsat să le îndeplinească. Ele vor însemna armată, litigii ruinătoare și măceluri prodigioase. Afirmînd desigur tot timpul că nu se putea proceda altfel. Spunînd-o cu bună credință. Constructorul va bloca strada și-și va stivui pietrele de pavaj prin curțile dv., dacă intenționați să-l credeți pe cuvînt.

Puterea nu trebuie schimbată, ci înțelepțită

Cînd se afirmă că guvernanții n-au puterea, potrivit justiției, decît cu consimțămîntul guvernaților, cred că se compromite ideea. Înseamnă a ne întoarce la potop. Oricum, pe de o parte: înseamnă a pleca în căutarea unei rase pure și neîncrucișate, dacă numai un irlandez are dreptul să guverneze irlandezii, înseamnă că cel mai pur dintre irlandezi va avea prin urmare dreptul cel mai netăgădut, pe de altă parte, înseamnă a voi să construiești națiuni după modelul patriarhal. Fiul ascultă de tată, dar nu și de un străin. „Așa-mi place mie, să fiu bătută”. Este formula cea mai perfectă a spiritului național din toate țările. Cetățeanul admite cu ușurință să fie biciuit, însă privește la nuiele, vrea să știe din ce arbust au fost tăiate.

Această idee mistică își produce curînd și dovezile. Fiindcă o putere contestată devine deîndată tiranică, dacă s-ar exercita pur și simplu, n-am mai putea spune ce fel este: bună, mediocră sau rea, dar ea se instalează, se apără, suspectează. În aceste lupte dreptul încetează, revoltații au întotdeauna dreptate, ei sînt întotdeauna guvernați în chip tiranic. Dacă ar socoti mai bine, ar constata că numai a suta parte din energia pe care o irosessc pentru  a alunga un stăpîn rău, ar fi suficientă pentru a-l face pe acesta mai bun. A. Comte, om de avangardă, constată că discursurile privind originea și legitimitatea puterii sînt metafizice, iar funcția pozitivă a cetățeanului este mai degrabă aceea de a supraveghea și de a limita acțiunile puterii, oricare ar fi aceasta.

Slăbiciunea democrațiilor este că își pensionează cu prea multă ușurință regii lor efemeri. Această putere pur negativă nu rezolvă nimic, cu atît mai mult cu cît nefiind prea mulți cei ce știu meseria de rege, de bine, de rău, vedem mereu revenind aceiași regi. Iar căderile conferă noblețe și forță, asemeni recidiviștilor ale căror condamnări nenumărate dezarmează instanța. Cetățeanul  n-a înțeles însă ideea că orice putere este rea dacă nu este supravegheată, dar că orice putere este bună, atunci cînd simte o rezistență pașnică, clarvăzătoare și îndărătnică. Libertatea nu este o instituție, trebuie să o redobîndești în fiecare zi.

Proletarii noștri nu s-a dezbărat încă de ideea, metafizică și ea, că, întrucît patronii sînt posedați de ideea de a-și plăti muncitorii cît mai puțin, trebuie suprimați patronii. Dar de ce să te lipsești de colaboratorii care au deprins o meserie atît de anevoioasă? Proletariatul organizat ar dobîndi o putere invincibilă și am putea vedea, cum am și văzut de altfel, cum opinia publică ar aclama cortegiul muncitorilor, cu condiția ca aceștia să-și lepede armele. Însă războiul este mai ușor de condus decît pacea. Este mai lesne să-l urci pe muncitor pe baricadă, decît să-l determini să observe și să judece în fiecare moment. Pe scurt, mai repede distrugi decît construiești.

Puterea este arogantă în timp de război, este neliniștită și flexibilă în vreme de pace, așa cum s-a văzut și cum se vede. Această  lege își află aplicarea și în luptele interne. Presa, atît de calomniată de ziariști, este întotdeauna mai dreaptă decît ne-am închipuit, prin jocul rivalităților și prin dorința de a ului, ceea ce face ca tot ceea ce are însemnătate să fie deîndată cunoscut. Însă la cîte ne-am fi putut aștepta și la cîte n-am mai putea spera, dacă ziarele, în loc să se aservească unor ambiții, ar exercita numai funcția de spectator și judecător! Și în loc să exclame că acest lucru este imposibil, ar trebui să-l săvîrșească, așa cum facem și noi în aceste pagini, colportînd această revoluție bună și care visează mai puțin detronarea regilor și mai mult înțelepțirea lor.

„Călăuza filatelistului” (TEBEICĂ 1957)

 Val Tebeică, Călăuza filatelistului, Ed. Tineretului, București, 1957, 131 p.

Cuprins 

5 Cuvînt înainte

9 Marca poștală - „Ambasadorul tăcut” al tuturor țărilor

19 Propunerea lui Rowland Hilll

29 Capul de zimbru

54 Colecționarea măștilor poștale
54 Primii pași
56 Uzate sau neuzate?
61 Hârtie, imprimare, culori
63 Cum și ce colecționăm
67 Cum deslipim mărcile de pe plicuri
70 Îngrijirea colecției

73 O muncă cu folos

86 Enciclopedii în imagini
87 Muzica
92 Sportul
99 Aviația
104 Victoria asupra fascismului
106 Fauna
110 Coloniile

114 Unele curiozități poștale și filatelice

119 Mic vocabular filatelic (album, amincissement, bandă, bloc, burelage, catalog, cadre variate, caracter, centraj, clasor, coliță, colecție,cotă, cuș, desperechiată/depareiată, dințătură, emisiune, eroare, eseu, expres, filigran, fir de mătase, format, gumă, locală, margine, mancolistă, odontometru, pensetă, provizoriu, pliat, pereche întoarsă, ripsat, schimb, șarnieră, serie, surșarj, ștraif, talpă, timbru/marcă poștală, unicat și dublet, valoare)

127 Este folositor să știți că următoarele state au emis primele mărci poștale astfel: 1840 Anglia; 1843, Elveția, Brazilia; 1846 SUA; 1849 Belgia, Franța; 1850 Spania; 1851 Austria, Canada, Danemarca; 1852 India, Luxemburg, Olanda; 1853 Chile, Portugalia; 1855 Noua Zeelandă, Norvegia, Suedia; 1856 Finlanda, Mexic; 1857 Rusia; 1858 Argentina, Romînia; 1859 Noua Caledonie; 1860 Polonia; 1861 Grecia, Italia; 1862 Costa Rica, Nicaragua; 1863 Turcia; 1865 Honduras; 1866 Egipt, Serbia; 1870 Paraguay; 1871 Japonia, Ungaria; 1872 Germania; 1873 Islanda; 1877 San Marino; 1878 China; 1879 Bulgaria; 1885 Monaco; 1912 Australia, Lichtenstein; 1913 Albania; 1918 Cehoslovacia; 1922 Irlanda; 1928 Andorra

129 Biliografie
Georges Olivier, Le timbre, valeur de placement
Edmond Rocard, Manuel de philateliste
Vaille I., L histoire de timbre postale
Dobîcina, Organizarea legăturilor poștale în URSS
C. Minescu, Istoria poștelor romîne
St. Bellanger, Trois ans en Europe et en Asie
N. Iorga, Drumuri vechi, 
Nestor Ureche, Căruța poștei
Anatole de Demidov, O călătorie în Principatele Române
P. Murea, Istoricul timbrelor poștale romîne

Oswald Durand, les timbres des Colonies francaises

„Mustul care fierbe” (GOGA 1927)

 Octavian Goga, Mustul care fierbe, pref. și notă bibl. T. Vârgolici, Scripta, București, 1992, 336 p.

Notă bibliografică
În ediția de față reproducem integral volumul Mustul care fierbe, apărut la București, în 1927, la Imprimeriile Statului. (...) Toate articolele și discursurile incluse în volum au fost publicate de O. Goga în revista „Țara noastră”, între 1922-1926. Precizăm că am respectat ordinea din volum, nu cronologia aparițiilor. (...)

Rostul scriitorului. Din conferința ținută la Teatrul Național din Cluj - 7 decembrie 1924
Cultul tinereții - 14 septembrie 1924
Ideea națională. Conferință ținută în fața studenților din Cluj - 16 decembrie 1923
Monumentul lui Mihai Eminescu. Cuvîntare ținută la Sîn Nicolaul Mare - 18 octombrie 1925
Vînt de primăvară - 18 februarie 1923
Spre alte orizonturi - 15 aprilie 1923
O nedreptate. Oprirea congresului studențesc - 12 august 1923
Un caz de conștiință - 28 septembrie 1924
După achitarea studenților - 13 aprilie 1924
O mare rușine - 22 noiembrie 1925
Violență și retorsiune - 25 decembrie 1925
Luați aminte! -31 mai 1925
Presa de negustori - 5 noiembrie 1922, semnat: Un vechi ziarist ardelean
Ca la Budapesta - 10 iunie 1923
Un nou tip pe orizont: Șabăs-goimul - 2 martie 1924
Protectorii de la București - 5 august 1923
O chestiune de familie - 28 octombrie 1923
O lecție - 30 decembrie 1923
Două simboluri - 24 iunie 1923
Cazul domnului Rosenthal - 21 octombrie 1924
Cu unul mai puțin - 9 martie 1924
Pînze de păianjeni - 5 octombrie 1924
Începe o bătălie mare... I - 6 decembrie 1925
Începe o bătălie mare... II - 13 decembrie 1925
Mustul care fierbe - 18 martie 1923
Granițele - 11 martie 1923
Povestea lui Ilie Muromets - 5 noiembrie 1922
Adunarea de la Alba-Iulia - 4 martie 1923
Vorbele mari - 25 martie 1923
Samsarii - 2 noiembrie 1924
Basarabia - 6 aprilie 1924
Cei care pleacă, - cei care vin... (fragmente) - 17 decembrie 1922
Tabla valorilor - 26 noiembrie 1922
Trei seri în Gara de Nord - 20 ianuarie 1924
Dreptatea de vînzare - 17 februarie 1924
După renunțarea principelui Carol - 10 ianuarie 1926
Gheorghe Coșbuc. Discurs de recepție rostit în ședința Academiei Române, la 30 mai 1920 - 3 iunie 1923
Un precursor al unității: Iosif Vulcan - 17 ianuarie 1926
Avram Iancu - 31 august 1924
La groapa lui Șaguna - 15 iulie 1923
Părintele Lucaci - 10 decembrie 1922
Un gazetar de legea veche - 13 iulie 1924
Badea Gheorghe - 6 mai 1923
Problema maghiară - 28 ianuarie 1923
Concepții minoritare - 25 februarie 1923
Propaganda de la Budapesta - 22 aprilie 1923
Patrioții de la Budapesta - 24 august 1924
Vecinii noștri sîrbi - 20 aprilie 1924
Pilda de la Belgrad - 26 iulie 1925
Apropierea minorității maghiare - 3 mai 1925
În Vinerea Patimilor - 8 aprilie 1923
Problema religioasă - 24 decembrie 1922
Răzvrătirea de la Cuibul cu barză -13 ianuarie 1924
Avem Patriarh - 8 noiembrie 1925
Încoronarea la Alba-Iulia - 15 octombrie 1922
Mobilizare morală -10 august 1924
Primejdia străinilor - 27 mai 1923
Fierbe în țară - 30 septembrie 1923
Orașele - 27 iulie 1924
La o răspîntie nouă - 19 august 1923
Cum se insultă țara - 5 iulie 1925
Procurorii umanității - 29 noiembrie 1925
Răspuns unor provocări - 4 mai 1924
Lecția lui Hindenburg - 10 mai 1925
Setea de autoritate - 4 ianuarie 1925
O fază nouă: ofensiva națională 3 ianuarie 1926
Supremul reazim: Armata - 11 octombrie 1925

„Literatura universală în revistele dobrogene” („TOMIS”)

Revelator - pentru modul în care s-a desfășurat viața științifică și artistică a Dobrogei pînă la eliberare - este numărul mare de publicații care au apărut în acestă parte a țării, la Constanța, ca și la Tulcea și Hîrșova. Revistele dobrogene, mai ales cele cu profil specializat, au un pronunțat caracter local, oferă o abundență de informații istorice, geografice, culturale. Studiindu-le am fost surprinși de stăruința cu care s- a pus la dispoziția publicului - prin traduceri, conferințe, comunicări - marea literatură universală.

Oprindu-ne în articolul de față la acest fapt, relevantă este constatarea că traducerile sînt risipite cu dărnicie atît în revistele literare (Ovidiu), cît și în publicațiile literar-științifice (Cultura, Analele Dobrogei) sau chiar ale unor cotidiane (Farul Constanța și Dobrogea Jună). Care este sfera de cuprindere a acestor traduceri?

Pe linia unor tradiții culturale, este amplu reprezentată literatura latină. Se traduce din Ovidiu - reluîndu-se elegiile III 3, III 9 și IV 10) - de către diverși autori, de unde și calitatea diferită. I-am menționa pe D. Stoicescu - colaborator la Analele Dobrogei și Dobrogea literară - și pe St. Bezdechi. Din Horațiu sînt selectate poeme celebre: oda Taliarhului, către Leuconoe, către Dellius. De reținut sînt limbajul cu iz autohton al unor tălmăcitori (Ioan Micu), evocînd sonorități din Șt. O. Iosif. Același Micu, clasicist de formație, sub un titlu bogat în sugestii, „Motive și traduceri din poeți antici”, încearcă o scurtă antologie: Publius Terentius Afer, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu, Seneca. (...)

Putem trage concluzii interesante dacă ne referim la autorii la care se apelează acum - parnasieni, simboliști - reprezentanții unor curente intrate pe panta declinului în Franța, curente ce își vor găsi expresia originală  la noi abia în preajma și după primul război mondial.

Din clasicii francezi întîlnim pe La Fontaine cu Țăranul de la Dunăre, tradus probabil din considerente patriotice, din romantism este ales V. Hugo ( Rugă, Un clasic, Dumnezeu, Napoleon II) - ale cărui poezii au fost tălmăcite de M. Rennert, Gr. Sălceanu - și Alfred de Vigny (Zăpada). Interesant să constatăm preferința categorică pentru Baudelaire. Ca titluri cităm poeme precum Pipa, Bufnițele, Omul și marea. Putem citi mult din Sully Prudhomme: Roua, Ochii, Iubire, Vasul zdrobit, Lebăda, În cumpăna.

Salsovia (pseudonimul lui C. Brătescu), convins prețuitor al pseudonimului Jose Maria de Heredia, dă excelente traduceri din el: Scoica (asemenea unei poezii blagiene), Moartea vulturului, Baia nimfelor, Fuga centaurilor și Pădurea de mărgean - o fascinantă imagine a lumilor colorate din adîncurile apelor. (...)

Dar cel care a izbutit să-i dea lui Heine în românește strălucirea originalului este Ion Bentoiu, profesor la liceul din Constanța, admirator al poetului german. Un cercetător avizat ca Touroutiu avea să spună despre Bentoiu că „... fără să avem conștiința unei exagerări, îl așezăm pe Bentoiu alături de cel mai iscusit traducător al lui Heine, Șt. O. Iosif („Heinrich Heine și heinismul în literatura română”, p. 111). Foarte solicitat a fost și Joseph von Eichendorff, sub semnătura constantă a lui M. Pricopie, ale cărui transpuneri se remarcă prin fluența versurilor și proprietatea expresiei. Procopie a tradus și Cîntecul clopotului de Schiller. Din acest reprezentant al liricii germane se mai publică Speranța (prelucrată în tinerețe și de Eminescu), Norocul, ca și unele strofe mai puțin semnificative. Șipentru că numele lui Schiller îl asociem cu cel al prietenului său de la Weimar, trebuie să amintim cu regret că Goethe este prezent cu o singură traducere, Harpistul, aparținînd  tot lui Procopie. (...)

„Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb”

Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb, trad. Th. Enescu (orig. spaniol sec. XV-XVI), st. introd. P. A. Georgescu, Artemis/Istorie și civilizație, Buurești, 1993, 358 p.

5 P. A. Georgescu: 1492, 1992 și speranța lumii
5 Problema columbiană
7 Descoperiri și acumulare
12 Triumful
18 Înfrîngerile
23 Consecințe
25 Nici legendă neagră, nici legendă albă
26 1992 și construcția Europei
29 1992: America Latină și dialectica speranței

33 Notă asupra ediției: Th. Enescu

35 Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb (prima călătorie)
35 Prolog
37 De la Palos la Canare
39 Pe marea necunoscută
42 Semne înșelătoare și proteste
44 Înșelăciunea cerului
48 Nouă dezamăgire și schimbare de drum
50 Pămînt! Pămînt!
53 Viața și obiceiurile indienilor
58 În căutarea aurului
64 Explorare
69 Descoperirea și recunoașterea Cubei
74 În căutarea Marelui Han
79 Grandioase planuri comerciale
87 Dezertarea lui Martin Alonso Pinzon
93 Penetrație pașnică
97 Descoperiri macabre
103 Debarcarea în insula Espaniola
108 Sperietoarea canibalilor
112 Un drum pînă la insula Broașței Țestoase
114 Întîlnire cu un cacic
118 O primire „regală” la bord
122 Bunătatea și inima largă a indienilor
127 Către regatul lui Guacanagari
131 Naufragiul caravelei Santa Maria
133 Exerciții militare și construirea unei fortărețe
137 Vești despre Pinta
140 Rămas bun lui Guacanagari și coloniștilor
144 Întoarcerea celor fugiți
151 Hartă cu indienii Cigayos
156 Spre Europa
160 Și aerul era plăcut „ca în aprilie în Castilia”
162 Nedumeririle piloților
165 Marea credință a navigatorilor în timpul unui uragan
169 Nina se salvează în Azore
171 Festa stîngace a portughezilor
174 Navigînd printre insule
175 Eliberarea prizonierilor și continuarea călătoriei
178 Ultima încercare și debarcarea în Portugalia
179 Marea navă de război a lui Bartolomeo Diaz
181 Convorbiri cu Joao II
182 Întoarcerea la Palos

185 Note referitoare la Jurnalul de bord (prima călătorie)

212 Scrisoarea lui Cristofor Columb către Luis de Santangel și Gabriel Sanchez
219 Note referitoare la Scrisoarea către Santangel și Sanchez

225 Scrisoarea întîi a lui Toscanelli

229 Descrierea celei de a doua călătorii
266 Note referitoare la a doua călătorie

269 Descrierea celei de a treia călătorii
298 Note referitoare la a treia călătorie

301 Scrisoarea lui Cristofor Columb trimisă de pe insula Jamaica regelui și reginei Spaniei

318 Note referitoare la scrisoarea de pe insula Jamaica

„Amalia” (MARMOL 1851)

Jose Marmol, Amalia, 3 vol., trad. M. Ilie (orig. span. 1851), pref. și tab. cron. A. Ionescu, Minerva/Biblioteca pentru toți 1358-60, București, 1990, 248 p. + 286 p. + 256 p.

cuprins vol. 1

V Prefață

XXIX Tabel cronologic

Prima parte
1 I.Trădare
20 II.Primele îngrijiri
40 III.Scrisorile
48 IV. Ora mesei
69 V.Maiorul Cuitino
77 VI.Victorica
88 VII.Cavalerul Juan Enrique de Mandevillo
105 VIII.Ivirea zorilor
109 IX.Îngerul sau demonul
120 X.Un agent al lui Daniel
136 XI.Unde apare omul cu baston de bambus
148 XII.Florencia și Daniel
161 XIII.Președintele Salomon

Partea a doua
172 I.Analiza Saenz de Ollabarieta
183 II.Cum o singură poartă are trei chei
194 III.De treizeci și două de ori douăzeci și patru
203 IV.Cinci sute de uncii
212 V.Trandafirul alb
226 VI.Douăzeci și patru
229 VII.Scene de la un bal

coperta 4: Cu romanul Amalia (1851), argentinianul J. M. inaugurează specia (în accepția modernă a termenului) în Lumea Nouă, în momentul de afirmare deplină a romantismului. (...) Amalia reprezintă o culme a romanului sentimental prorpiu-zis latino-american. Modelele europene pot fi recunoscute cu ușurință - Paul și Virginia, Atala și chiar Werther, dar, la fel cum se petrec lucrurile în cazul monumentelor baroce din America hispanică, dacă planul general e străin, elementele elaborării de detaliu sunt autohtone.
Andrei Ionescu

cuprins vol. 2

Partea a doua (continuare)
5 VIII.Daniel Bello
20 IX.Promisiuni ale închipuirii
27 X.Unde continuă scenele de la bal
35 XI.Scene de la masă
44 XII.După bal

Partea a treia

53 I.La Montevideo

57 II.Discuții

67 III.Continuarea celui anterior

86 IV.Indiscreții

91 V.Monolog pe mare

96 VI.Dona Maria Joseta Ezcurra

107 VII.Perechea.

116 VIII.Preambulul unei drame

125 IX.Primul act unei drame

136 X.O noapte albă

142 XI.Continuarea celui anterior

149 XII.Cum se citesc lucrurile care nu sunt scrise

161 XIII.Cum aflăm limpede că don Candido Rodriguez îi semănă lui don Manuel Rosas

167 XIV.Cei doi prieteni 

174 XV.Amalia în prezența poliției

184 XVI.Cu toții compromiși

Partea a patra

193 I.16 august

209 II.Guvernatorul delegat

222 III.Despre cum era și nu era don Felipe, guvernatorul-delegat

233 IV.Cum explica don Felipe Arana fenomenele de magnetism

244 V.Așa a fost

255 VI.Sora Marta del Rosario

261 VII.Cum don Candido se hotărî să emigreze și care au fost urmările primei lui încercări

270 VIII.Garda din Lujan și Santos Lugares

coperta 4: Adevărata cronică a tiraniei lui Rosas, Amalia de-abia de poate fi considerat un roman istoric - din moment ce faptele narate se află doar la un deceniu de momentul în care sînt oferite curiozității cititorului. Totuși, M. știe să le dea perspectivă, să creeze ambianță, pînă într-atît încît Amalia ne apare un tip intermediar între romanul istoric și cel politic, fiind, în orice caz, un excelent roman. (...) Fără îndoială, redactînd acest roman, M. s-a inspirat din Walter Scott și Chateaubriand. Dar influențele sînt fără importanță, din moment ce cititorul, în construcția romanescă, descoperă documentul de epocă. Și din acest punct de vedere, Amalia are o valoare inegalabilă. Fapte și personaje sînt reale: M. ni le prezintă fără să le deghizeze, în autenticitatea lor, spunîndu-le pe nume, ceea ce dă operei o amprentă realistă rareori atinsă de vreun scriitor.

Emiliano Diez-Echarri

Jose Maria Roca Franquesa

cuprins vol. 3

Partea a patra (continuare)

5 IX.Manuela Rosas

15 X.Continuarea celui anterior

22 XI.Cum începu pentru Daniel o aventură a lui Faublas

29 XII.Deșteptarea parohului Gaete

39 XIII.Casa singuratică”

48 XIV.Apariția

60 XV.Comandantul de zi

69 XVI.Continuarea celui anterior

76 XVII.Patrie, dragoste și prietenie

Partea a cincea

82 I.Septembrie

88 II.Santos Lugares

96 III.Un pahar de sînge

110 IV.Unde apare, ca întotdeauna, prietenul nostru, don Candido Rodriguez

121 V.Pilade supărat

131 VI.Contrabandistul de oameni

139 VII.Șeful patrulei

149 VIII.Baleniera

159 IX.Rondul federalist

169 X.Primăvara însîngerată

176 XI.Din patruzeci doar zece

185 XII.Legea foamei

193 XIII.Veșmîntul de mireasă

202 XIV.Azilul englez

212 XV.Mister Slade

221 XVI.Cum era don Candido Rodriguez rudă cu Cuitino

233 XVII.Orologiul sufletului

239 XVIII.Vălul miresei

245 XIX.Patul nupțial

254 Un fel de epilog

„Agonie și extaz” (STONE 1961)

Irving Stone, Agonie și extaz, 2 vol., trad. G. Dumitrescu & L. Dobrescu (orig. eng. 1961), Orizonturi, București, 1993, 382 p. + 414 p.

cuprins vol. 1
5 I.Atelierul
67 II.Grădina de sculptură
112 III.Palatul
202 IV.Fuga

296 V.Orașul
coperta 4: Michelangelo stă față în față cu ideea divină, în luptă cu simbolismul etern. Cînd ajunge la simbolul etern, cînd se simte pe margine abstracției ultime, pe marginea lui Dumnezeu, cuprins de spaimă la gîndul singurătății sale, face un efort deznădăjduit, și realizînd dintr-o dată cel mai înalt echilibru, introduce cu violență în formă neantul pe care l-a întrezărit. 

Elie Faure (1873-1937), istoric de artă francez

Cuprins vol. 2
5 VI.Uriașul
104 VII.Papa
202 VIII.Familia Medici
268 IX.Războiul
325 X.Iubirea
373 XI.Cupola
coperta 4: Privirea ne e străfulgerată de lumina unui asemenea geniu. Lui Michelangelo i se cuvin cuvintele pe care el însuși le rostea despre Dante: „Nu se va putea spune despre el tot ceea ce ar trebui să se spună” 

Eugen Delacroix (1798-1863), pictor romantic francez

Din oper alui A. P. Cehov (1886-1887)

A. P. Cehov, 3.Un roman cu un contrabas, Fericirea și alte povestiri (1886-1887), trad. O. Cazimir & N. Guma & X. Stroe, ed. S. Bălănescu, Univers, București, 1989, 821 p.

Cuprins

4 Notă explicativă la volumul III (S. B.)

6 Repere de istorie literară. Despre titluri, subtitluri și alte avertismente ale autorului (S. B.)

19 Martiri ai Anului Nou
22 Șampania. Gînduri după beția de Anul Nou
23 Măiestrie
28 O noapte în cimitir. Povestire de Crăciun
32 Concurs
33 Ghinion
35 Debutul. Povestire
41 La telefon
44 Copiii
49 Descoperire
53 Cel mai mare oraș
54 Durere
59 Zarvă
66 Cum au stat de vorbă un om beat și un drac treaz
68 Aniuta
72 Moartea unui actor
78 Un parastas
83 Un franțuz prost
86 Despre deșertăciune. Temă de predică pentru lăsata-secului
87 O persoană însemnată
90 Ivan Matveici
95 Vidma
106 Otrava
111 Poveste fără sfîrșit. Scenetă
119 O mică glumă
123 Agafia
132 De vorbă cu un diriginte de poștă
135 Lupul
142 La Paris!
147 Primăvara
152 Multă hîrtie (Documente de arhivă)
155 Coșmar
167 Cioroiul
169 Pe rîu. Tablouri de primăvară
175 Grișa
178 Iubirea
184 În noaptea sfîntă
194 Cucoanele
198 Senzații tari
203 Despre femei
205 Un bărbat cunoscut
208 Un om fericit
213 Consilierul
229 O zi la țară. Scenetă
235 La pension
238 În vilegiatură
243 De plictiseală. Roman de vilegiatură
248 Urîtul vieții
261 Un roman cu un contrabas
266 Spaime
272 Farmacista
277 Oameni de prisos
283 Un pas hotărîtor
287 Corista
292 Institutorul
299 Un oaspete buclucaș
305 Rara avis
306 Nenorocirea altuia
311 Tu și dumneavoastră. Scenetă
316 Soțul
320 Nenorocirea
332 Minte scurtă
336 Martirii
341 Un călător din clasa întîi
347 Talentul
351 Trîntorii
357 Un june-prim
362 Pe întuneric
367 O întîmplare banală
376 O personalitate luminoasă. Povestirea unui „idealist”
379 Limba lungă
382 Un fapt mărunt din viața de toate zilele
387 Oameni suciți
395 Ah. măseaua!
398 Răzbunare
 402 La tribunal
408 O propunere. Povestire pentru domnișoare
410 Un om ciudat
414 Rînduiala casei mele
416 Mocirlă
432 Locatarul
437 O noapte înfricoșătoare. Schiță
442 Calhas
447 Visuri
455 Ssst!...
458 La moară
464 Oameni de treabă
474 Un eveniment
479 Dramaturgul
481 Oratorul
484 Belea!...
488 O comandă
494 O operă de artă
498 Jubileul
504 Cine-i de vină?
508 La drum
523 Vanka
527 Ea era!
531 Supliciu de Anul Nou. Schiță despre inchiziția modernă
536 Șampania. Povestirea unui vîntură-lume
542 Gerul
548 Cerșetorul
553 Dușmanii
565 Neamțul cel cumsecade
569 Oameni neștiutori
573 Polinka
578 La beție
584 Din nebăgare de seamă
588 Verocika
600 Lăsata-secului
605 O ființă fără apărare
610 Fărădelege
615 Acasă
624 Lozul cîștigător
629 Devreme!
634 O întîlnire
646 Tifos exantematic
652 De-ale vieții valuri
655 În săptămîna patimilor
660 Primăvară. Scenă-monolog
662 Misterul
666 Scrisoarea
677 Cazacul
682 Șarpele boa și iepurele de casă
686 Criticul
691 O întîmplare. Povestirea unui surugiu
697 Judecătorul de instrucție
702 Provincialii
708 Volodea
719 Fericirea (Dedicată lui I. P. Polonski)
728 Vreme urîtă
733 Dramă
738 Primul ajutor
743 O aventură neplăcută

749 Note (S. B.)

„Ludovic al XV lea și Curtea sa” (DUMAS 1873 )

 Alexandre Dumas, Ludovic al XV lea și Curtea sa, trad. T. Popa-Mazilu (orig. fr. 1873), Cartea Românescă, 1989, 573 p.

Cuprins

Regența

5 I. Înmormîntarea regelui - Doamna de Maintenon - Prinții legitimi - Ducele d Orleans - Portretele ducelui și ducesei du Maine - Contele de Toulouse - Filip d Orleans și ducesa d Orleans - Copiii legitimi și bastarzii ducelui d Orleans

13 II. Saloanele domnului duce d Orleans în timpul ultimelor trei zile ale bolii lui Ludovic XIV - Prințul de Conti și soția asa, fosta domnișoară de Conde - Mama sa, fosta domnișoară de Blois - Pregătirile ducelui d Orleans pentru ședința Parlamentului- Prima cuvîntare a lui Ludovic XV - Reorganizarea guvernului - Onorurile aduse lui Ludovic XIV în străinătate

22 III. Regentul și familia sa - Doamna ducesă de Berry - Domnișoara de Chartres - Dominșoara de Valois - Ludovic d Orleans, duce de Chartres - Tinerele franțuzoaice.

29 IV. Miniștrii și consilierii din vremea regenței - Domnii de Villeroy, de Villars, d Uxelles, d Harcourt, de Tallard, ducele de Noailles, domnul de Torcy, abatele Dubois

39 V. Întoarcerea regelui la Tuilleries - Situația finanțelor - Se iau măsuri pentru a face față situației de moment - Law: sosirea lui la Paris: viața lui - Crearea Bănci de Conturi - Dubois pleacă în Anglia- Iacob III și fuga sa - Douglas - Doamna de l Hopital

49 VI. Luxembourg - Gărzile doamnei ducese de Berry - Domnul de Lauzun și nepotul său - Viața lui Filip II din clipa în care a devenit regent - Doamnele d Averne, de Sabran, de Phalaris, de Parabere - Brancas, Broglie, Canillac, Noce, Ravannes, Brisac - Mesele de la Palatul Regal - O privire asupra literaturii în epocă - Scriitorii -  Fontenelle, Le Sage, Destouches, Voltaire - Ludovic XV

53 VII. Lordul stairs - Dubois în Anglia - Tratatul triplei alianțe- Regele e încredințat ducelui d Orleans - Domnul de Richelieu -Domnișoara de Charolias - Balurile de la Operă - Țarul Petru cel Mare la Paris - Afacerea cu prinții recunoscuți de Ludovic XIV - Domnul d Argensson, cancelar

71 VIII. Iubitele lui d Argensson - Mustrările Parlamentului- Exilul - Dubois la Londra - Intrigi diplomatice - Diamantul - Încheierea tratatului - Alberoni și ducele de Vendome - Prințesa des Ursins - Complotul - Arestarea lui Porto-Carero - Trimiterea lui Cellamare în Franța - prezența de spirit a lui Richelieu - Întemnițarea conspiratorilor - Moartea lui Carol XII

88 IX. Franța și Spania - Avantajele Franței - Richelieu întemnițat la Bastilia - Retragerea doamnei de Berry la mănăstirea Filles-du-Calvaire - Durerea regentului - Fiica doamnei ducese de Berry - Moartea doamnei de Maintenon -Moartea părintelui Le Tellier - Sucesele Franței în Spania

94 X. Domnișoara de Chartres - Pricina retragerii sale - Law - Ducele de Bourbon - Richelieu iese din închisoare - Gentilomii bretoni - Concentrarea puterii în mîinile ducelui d Orleans - Alberoni - Regina Spaniei - Laura Piscatori - Dizgrațierea lui Alberoni - Exilul - Pacea generală - Montesquiou - Pontcalec, Montlouis, Talhouet și Couedic - Ciumă la Marsilia

108 XI. Călătoria domnișoarei de Valois - Interzicerea relativă  a Bulei Unigenitus - Ce era cu această Bulă - Dubois arhiepiscop - Misiunea domnului de Breteuil

116 XII. Situația finanțelor Franței după prăbușirea sistemului lui Law - Camera de Justiție - Vînzarea bunurilor lui Law - Dizgrațierea și moartea lui Argensson - Dubois ajunge cardial - Boala regelui - Helvetius- Primele tentative  de inoculare împotriva vărsatului - Făgăduieli de căsătorie între Ludovic XV și infanta Spaniei și între domnișoara de Montpensier și prințul Asturiei - Domnul de Saint-Simon, ambasador în Spania - Cartouche - Moartea lui

126 XIII. Schimb de prințese - Duhovnicii - Intrarea cardinalilor de Rohan și Dubois în Consiliul Regal - Regele părăsește Parisul și se mută la Versailles - Dubois, prim-ministru - Dubois și mareșalul de Villeroy - Arestarea mareșalului - Fuga și întoarcerea episcopului de Frejus, preceptorul regelui - Dubois academician - Moartea lui Marlboruogh - Moartea prințesei Platine - Cutremurul de pămînt din Portugalia

138 XIV. Majoratul regelui - Doamna de Prie - Doamna de Pleneuf - Domnul de Prie, ambasador la Torino - Întoarcerea sa - Dizgrațiera lui Le Blanc și a lui Belle Isle - Boala lui Dubois și moartea sa - Moartea regentului - Concluzii

Ludovic XV și curtea sa

146 I. Un cuvînt care ne va aminti de tînărul rege - Ce s-a petrecut la moartea domului duce d Orleans - Cum a fost numit prim-ministru domnul duce de Bourbon - Originea sa - Portretul fizic și moral - Doamna ducesă, mama domnului duce - Prinții - Domnul de Charolais - Regele - Eticheta lui Ludovic XV- Zvonuri jignitoare la adresa regelui - Sufletul lui Duchaffour

155 II. Curtea Spaniei - Filip V abdică în favoarea fiului său - Boala lui Ludovic XV - Hotărîrea pe care o ia domnul duce de Bourbon de a-l însura - Pețirea infantei - Doamna de Prie - Influența ei - Maria Leczinka - Căsătoria regelui - Mica intrigă a domnului de Bourbon și a doamnei de Prie împotriva domnului de Fleury - Căderea domului de Bourbon și a doamnei de Prie - Doamna de Prie trimisă în exil, unde și moare 

173 III. Episcopul de Frejus, ministru de stat - Liniște generală în Europa - Decese - Marele Prieur de Vendome - Voltaire și domnul de Rohan - Chabot - Doctorul Issez

190 IV. Întoarcerea ducelui de Richelieu - Moartea doamnei de Nesle, a mareșalului d Uxelles, a ducelui de Villeroy și a Adriennei Lecouvreur - Amănunte asupra acestei ultime morți - Revolta din Corsica - Nașterea ducelui d Anjou - Noutăți ecleziastice - Arestarea celor trei redactori - Abdicarea lui Victor Amedeu în favoarea fiului său - Povestea doamnei de Verrue - Victor Amedeu conspiră pentru a-și recuceri tronul- E arestat și închis în castelul Rivoli - Regele Prusiei poruncește să fie arestat fiul său - Ducele d Orleans se retrage din afaceri - Regele devine grădinar

207 V. Situația la Curte - Ludovic XV și regina- Domnișoarele de Charolais, de Clermont, de Sens- Contesa de Toulouse - Vînătorile de la Rambouillet și de la Satory - Domnul de Melun - La Peyronie și domnișoara de Charolais - Conduita lui Fleury - Se conspiră împotriva reginei - Toastul lui Ludovic XV - Neliniștea lui Fleury - Valeții de cameră ai regelui - Doamna de Mailly - Familia de Nesle - Regele îndrăgostit - Timiditatea sa. Greșeala reginei - Doamna de Mailly victorioasă - Portretul ei - Conciliul și Parlamentul- Domnul Herault, locotenentul Poliției

226 VI. Moartea lui Frederic-August al Poloniei - Declarația Dietei privind condițiile alegerii - Regele Ludovic XV îl susține pe Stanislas - Țarina și imperiul țin cu prințul August, fiul răposatului rege - Plecarea lui Stanislas - Deghizarea sa și călătoria sa - Stanislas est ales rege - O armată rusă se îndreaptă spre Varșovia - Stanislas se retrage la Danzig - Asediul Danzigului - Interesul Franței de avea în nord o putere împotriva Rusiei - Expediția domnului de Plelo - Fuga regelui Stanislas - Război împotriva imperiului - Planul de luptă al armatelor franceze - Berwick și Villars - Contele de Belle Isle, ducele de Noailles, cavalerul d Asfeld, contele de Saxa, regele Carol - Bătălia de la Guastalla - Cucerirea Neapolelui și Siciliei de către don Carlos - Starea armatei franceze la sfîrșitul anului 1735 - Pacea de la Viena - Remaniere europeană - Căsătoria ducelui de Richelieu - Nașterea ducelui de Fronsac - Alzire, Fiul risipitor, Legatul, Falsele confidențe

254 VII. Împăratul ia în stăpînire ducatele de Parma și Piacenza - Societatea intimă a regelui - Lemoine, Pigalle și Boucher înfrumusețează  castelul de la Choisi, cumpărat de rege - Dizgrațierea domnului de Chauvelis - Domnul de Maurepas - Surorile doamnei de Mailly- Doamnele de Vintimille și de Lauraguais - Funcția de gentilom a domnului de la Tremouille - Moartea doamnei de Vintimille

271 VIII. Moartea doamnei de Mazarin - Doamnele de La Tournelle și de Flavacourt - Alungarea lor din Palatul Mazarin - Hotârîrea doamnei de Flavacourt - Lectica - Domnul de Gesvres - Regele dă un apartament doamnei de Flavacourt - E căutată doamna de La Tournelle - Doamna de Flavacourt respinge avansurile regelui - Intrigă împotriva domnului d Agenois - Doamna de La Tournelle capitulează - Dizgrațierea doamnei de Mailly - Ultimele clipe ale domnului Fleury

283 IX. Ludovic XV declară că vrea să domnească singur - Ultimele onoruri aduse lui Fleury - Portretul regelui - Seniorii și doamnele - Condițiile puse regelui de doamna de La Tournelle - Situația în Europa - Izbucnirea războiului - Maria Tereza - Frederic II - Electorul de Bavaria - Mauriciu de Saxa - Războiul din Italia - Spaniolii - Englezii

294 X. Regele vrea să meargă la oaste - Maurepas, Richelieu și doamna de Chateauroux îl îndeamnă să se ducă - Plecarea regelui - Doamna de Chateauroux rămîne la Paris - Plecarea doamnei de Chateauroux și a surorii sale, doamna de Lauraguais - Prezența lor nedorită la atacul de la Ypres - Prințul Carol trece Rinul - Regele la Metz - Boala regelui - Contele de Clermont - Domnul de Richelieu și Ludovic XV - Triumful dușmanilor ducesei, care e îndepărtată de la Curte împreună cu sora sa - Regina - Delfinul - Domnul de Chatillon este dizgrațiat

310 XI. Capitularea de la Friburg - Înapoierea regelui la Paris - Doamna de Chateauroux îi scrie lui Richelieu - Culcarea reginei - Plimbarea nocturnă alui Ludovic XV. Regele se întîlnește cu doamna de Chateauroux - Dizgrațierea dușmanilor ducesei - Boala acesteia

316 XII. Însurătoarea Delfinului - Se căsătorește cu fata lui Filip V al Spaniei - Temerile domnului de Richelieu după moartea ducesei de Chateauroux - Tăcerea regelui - Ducele rămîne în grațiile suveranului său - Doamna de Flavacourt - Serbările date de orașul Paris - Balul, vînătoarea, deghizările - Talentul doamnei d Etioles - Masa din seara zilei de 22 aprilie - Reluarea ostilităților - Englezii și olandezii - Mauriciu de Saxa - Bătălia de la Fontenoy 

332 XIII. Expediția lui Carol Eduard în Scoția - Cei șapte oameni ai lui Moldart - Victoria de la Prestor Pans și Falkick - Deruta lui Culloden - Fuga pretendentului - Flora MacDonald - Prințul și briganzii - Devotamentul lui Roderick Mackensie  - Carol Eduard reușește să ajungă în Franța, de unde este expulzat - Se refugiază la Roma - Legătura lui cu doamna contesă de Albany - Ultimii ani vieții sale - Contele de Bonneval, cavalerul de Belle Isle, monsenoirul de Vintimille

341 XIV. Familia regală - Choissy și Trianon - Eticheta de la Curte - Societatea reginei - Mesele - Bucătarul regelui  - Delfinul și copilări acestuia - Domnul de Fleury - Însurătoarea Delfinului - Doamna de Pompadour - Averea marchizei - Serbările doamnei de Pompadour

353 XV. Încurcături financiare - Domnul de Maurepas este înlocuit cu domnul de Bouille - Plîngerile nobilimii, ale clerului și ale statelor din provincie - Exilul gentilomilor - Nemulțumirile poporului - Ordinele împotriva cerșetorilor și vagabonzilor - Răzmerița - Planul de fortificare a Parisului - „Drumul revoltei” - Domnul de Charolais  - Măritișul doamnei de Bouffers cu domnul de Luxembourg - Nobilimea militară - Moartea lui Mauriciu de Saxa - Înființarea Școlii Militare - Nașterea ducelui de Burgogne - Marchziul de Marigny 

374 XVI. Anglia și Franța, ruptura dintre ele - Washington - Atacarea vaselor franceze de către vasele engleze - Declarația de război - Planurile Angliei - Cucerirea insulei Minorca de către Richelieu - Maria Tereza și doamna de Pompadour - Tratatul dintre Anglia și Prusia - Alianța Franței cu Austria

387 XVII. Consiliul - Comisia mixtă - Condamnarea episcopului d Orleans - Deschiderea adunării clerului - Nașterea contelui de Provence - Demisia consilierilor - Teama de tulburări - Scrisori insultătoare la adresa doamnei de Pompadour - Amenințări la adresa regelui - Arestarea lui Damiens - Damiens la Paris - Supliciul - Dizgrațierea domnilor d Argensson și de Machault -. Domnul de Rouille îl înlocuiește pe domnul de Bernis - Moartea lui Fontenelle 

394 XVIII. Politica Angliei - Tratatul cu Rusia - Cele patru mari puteri - Războiul împotriva regelui Prusiei - Înfrîngerea saxonilor - Aliații Franței - Suedia în coaliție - Neapole și Spania - Canada - Voltaire la Frederic - Tratatul din Paris - O privire asupra Angliei

407 XIX. Domnul de Bernis - Doamna de Pompadour e nemulțumită - Purtarea domnului de Stainville - Choiseul și cardinalul de Bernis - Domnul de Choiseul e făcut duce. Domnul de Bernis este exilat - Doamna de Pompadour la regină - Sciziunea dintre iezuiți - Exilul Delfinului la Meduon - Petru III - Caterina II

416 XXI. Delfinul - Ultimele sale clipe - Delfina - Domnul de Choiseul și temerile sale - Făgăduielile lui Ludovic XV - Delfina îl favorizează pe domnul d Aguillon - Ceașca de ciocolată din 1 februarie - Delfina îi spune regelui că a fost otrăvită - Moartea Delfinei - Tulburarea lui Ludovic XV - Apropierea lui de regină - Stanislas moare ars - Lorena e alipită Franței - Moartea reginei - Domnii de Choiseul și d Aigullon

433 XXII. Eșafodul - Ludovic XV - Cîteva cuvinte despre doamna de Pompadour - Contele de Lally Tollendal, originea și avansarea sa - Este numit guvernator în India - Dezastrul - Flota franceză e învinsă - Revolta armatei - Lally ajunge la Bastilia - Începerea procesului - Atitudinea lui Lally - Condamnarea lui la moarte - Fiul contelui de Lally - Doamna de Heuze și domnișoara de Dillon

443 XXIII. Genova și Corsica - Tratatul de la Compiegne - Lupta contra Franței - Domnul de Chauvelin în Corsica - Nașterea lui Napoleon Bonaparte la Ajaccio - Doamna de Barry - Domnul de Lauzun, îndepărtarea și întoarcerea acestuia - Pactul dintre Lauzun și domnișoara Lange - Domnul de Choiseul și domnișoara Lange - Domnii de Richelieu și d Aguillon - Domnișoara Lange care îi place regelui și pe care acesta  o mărită cu domnul de Barry - Prezentarea ei la Curte - Regele Danemarcei la Paris - Negocierile privind căsătoria Delfinului - Casa de Austria - Maria Antoaneta: educația arhiducesei - Sosirea Delfinei în Franța

455 XXIV. Maria Antoaneta, rivala doamnei du Barry - Coaforul Leonard - Căsătoria ducelui d Orleans cu doamna de Montesson - Ducele d Aguillon îi bate pe englezi la Saint Cast - Intrigi - Coaliția împotriva ducelui de Choiseul - Portretul lui Carol I - „Verișoara” doamnei du Barry - Favorita și portocalele - Exilul domnilor de Grammont și de Praslin - Portretul domnului de Choiseul făcut de Ludovic XVI 

470 XXV. Politica ducelui d Aguillon - Memoriile Delfinului, fiului Ludovic XV, îi slujesc acestuia de ghid - Dificultatea de a urma planul propus față de Austria - Domnul de Vergennes la Stockholm - Împărțirea Poloniei - Memoriul pe care ducele d Aguillon îl înmînează regelui 

477 XXVI. Bătrînețea lui Ludovic XV - Moartea îi dă tîrcoale și seceră în jurul său - Mareșalul d Armentiere - Moartea domnului de Chauvelin - Călătoriile regelui - Doamna du Barry - Domnul de Fronsac, o răpire, un incendiu și un viol - Poetul Gilbert, marchizul de Sade, Gluck și Piccini - Temerile regelui - Morți subite - Vărsatul de vînt - Doamna du Barry pleacă, apoi se întoarce - Ultima ei întrevedere cu regele: ultimule momente ale acestuia - Moartea lui Ludovic XV

491 XXVII. Privire retrospectivă - Situația Europei la moartea lui Ludovic XV - Familia Mariei Tereza - George III; nebunia sa - Ecaterina II - Semiramida Nordului, cuceririle și călătoriile sale - Frederic II - Politica și moartea sa - Gustav III - Mustafa III - Decăderea Imperiului Otoman - Nepoții lui Ludovic XV

502 XXVIII. Politica Franței între 1610 și 1754 - Doborîrea Austriei - Planurile lui Filip II - Henric III. Henric IV - Conduita Mariei de Medicis - Ludovic XIV și Ludovic XV - Împărăteasa Maria Tereza - Maria Antoaneta - Napoleon - Starea morală a Franței - Regalitatea, nobilimea, curtenii - Doamnele de Grammont, de Tencin, doamna Adelaide - Domnii de Brissac, de Richelieu, de Noailles - Căsătoriile nobililor - Clerul - Domnișoarele de Raucourt, Duthe, La Guerre, Granville - Literatura

513 XXIX. Filozofii

523 Anexă

Românii din momarhia Habsburgică în 1868-1872 (IORGA 1915)

 Nicolae Iorga, Istoria Romînilor din Ardeal și Ungaria, II. De la mișcarea lui Horea pînă astăzi, Lecții ținute la Universitatea București, Editura Casei Școalelor, București, 1915.

XVIII. Agonia activismului (1868-1872)

(...)

Pasivitatea  a accentuat încă această deosebire,  a ajutat-o să se manifeste public. Căci motivul pasivității nu era un motiv general romînesc, ci un motiv particular, teritorial. Analizarea celor dintîi propuneri în cele dintîi adunări care s-au ținut în vederea declarației de pasivitate arată foarte limpede acest lucru. Ardealul protest împotriva dezbinării samavolnice care îi răpise autonomia, fără să ție seamă că restabilirea acestei autonomii ar putea să aducă sfâșierea unității bisericești realizate - de unde și răceala lui Șaguna față de aceste tendințe. În acest sens se pronunță ardelenii de la Miercurea, de la Inidoara. În părțile ungurești nici nu se vorbește însă de proclamarea pasivității. Se arată toate durerile, toate călcările de drept, toate denegările de justiție constituționale,  - acestea da, și acolo dar, în ceea ce privește schimbarea liniei de conduită, a atitudinii politice, ca sistem față de alegeri și față de reprezintare în Parlament, în părțile bănățene și ungurești nu este vorba de așa ceva. Făcînd declarații foarte frumoase ca aceasta: „Romînii locuiesc de peste șaptesprece secole pe acest pămînt; în noi este viață, noi voim să trăim ca romîni”, ei credeau că pot înrîuri asupra deciziilor luate în adunări parlamentare unde erau în foarte slabă minoritate. Este vrednică de ținut în samă, scrisoarea de atunci a lui Alexandru Mocioni, care avea o mare influență în părțile unde se întindea activitatea lui. În ea se cere alcătuirea unui partid ,sau, cum se întrebuința atunci terminul la feminin „unei partide politice națională-democratică”. Ar avea de scop smulgerea prin activitatea parlamentară și pe toate căile legale - acesta este un termin care se întîlnește în orice manifestare a poporului romîn în timpurile acestea - în marginile strictului ideal național, a drepturilor elementare pentru națiune. Și se enunțau cu acest prilej principii atît de sănătoase ca acesta: „Numai națiunea care știe să lupte pentru libertatea sa o va poseda, întreagă”.

Totuși, la 14 ianuar 1869, membrii adunări din Miercurea hotărîseră încetarea trimiterii de deputați din partea romînilor într-o dietă în care erau convinși că nu vor putea face nimic prin acești reprezintanți ai lor, deoarece punctul de vedere ce li se opunea era un punct de vedere negativ, de intransigență desăvîrșită și eternă, lăsîndu-se în același timp romînilor de dincolo, din țara Ungurească, și dreptul și datoria de trimite astfel de reprezintanți. Din considerație numai pentru Împărat se vor respecta legile cele noi. La Inidoara, în aceeași zi, la Solnoc, înainte, se luară deciziuni la fel ca aceasta.

Forțe din cele mai însemnate ale romînilor se înlăturară prin aceasta dintre conducătorii unei lupte care continuă totuși, fără să se vadă caracterul ei teritorial, prin forțe politice de o calitate și experiență inferioară. În dietă după aceasta nu s-a mai auzit Ilie Măcelaru, un om și jumătate, stăpîn pe cercul lui de la Miercurea, care vorbea liniștit, deschis, fără frică, înaintea oricui. Nu mai pomenim pe reprezintanții superiori ai clerului care, din momentul acesta, raliindu-se și ei la pasivitate, deși n-au luat parte la adunările care au decretat-o - Șaguna era în perioada de amorțire nemulțămită cu invazia lipsită de respect și de înțelepciune a elementului laic (moare la 16 iunie 1873), iar Ioan Vancea de Buteasa, noul arhiereu blăjean, se consacra unei opere de organizare, cerută și de organizarea Bisericii rivale - nu și-au mai ridicat glasul în adunările în care deputații Banatului, și părțile ungurești vorbeau de deosebite chestiuni.

O retragere în masă a unei părți din fruntașii unui popor se poate la cine știe la ce națiune mare, înaintată în cultură, deprinsă cu luptele politice, la o națiune ce are de unde lăsa și totuși să rămîie. Dar era un fundamental neajuns în situația romînilor dacă o parte din puținii fruntași pe care îi aveau, și mai ales din puținii oameni care erau deprinși cu viața publică, care fuseseră în funcțiuni de stat, care cunoșteau legile, dispăreau de la suprafața politică.

Dar, în sine, era bun activismul sau era bun pasivismul? Argumentele pe care le-am adus acum zece ani, în Sămănătorul, le repet și acuma, căci tot ce s-a întîmplat pe urmă n-a făcut decît să întărească părerea mea. Noi n-avem puteri destule ca să ducem în același timp lupta economică, culturală și politică. Și, atunci cînd trebuie să alegem între el - și trebuie să alegem - ce se cuvine să avem în vedere mai întîi? Natural că aceea ce privește viața noastă culturală și economică, înainte de toate. Să fim un popor luminat, bogat, unitar prin conștiință - fiindcă acolo nu este vorba, ca la noi, în România, de o activitate politică între ai tăi, ci este vorba de o activitate politică pentru ai tăi și între ceilalți, în fața celorlalți, care sunt contrarii poporului tău.  Este o deosebire esențială.

Și mai este un lucru. O luptă politică este o acțiune chibzuită pe baza unei puteri bine calculate și în vederea unui scop bine determinat

(...)

„Forsyte saga” (GALSWORTY 1906, 1920, 1921)

John Galsworthy, Forsyte Saga, 3 vol., trad. H. Y. Stahl (orig. eng. 1906, 1918, 1920, 1920, 1921), Litera, București, 1991, 360 p. +394 p. + 338 p.

Cuprins vol. 1 Bogătașul (1906)

Partea întîi
11 I. Acasă la bătrînul Jolyon
31 II. Bătrînul Jolyon se duce la operă
48 III. Masă la Swithin 
64 IV. Soames plănuiește să-și clădească o casă
75 V. Căsnicia unui Forsyte
83 VI. James intră în acțiune
93 VII. Mica greșeală a bătrînului Jolyon
102 VIII. Planurile casei
112 IX. Moartea Mătușii Ann

Partea a doua
122 I. Casa se ridică
131 II. June petrece
139 III. Plimbare cu Swithin
151 IV. James merge să vadă cu proprii săi ochi
163 V. Soames și Bosinney în corespondență
180 VI. Bătrînul Jolyon are o întîlnire în Grădina Zoologică
187 VII. O după-amiază la Timothy
202 VIII. Bal la Roger
212 IX. Seară la Richmond
225 X. Diagnosticul unui Forsyte
235 XI. Bosinney și Soames
241 XII. June face cîteva vizite
251 XIII. Terminarea casei 
260 XIV. Soames stă pe trepte

Partea a treia
265 I. Mărturia doamnei MacAnder
278 II. Noaptea în parc
283 III. Întîlnire în Grădina Botanică
299 IV. Călătorie în infern
311 V. Procesul
321 VI. Soames aduce vestea
334 VII. Victoria lui June
342 VIII. Plecarea lui Bosinney
352 IX. Întoarcerea lui Irene

Cuprins vol. 2 Încătușați de lege (1920)

5 Interludiu: Vara tîrzie a unui Forsyte (1918)

Partea întîi
67 I. La Timothy
78 II. Pleacă un „om de lume”
92 III. Soames de pregătește să ia măsuri
99 IV. Soho
107 V. James are viziuni
114 VI. La tînărul Jolyon - care nu mai era tînăr - acasă
125 VII. Mînzul și mînza
131 VIII. Jolyon își îndeplinește misiunea
139 IX. Val află vestea
149 X. Soames își face planuri de viitor
154 XI. Și se întoarce în trecut
160 XII. La „Bursa Forsyte”
173 XIII. Jolyon își dă seama de situația lui
180 XIV. Soames descoperă ceea ce vrea

Partea a doua

184 I. A treia generație

195 II. Soames face o încercare 

206 III. Vizită la Irene

214 IV. Drumuri pe care un Forsyte se teme să pășească

223 V. Jollly în calitate de judecător

233 VI. Jolyon la răscruce

239 VII. Dartie contra Dartie

251 VIII. Provocarea 

257 IX. Masă la James

265 X. Moartea cîinelui Balthazar

270 XI. Timothy face obiecții

278 XII. Urmărirea continuă

285 XIII. „Iată-ne din nou împreună!”

297 XIV. O seară stranie

Partea a treia 

300 I. Soames la Paris

308 II. În pînza de păianjen

313 III. Richmond Park

321 IV. Pe celălalt mal

323 V. Soames trece la fapte

327 VI. O zi de vară

335 VII. O noapte de vară

339 VIII. James în așteptare

344 IX. Soames scapă din pînza de păianjen

354 X. Sfîrșit de veac

366 XI. Așteptare

374 XII. Se naște un Forsyte

382 XIII. James află vestea

387 XIV. A lui

cuprins vol. 3 De închiriat (1921)

7 Interludiu: Deșteptare (1920)

Partea întîi 

35 I. Întîlnire

54 II. Fleur Forsyte e „fină”

62 III. La Robin Hill

71 IV. Mausoleul

82 V. În patrie

92 VI. Jon

98 VII. Fleur

105 VIII. Idilă pe iarbă

110 IX. Goya

123 X. Trio

130 XI. Duet

137 XII. Capriciu

Partea a doua

148 I. Mamă și fiu

154 II. Tați și fiice

171 III. Întîlniri

182 IV. În Green Street

189 V.  Afacerile familiei Forsyte

198 VI. Viața intimă a lui Soames 

210 VII. June intervine

216 VIII. Cu inima-n dinți

223 IX. Gaz peste foc

232 X. Hotărîre

237 XI. Timothy face profeții

182

Partea a treia

250 I. Apariția bătrînului Jolyon

260 II. Mărturisire

267 III. Irene!

272 IV. Soames meditează

280 V. Ideea fixă

285 VI. Deznădejde

294 VII. Misiune

303 VIII. Melodia tristă

309 IX. Sub stejar

312 X. Nunta lui Fleur

323 XI. Ultimul dintre bătrînii Forsyte

„Saloanele gotice” (STRINDBERG 1904)

 August Strindberg, Saloanele gotice, trad. C. Papadopol (orig. suedez 1904), Marc, București, 239 p.

Cuprins
5 1.Saloanele gotice
16 2.Revoluția de palat
22 3.Cei din Storo
36 4.Redactorul
52 5.Regele Lear și părintele
61 6.O situație neclară
68 7.Clasa productivă
80 8.Anii nouăzeci (Fin de siecle)
87 9.Esther
108 10.În fața consistoriului
124 11.Noul redactor
130 12.Doctorul Borg
138 13.Doamna Brita la Storo
158 14.Lezmaiestate
172 15.În pivnița operei
177 16.La morți
187 17.Sărbătoarea împăcării
203 18.Noaptea de revelion
232 Note

„Salonul roșu” (STRINDBERG 1879)

 August Strindberg, Salonul roșu, trad. C. Papadopol (orig. suedez 1879), Marc, București, 1991, 286 p.

Cuprins
3 „Rien n est si desagreable que d etre pendu obscurement” Voltaire
5 1.Stockholmul în perspectivă descendentă
17 2.Între frați
25 3.Coloriștii din Lill-Jans
37 4.Stăpîni și cîini
55 5.La editor
65 6.Salonul roșu
79 7.Urmașii lui Isus
86 8.Sărmana patrie
97 9.Înscrisuri
102 10.Societatea anonimă a ziarului Capa Gri
112 11.Oameni fericiți
121 12.Societatea de asigurări maritime Triton
130 13.Hotărîrile Providenței
139 14.Absint 
152 15.Societatea anonimă teatrală Phoenix
163 16.În munți Albi
176 17.Natura
179 18.Nihilism
189 19.De la cimitirul nou la cîrciuma Norrbacka
200 20.Pe altar
205 21.Un suflet peste bord
211 22.Vremuri grele
217 23.Audiențe
224 24.Despre Suedia
241 25.Ultimul jeton
258 26.Corespondență
266 27.Convalescența
270 28.De dincolo de mormînt
279 29.Recapitulare

Scrieri ale lui Constantin Negruzzi (1808 jud. Iași - 1868 Iași)

Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul, antologie, postfață și bibliografie I. D. Bălan, Minerva/Arcade, București, 1979, 187 p.

Cuprins

Amintiri de Junețe
7 Cum am învățat românește - „Curier de ambe sexele” 1838
16 Zoe - „Curier de ambe sexele” 1837
32 O alergare de cai (Ckayka) - „Dacia literară” 1840 (I. O alergare de cai; II. Olga; III. Tristeță; IV. Cîteva răvașe; 
60 Toderică (poveste) - „ Foaie științifică și literară” 1844

Fragmente istorice
73 Aprodul Purice (1486) - „Albina” 1837
89 Alexandru Lăpușneanul (1564-1569) - „Dacia literară” 1840
113 Sobieski și românii (1686) - „Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845”
120 Cîntec vechi -„ Foaie pentru minte, inimă și literatură” 1843

Negru pe alb (Scrisori la un prieten)

127 Scrisoarea IV (Un poet necunoscut) 1838

132 Scrisoarea VII (Calipso) 1839

135 Scrisoarea IX (Fiziologia provințialului) 1840

139 Scrisoarea XII (Păcală și Tîndală) 1842

146 Scrisoarea XIX (Ochire retrospectivă) 1845

155 Cîntece populare a Moldaviei - „Dacia literară” 1840

165 Postfață

183 Bibliografie selectivă (I. Ediții; II. Referințe critice)

„Lev Tolstoi” (ȘKLOVSKI 1963)

 Viktor Șklovski, Lev Tolstoi, trad. (orig. rus 1963), Eminescu/Clepsidra/32, București, 1986, 655 p.

Cuprins

Partea I
5 Despre divanul cel verde, care a fost tapițat apoi cu mușama neagră
7 Despre acea aripă a casei pe care Sofia Andreevna a tot construit-o timp de cincizeci de ani
10 Despre parc, rămășiță a pădurii
12 Primele amintiri
16 Rădăcinile în trecut
19 Un prînz în casa cea mare
25 Fumul de la Ociakov
27 Muntele lui Fanfaron
31 Dormitorul bunicii
32 Versurile
35 Cum a fost cumpărată moșia Pirogovo
38 La Moscova
42 Orfanii
43 Moartea bătrînei Gorciakova
48 Biserica Mîntuitorului
49 Tutorii cei noi
53 Din nou despre Kazan și Universitatea din Kazan
61 Ani de analiză și stabilire de reguli
71 Tolstoi citește
74 La conac
78 Tolstoi se gîndește să se apuce de scris și începe să scrie
87 Drumul spre Caucaz
92 Munții
95 Stanița Starogladikovskaia. Deziluzii, utopii, vînătoare
105 Starîi Turt. Miserbiev. Prințul Bariatinski
110 Drumul spre Tiflis și primele impresii
112 Demersuri pentru a obține o slujbă
117 Durerile și bucuriile de la Starogladikovskaia
121 În ajunul succesului

Partea II
130 Copilăria
141 Fugarul
144 Despre un tînăr ofițer din armata operativă și despre țarul Nikolai I
154 Sevastopolul în decembrie
158 Sevastopolul în  mai
169 Sevastopolul în august 1855
176 După ce bubuiturile de tun au încetat
189 Tolstoi vizitează locurile în care au trăit Rousseau și eroii lui
201 Încercarea de a afla fericirea în viața de familie
205 Îndoielile în dragoste ale lui Tolstoi
208 În străinătate
215 În vizită la Herzen
220 Înflorirea școlii de la Iasnaia Poliana
230 Cearta lu Turgheniev cu Tolsyoi
235 Vara lui 1862: I. Plecarea la Samara; II. Stepele bașkire
238 Lichidarea școlii de la Iasnaia Poliana
248 Cazacii
255 Căsătoria cu o domnișoară din societate
266 Diavolul
271 Idila
278 Holstomer

Partea III
285 Compoziția romanului Război și pace. Universul său uman.
292 Despre prototipuri
297 Despre ideile și căutările lui Tolstoi
304 Elevii școlii de la Iasnaia Poliana, Platon Karataev și Nikolai Rostov
311 Sora Sofiei Andreevna
318 Certuri, recunoașterea meritelor, cumpărături și groaza de la Arzamas
326 Abecedarul
332 Din nou în gubernia Samara
335 Încotro plutim?
341 Anna Karenina
352 Portretul
363 Elaborarea romanului
372 Arhitectonica romanului
379 Cîteva cuvinte despre Tolstoi și religie
386 De ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie
395 Familile din jurul Annei Karenina și a casei autorului  ei
398 Desene pe geamuri
403 Drumurile de lîngă Iasnaia Poliana
406 O temă cu ramificații

Partea IV
415 1861 - an de cotitură
428 Media
431 Căutarea unei case de locuit și căutarea sensului vieții
435 Tolstoi și Slutaev
441 Soții
445 Dragostea de mamă sau victoria plugarului
450 În Fundacul Hamovniki
458 V. G. Certkov
464 Povestirile populare
469 Despre iubire și moartea iubirii
472 Cum s-a născut o carte
477 Tolstoi caută sprijin la Herzen
479 Eseul Ce e de făcut? și nuvela Moartea lui Ivan Ilici
488 Postfața
490 Povestea de dragoste a Sofiei Andreevna
493 Lupta împotriva banului
496 Sofia Andreevna în audiență la țarul Aleksandr III
506 Împărțirea pămîntului. Renunțarea la proprietatea literară
514 Foametea: I. Îndoielile lui Tolstoi; II. Hotărîrea Sofiei Andreevna. Faptele și munca lui Tolstoi; III. Îndoielile guvernului

Partea V
524 Învierea: I. Planul romanului; II. Schimbarea planului inițial; III. Ce a văzut Tolstoi analizînd-o pe Katiușa
534 Despre duhobori și despre romanul Învierea
540 Început de veac
561 Hagi-Murad
570 Revoluția: I. Începutul timpurilor noi; II. Lev Nikolaevici trăia în trecut; III. Războiul; IV. Anul 1905; V. Tolstoiștii
581 Țăranii ruși și Nu mai pot tăcea!
586 Lev Tolstoi, oglindă a revoluției ruse
590 Despre jurnalul de însemnări și despre scrisori. Un fel de preambul la ultimele capitole ale cărții
599 Toamna lui 1909. Moscova - Krekșino - Moscova
606 Iarna, primăvara și vara anului 1910
610 Testamentul a fost încheiat
613 Toamna. Iasnaia Poliana
623 Plecarea lui Tolstoi
626 Scrisori din Iasnaia Poliana
631 Tolstoi își continuă drumul
635 Din nou pe drum
641 Înapoi la Iasnaia Poliana
645 Privire retrospectivă
647 După moartea lui Tolstoi

Românii din monarhia Habsburgilor după 1867 (IORGA 1915)

 Nicolae Iorga, Istoria Romînilor din Ardeal și Ungaria, II. De la mișcarea lui Horea pînă astăzi, Lecții ținute la Universitatea București, Editura Casa Școalelor, București, 1915

XVI: Dualismul austro-ungar și romînii

(240) (...)
La reluarea ședințelor dietei, nici un cuvînt despre noile sacrificii de sînge făcute pentru Împărat, despre marele rol de vitejie pe care l-au avut romînii în război, și mai ales nici o încercare de a fixa deosebirea între atitudinea morală pe care au avut-o în războiul de la 1866 ungurii și atitudinea morală pe care au avut-o romînii. Nimic decît obișnuitele teorii de metafizică politică. Cînd ungurii urlau în Dietă:„ Nu recunoaștem pe Împărat!”- s-a strigat, este în protocol - romînii urmau, cu puțin mai mare siguranță de sine, discuțiunea cu privire la „naționalitatea politică” și „naționalitatea genetică”, la „drepturi inarticulate” și „drepturi nearticulate” ș.a.m.d. Nici o scenă de mare pasiune măcar... și erau datori, absolut datori cu scena aceasta de mare pasiune, tumultoasă, teribilă. Nu pierde un popor toată baza sa constituțională, cum erau s-o piardă ai noștri la 1867, dizolvîndu-se dietele din Sibiu și Cluj și anulîndu-se toată opera lor, fără o protestare menită să rămăie în istoria nedreptăților. Babeș și Gozsdu au încercat doar o modestă opoziție, propunînd, de pildă, ca în loc de „națiune maghiară” să se zică „patria noastră”, cînd era vorba de a cere Împăratului restituirea „libertăților”. În discuția provocată de această propunere limpede, a vorbit Alexandru Mocioni. A început și el cu declarația că își rezervă dreptul de a vorbi altă dată românește și, dacă vorbește ungurește acuma, o face numai din motive de oportunitate. În ce privește teoria, el zicea: „țin ca lucru necorect, după modesta mea părere, ca complexul acestei națiuni să poarte numele genetic al unei națiuni aflătoare în minoritate”. Și atunci obiectă Aloisiu Vlad  că discuția aceasta samănă cu aceea care se făcea la 1453 în Constantinopolul asediat de turci, cu privirea la unirea cu Roma, ca și cum romînilor li s-ar fi putut aduce această critică.
Declarații mai energice vin iarăși din partea lui Hodoș. Se adusese înainte, cu aceeași nedibăcie ca astăzi, chestia ungurilor din județele Bacău și Roman. Sunt acolo, se zicea, vreo 80.000 de maghiari, ce ar fi dacă ar cere și ei o unitate cu ai lor din Patrie! „ Dacă am cere în Parlamentul din București pentru ungurii noștri din Romînia ce cereți dvoastră pentru romînii de aici, ce s-ar face?” Și atunci Hodoș observă: „aceia sunt <adventitii>, pe cînd noi suntem băștinași”. Și dacă ar veni ungurii cu aceste pretenții? - Eu le-aș susținea și acolo!

(241)

În momentul acesta, între discuțiile preliminare, între acordarea Ungariei reconstituite de către Împărat , între numirea, la 18 februar 1867, a lui Andrassy Gyula ca prim-ministru al Ungariei, între pregătirile pentru încoronarea din 8 iunie, veni petiția cu cele 1493 de iscălituri de „alegători romîni” cerînd unele lucruri mari în numele unei „nații oțelite”... Și Francisc-Iosif răspundea scurt acestor oameni, care stăteau și în afară de ierarhia bisericească și în afară de reprezintanța parlamentară: „Contez pe credința dv și în viitor, iar dorințele și cerințele romînilor le voi considera” (decembre 1866).
Iar, peste trei luni, cînd Ilie Măcelariu, la 7 mart 1867, citește cele dintîi și cel din urmă cuvinte romînești care s-au auzit într-un Parlament al Ungariei unificate: „Onorată cameră...”, a fost un urlet extraordinar! „La ordine! Unde este prezidentul?” Prezidentul a intervenit și a spus că nu este admis să se vorbească în limba romînească, fiindcă există în acest sens un articol de lege. S-a dovedit însă că acest articol nu există, și a trebuit o ordonanță a Împăratului care să răpească dreptul de a vorbi în limba romînească în Parlamentul de la Pesta.

„Fără întrebuințarea limbii materne, patria și naționalitatea sunt numai o iluzie”, declara, atunci, adînc mișcat, în ungurește, oratorul.
Cînd apoi s-a ridicat să vorbească un altul, Andrei Medan, l-au întîmpinat cu „Jos”. Cînd s-au pomenti de anumit emăsuri din 1848, s-a întrebat ironic: „Unde? La Blaj?” Totuși Alexandru Roman, intervenind în favoarea lui Șuluț, pe care era vorba să-l destituie pe jumătate, dîndu-i coadjutor, a amintit curagios, și de jertfa celor 40.000 de romîni care căzuseră la 1848.
S-a vorbit chiar și de Horea. Nu mai știu cine făcuse aluzie la numele blăstămat al celui tras pe roată, și un deputat romîn s-a sculat pentru a spune, rece, că este o mare deosebire între Horea și cutare din partea ungurilor de la 1848, fiindcă Horea a luptat pentru dreptate: Dacă vreți exemple de cruzime, căutați-le la naționalitatea dvoastră și nu le puneți în spinarea altora”.

„Roma familiei Borgia” (APOLLINAIRE 1919)

Guillaume Apollinaire, Roma familiei Borgia, trad. R. Ștefănescu (rig. fr. 1919) Mariana, Craiova, 1990, 134 p.

Cuprins
1 Papa Alexandru VI între amantă și cei doi copii ai săi Cezar și Lucreția - Logodnica lui Isus Hristos - Orgiile cardinalilor - Otravă și incest - Drojdia Romei aparținînd familiei Borgia
5 Prefață
Manuscrisul volumului „Roma familiei Borgia”, care face parte din Istoria romanescă, ne-a fost încredințat de văduva unui ilustru istoric în scopul publicării lui, numele autorului urmînd să rămînă însă tăinuit. Unei munci foarte atrăgătoare, ultime părți - aceea a morții papei - urmîndu-i o versiune abandonată de Istorie, noi i-am adăugat un anumit număr de documente ce sporesc intersul istoric al unei cărți nicidecum îndreptate contra religiei sau preoților săi, ea relatînd doar niște moravuri foarte deosebite unele de altele. (G. A.)
7 Prolog
Rolul social al otrăvii în Italia la sfîrțitul secolului XV - Cezar Borgia: „Principele” de Machiavelli - Renașterea și umaniștii - Slăbirea sentimentului religios - Braccio și călugării - Depravarea moravurilor - Puținul preț al vieții omenești
11 I. 
Roma familiei Borgia - Noaptea în palatul Santa Maria in Portici - C. Borgia vine să-și vadă mama, la Vannozza - Intrarea francezilor în Roma - Cezar și ducele de Gandia, fratele său - Papa Alexandru VI între amantă și cei doi fii ai săi - Politica și dușmăniile de familie - Exigențele lui Carol VIII; regele Franței - Deosebirile de caracter între Cezar și Francisc
21 II.
Primirea regelui Franței - Jefuirea palatului amantei papei de către francezi - Cezar Borgia - Cezar Borgia ordonă masacrarea jefuitorilor - Regele Franței îl ia pe sultanul Geme care moare curînd otrăvit de familia Borgia - Întoarcerea la Roma a lui Cezar Borgia luat ca ostatic de regele Franței - Festa jucată de Cezar francezilor - Alexandru VI poruncește asasinarea lui Sforza, soțul Lucreției - Cezar intră la sora lui pentru a executa sentința papală contra soțului ei - Incestul - Fuga lui Sforza - Călăreții lui Cezar urmăresc pe soțul Lucreției - Patronul de tripou din Santa-Maria, codoșul papei - Julie Farnese - Un călăreț mascat denunță poporului incesturile și orgiile familiei Borgiei - Furia poporului - Falsul din lemn - Binecuvîntarea - Capul tăiat
35 III.
Sărbătoarea viilor de la San Pietro in Vineoli - Cardinali și curtezane - Stropirea cu sulf a viilor: metodă veche - Urcioarele galante - Cezar Borgia în laboratorul său - Tăvile de aramă - Sărurile din urină - Arsenicul, mană cerească - Cantarella: otrava familei Borgiei - Antidotul - Moștenirea de la călugărul spaniol - Portretul lui Cezar Borgia - Rivalitatea dintre cei doi frați - Dona Sanzia - Dragostea incestuoasă dintre Cezar și Lucreția - În loc de șiruri de melci în viile de la San Pietro se află șiruri de călugări - Orgia cardinalilor - Jocul „cine găsește, ia” - Cardinali și madone în obscuritate - Julie Farnese și Cezar Borgia - Dragostea Juliei Farnese pentru Francisc, duce de Gandia - Mănăstirea din San-Sixto
47 IV.
Ucigașii plătiți ai lui Cezar se îndoiesc că l-ar fi omorît pe Sforza, care le scapă - Lamentabila moarte a unui călugăr - Pămătuful familiei Borgia - Cezar urmărește pe Sforza - Calul lui Gianino îl învinge pe al lui Cezar - Grajdurile familiei Borgia - Beția lui Cezar Borgia - Asasinarea lui Francisc Borgia, duce de Gandia, purtătorul al steagului de luptă al papei - Stupoare la Roma și în familia Borgia - Lucreția Borgia la mănăstire - Ea denunță crimele familiei sale - Pericolul mărturisirilor familiei Borgia - Înapoierea Lucreției Borgia la Vatican - Ea îl acuză pe Cezar de fratricid - Scrisoarea lui Jean Sforza către Ludovic le More - Familia Borgia pune la îndoială propria otravă - Pîntecele unei catîrce vii, antidotul otrăvii familiei Borgia.
57 V.
Dragostea conjugală a Lucreției pentru Jean Sforza - Visul de măreție al familiei Borgia pentru Lucreția - Unitatea italiană, visul familiei Borgia - Lucreția Borgia și corespondența Vaticanului - Bătrîna metresă pontificală izgonită din cartierul Regola - Soțul Madonnei Vannozza devine căpitan la Torre di Nona - Lucreția trece la Roma drept amanta tatălui său - Gasparo, logodnicul șantajist - Femeile și beletristica la sfîrșitul celui de al XV lea secol italian - Introducerea literaturii „fin in bordello” - Originea cuvîntului „curtezană” - Epitaful Frumoase Imperia - Luxul curtezanelor - Curtezanele înrudite și petrarchiste - Femeia bărbătoasă - Tinerele femei cochet și spirituale din secolul XV - Decameroanele la Lucreția Borgia
65 VI. 
Serbarea nocturnă de la palatul Santa Maria - Paharnicul cu urechile astupate cu ceară - Pajiști - Dezmierdările fermecătoare - Comedia mitologică - Fardul denunțător - Țapii cornuți - Don Eliseo Pignatelli - Răzbunarea Lucreției - Pajii-otravă ai ducelui de Ferrare - Răul francez 
71 VII.
Sincopele lui Alexandru VI - Taurul familiei Borgia - Gropăreasa - Ciudat aîmbinare dintre dragostea filială și cea paternă - L. Borgia cere să plece - Ea vrea ostatici: pe mama sa Vannozza pe Julie, concubina papei.
77 VIII.
Giacomo, pescarul de pe Tibru - Închisoarea de la Torre di Nona - Temnicerul papei, soțul fostei sale amante - Otrava familiei Borgia, la cantarella, își face efectul abia după cîteva  zile - Prizonierul misterios - Încăierările - Papa și pescarul - O sută de cadavre aruncate în Tibru doar într-o singură noapte - Cum a fost comis asasinatul ducelui de Gandia - Adormitul trezit - Fratricidul - Lupta țintuită în masă - „Buggiale” - Cardinalii Ascanio Forza, Monreale și Michele - Papa se spovedește - Anafura din cutia de aur - Papa se reconciliază cu fiul său - Scrisoarea sultanului Baiazid către papă, cerîndu-i moartea sultanului Geme, fratele său - Distih satiric despre simonia papală
93 IX.
Familia, în Italia, la sfîrșitul secolului XV - Soția căpitanului Morino Pisani - Disprețul curtezanilor față de amanți - Șireteniile bărbaților - C. Borgia se răzbună pe amanta cardinalului Ascanio - Fecundarea artificială -  Rugul călugărilor și groapa cu șerpi - Dulapul cu șobolani unde sînt închiși doi amanți
99 X. 
Drodia Romei - Familia Borgia - Piazza Ritonda - Campo di Fiore - Cartierul evreiesc - Taverna „La Scroafa” - Prostituata moralizatoare - Teama de răul francez - Fecioara sub trăsăturile Juliei Farnese - Sfaturile lui La Vespa către fiica sa , viitoare curtezană - Clientela căpitanului Torre Savella - Seratele desfrînatelor de la Ponte Sisto - „Stregas” sau vrăjitoarele - Chiiromanția - Mîna chiromantei - Prevestirea - Virginitățile nepieritoare
111 XI.
Madonna Adriana Orsini, codoașa Vaticanului - Scrisoarea lui Boccacio, episcop de Modena, - către ducele Hercule de Ferrare - Desfrînarea moravurilor mănăstirești - Întîlnirea îndrăgostiților în biserici - Țîrcvonicul, mesager al dragostei - Petrecerea de la castelul din Ostie -Cortegiul L. Borgia - Jocul lumînărilor - Colierul J. Farnese - Prințesele papale
115 XII.
Puterea lui Cezar - Tariful indulgențelor și tariful curtezanelor - Otrăvirea arhiepiscopului Floride - Cezar demisionează din funcțiile ecleziastice
119 XIII.
C. Borgia în Franța - Fastul ducelui de Valentinois - Lucreția, guvernatoarea permanentă a orașului Spolete - Catherine Sforza, învinsă, străbate Roma împovărată cu lanțuri de aur - Otrăvirea nepotului lui C. Borgia - Tragic aiubire dintree Cezar și soția lui don Carviglion - Valentinois oferă mamei cardinalului Orsini inima fiului său între două mii de ducați - Porumbița din perle - Strălucitoare prostituate - Sugrumarea lui Alfonso D Aragon, noul soț al Lucreției - Decapitarea unchiului lui Alfonso - Răpirea fiicei Elisabetei de Gonzague din Urbin
127 XIV.
Pustiirea unei mănăstiri - Scrisoarea tipărită adresată lui Silvius Savello despre simoniile și abuzurile papale - Taurii și vacile - Curtezana și cei cinci soldați - Cîinii Vaticanului - Iapa și armăsarii
131 XV.
Sărbătoarea Sfîntului Petru - Consistoriul - Papa cinează a cardinalul Adriano Corneto - Uitarea cutiei de aur - „Contarella” acționează uneori neîntîrziat  - Papa moare - C. Borgia scapă de otravă - Uluitoarea putrefacție a appei Alexandru VI - Sfîrșitul carierei lui C. Borgia - Civitas meretrix 

„Muntele de nisip” (DUMAS 1889)

 Alexandre Dumas, Muntele de nisp, 2 vol., trad. M. Petrișor & A. Crivăț (orig. fr. 1889), pref. M. Petrișor, Meridiane/Delfin, București, 1990, 255 p. + 301 p.

Cuprins vol. 1
3 Prefață
7 I. Kîslar
18 II. O seară al guvernatorul din Kîslar
30 III. Gavrilovici-i
43 IV. Ofițerii ruși din Caucaz
56 V. Abrecii
69 VI. Renegatul
83 VII. Ruși și munteni
103 VIII. Urechile tătare și boturile de lup
112 IX. Tăietorii de capete
124 X. Secretul
136 XI. Prințul Ali
146 XII. Dragonii regimentului Nijni-Novgorod
156 XIII. Muntele de nisip
169 XIV. Aulul șamhalului Tarnovsky
181 XV. Lesghinii
192 XVI. Karanay
204 XVII. Derbend
216 XVIII. Olina Nesterzov
228 XIX. Marele zid al Caucazului
242 XX. Caravanseraiul lui Șah-Abbas
coperta 4
Pe măsură ce ne apropiam părea că muntele de nisip iese din pămînt, în vreme ce pămîntul se afunda; creștea văzînd ochii, întinzîndu-se asemenea unui mic lanț muntos, ce slujea drept contrafort ultimelor înălțimi ale Caucazului, pe o lungime de aproape două verste.
Am coborît din trăsură ca să examinez nisipul... Acest nisip este mișcător: după fiecare furtună, muntele își schimbă forma. Dar, oricît de puternică ar fi furtuna, ea nu risipește nisipul din cîmpie, iar vîrful muntelui își păstrează înălțimea obișnuită.
Tătarii, care nu și-au putut explic acest fenomen, au găsit cu cale că e mai simplu să inventeze  legendă decît să cerceteze adevărat cauză. La ei, ca și la noi, poetul o ia înaintea savantului.

Cuprins vol. 2

3 XXI Baku

15 XXII. Orașul, bazarurile, moscheea, apa și focul

29 XXIII. Tigri, pantere, șacali, cerbi, păianjeni, scorpioni, țînțari, lăcuste

40 XXIV. Hussein-Șah

48 XXV. Adio Mării Caspice

60 XXVI: Șumaka

74 XXVII. Șamil, soțiile și copiii săi

85 XXVIII. Drumul de la Șumaka la Nuka

93 XXIX. Casa Coroanei

106 XXX. Prințul Tarakov

120 XXXI. Nuka - străzile, lesghinii, bazarul, giuvaergii, șelarii, palatul hanilor

131 XXXII. Udiucii. Lupta de berbeci. Dans și luptă tătare. Mesagerul lui Badridze

143 XXXIII. Plecarea

153 XXXIV. Castelul reginei Tamara

168 XXXV. Tiflis - cei ce sînt spînzurați

174 XXXVI. Ce ce nu sînt spînzurați

183 XXXVII. Sala de spectacol, bazarurile, orfelina

191 XXXVIII. O scrisoare

206 XXXIX. Băile persane

214 XL. Prințesa Ciavciavadze

226 XLI. Captivele

237 XLII. Prințul Ellico Orbeliani

248 XLIII. Gemal-Eddin

262 XLIV. Tiflis

275 XLV. Drumul de la Tiflis la Vladikavkaz

coperta 4

Era întuneric și frig, iar vîntul ne sufla pe la urechi cu furie, și-n mijlocul acestei nopți, pe viscol, singurul lucru care se auzea era sunetul blînd și argintiu al zurgălăului calului înaintaș.

Pentru o clipă am fost siliți să ne oprim. Vizitii noștri nu-și mai luau nici o răspundere pînă nu sondau drumul. Sunetul zurgălăului a încetat, dar s-a auzit un altul al unui clopot de biserică, ce bătea în fundul unei văi.

Mărturisesc că am încercat o senzație nemaitrăită la sunetul clopotului ce se găsea în mijlocul acelui gol înspăimîntător în care ne aflam tot atît de pierduți și scufundați ca și în mijlocul valurilor agitate ale Oceanului.

„Revolta în deșert” (LAWRENCE 1926)

T. E. Lawrence, Revolta în deșert, trad. M. Eliade (orig. eng. 1926), Ecce Homo, București, 1991, 283 p.

Cuprins
5 Prefața traducătorului 
Partea I
11 I. Storrs ajunge la Jiddah
17 II. Călare spre Feisal
26 III. Feisal și recruții săi
34 IV.  Tatonări pe lîngă Yenbo
43 V.  Feisal lovește în nord
54 VI. Tactică și politică
65 VII. Pornind spre Siria
72 VIII. Adevăratul deșert
79 IX. Ospețele triburilor
88 X. Nomazii și viața nomadă
98. XI. Lupta se îndreaptă spre mare
106 XII. Akaba, Suez, Allenby
113 XIII. Ne reorganizăm forțele
117 XIV. Sîcîim pe inamic
124 XV. Mine pe calea ferată
131 XVI. Victorie și pradă
138 XVII. Hotărîm  pe loc un plan de acțiune
142 XVIII. Din nou peste linie
148 XIX. Servicii și predici
Partea a doua
155 XX Cursa spre nord
163 XXI Pîndind un tren
169 XXII. Întoarcerea în lume
176 XXIII. Lupta pentru Tafileh
185 XXIV. Blocați de iarnă
196 XXV. Asediul Maan-ului
203 XXVI. Dawnay atacă Shaim
207 XXVII. Transporturi și aprovizionare
215 XXVIII. Buxton și corpul imperial de cămile
225 XXIX. Spălăm rufele între noi
229 XXX. În avangardă
237 XXXI. Tăiem liniile principale
246 XXXII. Lupta în aer și pe pămînt
251 XXXIII. Ajutorul forțelor aeriene
258 XXXIV. Turcii se năruiesc
268 XXXV. Ne unim cu forțele britanice
274 XXXVI. Intrarea în Damasc
278 XXXVII. Cum se face un cabinet în glumă

Memorandul din 1892 al Partdului Național Român din Trasnilvania (IORGA 1915)

 Nicolae Iorga, Istoria Romînilor din Ardeal și Ungaria, II. De la mișcarea lui Horea pînă astăzi, Lecții ținute la Universitatea București, Editura Casei Școalelor, București, 1915, 

XXI. „Memorandul” și urmările sale

(285) La 1892, delegația partidului național hotărî, îndemnată poate și de căderea atotputernicului despot ministerial Coloman Tisza, în 1890, să se înfățișeze Împăratului cu un nou act de protestare, un Memorand, și conferința a cincea din Sibiu dădu încuviințarea ei: trebuia să se condamne politica maghiară a renegaților doritori să aducă și pe alții la renegarea  care le păta sufletul - așa judeca Ioan Rațiu, care prezida adunarea. Părerea lui Alexandru Mocioni, care era pentru zăbovirea cestui act, fu răspinsă, și tineretul, biruitor acuma, și prin intrarea în comitetul dirigent de 22 membri, păși, prin Vasile Lucaciu  n. 1852 la Apa, studii la Roma, paroh în Sișești), Septimiu Albini, Eugen Brote, Aurel Popovici, Coroianu ș.a., la redactarea Memorandului.

Memorandul e un act bine redactat, aducînd o notă mai nouă, în raport cu concepțiile actuale de drept public.

Natural, un popor puțin amestecat în viața politică activă și care nu-și are conducătorii săi recunoscuți de toți, un popor la care nu este o educație politică trecînd din generație în generație, nu nimerește totdeauna tonul enunțărilor sale, întrebuințînd pe acela de disertație academică într-cu act politic - ceea ce nu trebuie, nici într-un caz. Dar în Memorand sînt foarte bine unite cele două elemente: protestarea respectuoasă împotriva încălcărilor la care, în toate domeniile, prin urmare și în domeniul electoral și în domeniul aplicării legii electorale și în domeniul împărtășirii la funcțiuni și în al tratării culturii elementare în limba romînă, au fost supuși romînii și, pe de altă parte, duioșia ceea care se cuvine să domnească în legăturile dintre supuși și Suveran, indiferent dacă Suveranul vine dintr-o cucerire și (...)