Ministrul de interne în provincie în Romania sfarşitului de secol XIX (ZAMFIRESCU 1895)

<
(...)
La gară erau toţi în păr: Alexandriu, Panaitopolu, Vasilică Sobor, Iancu Mînzu, Boteşteanu, precum şi senatorii Vispescu, Cralea, şi polcovnicul Stamate; apoi directorul prefecturii cu toţi subprefecţii, primarul, consilierii judeţului şi ai comunei, poliţaiul în mare ţinută, comisarii şi subcomisarii, directorul arestului, şeful garnizoanei; apoi cetăţenii alegători, devotaţii partidului, negustori de toată mîna, cu decoraţiile atîrnate pe piept; protopopul, chemat de cînd cu reforma bisericească, ``domnul protoereu``; directorul liceului, profesori, institutori, ţărani - în fine, tot aparatul administrativ. Judecători nu prea erau mulţi, ceea ce făcea pe unii să creadă că a intrat ``ceva bizbiu`` între ministul de interne şi ministrul de justiţie. Afară din gară, ipocomisarii călări stau pe la răspîntii, aţinînd drumul oamenilor ce veneau cu carele la încărcat; călătorii de la tren erau duşi la hambarul de mărfuri, în mijlocul protestaţiilor celor mai ţanţoşi; cîţiva gura-cască priveau la măturătorii primăriei, cari pregăteau o manifestaţie impunătoare, dar pînă una-alta se inglindiseau  la cîrciuma de la colţ.
La ceasul hotărît, trenul intră în gară, domol, solemn, parcă ar fi ştiut ce naltă chemare avea el pe lume. La o fereastră sta prefectul, care se dusese întru întîmpinarea ministrului, rotind nişte ochi teribili şi făcînd semn deputaţilor să se urce în vagon. Aceştia se urcară, surîzători, îmbulzindu-se care să ajungă mai întîi. 
Cînd se coborî ministrul din tren, toţi cei de faţă se aliniară de-a lungul zidului, strînşi de comisari, iar prefectul făcu semn ministrului să se oprească. Atunci primarul se apropie de el, scoase dintr-un buzunar o foaie de hîrtie şi începu: ``Domnule ministru!``, apoi se opri căutîndu-şi ochelarii, pe care şi-i aşeză în aşa chip, încît îl strîngeau de nări, făcîndu-l să vorbească pe nas. Si iar începu: ``Domnule ministru!`` Vîntul îndoia foile pe care era scris discursul; ochelarii alunecau; cîteva picături de ploaie întindeau cerneala, spălînd vorbele; afară din gară erau un chiloman de nu se mai auzea nici în cer nici în pămînt. Cu chiu, cu vai, logosul se sfîrşi. Prefectul prezentă în fugă cîţiva cetăţeni marcanţi şi trecu înainte, pe covorul ce era întins de la clasa a I a pînă la ieşire. Aci, zarva era la culme. Pietrişul aruncat de curnd făcea să hîrşie roatele trăsurilor, ipocomisarii călări pe bidivii plini de noroi strigau la birjari să ţie rîndul, feciorii chemau pe vizitii, călăraşii dau cu pumnul în capul cailor.
(...)
>

SURSA
Duiliu Zamfirescu, Tanase Scatiu, ed. Eminescu / Biblioteca Eminescu nr. 51, Buucresti, 1985,p. 194- .

Ţăranul rus din regiunea Oriol versus ţăranul rus din regiunea Kaluga în secolul XIX (TURGHENIEV 1852)

<
Cine a avut  vreodată prilejul să treacă din judeţul Bolhov în judeţul Jindra, a fost, fără îndoială, izbit de deosebirea mare dintre neamul de oameni din gubernia* Oriol** şi cel din Kaluga***. Ţăranul din Oriol e mic de statură, umblă din spate, priveşte pe subt sprîncene posomorît, trăieşte în izbe mizerabile de plop, face boieresc, cu negoţul nu se ocupă, mănîncă prost, poartă opinci de scoarţă. Ţăranul de Kaluga, supus la obroc**** în locul boierescului*****, trăieşte în izbe****** mari de brad, e înalt, cu privire veselă şi îndrăzneaţă, cu faţa luminată, face negoţ cu unt şi păcură şi, în zilele de sărbătoare, umblă încălţat cu cizme. Satele din Oriol (vorbim de partea răsăriteană a guberniei) se întind de obicei printre arături lîngă rîpi prefăcute în băltoace. În afară de cîteva răchiţi, bune totdeauna la ceva, şi doi-trei mesteceni firavi, nici un copac cît vezi cu ochii de jur împrejur. Izbă lîngă izbă, acoperite cu paie putrede... Satele din Kaluga, dimpotrivă, cea mai mare parte sînt înconjurate de păduri. Casele sînt despărţite una de alta, frumos clădite, acoperite cu şindrilă. Poarta se închide bine, gardul din fundul grădinii n-are spărturi, nu se prăvale pe-o coastă, nu îndeamnă înăuntru toţi porcii de pe drum...
(...)>

SURSA
Ivan Turgheniev, Hori şi Kalinîci: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. Mihail Sadoveanu, ed. Albatros, Bucureşti, 1989, p. 5.

NOTE M.T.
* gubernie = provincie în Rusia ţaristă.
** Oriol = oraşul natal al lui Turgheniev, situat la 350 km sud-vest de Moscova (''vultur'' în rusă) (azi 325 000 locuitori).
*** Kaluga = oraş situat la 150 km sud-vest de Moscova (325 000 locuitori în 2010).
**** obroc (limba slavă)= 1. măsură de capacitate pentru cereale. 2. plată în produse sau bani a ţăranului dependent către boier pentru lotul de pământ primit în folosinţă de la acesta.
***** boieresc = obligaţia ţăranului dependent de boier de a munci pe pământul acestuia pentru un lot de pământ primit în folosinţă de la acesta.
****** izbă = casă rusească rurală din bârne .

Cutremur în cultura constănţeană. Constantin Chera şi Virgil Lungu, trimişi în judecată

Cuget Liber 26 noiembrie 2013

Dialog între generaţii, la Şcoala „Remus Opreanu“

''Cuget Liber'', Constanţa, 22 noiembrie 2013

Carte poştală din al doilea război mondial

În timp ce organizam biblioteca Fundaţiei pentru copii ''Giovanni Bosco'' din Constanţa, am găsit într-una din cărţile vechi donate o carte poştală din timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945).
Pe faţă, are sus centrat titlul ''CARTE POŞTALĂ MILITARĂ GRATUITĂ''.
Sub titlul centrat se află două ştampile circulare suprapuse parţial, una cu data ''31 MAR 943'' şi textul ''JUD. CONS''  iar cealaltă cu data ''29. III. 943''.
În colţul dreapta sus se află fotografia regelui Mihai I, cu titlul ''ROMANIA'', iar dedesubt ''POSTA''. Fotografia este acoperită de o ştampilă circulară cu textul ''OFICIUL POŞTAL MILITAR No 116'', în interiorul căruia se vede data ''13 IAN''
Dedesubtul lor se află trei rânduri scrise de mână. Primul rând începe cu un cuvânt care începe cu D, urmat de numele ''Anica'' şi  un cuvânt indescifrabil, toate fiind acoperite parţial de cele 3 ştampile. Pe al doilea rând este scris textul ''Com Cerchezu'', iar pe al treilea ''jud Constanţa''. Dedesubt se distinge scris de mână cuvântul ''oficiul''.
În colţul stânga sus are stema regală, cu titul ''ROMANIA'' desupra.
Sub stemă se află încadrat textul ''Noi luptăm,
Voi să subscrieţi la
Imprumutul reîntregirii - 1941''.
În colţul stânga jos se află încercuit textul ''LOCUL SIGILIULUI CENZUREI MILITARE''. Imediat în dreapta se află textul subliniat deasupra ''Semnătura cenzorului'', sub care se vede o semnătură cu culoare roşie.
Între stemă şi cercul sigiliului se află textul încadrat ştampilat ''POSTA MILITARĂ CENZURAT''.
Lângă marginea din stânga a cărţii poştale se află tipărită indicaţia ''Această carte poştală se va utiliza numai de militari.''

Pe verso se află scris de mână textul trimis de militar.
Acesta este încadrat în dreapta şi sus de texte tipărite. În dreapta sunt trecute următoarele interdicţii: ''ATENŢIUNE: Nu se scrie nimic în legătură cu armata. Nu se pune localitatea.''
Sus se află tipărite următoarele indicaţii completate de militar de mână: ''ADRESA TRIMIŢĂTORULUI''; dedesubt este trecut ''Numele şi pronumele'', completat ''Sold. indescifrabil''; dedesubt este trecut ''Regimentul'', completat cu ''9 Cal indescifrabil'', urmat de ''compania'', completat ''indescifrabil''; dedesubt este trecut ''Of. poştal militar Nr.'', completat ''116''.
Textul soldatului, majoritatea şters, umple spaţiul destinat şi acoperă şi spaţiile rămase libere lângă indicaţiile tipărite: ''11/I/943 Dragă soţie şi scumpii mei copii Iubiţi părinţi fraţi indescifrabil aflaţi despre mine că sunt sănătos indescifrabil avand acum puţin timp liber indescifrabil ce mai faceţi copii sunt sănătoşi indescifrabil scrie mi şi mie mai des te rog indescifrabil să ia copiii să se ducă cu ei la Biserică să se roage pentru indescifrabil''.

Am donat cartea poștală filialei Constanța a Muzeului Militar Național.

Scăderea populației Constanței cu 31.000 de persoane în perioada 2002-2011 („Cuget Liber” 2013)

Andreea PERHAIŢĂ, Unde au dispărut 30.000 de constănţeni în ultimii ani?

 „Cuget Liber”, Constanța, 6 iulie 2013

Cum era organizată şcoala de pescari şi vânători din Constanţa, în 1938

Cuget Liber 8 aprilie 1938