„Muntele de nisip” (DUMAS 1889)

 Alexandre Dumas, Muntele de nisp, 2 vol., trad. M. Petrișor & A. Crivăț (orig. fr. 1889), pref. M. Petrișor, Meridiane/Delfin, București, 1990, 255 p. + 301 p.

Cuprins vol. 1
3 Prefață
7 I. Kîslar
18 II. O seară al guvernatorul din Kîslar
30 III. Gavrilovici-i
43 IV. Ofițerii ruși din Caucaz
56 V. Abrecii
69 VI. Renegatul
83 VII. Ruși și munteni
103 VIII. Urechile tătare și boturile de lup
112 IX. Tăietorii de capete
124 X. Secretul
136 XI. Prințul Ali
146 XII. Dragonii regimentului Nijni-Novgorod
156 XIII. Muntele de nisip
169 XIV. Aulul șamhalului Tarnovsky
181 XV. Lesghinii
192 XVI. Karanay
204 XVII. Derbend
216 XVIII. Olina Nesterzov
228 XIX. Marele zid al Caucazului
242 XX. Caravanseraiul lui Șah-Abbas
coperta 4
Pe măsură ce ne apropiam părea că muntele de nisip iese din pămînt, în vreme ce pămîntul se afunda; creștea văzînd ochii, întinzîndu-se asemenea unui mic lanț muntos, ce slujea drept contrafort ultimelor înălțimi ale Caucazului, pe o lungime de aproape două verste.
Am coborît din trăsură ca să examinez nisipul... Acest nisip este mișcător: după fiecare furtună, muntele își schimbă forma. Dar, oricît de puternică ar fi furtuna, ea nu risipește nisipul din cîmpie, iar vîrful muntelui își păstrează înălțimea obișnuită.
Tătarii, care nu și-au putut explic acest fenomen, au găsit cu cale că e mai simplu să inventeze  legendă decît să cerceteze adevărat cauză. La ei, ca și la noi, poetul o ia înaintea savantului.

Cuprins vol. 2

3 XXI Baku

15 XXII. Orașul, bazarurile, moscheea, apa și focul

29 XXIII. Tigri, pantere, șacali, cerbi, păianjeni, scorpioni, țînțari, lăcuste

40 XXIV. Hussein-Șah

48 XXV. Adio Mării Caspice

60 XXVI: Șumaka

74 XXVII. Șamil, soțiile și copiii săi

85 XXVIII. Drumul de la Șumaka la Nuka

93 XXIX. Casa Coroanei

106 XXX. Prințul Tarakov

120 XXXI. Nuka - străzile, lesghinii, bazarul, giuvaergii, șelarii, palatul hanilor

131 XXXII. Udiucii. Lupta de berbeci. Dans și luptă tătare. Mesagerul lui Badridze

143 XXXIII. Plecarea

153 XXXIV. Castelul reginei Tamara

168 XXXV. Tiflis - cei ce sînt spînzurați

174 XXXVI. Ce ce nu sînt spînzurați

183 XXXVII. Sala de spectacol, bazarurile, orfelina

191 XXXVIII. O scrisoare

206 XXXIX. Băile persane

214 XL. Prințesa Ciavciavadze

226 XLI. Captivele

237 XLII. Prințul Ellico Orbeliani

248 XLIII. Gemal-Eddin

262 XLIV. Tiflis

275 XLV. Drumul de la Tiflis la Vladikavkaz

coperta 4

Era întuneric și frig, iar vîntul ne sufla pe la urechi cu furie, și-n mijlocul acestei nopți, pe viscol, singurul lucru care se auzea era sunetul blînd și argintiu al zurgălăului calului înaintaș.

Pentru o clipă am fost siliți să ne oprim. Vizitii noștri nu-și mai luau nici o răspundere pînă nu sondau drumul. Sunetul zurgălăului a încetat, dar s-a auzit un altul al unui clopot de biserică, ce bătea în fundul unei văi.

Mărturisesc că am încercat o senzație nemaitrăită la sunetul clopotului ce se găsea în mijlocul acelui gol înspăimîntător în care ne aflam tot atît de pierduți și scufundați ca și în mijlocul valurilor agitate ale Oceanului.