Voleiul românesc, mai sărac fără Iulian Rădulescu!


Cuget Liber 22 noiembrie 2013

Doliu în fotbalul românesc. A murit un mare portar!

Cuget Liber 11 noiembrie 2013

Fotbalul în România modernă (1954)

Primul regulament de fotbal modern a fost redactat în 1862 de Thrind Uppingham, rectorul celebrei universități engleze Cambridge.
În România primul balon de fotbal a fost adus încă din 1889, dar primul joc a avut loc de-abia în 1902.
Primul club de fotbal românesc s-a numit Olimpia, fiind înființat în 1905 la București. Primele cluburi de fotbal românești erau organizate ca societăți pe acțiuni și aveau legături cu presa sportivă. Cele mai renumite au fost Ripensia Timișoara (celebră prin „sfertul de oră” în care își învingea adversarii), Club Atletic Oradea (CAO) și Venus București.
Existau puține terenuri adecvate jocului de fotbal, pe acestea desfășurîndu-se de obicei jocuri internaționale. De aceea numărul cluburilor în perioada precomunistă nu a depășit 700, cel al jucătorilor profesioniști a fost sub 15.000. De asemenea existau doar vreo 60 de antrenori și maximum 200 de arbitri.

SURSA
***, Fotbal. Adnotări pe marginea regulamentului de joc, Cultură fizică și sport, Buucrești, 1954, 5-6.

A murit Ştefan Stănculescu, omul care l-a convins pe Gaţu să se apuce de handbal

GSP 4 octombrie 2013

Sărbătoare la CS CFR Constanţa: 84 de ani de la înfiinţare!

Cuget Liber 11 septembrie 2013

„Din păcate, închidem ochii prea des la toanele fotbaliștilor” („TOMIS” 1981)

 P. E., Nicolae Oglindă, președintele FC Constanța: „Din păcate, închidem ochii prea des la toanele fotbaliștilor”, „Tomis”, decembrie 1981

-Deci să localizăm. Data la care purtăm această discuție consemnează jumătatea lunii noiembrie, pentru fotbal însemnând și consumarea etapei a 15 a, etapă după care FC Constanța ocupă, din păcate, tovarășe președinte Nicolae Oglindă, același loc neonorant 18. Cauzele care au condus la această antiperformanță sunt sigur că vom avea timp să le descoperim, să le prezentăm, să încercăm să găsim, la urma urmei, și posibilități de înlăturare. Mai întâi, v-am ruga să ne spuneți, cum un economist, mare iubitor al sportului cu vele, al călătoriilor pe mare, a ajuns pe „corabia” fotbalului constănțean, serios, foarte serios avariată. Deci, cine a produs ruptura dintre yachting și cel care a înființat Clubul nautic Electrica?

+ Am așteptat această întrebare fiindcă, de ce să n-o spun, suntem constănțeni, ne cunoaștem de ani buni și nu de puține ori m-am întrebat și eu ce am căutat la conducerea clubului FC Constanța. Aceasta nu înseamnă că vreau să „pasez” altora, acum, ceva din răspunderile ce-mi aparțin, dacă sunt cu adevărat. Am fost numit ca președinte al clubului FC Constanța atunci când nu prea erau candidați, cei ce au fost propuși înaintea mea refuzând această onoare, lăsându-mi mie răspunderea de a conduce acest club. Cu alte cuvinte, deși muncesc în sport de peste două decenii, deși am jucat fotbal cu rezultate satisfăcătoare, sincer să fiu nu m-am gândit niciodată că pot să ajung președinte de club fotbalistic și mai ales într-o perioadă în care echipa constănțeană manifestă multe lipsuri, existau multe semne de întrebare privind existența ei în prima divizie a țării. Nu m-am descurajat, deși puțini au fost cei care au înțeles să sprijine în continuare fotbalul, mă refer la acel sprijin adevărat, dezinteresat, de care duce lipsă fotbalul și încet-încet am pus bazele viitorului lot, am limpezit câteva din problemele financiare și administrative mari, foarte mari pe care le avea de rezolvat clubul. Dar campionatul se apropia cu pași vertiginoși și prima echipă a județului nu angajase un joc de verificare, ba, mai mult, perioada de pregătire la munte a fost făcută cu jumătate de lot și în condiții pe care nu aș vrea să le arăt. Și antrenorii munceau fără pasiune, tot așa cum o făceau unii dintre jucători. Dar acesta este climatul în care se muncește uneori în fotbal și, din păcate, în cel de performanță, fiindcă la celelalte nivele nu se muncește deloc.

-Incitant acest debut în discuția noastră: ați formulat câteva idei foarte interesante. Dar să sintetizăm. De ce FC Constanța se află pe locul 18? 

+ Aș vrea să vă răspund amintindu-vă că niciodată adevăratul marinar nu repară mai întâi coșul vaporului atunci când chila este spartă. Mai precis, FC Constanța se află pe ultimul loc fiindcă toți am privit numai în sus, la prima echipă, uitând că baza adevăratului fotbal se învață de la nouă ani, adică în echipele de copii și juniori. În Constanța, însă, nu avem un campionat de copii, iar cel de juniori este așa cum este. În afară de Clubul FC Constanța, care are trei antrenori la echipele de copii și juniori, în rest, la celelalte formații - și nu se știe cu adevărat câte sunt, fiindcă pe hârtie figurează multe - nu activează nici un cadru tehnic de specialitate. Atunci, de ce să ne mai mirăm că nu avem fotbaliști, că suportăm toanele unora dintre ei, că acoperim compromisuri, că slăbim exigența, că suntem acolo unde suntem și că nu de puține ori închidem ochii.

- Ce este de făcut, există șanse reale pentru redresarea fotbalului nostru?

+Eu zic că da. Avem, chiar în această situație, foarte grea - posibilități sunt - de a ne salva de la retrogradare. Când spun aceasta mă gândesc, în primul rând, că echipe ca FC Constanța mai sunt în divizia A. Dacă vom scăpa anul acesta de retrogradare, rămâne să luptăm în continuare, cu disperare, pentru a scăpa și în campionatul următor. Dar nu acesta este scopul. Nu aceasta înseamnă o reușită, o performanță. Până când nu vom avea jucători de clasă internațională crescuți propria noastră casă, în propriul nostru club, nu vom putea privi liniștiți spre dreptunghiul stadionului, nici noi, nici zecile de mii de iubitori ai acestui sport. Pentru realizarea acestui deziderat, sunt însă foarte multe lucruri de făcut.

- Cine trebuie să le facă?

+Desigur noi, cei plătiți pentru a dezvolta fotbalul avem principala obligație. Dar fiecare poate să contribuie mai mult sau mai puțin la sprijinirea acestui sport. Iată de ce, personal sunt dispus să ascult și mai ales să sprijin orice propunere constructivă.

Echipa de rugby Chimia Năvodari în barajul de promovare în prima divizie („LITORAL” 1973)

 De doi ani la conducerea rugbiului constănțean se află un grup de oameni inimoși, iubitori ai acestui sport plin de bărbăție, spectaculos, în care pregătirea fizică și tehnică sunt capitole ce nu pot să lipsească din bagajul unui rugbist de performanță. De altfel, în ultimii doi ani, rugbiul ca disciplină sportivă a fost introdus în școlile profesionale. Ca rezultat, la un an după această inițiativă, 12 echipe constănțene promovau în divizia secundă a țării.

Dezvoltarea sportului cu balonul oval a continuat nu numai prin prezența Farului în prima divizie a țării, prin participarea unor sportivi de aici în echipa reprezentativă a țării (Bucos, Cristea, Drăgan), dar și printr-o luptă de spectacol, de frumusețe bărbătească în campionatul republican, al diviziei B, acolo unde, săptămână de săptămână, reprezentantele asociațiilor constănțene se confruntau într-un campionat excelent organizat (merite revenind comisiei județene de rugbi), de bună valoare tehnică.

În 1973, la terminarea campionatului diviziei secunde, Chimia Năvodari devine câștigătoarea seriei de la Constanța și participă, sub îndrumarea antrenorului Traian Doiciu, la barajul pentru promovarea în prima divizie. A fost o luptă acerbă cu echipe ce vizau același obiectiv, dispută din care rugbiștii constănțeni au ieșit învingători, nepierzând nici un meci. Ei au câștigat cu 11-3 la Constructorul București, cu 14-0 la URA Tecuci și au terminat 6-6 cu Agronomia Cluj. În felul acesta, începutul sezonului 1973-1974 consemnează la Constanța o nouă divizionară A, situând mișcarea sportivă rugbistică din această parte a țării pe planul imediat următor Capitalei.

Despre pregătirile echipei ne-a vorbit antrenorul T. Doiciu: „Antrenamentele le-am început la 4 februarie, punând accent pe pregătirea fizică. Având la dispoziție o înaintare cu gabarit impresionant (5 jucători peste 100 kg) și cu mare putere de luptă, Chimia a terminat campionatul cu o singură înfrângere, înscriind 500 de puncte și primind 24.”

Dar, am fi nedrepți dacă în prezentarea succintă a rugbiului constănțean nu am vorbi și despre munca ce se desfășoară pentru depistarea tinerelor talente ce activează în cadrul campionatului republican de juniori.

„Sunt jucătorii din provincie mai slabi decât cei din București” („LITORAL” 1971)

 ?, Sunt jucătorii din provincie mai slabi decât cei din București?, „Litoral”, Constanța, 1971?

În fotbalul nostru de performanță se întâmplă un fenomen: de doi ani echipele provinciale domină campionatul. Dar în echipa reprezentativă pătrund în proporție de 80% jucătorii bucureșteni. Până la partida cu Finlanda, în unsprezecele reprezentativei noastre figurau doar doi jucători din provincie (Dobrin și Dembrovschi). Oare acesta să fie potențialul maximal echipelor din restul țării? Desigur că nu. Iată care este opinia a doi jucători din provincie.

Nicolae Dobrin: „După campionatele mondiale din Mexic și după incidentul cu Ozon, m-am hotărât să nu mai dau declarații. Iată că mă puneți în situația de a încălca a ceastă hotărâre. Cred, dar nu sunt convins, că în provincie sunt foarte mulți jucători valoroși. La FC Argeș sunt 2-3 jucători care pot juca oricând în echipa reprezentativă. Nici la Farul nu lipsesc valorile. La Universitatea Craiova, la Cluj, la Petroșani, la Tg. Mureș sunt alți fotbaliști de certă valoare. Principalul este însă ca aceștia să fie depistați, să li se acorde încredere.”

Marin Tufan: „După jocul de la Lausanne toți mi-au spus că am câștigat dreptul de titular în echipa reprezentativă. Dar în următoarea confruntare am figurat ca rezervă. Apoi, în Mexic, nimeni nu s-a mai uitat la mine. Desigur că la ora actuală sunt alți jucători mai buni decât mine. Dar aceasta nu înseamnă că aceștia sunt numai din București. Cred că antrenorii lotului reprezentativ trebuie să acorde mai multă atenție și mai multă încredere jucătorilor din provincie.”

„Ajax Amsterdam” („LITORAL” 1971)

 ***, Ajax Amsterdam, „Litoral”, Constanța, 1971

Anul 1900, februarie 14: undeva într-o clădire din centrul Amsterdamului un grup de suporteri semnează după îndelungi deliberări actul de înființare a echipei „Ajax”, formație care, 70 de ani mai târziu, cucerește titlul de campioană a Europei. Pe parcursul acestor 70 de ani de existență, Ajax a cucerit de 14 ori titlul de campioană a Olandei și a jucat în finala Cupei Campionilor Europeni în 1969, fiind învinsă de AC Milan cu 4-1. În ultimii ani însă, Ajax a devenit una dintre formațiile cel mai puternice din lume, practicanta unui fotbal dinamic, spectaculos și cu un pronunțat caracter ofensiv, deși, paradoxal, cel mai bun compartiment al echipei rămâne linia defensivă condusă de fostul  internațional iugoslav Vasovici, căpitanul echipei. Dar în aceste  aprecieri privind stilul și valoarea jucătorilor olandezi nu trebuie să uităm nici atacul în care Cruyff și Keizer  sunt principalii realizatori, internaționali vechi, jucători cu bursă mare și cu multe oferte primite chiar și din partea unei echipe braziliene. În campionatul trecut Ajax Amsterdam a realizat o performanță unică pentru campionatul Olandei, înscriind 90 de goluri în 34 de partide. Angajată în Cupa Intercontinentală, acest ultim și mult discutat act al celei mai populare competiții intercluburi din lume, Ajax are la cârma sa, în calitate de conducător tehnic, selecționer și antrenor pe românul Ștefan Covaci, fost antrenor la Steaua. În viitorul campionat Ajax și-a propus obținerea titlului de campioană și dublul drept de participare în CCE. Un ultimul amănunt: alături Feijenoord, Ajax este cea mai mai populară echipă de fotbal din Olanda, având un număr de 68.000 de suporteri, membri susținători. În foto: Campioana campioanelor, Ajax Amsterdam, câștigătoarea CCE. De la stânga la dreapta: Soendergaard, Rijnders, Stay, Suurbier, Krol, Suurendouk, Keizer, Swart, Vasovici, Cruyff și Murken.