sâmbătă, 6 iulie 2013
duminică, 26 februarie 2012
ICSAP Constanța în 1983 („Tomis” 1983)
Potrivit directorului adjunct al întreprinderii, ing. Virginia Popovici, în trimestrul I al anului 1983 au urmat cursuri de perfecționare 270 de lucrători gestionari, șefi de unități, bucătari gestionari și casieri linie de autoservire. Prima etapă a cursurilor a fost una legislativă și moral-politică, iar cea de a doua practică. În luna mai urma să aibă loc o testare legislativă a 1300 de angajați, o atenție specială fiind acordată zilierilor și nou angajaților.
Renovarea localurilor ICSAP pentru sezonul 1983 a început în noiembrie 1982, conform lui Nicolae Florescu, director adjunct al ICSAP Constanța. Au fost modernizate 36 restaurante, braserii, berării, bufete, terase, 27 cofetării și patiserii, 5 unități Gospodina, 36 de chioșcuri și 13 laboratoare. Printre aceste unități s-au numărat restaurantele „Tic-Tac”, „Pescarul”, „Cina”, „Năvodari”, „Delfinul”, „Egreta”, „Intim”, „Privighetoarea”, „Gară”, berăriile „Central” și „Pelican”, zahanaua „Midia”.
Oferta de produse era în responsabilitatea Luminiței Șerban, șefa compartimentului producție. Astfel, restaurantele „Tic-Tac”, „Pescăruș” și „Zorile” pregăteau preparate și semipreparate tip „Gospodina” atît pentru clienții proprii, cît și pentru magazinele alimentare. Alte unități tip „Gospodina” - „Tic-Tac”, „Dacia”, „La minut”, „Popular” și cea de la parterului M16 de pe str. Ștefan cel Mare pregătesc 20 de preparate, inclusiv pentru comenzi la domiciliu. Deasemenea, „Zorile”, „Delfinul” și „Doi cocoși” tindeau să se profileze pe preparate din pește și pentru bufete de întreprinderi, iar alte șase unități erau destinate a deveni și săli de expoziții pentru produse culinare.
SURSA
Publicitate, „Tomis”, Constanța, mai 1983.
sâmbătă, 1 iunie 1991
„TOMIS” 1991
Sorin Roșca, „Tomis”, Constanța, 199?
*
Rețeaua comercială cu capital privat a Constanței a făcut de curând un nou pas important prin inaugurarea celui dintâi magazin al societății mixte „Folette” SRL, al cărei patron este Turgut Celikparmak. Situat chiar în centrul orașului, pe bulevardul Tomis nr. 34, magazinul este destinat comercializării unei game diverse de confecții de foarte bună calitate, produsă în noua secție din Năvodari a firmei, unde au fost create, într-o primă etapă, douăzeci de noi locuri de muncă. De remarcat că aceste produse sunt exportate și în SUA! Cei 110 metri pătrați ai acestei unități comerciale permit amenajarea unui cochet mini-restaurant, unde nu peste multă vreme se vor putea servi delicioase specialități culinare cu specific oriental.
*
Deși au fost făcute publice mai multe promisiuni că operativitatea controlului vamal va crește substanțial, la punctul de frontieră 2 Mai situația a rămas aproape neschimbată față de a nul trecut. Turiștii care optează pentru o excursie de o zi în Bulgaria sunt nevoiți să aștepte 4-5 ore la dus și, în cel mai fericit caz, tot cam atât la întors! Dacă mai punem la socoteală și durata deplasării până la frontieră, precum și durat drumului până la Balcik, Varna sau Albena, cât timp mai rămâne pentru vizita propriu-zisă, domnilor vameși?
miercuri, 23 ianuarie 1991
„Mișmașuri ijeteliste” (JELA 1991)
Doina Jela, ...„Mișmașuri” ijeteliste, „Cuget Liber”, Constanța, 23 ianuarie 1991
Românului în general și constănțeanului în special i-a fost întotdeauna mai la îndemână să-și rezolve problemele „aranjându-le”, „descurcându-se”, altfel spus, amortizându-le efectul prin ciupeală și mișmaș. Până la Dumnezeu știe că-l mănâncă sfinții, deci preferă să se târguiască direct cu Dracul, care-i mai bun negustor, așa încât, ajuns în fine și în fața lui Dumnezeu, constată că nu mai are de mult dreptate să i se plângă de ceva nou.
Șoferii de la IJTL n-au cauciucuri și baterii, iar combustibilul s-a scumpit. sau, oricum, S-a scumpit pentru particulari, pentru taximetriști, pentru persoane private posesoare de transport care să-i ducă pe oameni, eventual, la slujbă. Un protest organizat, onest, limpede sau orice alt mijloc de negociere curată în favoare acestor cereri reprezintă pentru ei o cale prea lungă, incomodă și nesigură către dreptatea lui Dumnezeu. Astfel că preferă să și-o piardă pe drum, în mici aranjamente, cu atât mai rentabile cu cât nu lovesc decât în de-acum proverbialul nostru navetist. Începând de marți, 15 ianuarie, un anunț lipit pe chioșcul de bilete al Autogării Nord anunță că autobuzul 23, care-i duce la Năvodari pe învățători, profesori, medici, asistente, elevi chiar, se suspendă din lipsă de anvelope. Navetiștii respectivi au, se înțelege, abonamente. Pe care îl pot folosi pe autobuzul 22, care-i duce la Năvodari cu ocol și întârziere. Dar, ne întrebăm, dacă nu sunt anvelope pentru autobuzul cursă 23, de unde le iau șoferii pentru a face cursă Constanța-Năvodari fără ocol, fără abonament, ci contra cost, și cost piperat, de la aceiași navetiști? Care intră, nu-i problemă, ca-n buzunarul nașului de pe trenurile de navetă, în buzunarul cui? În schimb, auzim că se vorbește din nou despre o grevă la IJTL.
luni, 1 mai 1989
„Agendă de vacanță” („DOBROGEA NOUĂ” 1989)
Comitetul Județean de cultură și Educație Socialistă Constanța & Centrala ONT Litoral & Stațiunea turistică neptun & Stațiunea tineretului Costinești & Direcția Comercială a Județului Constanța & Redacția ziarului „Dobrogea nouă”, Agendă de vacanță, 1989, 130 p.
3 Mamaia
11 Constanța
15 Eforie Nord
19 Eforie Sud
23 Mangalia
30 Neptun
36 Venus
38 Saturn
40 Jupiter
42 Aurora
46 Techirghiol
48 Costinești
52 Năvodari
70 Agenda Culturală Litoral 1989
82 Sport
90 Satul de Vacanță Constanța
111 Rezervații și monumente ale naturii pe traseele județului
vineri, 2 ianuarie 1981
„Cenaclul Orizontul Mării” („TOMIS”)
N. M., Cenaclul „Orizontul Mării”, „Tomis”, Constanța, 198?
Un tânăr cu o mască pe față, pe atât de senină, provocator de senină și agresiv de liniștită, pe cât îi era de contrazisă de întunecimea pielii și mâinile mari, nervoase, făcute să apuce, să strivească piatra, a citit de curând în cenaclul „Ovidius”. Înșelat de înfățișarea lui de coșar, într-o vreme când această profesie a căzut în dizgrație, l-am ascultat nu fără a-mi spune: „Iată-ne condamnați să mai suportăm infatuarea unui veleitar”. Și textele citite, destul de bolovănoase, bubuind alături de firul ideii, mi-au confirmat, într-adevăr, presupunerea. Eu, ca și celelalte harpii ale cenaclului, am tăbărât pe el și una mai rea de gură (Petru Vălureanu absento), Vladimir Bălănică, mi se pare, i-a smuls masca.
Tânărul în cestiune nu a avut nimic de zis, s-a comportat cu demnitate. Zilele trecute a venit din nou la redacție și, gest semnificativ, ne-a oferit de data aceasta un dosar voluminos, conținând, pe lângă textele lui, și pe cele ale unui întreg cenaclu din Năvodari, care se numește „Orizontul mării”. Ceea ce nu izbutise singur, tânărul care se cheamă Augustin Circa, izbutește acum împreună cu ceilalți, câțiva din 30. Judecate izolat, textele lui nu-l impuneau prin nimic, cât de cât personal. Judecate în context, unele dintre ele reușesc să reverbereze o lumină care, intersectându-se cu scânteierile celorlalte texte, stăruie, se impune unui gând de simpatie pe o traiectorie de la parte la întreg și invers. Vă propun, deci, câteva din textele acestor tineri în frunte cu „încercatul” și generosul lor susținător. Îi las prin ei înșiși să se prezinte, nu fără a vă preveni că sumarul de față este unul provizoriu, care n-ar putea fi altfel nimic din ceea ce se întâmplă aici, în orizontul iluziei și al mării.
Augustin Circa
ars poetica
un giuvaier din lacrimi
și marea fără nume
și setea ce mă întoarce-n bici
sunt condamnat la viață
de fiecare dată când mor
iar chipul îmi arde în ceață
cu nechezat de cai eu mă stropesc
și stau de veghe nopți în șir
dar marea îmi fură chipul
și mă sting...
ofranda
din umbra acestor zăpezi
când cineva ți-a dat
trandafirul lor alb
ochii-mi tânjesc după alt anotimp
noaptea-și pornește uzina
doar golul își pieptănă
visul cu un pieptăn de fosfor
aș fi vrut să nu pleci
inima descifrează de-acum
sufletul ațipit printre piramide
eu te aștept
te-am numit nepereche -
interiorul uzinei de lacrimi e perfect...
Dumitru Zamfir
reîntoarcerea
răstignită pe o geană de nor
am stat mai aproape de tine cu-n gând
ținând în palme un izvor
Tot curgând el de-atunci până azi
i-au trecut energiile-n cristale
de cuvinte din limba română
și-am căzut amețit în brațele tale
M-ai purtat între vise și nori
ca pe-un fulg rătăcit și bastard
osândit voluntar am fost și mai sunt
pe-al tău rug nevăzut, eu, să ard.
Într-o zi de izbânzi și de vis
te-am văzut lăcrimând și mi-am zis:
„locul meu nu va fi niciodată aici”
și-am plecat ca un țipăt de bici.
Acum mă întorc iar la tine
și-ți sărut fericirea pe frunte;
mă supun arzătoarei, iar dacă nu vrei
Voi pleca mai departe, spre oriunde...
Ion Scarlat
pe foaia de șmirghel
de ce puteam fi
ținând în palme soarele ca busolă
și părțile exterioare mai colțuroase uneori
s-au rotunjit topite de lumină
Apoi am vrut să zbor tot mai albastru
și aripile mi s-au frânt
când mă desprindeam de pământ
iar o parte din sufletul meu
s-a rotunjit
Așa am devenit roată
rostogolindu-mă către perfecțiune
Nicolae Andrei
ciudat
în timp ce pasărea îmi murise în palmă
iar eu ascultam cu privirile
care se furișează pe vârfuri
privirile din ochii păsării
N. Nicoară
de dacia
mirosind a săgeți.
S-au trezit, neoprite și line
toate rădăcinile
uitate prin veacuri în mine.
Vasile Șelaru
ai plecat ca un abur
petale de flori cad pe trup și mă doare
am rămas exilat între cer și pământ
să privesc marea, sau începutul vieții
de la un val la alt val ce vuiește chemarea,
iubito! te rog nu striga
mă atinge înserarea ofilită cu pleoape și noaptea
mă caută prin sânge.
poemul e trist, tu îl știi, l-am
scris în grădina uscată de vise
în care se rup fotografiile noastre
imaginea sufletului gol se
deschide, nu-i zi și nici noapte
foșnește ușor amintirea uitată
a rămas umbra pașilor tăi pe
nisip, mă iau după ea.
joi, 21 iunie 1973
„Tabăra de copii de la Năvodari este gata să-și mărească micii oaspeți” („LITORAL” 1973)
Despre stadiul pregătirilor în vederea primirii celor dintâi turiști, ca și despre noutățile prezente în acest sezon la Complexul de odihnă pentru copii Năvodari ne-a vorbit Traian Cartacai, director coordonator:
+ Mai întâi, trebuie subliniat faptul că acest complex a crescut, în ceea ce privește capacitatea de cazare, de la 5200 de locuri, cât avea anul trecut, la 5900, prin apariția unei noi tabere de vile (200 de locuri) și a unei tabere de corturi (500 de locuri). Iată și alte noutăți: intrarea în funcțiune a unei mari baze sportive ce cuprinde terenuri de handbal, volei, baschet, tenis de câmp. o pistă de alergări cu șase culoare; (...) montarea unui turn de observație pentru dirijarea și supravegherea intrării copiilor.
- Când așteptați primii copii la Năvodari?
+ Prima serie va sosi pe 2? iunie, 1728 pionieri din întreaga țară în tabăra Albatros. În zilele următoare vor cunoaște larma bucuroasă a copiilor și celelalte tabere. S-a acordat atenție și organizării programelor cultural-artistice și educative, contractându-se cu instituții artistice și cinematografice spectacole specifice vârstei celor mici. Cele două teatre de vară sunt în stare de funcționare, biblioteca a fost completată, ajungând acum să aibă peste 7000 de volume și o frumoasă sală de lectură, cluburile au fost dotate cu jocuri de șah, remi (...).
marți, 19 iunie 1973
Echipa de rugby Chimia Năvodari în barajul de promovare în prima divizie („LITORAL” 1973)
De doi ani la conducerea rugbiului constănțean se află un grup de oameni inimoși, iubitori ai acestui sport plin de bărbăție, spectaculos, în care pregătirea fizică și tehnică sunt capitole ce nu pot să lipsească din bagajul unui rugbist de performanță. De altfel, în ultimii doi ani, rugbiul ca disciplină sportivă a fost introdus în școlile profesionale. Ca rezultat, la un an după această inițiativă, 12 echipe constănțene promovau în divizia secundă a țării.
Dezvoltarea sportului cu balonul oval a continuat nu numai prin prezența Farului în prima divizie a țării, prin participarea unor sportivi de aici în echipa reprezentativă a țării (Bucos, Cristea, Drăgan), dar și printr-o luptă de spectacol, de frumusețe bărbătească în campionatul republican, al diviziei B, acolo unde, săptămână de săptămână, reprezentantele asociațiilor constănțene se confruntau într-un campionat excelent organizat (merite revenind comisiei județene de rugbi), de bună valoare tehnică.
În 1973, la terminarea campionatului diviziei secunde, Chimia Năvodari devine câștigătoarea seriei de la Constanța și participă, sub îndrumarea antrenorului Traian Doiciu, la barajul pentru promovarea în prima divizie. A fost o luptă acerbă cu echipe ce vizau același obiectiv, dispută din care rugbiștii constănțeni au ieșit învingători, nepierzând nici un meci. Ei au câștigat cu 11-3 la Constructorul București, cu 14-0 la URA Tecuci și au terminat 6-6 cu Agronomia Cluj. În felul acesta, începutul sezonului 1973-1974 consemnează la Constanța o nouă divizionară A, situând mișcarea sportivă rugbistică din această parte a țării pe planul imediat următor Capitalei.
Despre pregătirile echipei ne-a vorbit antrenorul T. Doiciu: „Antrenamentele le-am început la 4 februarie, punând accent pe pregătirea fizică. Având la dispoziție o înaintare cu gabarit impresionant (5 jucători peste 100 kg) și cu mare putere de luptă, Chimia a terminat campionatul cu o singură înfrângere, înscriind 500 de puncte și primind 24.”
Dar, am fi nedrepți dacă în prezentarea succintă a rugbiului constănțean nu am vorbi și despre munca ce se desfășoară pentru depistarea tinerelor talente ce activează în cadrul campionatului republican de juniori.