Record parlamentar american în 1922 („Litoral”)

<
Senatorul american M. Mckool, din Texas, a stabilit un nou record al Statelor Unite în ce privește durata cuvîntării în parlament. El a vorbit neîntrerupt, în cadrul unei acțiuni de „filibuster”* (pentru a împiedica votarea unei legi ce nu-i convenea) 42 de ore și 35 de minute. Vechiul record - 36 de ore și 20 de minute - îi aparținea deputatului Ralph Gasquet din Carolina de Sud.
>

SURSA
***, Record, „Litoral”, Constanța, (15 iunie ? 15 septembrie) 1972, p. 4.

NOTĂ M.T.
* Filibuster = http://www.senate.gov/artandhistory/history/common/briefing/Filibuster_Cloture.htm

Ministrul de interne în provincie în Romania sfarşitului de secol XIX (ZAMFIRESCU 1895)

<
(...)
La gară erau toţi în păr: Alexandriu, Panaitopolu, Vasilică Sobor, Iancu Mînzu, Boteşteanu, precum şi senatorii Vispescu, Cralea, şi polcovnicul Stamate; apoi directorul prefecturii cu toţi subprefecţii, primarul, consilierii judeţului şi ai comunei, poliţaiul în mare ţinută, comisarii şi subcomisarii, directorul arestului, şeful garnizoanei; apoi cetăţenii alegători, devotaţii partidului, negustori de toată mîna, cu decoraţiile atîrnate pe piept; protopopul, chemat de cînd cu reforma bisericească, ``domnul protoereu``; directorul liceului, profesori, institutori, ţărani - în fine, tot aparatul administrativ. Judecători nu prea erau mulţi, ceea ce făcea pe unii să creadă că a intrat ``ceva bizbiu`` între ministul de interne şi ministrul de justiţie. Afară din gară, ipocomisarii călări stau pe la răspîntii, aţinînd drumul oamenilor ce veneau cu carele la încărcat; călătorii de la tren erau duşi la hambarul de mărfuri, în mijlocul protestaţiilor celor mai ţanţoşi; cîţiva gura-cască priveau la măturătorii primăriei, cari pregăteau o manifestaţie impunătoare, dar pînă una-alta se inglindiseau  la cîrciuma de la colţ.
La ceasul hotărît, trenul intră în gară, domol, solemn, parcă ar fi ştiut ce naltă chemare avea el pe lume. La o fereastră sta prefectul, care se dusese întru întîmpinarea ministrului, rotind nişte ochi teribili şi făcînd semn deputaţilor să se urce în vagon. Aceştia se urcară, surîzători, îmbulzindu-se care să ajungă mai întîi. 
Cînd se coborî ministrul din tren, toţi cei de faţă se aliniară de-a lungul zidului, strînşi de comisari, iar prefectul făcu semn ministrului să se oprească. Atunci primarul se apropie de el, scoase dintr-un buzunar o foaie de hîrtie şi începu: ``Domnule ministru!``, apoi se opri căutîndu-şi ochelarii, pe care şi-i aşeză în aşa chip, încît îl strîngeau de nări, făcîndu-l să vorbească pe nas. Si iar începu: ``Domnule ministru!`` Vîntul îndoia foile pe care era scris discursul; ochelarii alunecau; cîteva picături de ploaie întindeau cerneala, spălînd vorbele; afară din gară erau un chiloman de nu se mai auzea nici în cer nici în pămînt. Cu chiu, cu vai, logosul se sfîrşi. Prefectul prezentă în fugă cîţiva cetăţeni marcanţi şi trecu înainte, pe covorul ce era întins de la clasa a I a pînă la ieşire. Aci, zarva era la culme. Pietrişul aruncat de curnd făcea să hîrşie roatele trăsurilor, ipocomisarii călări pe bidivii plini de noroi strigau la birjari să ţie rîndul, feciorii chemau pe vizitii, călăraşii dau cu pumnul în capul cailor.
(...)
>

SURSA
Duiliu Zamfirescu, Tanase Scatiu, ed. Eminescu / Biblioteca Eminescu nr. 51, Buucresti, 1985,p. 194- .

Rita Levi-Montalcini, laureata premiului Nobel pentru medicina, a murit

PROTV 31 decembrie 2012

Lansarea cărții „Cazul Nichita Dumitru” de D. Jela în 1996 („Tomis” 1996)

<
LIBRĂRIA „SOFIA” din Constanța a găzduit lansarea volumului „CAZUL NICHITA DUMITRU” al publicistei DOINA JELA, recent apărut la prestigioasa editură „HUMANITAS”. Noua apariție editorială a fost prezentată de dl. BANU RĂDULESCU, director al revistei „Memoria”, și de senatorul SABIN IVAN.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

Ferdinand și Maria (ȚEPELEA 2003)

 Ioan Țepelea, [Ferdinand și Maria]„Tomis”, Constanța, august 2003, 

92 

treizeci de mii de participanți(25). Dar, grandioasa manifestare a Încoronării de la Alba Iulia avea să consemneze și unele aspecte mai puțin plăcute precum neparticiparea principalelor partide din opoziție, îndeosebi absența Partidului Național, cel ce avuse un rol determinant în organizarea actului istoric de la 1 Decembrie 1918. Regele, regina și celelalte oficialități au plecat seara spre București, unde a doua zi, pe 16 octombrie, aveau să se desfășoare festivități la Arcul de Triumf, dar și la Mitropolie și în Piața Universității, în fața statuii lui Mihai Viteazul. Seara zilei de 16 octombrie a prilejuit și ocazia unei mese festive, la Cercul Militar, cu participarea oficialităților române și străine (Franța, Italia, Spania, Cehoslovacia, Grecia, Iugoslavia, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Danemarca, Belgia, Portugalia, Japonia). Printre oaspeții de mare onoare se aflau mareșalul francez Foch, comandantul armatelor franceze în primul război mondial și comandant al Comandamentului Suprem Aliat, generalul Berthelot, șeful Misiunii militare franceze în România (1916-1918) și comandant al Comandamentului Armatei de Dunăre.      

După episodul Încoronării - asumat de Partidul Național Liberal, de fapt de Ion I. C. Brătianu, ca evenimente majore ale vremii se rețin: Constituția din 1923, degringolada de comportament a principelui Carol, dar și disputa dintre partide, unde, în opoziție, poziția cea mai impresionantă o avea Partidul Național (în toamna anului 1926 acesta a fuzionat cu Partidul Țărănesc). Dar, căderea la pat, urmare a unui cancer intestinal, a regelui Ferdinand,  a alimentat speculații și știri de tot felul. În pofida acestora, regina Maria va întreprinde în octombrie 1926 o vizită în SUA, de fapt, un lung turneu în cadrul căruia s-a întâlnit cu primarul New York-ului și a participat la un dineu oferit de președintele Coolidge în onoarea sa la Casa Albă(26). Timp de două luni, cât a durat vizita în SUA, regina a ajuns și la Hollywood, unde l-a cunoscut pe Charlie Chaplin. Se spune că prin această călătorie regina „ar fi pus România pe hartă”. Chemată în țară de oficialii de la București, urmare a înrăutățirii stării de sănătate a regelui Ferdinand, regina Maria avea să revină la București, după care l-a însoțit pe rege, împreună cu principesa Ileana, în timpul mutării acestuia de la Scroviștea la Sinaia, unde s-a stabilit la castelul Pelișor. 

Când în seara zilei de 19 iulie 1927 s-a anunțat că Parlamentul era legal constituit, ca urmare a validării mandatelor deputaților și senatorilor, regele Ferdinand mai avea de trăit puține ore. A murit la ora 2, 15, cum avea să fie consemnat în Monitorul Oficial nr. 153 bis din 20 iulie 1927, deși se spune că, „de fapt, ar fi încetat din viață cu treizeci și patru de ore mai înainte”, aspect ce avea să fie tăinuit pentru a se putea constitui noile Corpuri legiuitoare.  

Regele Ferdinand I, „delicatul, sfiosul, interiorizatul” rege pentru care problema războiului de reintegrare  era un prilej de dramatică verificare a virtuților monarhice, exprimate de sintagma primatul datoriei asupra sentimentului, dispăruse(27). Rămăsese însă consoarta sa Maria, Regină a Războiului(28). „Cu splendori de legendă în albastrul ochilor în care cerul și marea se oglindeau ”, cum minunat scrie Pamfil Șeicaru în celebra sa carte, apărută postum, Dinastia de Hohenzollern Sigmaringen, carte apărută datorită omului de mare omenie, doctor și profesor, Vasile Iliescu din Munchen. 

* Ferdinand s-a născut la 12 august 1865 la Sigmaringen, în Germania, fiind unul dintre fiii principelui Leopold de Hohenzollern - frate cu Carol I al României - și al principesei Antonia de Braganza. După cursurile liceale la Dusseldorf, urmează Școala militară la Cassel și în 1885 devine sublocotenent în garda prusacă de la Potsdam. Din 1887 urmează cursurile universitare din Tubingen și Leipzig, devenind peste timp botanist de renume european. (Iulian Voicu și Emilian Bădescu, Regalitatea - o pagină din istoria României, Alcor Edimpex SRL, ed. II, 2001, p. 25).

** Cea care avea să devină Regina Maria se născuse la 29 octombrie 1895, la Eastwell, în Anglia, căsătoria cu Ferdinand realizându-se la nici optsprezece ani, la 29 decembrie 1892. Un spirit cu adevărat cutezător, frumoasă, înțeleaptă și cu o personalitate debordantă, plină de energie și elocutorie în formularea părerilor proprii, ea avea să devină cea „care a pus România pe hartă” în 1926, când a întreprins o călătorie în America. Înzestrată cu o mare sensibilitate, dovedindu-se o talentată scriitoare - Povestea vieții mele, lucrare în trei volume, 1934-1935, fiind de referință. S-a stins din viață la 18 iulie 1938, fiind înmormântată alături de regele Ferdinand în biserica domnească de la Curtea de Argeș. (Regalitatea...., p. 32).

1 = Pamfil Șeicaru, Dinastia de Hohenzollern Sigmaringen, Biblioteca Aletheia, Oradea, 2002. (Prezentarea introductivă de dr. Vasile Iliescu. Ediție și note de Ioan Țepelea și Virgil Bulat)
2 = Iulian Voicu și Emilian Bădescu, Regalitatea - o pagină din istoria României, Alcor Edimpex SRL, ed. II, 2001, p. 25.
3 = Paul al României, Carol al II lea, Rege al României, Holding. Raporter, București, 1991, (versiunea românească Ileana Vulpescu), p. XVII
4 = Ibidem, p. XIX.
5 = P. Șeicaru, op. cit., p. 85-86.
6 = Ibidem.
7 = Ibidem.
8 = Ibidem, p. 99.
9 = Titu Maiorescu, Istoria contemporană a României (1866-1900), Socec, București, 1925.
10 = Ioan Scurtu, Ferdinand I, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 7.
11 = A. Guy Gouthier, Missy. Regina României, Humanitas, București, 2000 (varianta în românește Andreia Popescu), p. 169. 
12 = N. Iorga, Regele Ferdinand. Cu prilejul înmormântării, La Porțile Orientului, Iași, 1996, p. 58.
13 = I. Scurtu, op. cit., p. 23.
14 = I. Voicu și E. Bădescu, op. cit., p. 18.
15 = Ioan Țepelea, 1919. O campanie pentru liniștea Europei, Dacia / Istorie recuperată, Cluj Napoca, 1995, p. 243-244.
Vezi și C. Kirițescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României, vol. 2, București, 1989, p. 483. 
16 = I. Scurtu, op. cit., p. 64.
17 = Ibidem, p. 79. 
18 = P. Șeicaru, op. cit., p. 22.
19 = Diana Fotescu, Martie-Aprilie 1919. Vizita reginei Maria la Paris și la Londra, „Magazin istoric”, 12/1994. 
20 = I. Scurtu, op. cit., p. 87, apud Terence Elsberry, Marie of Roumanie, p. 115.
21 = Ibidem.
22 = N. Iorga, Regina Maria. Cu prilejul încoronării, Porțile Orientului, Iași, 1996, p. 132.
23 = I. Scurtu, op. cit., p. 115.
24 = Ibidem, p. 118.
25 = Ibidem, p. 169.
26 = Ibidem, p. 188.
27 = P. Șeicaru, op. cit., p. 117.
28 = Ibidem, p. 117-118.

„Rîsete în Parlament” (CAZIMIR 1994)

 Ștefan Cazimir, Rîsete în Parlament, Carro, București, 1994, 144 p.

3 Cuvîntul editorului: Carol Roman

4 Discursul de la balcon - Consiliul Provizoriu de Uniune Națională 13 mar. 1990
5 Otravă în vin - CPUN 11 mai 1990

6 Smaranda  e cea mai frumoasă - Adunarea Deputaților 18 iun. 1990
9 Un muzeu al prostului-gust - AD 20 iun. 1990
13 O oră de iubire - AD 10 iul. 1990
15 Călcarea Constituției - 11 iul. 1990 Senatul + AD
17 Cîte stele sînt pe cer - 10 sep. 1990
19 Un zîmbet și o floare - AD 1 oct. 1990
20 O clipă de sinceritate - AD 2 oct. 1990
22 Rîsete în Parlament - AD 9 oct. 1990
24 Fibra morală - S+AD 11 oct. 1990
26 Treaba statului, domnule! - S+AD 1 noi. 1990
29 Găurile de la curea - AD 12 noi. 1990
30 Lipsa de virilitate - S+AD 22 noi. 1990
32 La țărmul mării - AD 3 dec. 1990
34 Apelul la zîmbet - AD 10 dec. 1990
37 După ureche - AD 12 dec. 1990
39 Cine luptă cu Parlamentul - S+AD 13 dec. 1990
40 Scoală-te... - S+AD 17 dec. 1990
41 Ne dați ori nu ne dați? - AD 27 dec. 1990
43 Ceasul lui Andei Pleșu - 7 feb. 1991
44 33! - AD 15 feb. 1991
45 Locul viran - AD 19 feb. 1991
46 La plebicist! - Adunarea Constituantă 27 feb. 1991
50 „Î din ”A”? Ba - AD 4 mar. 1991
53 Politețe colegială - AD 5 mar. 1991
54 Cu fruntea sus - AC 12 mar. 1991
57 Lăsați ziaristele... - AC 13 mar. 1991
58 Arta de a compune - AD 21 mar. 1991
59 O, ziduri întristate! - AD 25 mar. 1991
60 Grevă în Parlament - AC 26 mar. 1991
62 Ceresc părinte! - AD 29 mar. 1991
64 Stilul Biedermeier - AC 16 apr. 1991
65 Grevă în Parlament (II) -  AC 24 apr. 1991
66 Muma și fata - AD 29 apr. 1991
68 Priorități parlamentare - AD mai 1991
69 Cin s-a fript cu ciorba... - AD 23 mai 1991 
71 D-ale lui Freud - AD 17 iun. 1991
72 Politică și delicatețe - AC 19 iun. 1991
74 De-o fi una, de-o fi Malta - S+AD 24 iun. 1991
75 Atmosferă încărcată - AD 2 iulie 1991
78 În marșarier - AD 15 iul. 1991
79 Panarama - AD 22 iul. 1991
80 Cine se teme de apă - AC 29 iul. 1991
81 Dacă vrem, putem! - AD 31 iul. 1991
82 Bunica mea - AC 19 sep. 1991
83 Deputatul e și el om - AD 23 sep. 1991
84 Lupul își schimbă părul - AC 24 sep. 1991
85 Speriați colegi! - AD 25 sep. 1991
86 O, ești frumos... - AD 27 sep.
88 Bulă în decembrie - S+AD 29 oct. 1991
90 O bucată de pîine - AC 19 noi. 1991

92 Prichiciul vetrei - Camera Deputaților 9 ian. 1992
93 A rîde = CD 14 ian. 1992
94 Sportul în Parlament - CD 20 ian. 1992
96 Coasta de drac - CD 28 ian. 1992
98 Președintele „Camerelor” - CD 28 ian. 1992
99 Cinste și gramatică - S+CD 30 ian. 1992
100 Grupul Liber-Schimbist - CD 13 feb. 1992
101 Cronică mondenă - CD 17 feb. 1992
104 Organul și membrul - CD 17 feb. 1992
105 Cinste și acuratețe - CD 18 feb. 1992 
107 Sfetnicul regelui - CD 19 feb. 1992
111 Trădare fie! - CD 6 apr. 1992
113 Doi încăpățînați - CD 14 apr. 1992
115 Atomizarea Parlamentului - CD 22 apr. 1992
119 Alungați cangurii! - CD 5 mai 1992
120 Partea și întregul - CD 12 mai 1992
121 Confuzie auditivă - 14 mai 1992
123 Adio del passato! - CD 27 mai 1992
124 Atelajul eterogen - CD 28 mai 1992
125 Gura lumii - CD 8 iun. 1992
127 Scobitoarea electorală - S+CD 8 iun. 1992
128 Danez și mai danez - CD 16 iun. 1992
130 Două salvări - CD 1 iul. 1992
131 Riga Crypto - S+CD 9 iul. 1992
132 Căsătoria „in vitro” - CD 24 noi. 1992
133 Doi senatori - CD 7 dec. 1992
134 Leul și tigrul - S+AD 10 feb. 1993
136 Cînd cade Guvernul? - S+AD 9 mar. 1993
139 Unde sînt liderii? - CD 6 mai 1993 
140 Domnul Radu Câmpeanu! - CD 29 iun. 1993
142 Ziua bună - S+CD 7 sep. 1993
143 Trăiască regele! - CD 25 noi. 1993
144 Caragiale e cu noi! - CD 10 dec. 1993

Cuvîntul editorului

Profesorul Ștefan Cazimir a avut ideea neașteptată  de a adera, în februarie 1990 la Partidul Liber-Schimbist. Intelectual fin, cu premoniții ascuțite, el a întrevăzut în „embrionul” CPUN, iar apoi în Parlament, umbra tot mai copleșitoare a marelui Caragiale. A înțeles, printre primii, că am intrat într-o nouă epocă, în care scena parlamentară îi va face pe alegătorii telespectatori să retrăiască momentele culminate ale nemuritoarelor comedii caragialești. (...)
Într-o bună zi, m-am aflat în preajma domnului deputat, la un cocktail oferit de o ambasadă. (..) L-am ascultat: vorbea ca la tribuna Camerei - picant, sclipitor și... caustic.  Atunci i-am propus, pe loc, să-și „revizuiască” discursurile, iar „o anumită parte” a lor să le înmănunchiem pentru eternitate într-o carte.
Ceea ce a și făcut...

„Periscop” (ROȘCA 1993)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, noiembrie 1993

*

Pentru a veni în ajutor bolnavilor cu venituri mici, senatorul Sabin Ivan (PL 93) a distribuit gratuit o gamă largă de medicamente, majoritatea din import, despre ale căror prețuri, în farmacii, e mai bine să nu mai pomenim nimic... Un gest deosebit pentru acest colț de Balcanie  cufundat în sărăcie și mizerie, un gest care ar trebui să dea de gândit „alergătorilor după ciolan” din Senatul României.

* 

Dacă investitorii importanți ai Occidentului stau deocamdată în expectativă, așteptând mai multă coerență și fermitate din partea guvernului Văcăroiu în ceea ce privește Reforma, nu același lucru putem spune despre membrii alianței NATO, care ne vizitează cu regularitate. La sfârșitul lunii octombrie, a ancorat în portul Constanța fregata lansatoare de rachete „Suffren”, navă de elită a Marinei Militare Franceze, una din cele mai moderne unități navale de luptă din lume. Poate căîi v aurma exemplul  firma „Renault”...

*

Galeriile de artă „Amfora” din Constanța au găzduit expoziția de pictură naivă „Art Terapia”, ce a reunit lucrările unor prestigioși artiști din orașul Bălți, Republica Moldova, între care Valeriu Matcovschi, Iurie Hripun și Valeriu Cugal.

*

Rolurile principale în spectacolul cu opera „Boema” de G. Puccini, montat pe scena Teatrului Liric din Constanța, au fost interpretate cu succes de baritonul Hiroshi Kobayashi, soprana Michiko Inoue și mezzosoprana Chihiro Takasu. Un alt artist nipon, dirijorul Koichi Inoue, a contribuit la reușita acetei manifestări artistice.

*

Dacă în ceea ce privește scenariul evenimentelor din decembrie 1989 „misterul” continuă să persiste, „fisurile” fiind deocamdată nesemnificative, iată că în cazul supermineralierului de 170.000 tdv „22 Decembrie 1989” ele sunt foarte importante și cât se poate de evidente! În timpul primului voiaj au fost sesizate fisuri la puntea principală. Să fie oare o prevestire a divinității?

*

După București și Cluj, se pare că municipiul Constanța va fi al treilea din România în care prestigioasa asociație de promovare a afacerilor și comerțului internațional World Trade Center va deschide o filială. Vizita lui Eric Bartha, director general al WTC, și declarațiile sale după periplul constănțean sunt argumente demne de luat în seamă. Deie Domnul...

*

La Cernavodă și Constanța s-a desfășurat a IX a ediție a „Reuniunii interjudețene de muzică ușoară Ioan D. Chirescu”, cu participarea unor prestigioase coruri din țară.

*

Seria „deplasărilor” în străinătate a elitei județului Constanța continuă într-o mare veselie, dar rezultatele cât de cât importante se lasă în continuare așteptate. Recenta „plimbărică” prin Turcia a prefectului, primarului, a altor VIP să fie cauza valului de napolitane „Coucou-Roucou” care au invadat sin senin piața constănțeană? Pe când o contra-ofensivă a renumitelor firme „Turbo” și „Duru”?

*

Ca o recunoaștere a senzaționalei victorii a viceprimarului Vintilă în războiul de trei zile împotriva gunoaielor din Constanța, la... Mangalia a avut loc cea de a IV a Conferință Națională a Asociației Profesionale și Patronale a Gospodăriei Comunale și Locative din România. S-a discutat mult și cu folos, dar uite că iarna a și sosit  și perspectivele sunt de-a dreptul sumbre.

„Dimitrie Cantemir” (MĂCIUCĂ 1962)

În 1962, filologul Constantin Măciucă (1927-) a publicat în colecția „Oameni de seamă” a Editurii Tineretului o biografie a savantului și domnului moldovean Dimitrie Cantemir (1673-1723). O a doua ediție a fost tipărită în 1973.

Cele 303 pagini ale volumului sunt structurate în patru părți, glosar și bibliografie.

Partea întâi (5-62) are ca motto un citat din cronica lui Ion Neculce (1672-1745) referitor la urcarea pe tronul Moldovei a lui Constantin Cantemir (1612-1693 Iași), tatăl lui D. C: „au fost de oameni proști de la ținutul Fălciului. Cele șase capitole încep cu prezentarea contextului internațional, marcat de eșecul marelui vizir la asediul Vienei în 1683, moment considerat începutul declinului Imperiului Otoman. Urmează biografia lui C. C. până la obținerea domniei în 1685 de la Poarta Otomană cu ajutorul domnului muntean Șerban Cantacuzino (1678-1688). Copilăria lui D. C. este influențată de educația primită de la eruditul călugăr cretan Ieremia Cacavela. La 15 ani, D. C. este trimis de tatăl său la Constantinopol, pentru a-l schimba pe fratele său mai mare Antioh (1670-1726 Iași), aflat ostatic la curtea sultanului. După trei ani, în pofida intrigilor domnului muntean Constantin Brâncoveanu (1688-1714), D. C. se întoarce acasă. La moartea părintelui său în martie 1693, este proclamat domn de boieri. dar nu obține confirmarea Porții și în aprilie este obligat să se întoarcă în capitala imperială.

Partea a doua (63-140) are ca motto un citat din D. C. privitor la tinerețea sa zbuciumată. Cele opt capitole prezintă perioada petrecută de D. C. până la obținerea domniei la 23 noiembrie 1710. În cei 17 ani petrecuți la curtea sultanului, el își va continua studiile, concretizate prin scrieri publicate, și își va extinde relațiile în elita politică, diplomatică și culturală din Constantinopol, în special la Academia Patriarhiei. S-a căsătorit în 1699 cu Casandra, fiica lui Ș. C., iar în perioadele 1696-1700 și 1705-1707 a deținut funcția de capuchehaie (reprezentantul diplomatic) fratelui său, care obținuse domnia Moldovei.

Cele șapte capitole ale părții a treia (141-196) sunt dedicate scurtei sale domnii în Moldova. Încrederea turcilor în Cantemir era așa de mare, încât nu numai că nu a cumpărat domnia, dar sultanul i-a acordat și o sumă pentru cheltuieli inaugurale. Motto-ul acestei părți este un citat din Neculce referitor la aprobarea de către boieri a alianței secrete cu țarul Petru cel Mare, încheiată în aprilie 1710. Dar înfrângerea rușilor și moldovenilor de către marele vizir la Stănilești, pe Prut, în iulie, îl obligă să se refugieze în Rusia, împreună cu familia și boierii credincioși.

Partea a patra (197-293) prezintă exilul din Rusia, încheiat cu moartea fostului domn. Motto-ul este reprezentat de un citat din ordinul țarului prin care Cantemir era numit consilier secret și senator. Din această poziție, fostul domn va încerca, fără succes, să-l influențeze pe Petru pentru a relua războiul cu Imperiul Otoman. Dispunând de timp și fiind lipsit de griji materiale, fostul domn a putut să se dedice scrierilor culturale (Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane), care-l vor  pune în legătură cu intelectualii din Europa.

Fiul său, Antioh (1709-1744), a servit în diplomația țaristă și s-a făcut cunoscut ca scriitor de limbă rusă. 

Osemintele lui Dimitrie Cantemir au fost reînhumate în 1935 la biserica „Trei Ierarhi” din Iași.

Glosarul (295-298) cuprinde numeroase cuvinte turcești din epocă.

Bibliografia (299-302) folosită pentru redactarea cărții include, printre altele, lucrări ale lui Dumitru Almaș, Teodor Burada, Dimitrie Cantemir, Mihai Guboglu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Ion Neculce, Petre P. Panaitescu, Alexandru Rosetti, Grigore Tocilescu și Alexandru Xenopol. De asemenea, patru lucrări sunt în limba rusă și trei în franceză.