Divizia SS Wiking în URSS la începutul lui 1944 (KAZAKIEVICI 1946)

<
(...)
A cincea divize SS de tancuri Wiking era una din cele mai alese divizii ale trupelor de elită SS. Sub comanda Gruppenfuhrer-ului (general-locotenent al trupelor SS) Herbert Hille, divizia - formată din regimentul 9 motorizat Westsland, regimentul 10 motorizat Germania, regimentul 5 de tancuri, divizionul 5 artilerie autopurtată și regimentul 5 artilerie de cîmp - își concentrase pe nesimțite efectivele, în toată splendoarea tehnicii lor de primă mînă, în aceste imense păduri, pentru ca - printr-o lovitură neașteptată - să despresoare orașul Kovel*, înconjurat acuma de ruși, să-i fărîmițeze pe roșii în grupuri izolate, iar pe acestea, distrugîndu-le, să le impingă spre cele două rîuri vestite - Stohod și Stîr.
Pînă nu demult, cu ferocitatea ei obișnuită, această divizie încercase să potolească nesupusa Iugoslavie**.
Substanțial întărită ca efectiv și primind pe deasupra șaizeci de tancuri tip Tigru, despre care domnul Speer, ministru al Reichului, spusese că este „regele tancurilor” - divizia se compunea din cincisprezece mii de oameni. Regimentele erau comandate de Standartenfuhrer-ul Muhlenkamp, fost aghiotant personal al lui Hitler, decorat de mai multe ori de către Fuhrerul însuși, de Standartenfuhrer-ul Gargais și de alte fiare de-ale lui Himmler***, care stăteau cocoțați sus de tot pe scara ierarhiei național-socialiste și militare - niște intriganți pe cît de norocoși, pe atît de necruțători.
(...)
- Rușii au ajuns prea aproape de Guvernămîntul General****, îi spunea Gruppenfuhrer-ului Hille, protectorul său vom dem Bach, comandantul corpului SS, în timp ce-l primea în vila sa de pe Pfauen-Insel, lîngă Berlin. Consecințele acestei situații, dumneata, camarade Hille, le înțelegi. E vorba de activizarea tuturor forțelor antigermane din Europa, iar faotul acesta i-ar putea sili pe englezi și americani să acționeze și ei... Fuhrer-ul acordă operațiunii voastre o însemnătate de prim ordin. (...)
Acum concentrîndu-și divizia în pădurile întunecoae din vestul orașului Kovel, Hille era în așteptarea unei noi dispoziții, fiind pe deplin conștient de succesul operațiuni cu care fusese însărcinat. Evident, el știa că divizia sa nu mai era cea din 1940 sau chiar în 1943. Lipsa de oameni îl obligase să renunțe la principiul purității de rasă. Oricît ar fi fost de trist, adevărul era că în divizie se găseau acum și olandezi, și unguri, și chiar polonezi și croați. Nu e mai puțin adevărat că acești străini erau adepți verificați ai noii ordini, dar, oricum, oameni de sînge străin, indiferenți față de interesele Reichului. Afară de aceasta, trebuise să se renunțe la principiul celei mai severe selecții fizice: soldații diviziei, ostașii corpului de armată Negru, nu mai erau giganții de aproape doi metri, aleși pe sprînceană din toată Germania.
În timp ce inspecta regimentul motorizat Germania, Gruppenfuhrer-ul observase cu groază cîțiva chiori, șchiopi și chiar un cocoșat; cît despre soldații scunzi și plăpînzi, aceștia formau mai mult de jumătate din efectivul regimentului. Da, aceștia nu mai erau landskecht (1)-ii hitleriști, setoși de sînge și de cîștiguri ușoare, care trecuseră Olanda și Franța prin foc și sabie, răzbătînd pînă pe crestele Caucazului*****.
Herbert Hille își aducea aminte cu plăcere de vremurile celea, care acum i se păreau grozav de îndepărtate. Cel mai mult îi plăcuse Caucazul - această minunată regiune sudică, mai pitorească și mai grandioasă decît Elveția. Într-un timp, domnul Gruppenfuhrer visase chiar un post liniștit de guvernator sau de Stadthalter al acestor regiuni fertile și muntoase, și - în vederea acestei numiri atît de avantajoase - tatonase terenul la statul major privat al Fuhrer-ului unde se găseau proteguitorii lui. Din păcate, din cauza unor împrejurări cunoscute de toată lumea******, fusese nevoit să abandoneze curînd acest visuri.

(1) Mercenari.
>

SURSA
Emmanuil Kazakievici*******, Povestiri: Emmanuil Kazakievici, Steaua, trad. S. A. Doinaș & M. Roth, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 81-83.

NOTE M.T.
* Kovel = Oraș în nord-vestul actualei Ucraine.
** După ocuparea și dezmembarea Iugoslaviei în aprilie 1941 de către Germania, Italia și Bulgaria, a început un amplu război de partizani purtat separat de comuniștii lui Tito și de cetnicii (naționaliștii) sârbi comandați de generalul Draja Mihailovici.
*** Heinrich Himmler (1900-1945) = Reichfuhrer SS (1929-1945) (http://www.britannica.com/biography/Heinrich-Himmler)
**** Polonia ocupată de germani.
***** Munți în sudul Republicii Federative Socialiste Sovietice Ruse și în Republica Sovietică Socialistă Georgia.
****** Înfrângerea germanilor în fața sovieticilor în bătălia de la Stalingrad (septembrie 1942- februarie 1943), moment de cotitură în cel de Al Doilea Război Mondial.
******* E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef  de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.

Boier versus mujic în Rusia secolului XIX (GORKI 1913-1914)

<
(...)
- Acesta numai vânător nu-i. Iaca, la cocoana mea, la contesa Tatian Lexevna, se afla, vremelnic, drept soț - că ea schimba bărbații, cum schimba și lacheii - se afla vremelnic lîngă dînsa cum spuneam, unul Mamont Ilici, militar de felul lui. Pe acela să-l fi văzut cum trăgea. Ehei, bunicuță, acela trăgea numai cu gloanțe! Îl punea pe Ignașka-tontul cam la vreo patruzeci de pași depărtare și-i atîrna de cingătoare o sticlă, potrivind-o astfel încît să-i spînzure între picioare. Ignașka răscrăcăna picioarele și se strica de rîs, ca tot prostul. Mamont Ilici lua sticla la ochi cu pistolul și - bang! - o spărgea. O singură dată s-a întîmplat ca Ignașka să miște parcă l-ar fi înțepat un tăun și glonțul l-a nimerit în genunchi, drept în oușor. Au chemat doftorul și doftorul i-a tăiat pe loc piciorul. Și cu asta s-a isprăvit. Piciorul l-au îngropat în pămînt.
- Ei da' tontul ce-a făcut?
- Ce să facă? Nimic. Prostul n-are nevoie nici de mîini, nici de picioare. Lui îi dă mîncare prostia. Toți țin la proști, fiindcă prostia nu strică nimănui. Că doar nu degeaba se spune: fie diacon*, fie diac**, numai prost să fie, că nu-ți vine de hac.
Istoriile lui moș Piotr n-o prea minunau pe bunica, fiindcă și dînsa știa zeci de povești de acestea, dar pe mine mă înfricoșau și-l întrebam:
- Da' poate un boier să te omoare, dacă-i vine lui cheful?
- Și de ce n-ar putea? Firește că poate. Se omoară chiar și-ntre ei. La Tatian Lexevna s-a întîmplat odată să vină un ulan***, care s-a luat la ceartă cu Mamont. Numai ce au pus mîna pe pistoale, s-au dus în parc, lîngă heleșteu, și acolo, pe o cărăruță, ulanul l-a pocnit pe Mamont drept în ficat. Pe Mamont l-au dus drept la țintirim, pe ulan l-au trimis în Caucaz**** și gata treaba. Așa fac ei între ei. Cît despre mujici***** și ceilalți, ce să mai vorbim? Înainte tot le mai păsa de oameni, că deh! oamenii erau bunul lor, da' acum******, nici capul nu-i doare.
- Eh! Nici atucnea nu le păsa de oameni, spune bunica.
Moș Piotr încuviință:
- Și asta-i adevărat! Era bunul lor - da' vezi că era ieftin...
(...)
- Uite, tu te superi cînd te bate bunicu-tău, îmi spunea el vrînd să mă mîngîie. Dacă te bate, îi ca să te învețe minte, și te bate ca pe un copil. Da' Tatian Lexevna, cucoana mea, era vestită cum știa dînsa să bată. Avea ea pentru treaba asta pe un om anume, căruia îi zicea Hristofor. Și Hristofor aista așa de bine se pricepea să bată, că se rugau boierii de pe moșiile învecinate de cuoana mea să li-l împrumute! „Dă-ni-l, cucoană Tatian Lexevna, pe Hristofor, ca să bată slugile.” Și cucoana îi dădea voie să se ducă.
Moș Piotr îmi spunea din fir-a-păr și fără răutate cum cucoana aceea, îmbrăcată cu o rochie de tul alb și-n cap cu o băsmăluță subțire ca spuma și albastră ca cerul, ședea într-un jilț roș în cerdacul cu stîlpi, iar Hristofor biciuia în fața ei femeile și bărbații.
- Hristofor aista, domnișorule, măcar că era de loc din Riazan, sămăna a țigan sau hohol*******.  Avea mustățile pînă la urechi și fața vînătă, fiindcă-și rădea barba. Ori era prost, ori mai degrabă cred că făcea pe prostul, ca să nu-l întrebe oamenii lucruri care nu-i veneau la socoteală; cîteodată, în bucătărie, punea apă într-o ceașcă și prindea cîte o muscă sau un gîndac  și-l îneca pe îndelete cu un bețișor. Altă dată își scotea cîte un păduche de după gît și îl îneca tot așa.
(...)
>

SURSA
Maxim Gorki, Copilăria, trad. Cezar Petrescu, ed. Ion Creangă / seria Biblioteca pentru toți copiii nr. 73, București, 1988, pp. 110-112.

NOTE M.T.
* DIÁCON, diaconi, s. m. Membru al clerului hirotonit în prima treaptă a ierarhiei bisericești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/diacon)
** DIAC¹, dieci, s. m. 1. (În Evul Mediu) Scriitor de cancelaria domnească și slujbaș al vistieriei din Țările Române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/diac)
*** ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/ulan)
**** Munții Caucaz, cuceriți în secolul XIX, erau locuiți de populații musulmane războinice.
***** MUJÍC, -Ă s. m. și f. v. mojic. Sursa: DEX '09 (2009) 
MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat în trecut țăranilor ruși. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik. Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mujic)****** În 1861, prin ordinul țarului reformator Alexandru II (1855-1881), țăranii ruși au fost eliberați din șerbie. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/emanciparea-erbilor-ru-i-eliberare-tr-dare)******* Hohol = Termen folosit de ruși pentru a-i denumi pe ucraineni, caracterizați, prin statura înaltă, vocea stridentă și borșul din alimentație. (http://ro.urbandictionary.com/define.php?term=Hohol). hahól, hahóli, s.m. (reg.) rutean (poreclă dată de ruși rutenilor). Sursa: DAR (2002) (http://dexonline.ro/definitie/hahol)RUTEÁN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene. Sursa: DEX '09 (2009) 

„Triumful națiunilor” (CARRERE 1991)

 Helene Carrere d`Encausse, Triumful națiunilor sau Sfârșitul imperiului sovietic, ed. II, trad. S. Oprescu (Paris 1991), Remember SIC Press Group/Politica la zid 2, București, 1993, 316 p.

5 „Tovarăși, avem tot dreptul să spunem că am rezolvat problema naționalităților. Revoluția a deschis calea egalității în drepturi în plan atât juridic, cât și social și economic, ea a contribuit din plin la egalizarea nivelelor de dezvoltare economică, socială și culturală din toate republicile și regiunile, ale tuturor popoarelor. Prietenia dintre popoarele sovietice este una dintre cele mai mari cuceriri ale Revoluției din Octombrie. Fenomen unic în istoria mondială, această prietenie este pentru noi reazemul principal al puterii și solidității statului sovietic.” Mihail Gorbaciov (Raportul la ședința comună a CC al PCUS, Sovietului Suprem al URSS și Sovietului Suprem al RSFSR cu ocazia celei de a 70 a aniversări a revoluției, Moscova, 2 nov. 1987, p. 47) 

„Este absolut necesar să reamintim că odinioară, înainte ca mișcarea istoriei ruse să fie oprită  [de revoluția din 1917], eram niște oameni normali, știam să deosebim binele de rău, știam să vedem și să auzim”. Aleksandr Țipko („Moskovskie Novosti”, nr. 26, 1990, p. 3) 

Cuprins

7 Introducere 

11 Partea întâi - Neputința de a înțelege

13 Capitolul I Ce fel de perestroika pentru imperiu?
Reușita imperială în declin
O derivă a comportamentelor locale
Reconstruirea imperiului
Rușii în ajutorul URSS-ului

25 Capitolul II „Mafiocrația”
De la corupție la mafie: problema uzbekă
Vechiul „răufăcător”
Corupția, pretext al rusificării: Kazahstanul

41 Partea a doua - Explozii

43 Capitolul III „Kazahstanul pentru kazahi!”
Nu conducerii rusești
„Noi suntem cei mai numeroși”
Fiecare pentru sine?
Din nou „internaționalismul”

59 Capitolul IV Libanizarea Caucazului
„Un popor, o republică!”
Un pogrom programat
Uneori, încercând să câștigi timp, nu faci decât să-l irosești
Pe ruși!
De la compromis la război civil
Libanizarea
Puterea sovietică sub semnul întrebării

87 Capitolul V Duminica neagră
Situația confuză din Abhazia
De la escaladare la masacru
Tienanmen la Tbilisi
Întrebări fără răspuns
„Un bun georgian este un georgian mort”

111 Capitolul VI Valiza ori sicriul
Ura față de celălalt
În centrul conflictului: respingerea imigranților
Universul disperării
Fraternitatea islamică?

129 Partea a treia - Sfârșitul federalismului

131Capitolul VII „Dubla putere”
Avangarda - fronturile populare baltice
Contagiunea
Concilierea națiunii cu democrația
Victorii simbolice - lanțurile unității
Victoria concretă : bătălia electorală
Victoria zilei de mâine: limba

161 Capitolul VIII De la suveranitate la independență
Câștigarea suveranității
David împotriva lui Goliat
Goliat încurcat
„Modelul” baltic

191 Capitolul IX Rusia împotriva URSS-ului
Salvarea trecutului 
Rusia privită în ochi
Gorbaciov și naționalismul rus
Pluralismul național rus
Viitorul politic al națiunii ruse
Sondajul real: alegerile din 1990

217 Patra a patra - După imperiu

219 Capitolul X De la Federație la Casa Comună
Provocarea constituțională
Un Centru puternic, republici puternice
Președinție imperială și federație
Legea asupra „non-secesiunii”
Instituțiile în ajutorul puterii

241 Capitolul XI Un popor nou: „Persoanele strămutate”
Câți sunt cei strămutați
Popoare în căutarea unui teritoriu
Ce să faci cu popoarele strămutate?

253 Concluzii - Națiune contra democrație sau națiune și democrație

261 Note

275 Addenda - Organizarea descompunerii Uniunii Sovietice
Care Uniune? Cine va face parte din ea?
Puciul și sfârșitul speranțelor „federale”
Comunitatea economică, substitut al Uniunii politice?
Un proiect nou, un nou eșec
Ucraina - Rusia, adevărata dezbatere
Tulburările interne din republici

309 Indicații bibliografice

316 De aceeași autoare

L-Empire eclate, Paris, Flammarion, 1978
Lenine, la revolution et le pouvoir, Paris, Flammarion, 1979
Staline, ordre par la terreur, Paris, Flammarion, 1979
Le Pouvoir confisque, Paris, Flammarion, 1980
Le Grand Frere, Paris, Flammarion, 1983
Le Destalinisation commence, Paris-Bruxelles, Complexe, 1986
Ni paix ni guerre, Paris, Flammarion, 1986
Le Grand Defi, Paris, Flammarion, 1987
Le Malheur russe, Essai sur le meutre politique,  Paris, Fayard, 1988
La Gloire des nations, Paris, Fayard, 1990; ed. II, adăugită, 1991
Victorieuse Russie, Paris, Fayard, 1992
L-URSS de la Revolution a la morte de Staline. 1917-1953, Paris, Seuil, 1993

Premii
„Aujourd-hui”, 1978

„Louise Weiss”, 1988

coperta IV „La începutul anilor 90, întrebarea atât de dragă a lui Lenin - Care pe care? - și-a găsit răspunsul în Uniunea Sovietică și în Europa pe care a dominat-o timp de o jumătate de secol. Răspuns lipsit de orice ambiguitate: sentimentul național a împins comunismul în istoria utopiilor moarte.

Acest eșec subit al comunismului, sub loviturile conjugate ale comunităților naționale hotărâte să-și determine singure destinul, a avut loc mai întâi în URSS. Firească întâietate: comunismul a pornit din Rusia; Uniunea Sovietică, urmașa Rusiei, s-a străduit să-l impună în exterior. numai din slăbiciunea ei se putea naște criza generală a sistemului reprezentat de ea. Solidaritatea între popoare, această comunitate de state sporită mereu și dorită de Moscova s-a întors, într-o bună zi, împotriva sistemului și i-a dat lovitura de grație.”

„Lev Tolstoi” (ȘKLOVSKI 1963)

 Viktor Șklovski, Lev Tolstoi, trad. (orig. rus 1963), Eminescu/Clepsidra/32, București, 1986, 655 p.

Cuprins

Partea I
5 Despre divanul cel verde, care a fost tapițat apoi cu mușama neagră
7 Despre acea aripă a casei pe care Sofia Andreevna a tot construit-o timp de cincizeci de ani
10 Despre parc, rămășiță a pădurii
12 Primele amintiri
16 Rădăcinile în trecut
19 Un prînz în casa cea mare
25 Fumul de la Ociakov
27 Muntele lui Fanfaron
31 Dormitorul bunicii
32 Versurile
35 Cum a fost cumpărată moșia Pirogovo
38 La Moscova
42 Orfanii
43 Moartea bătrînei Gorciakova
48 Biserica Mîntuitorului
49 Tutorii cei noi
53 Din nou despre Kazan și Universitatea din Kazan
61 Ani de analiză și stabilire de reguli
71 Tolstoi citește
74 La conac
78 Tolstoi se gîndește să se apuce de scris și începe să scrie
87 Drumul spre Caucaz
92 Munții
95 Stanița Starogladikovskaia. Deziluzii, utopii, vînătoare
105 Starîi Turt. Miserbiev. Prințul Bariatinski
110 Drumul spre Tiflis și primele impresii
112 Demersuri pentru a obține o slujbă
117 Durerile și bucuriile de la Starogladikovskaia
121 În ajunul succesului

Partea II
130 Copilăria
141 Fugarul
144 Despre un tînăr ofițer din armata operativă și despre țarul Nikolai I
154 Sevastopolul în decembrie
158 Sevastopolul în  mai
169 Sevastopolul în august 1855
176 După ce bubuiturile de tun au încetat
189 Tolstoi vizitează locurile în care au trăit Rousseau și eroii lui
201 Încercarea de a afla fericirea în viața de familie
205 Îndoielile în dragoste ale lui Tolstoi
208 În străinătate
215 În vizită la Herzen
220 Înflorirea școlii de la Iasnaia Poliana
230 Cearta lu Turgheniev cu Tolsyoi
235 Vara lui 1862: I. Plecarea la Samara; II. Stepele bașkire
238 Lichidarea școlii de la Iasnaia Poliana
248 Cazacii
255 Căsătoria cu o domnișoară din societate
266 Diavolul
271 Idila
278 Holstomer

Partea III
285 Compoziția romanului Război și pace. Universul său uman.
292 Despre prototipuri
297 Despre ideile și căutările lui Tolstoi
304 Elevii școlii de la Iasnaia Poliana, Platon Karataev și Nikolai Rostov
311 Sora Sofiei Andreevna
318 Certuri, recunoașterea meritelor, cumpărături și groaza de la Arzamas
326 Abecedarul
332 Din nou în gubernia Samara
335 Încotro plutim?
341 Anna Karenina
352 Portretul
363 Elaborarea romanului
372 Arhitectonica romanului
379 Cîteva cuvinte despre Tolstoi și religie
386 De ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie
395 Familile din jurul Annei Karenina și a casei autorului  ei
398 Desene pe geamuri
403 Drumurile de lîngă Iasnaia Poliana
406 O temă cu ramificații

Partea IV
415 1861 - an de cotitură
428 Media
431 Căutarea unei case de locuit și căutarea sensului vieții
435 Tolstoi și Slutaev
441 Soții
445 Dragostea de mamă sau victoria plugarului
450 În Fundacul Hamovniki
458 V. G. Certkov
464 Povestirile populare
469 Despre iubire și moartea iubirii
472 Cum s-a născut o carte
477 Tolstoi caută sprijin la Herzen
479 Eseul Ce e de făcut? și nuvela Moartea lui Ivan Ilici
488 Postfața
490 Povestea de dragoste a Sofiei Andreevna
493 Lupta împotriva banului
496 Sofia Andreevna în audiență la țarul Aleksandr III
506 Împărțirea pămîntului. Renunțarea la proprietatea literară
514 Foametea: I. Îndoielile lui Tolstoi; II. Hotărîrea Sofiei Andreevna. Faptele și munca lui Tolstoi; III. Îndoielile guvernului

Partea V
524 Învierea: I. Planul romanului; II. Schimbarea planului inițial; III. Ce a văzut Tolstoi analizînd-o pe Katiușa
534 Despre duhobori și despre romanul Învierea
540 Început de veac
561 Hagi-Murad
570 Revoluția: I. Începutul timpurilor noi; II. Lev Nikolaevici trăia în trecut; III. Războiul; IV. Anul 1905; V. Tolstoiștii
581 Țăranii ruși și Nu mai pot tăcea!
586 Lev Tolstoi, oglindă a revoluției ruse
590 Despre jurnalul de însemnări și despre scrisori. Un fel de preambul la ultimele capitole ale cărții
599 Toamna lui 1909. Moscova - Krekșino - Moscova
606 Iarna, primăvara și vara anului 1910
610 Testamentul a fost încheiat
613 Toamna. Iasnaia Poliana
623 Plecarea lui Tolstoi
626 Scrisori din Iasnaia Poliana
631 Tolstoi își continuă drumul
635 Din nou pe drum
641 Înapoi la Iasnaia Poliana
645 Privire retrospectivă
647 După moartea lui Tolstoi

„Muntele de nisip” (DUMAS 1889)

 Alexandre Dumas, Muntele de nisp, 2 vol., trad. M. Petrișor & A. Crivăț (orig. fr. 1889), pref. M. Petrișor, Meridiane/Delfin, București, 1990, 255 p. + 301 p.

Cuprins vol. 1
3 Prefață
7 I. Kîslar
18 II. O seară al guvernatorul din Kîslar
30 III. Gavrilovici-i
43 IV. Ofițerii ruși din Caucaz
56 V. Abrecii
69 VI. Renegatul
83 VII. Ruși și munteni
103 VIII. Urechile tătare și boturile de lup
112 IX. Tăietorii de capete
124 X. Secretul
136 XI. Prințul Ali
146 XII. Dragonii regimentului Nijni-Novgorod
156 XIII. Muntele de nisip
169 XIV. Aulul șamhalului Tarnovsky
181 XV. Lesghinii
192 XVI. Karanay
204 XVII. Derbend
216 XVIII. Olina Nesterzov
228 XIX. Marele zid al Caucazului
242 XX. Caravanseraiul lui Șah-Abbas
coperta 4
Pe măsură ce ne apropiam părea că muntele de nisip iese din pămînt, în vreme ce pămîntul se afunda; creștea văzînd ochii, întinzîndu-se asemenea unui mic lanț muntos, ce slujea drept contrafort ultimelor înălțimi ale Caucazului, pe o lungime de aproape două verste.
Am coborît din trăsură ca să examinez nisipul... Acest nisip este mișcător: după fiecare furtună, muntele își schimbă forma. Dar, oricît de puternică ar fi furtuna, ea nu risipește nisipul din cîmpie, iar vîrful muntelui își păstrează înălțimea obișnuită.
Tătarii, care nu și-au putut explic acest fenomen, au găsit cu cale că e mai simplu să inventeze  legendă decît să cerceteze adevărat cauză. La ei, ca și la noi, poetul o ia înaintea savantului.

Cuprins vol. 2

3 XXI Baku

15 XXII. Orașul, bazarurile, moscheea, apa și focul

29 XXIII. Tigri, pantere, șacali, cerbi, păianjeni, scorpioni, țînțari, lăcuste

40 XXIV. Hussein-Șah

48 XXV. Adio Mării Caspice

60 XXVI: Șumaka

74 XXVII. Șamil, soțiile și copiii săi

85 XXVIII. Drumul de la Șumaka la Nuka

93 XXIX. Casa Coroanei

106 XXX. Prințul Tarakov

120 XXXI. Nuka - străzile, lesghinii, bazarul, giuvaergii, șelarii, palatul hanilor

131 XXXII. Udiucii. Lupta de berbeci. Dans și luptă tătare. Mesagerul lui Badridze

143 XXXIII. Plecarea

153 XXXIV. Castelul reginei Tamara

168 XXXV. Tiflis - cei ce sînt spînzurați

174 XXXVI. Ce ce nu sînt spînzurați

183 XXXVII. Sala de spectacol, bazarurile, orfelina

191 XXXVIII. O scrisoare

206 XXXIX. Băile persane

214 XL. Prințesa Ciavciavadze

226 XLI. Captivele

237 XLII. Prințul Ellico Orbeliani

248 XLIII. Gemal-Eddin

262 XLIV. Tiflis

275 XLV. Drumul de la Tiflis la Vladikavkaz

coperta 4

Era întuneric și frig, iar vîntul ne sufla pe la urechi cu furie, și-n mijlocul acestei nopți, pe viscol, singurul lucru care se auzea era sunetul blînd și argintiu al zurgălăului calului înaintaș.

Pentru o clipă am fost siliți să ne oprim. Vizitii noștri nu-și mai luau nici o răspundere pînă nu sondau drumul. Sunetul zurgălăului a încetat, dar s-a auzit un altul al unui clopot de biserică, ce bătea în fundul unei văi.

Mărturisesc că am încercat o senzație nemaitrăită la sunetul clopotului ce se găsea în mijlocul acelui gol înspăimîntător în care ne aflam tot atît de pierduți și scufundați ca și în mijlocul valurilor agitate ale Oceanului.