Soldații belgieni versus împăratul Napoloeon I în 1815 (THACKERAY 1848)

<
(...) Iubitul acesta al ei era originar din Bruxelles, un husar* belgian. Trupele nației sale s-au făcut cunoscute în războiul acesta prin orice în afară de vitejie, iar tînărul Van Cutsum admiratorul Paulinei, era un soldat prea disciplinat ca să nu asculte ordinul comandantului său de a fugi care încontro. În timpul cît fusese în garnizoană în Bruxelles, tînărul Regulus (el văzuse lumina zilei în vremea revoluției**) își găsise marea mîngîiere petrecîndu-și aproape toate momentele de răgaz în bucătăria Paulinei; (...)
Din punctul de vedere al regimentului său, campania respectivă luase sfîrșit. El făcea parte dintr-o divizie sub comanda suveranului său legal, prințul de Orange***, și în privința lungimii săbiilor și a echipamentelor, Regulus și camarazii lui păreau fi una din cele mai viteze unități pentru care sunase vreodată trompeta.
Cînd mareșalul Ney**** se aruncă asupra avangărzii trupelor aliate cucerind poziție după poziție, pînă cînd sosirea grosului armatei britanice schimbă soarta bătăliei de la Quatre Bras*****, escadroanele cu care călărea și Regulus dădură grabă de multă grabă în mișcarea lor de retragere din fața francezilor și fură pe rînd izgonite de pe pozițiile pe care le ocupau, cu foarte mare zor din partea lor. Mișcările trupelor belgiene fură oprite numai de înaintarea britanicilor în propria lor ariergardă. Silită astfel să se oprească, cavaleria inamică (a cărei sîngeroasă încăpățînare nu poate fi condamnată îndeajuns) avea în sfîrșit prilejul să dea ochi cu vitejii belgieni din fața lor, care, însă, preferară să se întîlnească cu englezii decît cu francezii și, întorcîndu-le numaidecît spatele, trecură în goană printre regimentele engleze, care erau în urma lor, și se împrăștiară care încotro.
De fapt regimentul nu mai exista. Nu era de găsit nicăieri. Nici urmă de cartier general. (...)
Regimentul din care făcea parte făcuse minuni de vitejie, iar o vreme ținuse piept atacului întregii armate franceze. Dar în cele din urmă fură copleșiți de numărul mare al acestora, situația în urma care se afla de altminteri toată armata engleză la ora aceea. Ney extermina regimentele rînd pe rînd. În zadar încercară belgienii să împiedice măcelărirea englezilor. Trupele lui Brunswick****** fură risipite și puse pe fugă, iar ducele lor, ucis. Era un debacle******* general.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor********, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, vol. I, ed. Capitolul, București, 1992, pp. 326-327.

NOTE M. T.
* HUSÁR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár. 
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/husar)** Revoluția franceză a început în 1789.*** La Congresul de la Viena din septembrie 1814 - iunie 1815, marile puteri învingătoare ale împăratului francez Napoleon I au decis ca Olanda, Belgia și Luxembourg să formeze Regatul Țărilor de Jos, sub domnia casei regale olandeze de Oranje-Nassau / Orange-Nassau. (http://ro.scribd.com/doc/40714040/Congresul-de-La-Viena-1815#scribd)**** Michel Ney (1769-1815) = General republican, mareșal al lui Napoleon I și duce de Elchingen. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/03/31/enigma-maresalului-ney/)***** Quatre-Bras = Localitate în Belgia, la sud de Bruxelles. La 16 iunie 1815 mareșalul Ney a repurtat o victorie tactică împotriva armatei anglo-olandeze condusă de ducele de Wellington și prințul de Orange. (http://www.britishbattles.com/waterloo/quatre-bras.htm)****** Friedrich Wilhelm (1771-1815) = Duce de Brunswick (Germania). Nepot al regelui Prusiei. A murit în bătălia de la Quatre-Bras. (http://welfen.de/FriedWilh.htm) (http://www.napoleon.org/en/reading_room/biographies/files/brunswick.asp)******* debacle (fr.) = prăbușire.******** Mariana Răileanu, „Bîlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray, 5 iunie 2013 (https://raileanumariana.wordpress.com/2013/06/05/balciul-desertaciunilor-william-makepeace-thackeray/)

Divizia SS Wiking în URSS la începutul lui 1944 (KAZAKIEVICI 1946)

<
(...)
A cincea divize SS de tancuri Wiking era una din cele mai alese divizii ale trupelor de elită SS. Sub comanda Gruppenfuhrer-ului (general-locotenent al trupelor SS) Herbert Hille, divizia - formată din regimentul 9 motorizat Westsland, regimentul 10 motorizat Germania, regimentul 5 de tancuri, divizionul 5 artilerie autopurtată și regimentul 5 artilerie de cîmp - își concentrase pe nesimțite efectivele, în toată splendoarea tehnicii lor de primă mînă, în aceste imense păduri, pentru ca - printr-o lovitură neașteptată - să despresoare orașul Kovel*, înconjurat acuma de ruși, să-i fărîmițeze pe roșii în grupuri izolate, iar pe acestea, distrugîndu-le, să le impingă spre cele două rîuri vestite - Stohod și Stîr.
Pînă nu demult, cu ferocitatea ei obișnuită, această divizie încercase să potolească nesupusa Iugoslavie**.
Substanțial întărită ca efectiv și primind pe deasupra șaizeci de tancuri tip Tigru, despre care domnul Speer, ministru al Reichului, spusese că este „regele tancurilor” - divizia se compunea din cincisprezece mii de oameni. Regimentele erau comandate de Standartenfuhrer-ul Muhlenkamp, fost aghiotant personal al lui Hitler, decorat de mai multe ori de către Fuhrerul însuși, de Standartenfuhrer-ul Gargais și de alte fiare de-ale lui Himmler***, care stăteau cocoțați sus de tot pe scara ierarhiei național-socialiste și militare - niște intriganți pe cît de norocoși, pe atît de necruțători.
(...)
- Rușii au ajuns prea aproape de Guvernămîntul General****, îi spunea Gruppenfuhrer-ului Hille, protectorul său vom dem Bach, comandantul corpului SS, în timp ce-l primea în vila sa de pe Pfauen-Insel, lîngă Berlin. Consecințele acestei situații, dumneata, camarade Hille, le înțelegi. E vorba de activizarea tuturor forțelor antigermane din Europa, iar faotul acesta i-ar putea sili pe englezi și americani să acționeze și ei... Fuhrer-ul acordă operațiunii voastre o însemnătate de prim ordin. (...)
Acum concentrîndu-și divizia în pădurile întunecoae din vestul orașului Kovel, Hille era în așteptarea unei noi dispoziții, fiind pe deplin conștient de succesul operațiuni cu care fusese însărcinat. Evident, el știa că divizia sa nu mai era cea din 1940 sau chiar în 1943. Lipsa de oameni îl obligase să renunțe la principiul purității de rasă. Oricît ar fi fost de trist, adevărul era că în divizie se găseau acum și olandezi, și unguri, și chiar polonezi și croați. Nu e mai puțin adevărat că acești străini erau adepți verificați ai noii ordini, dar, oricum, oameni de sînge străin, indiferenți față de interesele Reichului. Afară de aceasta, trebuise să se renunțe la principiul celei mai severe selecții fizice: soldații diviziei, ostașii corpului de armată Negru, nu mai erau giganții de aproape doi metri, aleși pe sprînceană din toată Germania.
În timp ce inspecta regimentul motorizat Germania, Gruppenfuhrer-ul observase cu groază cîțiva chiori, șchiopi și chiar un cocoșat; cît despre soldații scunzi și plăpînzi, aceștia formau mai mult de jumătate din efectivul regimentului. Da, aceștia nu mai erau landskecht (1)-ii hitleriști, setoși de sînge și de cîștiguri ușoare, care trecuseră Olanda și Franța prin foc și sabie, răzbătînd pînă pe crestele Caucazului*****.
Herbert Hille își aducea aminte cu plăcere de vremurile celea, care acum i se păreau grozav de îndepărtate. Cel mai mult îi plăcuse Caucazul - această minunată regiune sudică, mai pitorească și mai grandioasă decît Elveția. Într-un timp, domnul Gruppenfuhrer visase chiar un post liniștit de guvernator sau de Stadthalter al acestor regiuni fertile și muntoase, și - în vederea acestei numiri atît de avantajoase - tatonase terenul la statul major privat al Fuhrer-ului unde se găseau proteguitorii lui. Din păcate, din cauza unor împrejurări cunoscute de toată lumea******, fusese nevoit să abandoneze curînd acest visuri.

(1) Mercenari.
>

SURSA
Emmanuil Kazakievici*******, Povestiri: Emmanuil Kazakievici, Steaua, trad. S. A. Doinaș & M. Roth, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 81-83.

NOTE M.T.
* Kovel = Oraș în nord-vestul actualei Ucraine.
** După ocuparea și dezmembarea Iugoslaviei în aprilie 1941 de către Germania, Italia și Bulgaria, a început un amplu război de partizani purtat separat de comuniștii lui Tito și de cetnicii (naționaliștii) sârbi comandați de generalul Draja Mihailovici.
*** Heinrich Himmler (1900-1945) = Reichfuhrer SS (1929-1945) (http://www.britannica.com/biography/Heinrich-Himmler)
**** Polonia ocupată de germani.
***** Munți în sudul Republicii Federative Socialiste Sovietice Ruse și în Republica Sovietică Socialistă Georgia.
****** Înfrângerea germanilor în fața sovieticilor în bătălia de la Stalingrad (septembrie 1942- februarie 1943), moment de cotitură în cel de Al Doilea Război Mondial.
******* E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef  de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.

Umor

În timpul celui de-al doilea război mondial, la comandamentul german.
Căpitanul:
-Excelență, o veste importantă - Italia a intrat în război.
Feldmareșalul:
-Trimiteți împotriva ei trei divizii.
-Îndrăznesc să vă comunic că ei au intrat de partea noastră.
-Asta deja e rău, suntem obligați să-i trimitem în ajutor 10 divizii.

SURSA
”Cuget Liber”, Constanța, 1 aprilie 2013

„Din păcate, închidem ochii prea des la toanele fotbaliștilor” („TOMIS” 1981)

 P. E., Nicolae Oglindă, președintele FC Constanța: „Din păcate, închidem ochii prea des la toanele fotbaliștilor”, „Tomis”, decembrie 1981

-Deci să localizăm. Data la care purtăm această discuție consemnează jumătatea lunii noiembrie, pentru fotbal însemnând și consumarea etapei a 15 a, etapă după care FC Constanța ocupă, din păcate, tovarășe președinte Nicolae Oglindă, același loc neonorant 18. Cauzele care au condus la această antiperformanță sunt sigur că vom avea timp să le descoperim, să le prezentăm, să încercăm să găsim, la urma urmei, și posibilități de înlăturare. Mai întâi, v-am ruga să ne spuneți, cum un economist, mare iubitor al sportului cu vele, al călătoriilor pe mare, a ajuns pe „corabia” fotbalului constănțean, serios, foarte serios avariată. Deci, cine a produs ruptura dintre yachting și cel care a înființat Clubul nautic Electrica?

+ Am așteptat această întrebare fiindcă, de ce să n-o spun, suntem constănțeni, ne cunoaștem de ani buni și nu de puține ori m-am întrebat și eu ce am căutat la conducerea clubului FC Constanța. Aceasta nu înseamnă că vreau să „pasez” altora, acum, ceva din răspunderile ce-mi aparțin, dacă sunt cu adevărat. Am fost numit ca președinte al clubului FC Constanța atunci când nu prea erau candidați, cei ce au fost propuși înaintea mea refuzând această onoare, lăsându-mi mie răspunderea de a conduce acest club. Cu alte cuvinte, deși muncesc în sport de peste două decenii, deși am jucat fotbal cu rezultate satisfăcătoare, sincer să fiu nu m-am gândit niciodată că pot să ajung președinte de club fotbalistic și mai ales într-o perioadă în care echipa constănțeană manifestă multe lipsuri, existau multe semne de întrebare privind existența ei în prima divizie a țării. Nu m-am descurajat, deși puțini au fost cei care au înțeles să sprijine în continuare fotbalul, mă refer la acel sprijin adevărat, dezinteresat, de care duce lipsă fotbalul și încet-încet am pus bazele viitorului lot, am limpezit câteva din problemele financiare și administrative mari, foarte mari pe care le avea de rezolvat clubul. Dar campionatul se apropia cu pași vertiginoși și prima echipă a județului nu angajase un joc de verificare, ba, mai mult, perioada de pregătire la munte a fost făcută cu jumătate de lot și în condiții pe care nu aș vrea să le arăt. Și antrenorii munceau fără pasiune, tot așa cum o făceau unii dintre jucători. Dar acesta este climatul în care se muncește uneori în fotbal și, din păcate, în cel de performanță, fiindcă la celelalte nivele nu se muncește deloc.

-Incitant acest debut în discuția noastră: ați formulat câteva idei foarte interesante. Dar să sintetizăm. De ce FC Constanța se află pe locul 18? 

+ Aș vrea să vă răspund amintindu-vă că niciodată adevăratul marinar nu repară mai întâi coșul vaporului atunci când chila este spartă. Mai precis, FC Constanța se află pe ultimul loc fiindcă toți am privit numai în sus, la prima echipă, uitând că baza adevăratului fotbal se învață de la nouă ani, adică în echipele de copii și juniori. În Constanța, însă, nu avem un campionat de copii, iar cel de juniori este așa cum este. În afară de Clubul FC Constanța, care are trei antrenori la echipele de copii și juniori, în rest, la celelalte formații - și nu se știe cu adevărat câte sunt, fiindcă pe hârtie figurează multe - nu activează nici un cadru tehnic de specialitate. Atunci, de ce să ne mai mirăm că nu avem fotbaliști, că suportăm toanele unora dintre ei, că acoperim compromisuri, că slăbim exigența, că suntem acolo unde suntem și că nu de puține ori închidem ochii.

- Ce este de făcut, există șanse reale pentru redresarea fotbalului nostru?

+Eu zic că da. Avem, chiar în această situație, foarte grea - posibilități sunt - de a ne salva de la retrogradare. Când spun aceasta mă gândesc, în primul rând, că echipe ca FC Constanța mai sunt în divizia A. Dacă vom scăpa anul acesta de retrogradare, rămâne să luptăm în continuare, cu disperare, pentru a scăpa și în campionatul următor. Dar nu acesta este scopul. Nu aceasta înseamnă o reușită, o performanță. Până când nu vom avea jucători de clasă internațională crescuți propria noastră casă, în propriul nostru club, nu vom putea privi liniștiți spre dreptunghiul stadionului, nici noi, nici zecile de mii de iubitori ai acestui sport. Pentru realizarea acestui deziderat, sunt însă foarte multe lucruri de făcut.

- Cine trebuie să le facă?

+Desigur noi, cei plătiți pentru a dezvolta fotbalul avem principala obligație. Dar fiecare poate să contribuie mai mult sau mai puțin la sprijinirea acestui sport. Iată de ce, personal sunt dispus să ascult și mai ales să sprijin orice propunere constructivă.

Echipa de rugby Chimia Năvodari în barajul de promovare în prima divizie („LITORAL” 1973)

 De doi ani la conducerea rugbiului constănțean se află un grup de oameni inimoși, iubitori ai acestui sport plin de bărbăție, spectaculos, în care pregătirea fizică și tehnică sunt capitole ce nu pot să lipsească din bagajul unui rugbist de performanță. De altfel, în ultimii doi ani, rugbiul ca disciplină sportivă a fost introdus în școlile profesionale. Ca rezultat, la un an după această inițiativă, 12 echipe constănțene promovau în divizia secundă a țării.

Dezvoltarea sportului cu balonul oval a continuat nu numai prin prezența Farului în prima divizie a țării, prin participarea unor sportivi de aici în echipa reprezentativă a țării (Bucos, Cristea, Drăgan), dar și printr-o luptă de spectacol, de frumusețe bărbătească în campionatul republican, al diviziei B, acolo unde, săptămână de săptămână, reprezentantele asociațiilor constănțene se confruntau într-un campionat excelent organizat (merite revenind comisiei județene de rugbi), de bună valoare tehnică.

În 1973, la terminarea campionatului diviziei secunde, Chimia Năvodari devine câștigătoarea seriei de la Constanța și participă, sub îndrumarea antrenorului Traian Doiciu, la barajul pentru promovarea în prima divizie. A fost o luptă acerbă cu echipe ce vizau același obiectiv, dispută din care rugbiștii constănțeni au ieșit învingători, nepierzând nici un meci. Ei au câștigat cu 11-3 la Constructorul București, cu 14-0 la URA Tecuci și au terminat 6-6 cu Agronomia Cluj. În felul acesta, începutul sezonului 1973-1974 consemnează la Constanța o nouă divizionară A, situând mișcarea sportivă rugbistică din această parte a țării pe planul imediat următor Capitalei.

Despre pregătirile echipei ne-a vorbit antrenorul T. Doiciu: „Antrenamentele le-am început la 4 februarie, punând accent pe pregătirea fizică. Având la dispoziție o înaintare cu gabarit impresionant (5 jucători peste 100 kg) și cu mare putere de luptă, Chimia a terminat campionatul cu o singură înfrângere, înscriind 500 de puncte și primind 24.”

Dar, am fi nedrepți dacă în prezentarea succintă a rugbiului constănțean nu am vorbi și despre munca ce se desfășoară pentru depistarea tinerelor talente ce activează în cadrul campionatului republican de juniori.