Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta regină. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta regină. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Istoria localității englezești Bisham de pe fluviul Tamisa (JEROME 1889)

< (...) Pe malul drept, exact la o jumătate de milă* depărtare de podul Marlow, treci pe lîngă măreața și vechea abație Bisham**, ale cărei ziduri de piatră au răsunat de chiotele cavalerilor templieri și care, cîndva, a fost reședința Annei de Cleves***, apoi a reginei Elisabeta****. La Bisham Abbey se găsesc nenumărate amintiri melodramatice. Printre altele, un dormitor tapisat și o cameră secretă, ascunsă în dosul unor pereți masivi. Spiritul lady-ei Hoby*****, care și-a omorît bàiatul în bătaie, mai rătăcește pe acolo noaptea, încercînd să-și spele mîinile fantomatice într-un lighean fantomatic. Acolo odihnește Warwick******, făcătorul de regi, căruia nu-i mai pasă acum de lucruri atît de mărunte cum sînt regii și regatele pămîntului; sau Salisbury care a făcut treabă frumoasă la Poitiers*******. Cu puțin înainte de a ajunge la abație, pe malul drept, este biserica de la Bisham; iar dacă existe morminte vrednice de vizitat, sînt mormintele și monumentele de la Bisham. În timp ce se plimba cu barca pe sub fagii de la Bisham, Shelley care pe vremea aceea locuia la Marlow (acum îi puteți vedea casa în West Street), și-a compus "Revolta Islamului"********. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 215-216.

Note M. T.
* 1 milă terestră anglo-saxonă = 1609 metri. (dexonline.ro)
** Inițial, în jurul anului 1260, la Bisham, în comitatul Berkshire, a fost construită o casă comunitară pentru cavalerii călugări catolici templieri. După desființarea ordinului acestora în 1307, clădirea a fost preluată de regalitatea engleză. Mănăstirea a fost construită în 1337 de William de Montagu, primul conte de Salisbury, care a fost înmormântat aici în 1344. Abația a fost desființată în 1538, în timpul Reformei protestante. (eng.wikipedia.org)
*** Anne de Cleves (1515-1557) = Prințesă a dinastiei din principatul Cleves din nordul Germaniei. A patra soție a regelui englez Henric VIII în ianuarie-iulie 1540. La divorț a primit reședința Bisham și a rămas în Anglia până la moarte. (englishhistory.net)
**** Elisabeta Tudor (1533-1603) = Fiica regelui englez Henric VIII (1509-1547) și a Annei Boleyn. Regină a Angliei și Irlandei ca Elisabeta I (1558-1603). (www.historia.ro)
***** Elisabeta Cooke (1528-1609) = Prima căsătorie cu diplomatul Thomas Hoby în 1558-1566. Cumnatul ei,
diplomatul Philip Hoby, a primit în schimb Bisham de la Anna de Cleves și pentru că nu avut urmași a lăsat clădirea fratelui său. (www.britannia.com)
****** Richard Neville (1428 -1471) = Fiul celui de-al cincilea conte de Salisbury. Al 16 lea conte de Warwick. A detronat doi regi în timpul Războiului celor două Roze (1455-1485), război civil între casele York și Lancaster. (www.britannoca.com)
******* William de Montagu (1328-1397) = Al doilea conte de Salisbury (1344-1397). S-a distins în marea victorie de la Poitiers (Franța) din 1356,din timpul Războiului de 100 de ani. (eng.wikipedia.org)
******** Percy Shelley (1792-1822) = Unul din cei mai importanți poeți ai romantismului englez. "Revolta Islamului" a fost scrisă în 1818. (poets.org)

vineri, 3 noiembrie 2017

Istoria localității englezești Marlow de pe fluviul Tamisa (JEROME 1889)

< Marlow este unul din cele mai plăcute centre riverane pe care le cunosc. E un orășel plin de viață - nu din cale afară de pitoresc în general, e adevărat, totuși nu lipsit de cîteva unghere răpitoare - arcade vînjoase din podul zdruncinat al Timpului, pe care fantezia noastră rătăcește îndărăt, spre zilele cînd Marlow era proprietatea saxonului* Algar** înainte ca Wilhelm Cuceritorul*** să-l fi înhățat pentru a-l dărui reginei Matilda****, înainte de a trece în stăpînirea earl*****-ilor din Warwick****** sau a multîncercatului lord Paget*******, sfetnicul a patru suverani succesivi. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, ed. Tineretului, București, 1966, p. 214.

Note M. T.
* saxoni = Trib din ramura vestică a popoarelor germanice. care au cucerit Britania după 410, când armata și administrația romană s-au retras din provincie. (www.historia.ro)
** Algar (?-1059) = earl de Mercia. (www.prathergenealogy
com)
*** Wilhelm / Guillaume (1028-1087) = Fiu nelegitim al lui Robert II, ducele Normandiei, vasal al regelui Franței. Duce al Normandiei ca Wilhelm II Bastardul (1035-1087). În 1066, în urma victoriei de la Hastings împotriva ultimului rege saxon Harold II, a cucerit Anglia, al cărei rege a devenit cu numele William I Cuceritorul (1066-1087). (www.historia.ro)
**** Matilda = Fiica contelui de Flandra (azi în Belgia). În 1051 s-a căsătorit cu Wilhelm II, ducele Normandiei. (www.historia.ro)
***** earl = Rang nobiliar britanic, cu origine saxonă, mai mare decît vicontele și mai mic decât marchizul. (eng.oxforddictionaries.com)
****** earl de Warwick (vestul Angliei) = Unul din cele mai prestigioase titluri nobiliare britanice, a fost creat în 1088 de regele William II al Angliei. (eng.wikipedia.org)
******* William Paget (1506-1563) = Primul baron Paget în 1549. Demnitar al regilor Henric VIII Tudor (1509-1547) și a urmașilor săi Eduard VI 1547-1553) și Maria I (1553-1558). (eng.wikipedia.org)

joi, 26 octombrie 2017

Istoria orașului Walton din Anglia (JEROME 1889)

< (...) Am lopătat în susul fluviului* pînă la Walton, localitate destul de mărișoară pentru un oraș riveran. (...) Se înțelege de la sine că Cezar** avea o mică reședință a lui la Walton - o tabără, un val de apărare sau ceva în genul acesta. Cezar era îndrăgostit de cursul superior al fluviului. Și regina Elisabeta*** a cutreierat aceste meleaguri. Cromwell**** și Bradshaw (nu cel cu "mersul trenurilor"*****, ci acuzatorul****** regelui Charles*******) au locuit și ei aici, cîndva. Cred că alcătuiau o pereche foarte reușită. În biserica din Walton se găsesc un fel de chingi de fier, pe care cei de altădată le întrebuințau pentru a ține în frîu limbile femeilor cicălitoare. (...) În biserică sînt și cîteva morminte de seamă. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 136-138.

Note M. T.
* Tamisa.
** Caius Iulius Caesar (101 î. H. - 44 î. H.) = Politician și comandant roman. (www.istorie-pe-scurt)
*** Elisabeta Tudor (1533-1603) = Fiica regelui englez Henric VIII (1509-1547) și sora regelui Eduard VI (1547-1553) și a reginei Maria I (1553-1558). Regină a Angliei și Irlandei ca Elisabeta I (1558-1603). (www.historia.ro)
**** Oliver Cromwell (1599-1658) = Comandantul armatei Parlamentului în războiul civil (1642-1649) mpotriva regelui Charles I Stuart. Lord-Protector al Amgliei, Scoției și Irlandei (1649-1658). (www.historia.ro)
***** George Bradshaw (1800-1853) = Cartograf, tipograf și editor englez. În 1839 a lansat Bradshaw's Guide pentru circulația feroviară. (eng.wikipedia.org)
****** John Bradshaw (1602-1659) = Magistrat provincial englez. Președintele curții care l-a judecat și condamnat la moarte pe regele Charles I în 1649. (www.britannica.com)
******* Charles (Carol) Stuart (1600-1649) = Fiul regelui James al Angliei (1603-1625) și al Scoției (1566-1625). Rege al Angliei, Irlandei și Scoției ca Charles I (1625-1649). Înfrînt, capturat, judecat și executat în războiul civil cu Parlamentul (1642-1649). (www.historia.ro)

joi, 17 martie 2016

Genealogia unei familii nobiliare engleze din secolul XIX (THACKERAY 1848)

<
(...)
Marchiza de Steyne se trăgea din faimoasa și străvechea familie Caerlyon (1), marchiz (2) de Camelot (3), care și-au păstrat credința lor din bătrîni, chiar și după convertirea venerabilului druid (4), primul strămoș, al cărui arbore genealogic se întindea pînă dincolo de data descălecării regelui Brutus Pendragon (5). Pe ceilalți feciori i-a chemat - din vremuri imemoriale - Arthur, Uther și Caradoc. Capetele lor au căzut în nenumărate conspirații leale. Elizabeth (6) retează capul lui Arthur de pe vremea ei, care fusese șambelanul lui Filip (7) și al Mariei (8) și purtase scrisorile dintre regina Scoției (9) și unchii săi, ducii de Guise (10). Unul din cadeții casei fusese aghiotantul marelui duce de Guise și s-a distins în faimoasa conspirație din noaptea Sfîntului Bartolomeu (11). Tot timpul captivității Mariei Stuart, ilustra casă Camelot a uneltit pentru salvarea acesteia. Și a suferit mari pagube de pe urma furniturilor de armament împotriva spaniolilor în timpul Armadei (12), cît și de pe urma amenzilor și confiscărilor impuse de Elizabeth pentru vina de a fi dat azil unor preoți din înverșunata sectă antianglicană (13), și unor eretici papistași (14). Un apostat (15) de pe vremea lui Iacob I (16) fu pentru moment abătut de la religia strămoșilor lui de argumentele acestui mare teolog, iar averile familie se refăcură întrucîtva datorită slăbiciunii așa de oportune a acestuia. Dar contele de Camelot din timpul domniei lui Carol (17) se reîntoarse la vechea credință a familiei, iar el și urmașii lui continuară să lupte pentru credința aceasta și să se ruineze pentru ea atîta timp cît se găsea vreun Stuart care să conducă sau să pună la cale vreo răscoală.
Lady Mary Caerlyon fusese crescută într-o mănăstire pariziană. Nașă îi fusese dauphina (18) Marie-Antoinette (19). În plină strălucire a frumuseții sale, a fost măritată, vîndută- după cum se spunea - lordului (20) Gaunt, pe atunci la Paris și el, care cîștigase niște sume fabuloase de bani de la fratele numitei lady (21) la banchetele lui Philippe d`Orleans (22).  Faimosul duel al contelui de Gaunt cu contele de la Marche (23) din „Corpul mușchetarilor cenușii” (24) fu atribuit de către opinia publică pretențiilor acestui ofițer (fost paj și actual favorit al reginei) la mîna frumoasei lady Mary Caerlyon. Ea fu măritată cu lordul Gaunt pe cînd acesta mai zăcea încă din pricina rănilor primite și veni să locuiască și să fiugureze, pentru scurtă vreme, la strălucita curte a prințului de Wales (25). Fox (26) închinase de multe ori paharul în cinstea frumuseții ei. Morris și Sheridan (27) scriseseră nenumărate versuri pentru ea. Malmesbury îi făcuse cele mai înflăcărate complimente; Walpole (28) spusese că e o ființă încîntătoare; chiar și ducesa de Devonshire (29) însăși fusese aproape geloasă pe ea.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor (30), trad. I. Frunzetti & C. Tudor, vol. II, ed. capitolul, București, 1992, pp. 128-129.

NOTE M. T.
(1) Caerleon = Oraș din Țara Galilor, locuit din perioada preromană. (http://www.caerleon.net/history/index.htm)
(2) MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa Apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/marchiz)
(3) Camelot a fost castelul legendarului rege Arthur (sec. V-VI) care a condus rezistența britonilor romanizați împotriva invadatorilor anglo-saxoni. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/08/04/in-cautarea-regelui-arthur/)
(4) DRUÍD, druizi, s. m. Preot al vechilor celți din Galia și din insulele britanice. – Din fr. druide, lat. druidae. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/druid)(https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/druizii/)
(5) Brutus Pendragon = Primul rege legendar al Britaniei (sec. XII î. H.), descendent al lui Eneas din Troia, strămoșul romanilor. (https://the-great-pendragon.obsidianportal.com/wikis/logres)
(6) Elisabeta Tudor (1533-1603) = Fiica lui Henric VIII Tudor (1509-1547). Regină a Angliei ca Elisabeta I (1558-1603) (https://istoriiregasite.wordpress.com/tag/elisabeta-i/)
(7) Filip Habsburg (1527-1598) = Fiul lui Carol I Habsburg (1516-1556). Rege al Spaniei ca Filip II (1556-1598). (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/filip-al-ii-lea-al-spaniei-bra-ul-narmat-al-catolicismului-despot-f-r)
(8) Maria Tudor (1516-1558) = Regină a Angliei ca Maria I (1553-1558). Soția lui Filip II al Spaniei (1554-1558). (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/mary-cea-sangeroasa-prima-regina-angliei)
(9) Maria Stuart (1542-1587) = Fiica lui Iacob V și a Mariei de Guise. Regină a Scoției ca Maria I (1542-1587) și regină a Franței (1559-1560) ca soție a lui Francisc II Valois. Executată de Elisabeta I pentru conspirație. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/5033/33/)
(10) Guise = Importantă familie nobiliară în Franța secolului XVI. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/caterina-medici-drama-unei-femei-ambi-ioase)
(11) Episod din războiului dintre catolici și protestanți din Franța din a doua jumătate a secolului XVI. În noaptea de 23 spre 24 august 1572, protestanții din Paris au fost masacrați la ordinul regelui catolic Carol IX, la presiunile reginei-mame Caterina de Medicis. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/masacrul-noaptea-sf-ntului-bartolomeu)
(12) „Invincibila Armada” = Numele flotei trimise de regele Filip II al Spaniei ca să cucerească Anglia în 1588. A fost distrusă de furtunile Oceanului Atlantic și de tactica de hărțuire a flotei engleze. (http://www.bbc.co.uk/history/british/tudors/armada_gallery_05.shtml) 
(13) Biserica Anglicană = Biserica protestantă a Angliei, organizată după ruptura cu biserica catolică a regelui Henric VIII prin Actul de supremație din 1534. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/biserica-anglicana)
(14) PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. 
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/papistasi)
(15) APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o aposta­zie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/apostat)
(16) Iacob (James) Stuart (1566-1625) = Fiul Mariei I Stuart. Rege al Scoției ca Iacob VI (1567-1625) și rege al Angliei ca Iacob I (1603-1625), ca succesor al Elisabetei I. (http://documents.tips/documents/iacob-i-al-angliei.html) (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/09/10/impotriva-carui-rege-englez-s-a-indreptat-conspiratia-prafului-de-pusca-in-cadrul-careia-trebuia-aruncat-in-aer-parlamentul-englez/iacob-i-regele-angliei/) (http://www.adrianpopovici.eu/un-rege-antagonist-si-un-sincer-credincios-iacob-al-vi-lea-si-anastasie-crimca/)
(17) Carol Stuart (1600-1649) = Rege al Angliei ca Carol I (1625-1649). Executat în urma înfrângerii în războiul civil cu parlamentul. (https://istoriiregasite.wordpress.com/tag/carol-i-stuart/) (http://www.historia.ro/tag/carol-i-stuart) (http://cultural.bzi.ro/cum-a-murit-carol-i-al-angliei-15976)
(18) DELFÍN2, delfini, s. m. 1. Titlu feudal purtat de unii conți din Franța. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului (și suzeran al provinciei Dauphiné). – Din delfin1 (după fr. dauphin). Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/delfin)
(19) Marie-Antoinette de Austria (1755-1793) = Fiica împărătesei Maria-Tereza Habsburg a Sfântului Imperiului  Romano-German (1740-1780). Căsătorită în 1770 cu delfinul Franței, viitorul Ludovic XVI Bourbon (1774-1792). Executată de regimul republican, ca și soțul ei. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/maria-antoaneta-regina-exceselor) (http://www.istorie-pe-scurt.ro/executarea-mariei-antoaneta/) (http://www.romlit.ro/nefericirea_unei_regine)
(20) LORD, lorzi, s. m. (în Anglia) 1. (În Evul Mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al Camerei superioare a Parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari din Marea Britanie. – Din engl., fr. lord. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lord)
(21) LADY, lady, s. f. Titlu dat în Anglia soției unui lord sau a unui cavaler; p. ext. doamnă nobilă din Anglia. ♦ Epitet dat unei femei distinse, manierate. [Pr.: lédi] – Cuv. engl. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/lady)
(22) Louis Philippe d Orleans (1747-1793) = Membru al ramurii d Orleans a casei regale Bourbon a Franței. În pofida faptului că a simpatizat revoluția, fiind supranumit Egalite, a fost executat în timpul regimulu extremist al Marii Terori condus de iacobinul M. Robespierre. (http://www.theguardian.com/books/2008/nov/01/french-revolution-books)
(23) Louis de Bourbon, prince de Conti = Conte de la Marche în perioada 1776-1814. Moare fără urmași și titlul nobiliar al acestei regiuni din sudul Franței se stinge. (http://www.persee.fr/doc/bec_0373-6237_1881_num_42_1_447000)
(24) MUSCHETÁR, muschetari, s. m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în Evul Mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței. [Var.: mușchetár s. m.] – Din fr. mousquetaire. Sursa: DEX '09 (2009) (24) (https://dexonline.ro/lexem/mu%C8%99chetar/36085) (http://www.lemondededartagnan.fr/SITE/ENG/mousquetaires_chap06.htm)
(25) Prinț de Wales = Titlul moștenitorului coroanei Angliei începând din 1284. Aici este vorba de George de Hanovra (1762-1820), viitorul rege George IV (1820-1830). (http://ziarullumina.ro/o-boala-regala-14725.html)
(26) Charles Fox (1749-1806) = Politician liberal (whig). De trei ori ministru externe. (https://transildania.wordpress.com/2010/03/22/istoria-partidului-liberal-britanic-i/)
(27) Richard Sheridan (1751 Dublin-1816 Londra) = Poet irlandez. Proprietar al Teatrului Regal din Londra. (http://www.imagi-nation.com/moonstruck/clsc99.html)
(28) Horace Walpole (1717-1797) = Conte de Oxford. Istoric, scriitor și parlamentar liberal englez. (http://www.npg.org.uk/collections/search/person.php?LinkID=mp03378)
(29) Georgiana Spencer (1757-1806) = Prima soție a celui de-al cincilea duce de Devonshire (1774-1806) și mama celui de-al șaselea duce de Devonshire. (http://www.imdb.com/title/tt0864761/)
(30) Mariana Răileanu, „Bîlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray, 5 iunie 2013 (https://raileanumariana.wordpress.com/2013/06/05/balciul-desertaciunilor-william-makepeace-thackeray/)

luni, 21 decembrie 2015

O veche familie nobiliară în Anglia la începutul secolului XIX (THACKERAY 1848)

<
Alături de cele mai respectate nume care încep cu litera C, cuprinse în Anuarul curții, figura în anul 18... și numele de Crawley, sir Pitt, baronet*, Great Gaunt Street, și Queen`s Crawley, Hants. Acest onorabil nume figurase în mod statornic și în Lista parlamentarilor ani de-a rîndul, alături de numele a numeroși și iluștri gentlemeni care candidau cu rîndul pentru locurile de deputați ai tîrgului.
Se povestește în legătură cu tîrgul Queen`s Crawley, că reginei Elisabeth** într-una din călătoriile sale, oprindu-se la Crawley să ia masa, i-a plăcut așa de mult minunata bere de Hampshire pe care i-a oferit-o nobilul Crawley din vremea aceea (un gentleman*** chipeș și bine legat, cu barba grozav de dichisită), încît a ridicat satul Crawley la rangul de tîrg, cu dreptul de a trimite doi membri în Parlament; iar localitatea, din ziua acelei ilustre vizite, luă numele de Queen`s Crawley, nume pe care-l poartă pînă în clipa de față. Și cu toate că pricina vremelnicelor lucruri și prefaceri pe care le aduce timpul cu împărății, orașe și tîrguri, Queen`s Crawley nu mai semăna cu localitatea aceea atît de populată de pe vremea reginei Bess - ba mai mult chiar, decăzuse în categoria așa-numitelor „burguri putrede” (1) - cu toate acestea, cum obișnuia să spună sir Pitt Crawley, și pe bună dreptate, în felul lui elegant de a vorbi: „Putred! Pe dracu! Îmi aduce în fiecare an frumușica sumă de o mie cinci sute de lire! ”
Sir Pitt Crawley (botezat așa după numele marelui William Pitt, reprezentant în Camera Comunelor) era fiul lui Walopole Crawley, primul baronet din Departamentul Pergamentelor și Peceților, pe timpul domniei lui George al II lea****, cînd a fost acuzat de delapidare, ca, de altfel, mulți alți cinstiți gentlemeni din vremea aceea, iar Walpole Crawley era, nu trebuie s-o mai spunem, fiul lui John Churchill Crawley, botezat astfel după numele ilustrului conducător de oști***** din vremea reginei Anne******. Arborele genealogic al familiei (expus în salonul de la Queen`s Crawley) mai pomenește și de Charles Stuart, poreclit și Crawley Slăbănogul, fiul unui Crawley din timpul lui Iacob I*******, și în sfîrșit, despre nobilul Crawley, gentilomul******** din timpul reginei Elizabeth, care e reprezentat în primul plan al tabloului, cu barba lui bifurcată și purtînd armură. Din jilteca lui pornește, potrivit obiceiului, un arbore, pe ale cărui crăci principale sînt înscrise numele mai sus pomenite. Alături de numele lui sir Pit Crawley, baronet, subiectul memoriului de față, stă scris numele fratelui său, reverendul Bute Crawley (strălucitul reprezentat din Camera Comunelor Pitt, tocmai căzuse în dizgrație cînd veni pe lume cucernicul gentleman), rector la Crawley-cum-Snaiby, precum și a diferiților altor membri masculini și feminin ai familiei Crawley.
Sir Pitt fusese căsătorit prima dată cu Grizzel, a șasea fată a lui Mungo Binkie, lord Binkie, verișoară prin urmare cu domnul Dundes. El îi dărui doi fii: pe Pitt, botezat astfel nu atît după tatăl său, cît în cinstea binecuvîntatului nostru ministru (1), și pe Rawdon Crawley, numit așa după favoritul prințului de Wales, dar pe care majestatea sa George al IV lea********* l-a uitat apoi cu totul.

(1) Așa se numeau în Anglia în secolele XVIII și XIX orașele și tîrgurile periferice, cu populație puțină sau cu totul depopulate (devenite pășuni sau inundate de apă), dar care, în baza vechilor privilegii, își păstrează dreptul de a trimite deputați în Parlament. De fapt, aceștia din urmă erau numiți de către marii latifundiari, proprietari ai pămînturilor pe care se aflau acest așezări.
(1) E vorba de William Pitt junior (1759-1806), fiul lui William Pitt senior, dușman neîmpăcat al lui Napoleon I și al Revoluției Franceze. În politica internă a luat o serie de măsuri drastice împotriva primelor mișcări muncitorești engleze și răscoalei din Irlanda.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor********** vol. I, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, ed. Capitolul, București, 1992, pp.66-67.

NOTE M. T.
* Baronetul este un titlu nobiliar inferior englez menționat prima dată în 1321 și instituit ereditar de regele Iacob I în 1611. (http://www.baronetage.org/a-short-history/)
** Elisabeta Tudor (1533-1603) a domnit ca regină a Angliei sub numele de Elisabeta I în perioada 1558-1603. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/elisabeta-i-etern-subiect-fascina-ie)
*** GENTLEMAN, gentlemeni, s. m. Bărbat cu maniere alese, ireproșabile, cu caracter distins. [Pr.: géntlmen] – Cuv. engl. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/gentleman) (http://xroads.virginia.edu/~CAP/LEE/gentdef.html)
**** George de Hanovra (1683-1760) a domnit ca rege al Marii Britanii și al Irlandei în perioada 1727-1760. (http://www.royal.gov.uk/HistoryoftheMonarchy/KingsandQueensoftheUnitedKingdom/TheHanoverians/GeorgeII.aspx)
***** John Churchill (1650-1722), unul din cei mari comandanți militari britanici, fapt pentru care a fost ridicat în 1702 la rangul de duce de Marlborough. (http://www.britannica.com/biography/John-Churchill-1st-duke-of-Marlborough)
****** Anne Stuart (1665-1714) a domnit ca regină a Angliei, a Scoției și a Irlandei în perioada 1702-1707 și ca regină a Marii Britanii și a Irlandei în perioada 1707-1714. (http://www.royal.gov.uk/HistoryoftheMonarchy/KingsandQueensoftheUnitedKingdom/TheStuarts/Anne.aspx)
******* Iacob Stuart (1566-1625) a domnit în Scoția sub numele de Iacob VI în perioada 1567-1625 și în Anglia sub numele de Iacob I în perioada 1603-1625. (http://www.royal.gov.uk/HistoryoftheMonarchy/Scottish%20Monarchs(400ad-1603)/TheStewarts/JamesVIandI.aspx)(http://www.royal.gov.uk/HistoryoftheMonarchy/KingsandQueensoftheUnitedKingdom/TheStuarts/JamesI.aspx)
******** GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr.gentilhomme. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/gentilom)(http://gen90.net/despre-onoarea-unui-gentilom/)
********* George de Hanovra (1763-1830) a domnit sub numele de George IV în perioada 1820-1830. Titlul de Prinț de Wales l-a purtat în calitate de prinț moștenitor al tatălui său George III.
********** Mariana Răileanu, „Bîlciul deșertăciunilor” de William Makepeace Thackeray, 5 iunie 2013 (https://raileanumariana.wordpress.com/2013/06/05/balciul-desertaciunilor-william-makepeace-thackeray/)

miercuri, 2 decembrie 2015

Principalele evenimente din istoria Marii Britanii de la începutul secolului XX (GALSWORTHY 1933)

<
(...)
”Nu! își spuse tînărul Croom. Mănînc undeva un cotlet și mă duc la chestia aia din Drury Lane (1)!”
Își cumpără un loc bun, la balcon, în fund, dar cum avea ochi foarte buni, văzu bine. În curînd fu cu totul absorbit. Lipsise destul de mult timp din Anglia pentru a nutri unele sentimente față de patrie.
Pitoreasca suită de tablouri din istoria ultimelor treizeci de ani ai Angliei îl impresionă mai puternic decît i-ar fi plăcut să mărturisească oricui i-ar fi fost vecin de scaun. Războiul bur*, moartea reginei (2)**, scufundarea Titanicului***, războiul mondial****, armistițiul*****, vivat 1931*****, dacă cineva, după spectacol, i-ar fi cerut părerea, ar fi răspuns probabil: ”Minunat, dar m-a cam agasat”. (...) Cînd ieși în stradă, îi răsunau în urechi cuvintele de încheiere: „Măreție, demnitate și pace!” Emoționante, dar afurisit de ironice. (...) „Măreție, demnitate și pace!”
(...)
Rămîi cu bine Piccadilly! La revedere, Leicester Square! (2) Minunată scena aceea în care soldații mărșăluiau în spirală, fluierînd prin ceața întunecoasă; în timp ce în prim-planul iluminat, trei fete fardate repetau: ”Nu vrem să vă pierdem; dar socotim că trebuie să plecați!” Și din balcoanele aflate pe scenă, de-o parte și de alta, lumea privea în jos la ei și-i aplauda. Întregul tablou! Veselia de pe fețele celor trei fete fardate stingîndu-se treptat și devenind pînă la urmă sfîșietoare.

(1) Vechi teatru londonez, situat pe strada cu același nume.
(2) Moartea reginei Victoria, în 1901.
(1) Versuri dintr-un cîntec ostășesc, foarte popular în anii primului război mondial.
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*******, trad. I. Aramă, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 136-137.

NOTE
* Burii erau coloniști olandezi stabiliți în sudul Africii în secolul XVII. Războiul dintre Marea Britanie și republicile bure Orange și Transvaal din 1899-1902 s-a încheiat cu victoria Marii Britanii și transformarea acestora în colonia Africa de Sud. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/01/13/razboiul-anglo-bur/)
** Victoria de Hanovra (1819-1901) = Regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei în perioada 1837-1901, rămasă în istoria britanică ca epoca victoriană. (http://istorie-si-destin.blogspot.ro/2012/01/victoria-regina-angliei-si-imparateasa.html)
*** Pachebotul Titanic, care efectua prima sa cursă Southampton-New York,  s-a lovit de un aisberg și s-a scufundat în Atlanticul de Nord în noaptea 14-15 aprilie 1912. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/scufundarea-titanicului-drama-melodrama)
**** Marea Britanie a participat la Primul Război Mondial (1914-1918) în coaliția învingătoare a Antantei împotriva alianței Puterilor Centrale. (http://www.agerpres.ro/economie/2015/03/09/cnbc-marea-britanie-a-terminat-de-platit-datoriile-din-primul-razboi-mondial-18-09-09)
***** La 11 noiembrie 1918 Antanta a încheiat armistițiul cu Germania, ultima dintre puterile Centrale rămase în Primul Război Mondial. (http://www.antena3.ro/externe/in-marea-britanie-traieste-un-veteran-din-primul-razboi-mondial-41648.html)
****** În timpul marii crize economice mondiale din 1929-1933 au avut loc alegeri parlamentare în Marea Britanie la 27 octombrie 1931. În urma scrutinului a fost format un guvern național din partidele laburist, conservator, liberal și național liberal, condus de laburistul Ramsay Macdonald, premier din 1929. (http://www.theguardian.com/politics/2005/apr/04/electionspast.past6)
******* ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)

vineri, 11 septembrie 2015

Castelul unei famiiii nobiliare engleze medievale în secolul XX (GALSWORTHY 1931)

<
(...)
Condaford Grange trecuse în anul 1217 din proprietatea familiei De Campfort* (de la care i se trăgea numele) în posesia familiei Cherell, al cărui nume era ortografiat atunci Kerwell și uneori Keroual, după dispoziția scribului**. Istoria acestei treceri avea o notă romantică, pentru că tînărul Kerwell care căpătase domeniul în urma căsătoriei cu o tînără De Campfort, se căpătuise cu acea domnișoară salvînd-o de un porc mistreț. Era un tip lipsit de avere, al cărui tată, un francez din Guyana***, venise în Anglia după cruciada lui Richard****; iar ea era moștenitoarea moșierilor De Campfort. Mistrețul fusese încorporat în blazonul***** familiei și unii se întreabă dacă mistrețul din blazon a generat povestea, mai curînd decît povestea să fi scos la iveală mistrețul. În orice caz, unele porțiuni ale clădirii fuseseră certificate de constructori experți ca datînd din secolul al XII lea. De bună seamă, casa fusese înconjurată pe vremuri de un șanț de apărare; dar sub domnia reginei Anna******, un Cherell adept al restaurațiilor*******, convins poate că va urma un mileniu de pace, eventual incomodat de insecte, drenase locul, așa încît doar cîteva urme mai indicau  existența, cîndva, a unui șanț.
Răposatul Sir Conway, fratele mai mare al episcopului, căruia i se conferise în 1901 rangul de Cavaler odată cu o numire în Spania, fusese în serviciul diplomatic. Drept care lăsase domeniul de izbeliște. Cavalerul murise la postul său în 1904, și procesul de neglijare a casei a fost continuat de către fiul său mai vîrstnic, actualul Sir Conway, care, aflat permanent în cadrele armatei, nu avusese decît prilejuri rare de a locui la Condaford, pînă după Războiul Mondial**. Acum însă că se mutase acolo, conștiința că oameni cu același sînge cu el viețuiseră în acele locuri încă de pe vremea lui Wilhelm Cuceritorul* îl stimulase să facă tot ce-i va sta în putință pentru a restaura clădirea, astfel încît la vremea aceasta arăta, fără mari pretenții, îngrijită la exterior și confortabilă la interior
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I, ed. Miron, București, pp. 13-14.

NOTE M.T.
* Nume de rezonanță franceză, ca urmare a cuceririi Angliei de către Wilhelm Cuceritorul, ducele Normandiei.
** SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte.3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului nomele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba. Sursa: DEX '09 (2009)
*** Guyenne (Guienne) = Regiune istorică în sud-vestul Franței. Domeniu al regilor Angliei, a fost recuperat defintiv de regii Franței în 1453, la sfârșitul Războiului de 100 de ani. (http://www.britannica.com/place/Guyenne)
**** Richard I Plantagenet Inimă de Leu (1157-1199) = Rege al Angliei (1189-1199). A fost unul dintre conducătorii Cruciadei III în Palestina ocupată de musulmani. (http://www.antena3.ro/externe/noile-analize-facute-inimii-regelui-richard-i-numit-si-inima-de-leu-contrazic-ipoteza-otravirii-205405.html)
***** BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. 
Sursa: DEX '09 (2009) ****** Anne Stuart (1665-1714) = Regină a Angliei, Scoției și Irlandei (1702-1707). Regină a Marii Britanii și Irlandei (1707-1714). (http://www.britroyals.com/kings.asp?id=anne)****** Restaurația = Actul politic al revenirii pe tron a dinastiei Stuart în 1660, prin Carol II, fiul lui Carol I (1625-1649), și unchiul Annei. (http://www.britroyals.com/kings.asp?id=charles2)

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Patriotismul englezesc la sfârșitul secolului XIX (MAUGHAM 1902)



Prozatorul englez W. Somerset-Maugham Maugham (1874-1965) a publicat în 1902 romanul Mrs. Craddock, a cărui acțiune se petrece după 1885. Personajul principal, Bertha Ley, descendenta unei familii nobiliare provinciale scăpătate, se căsătorește din dragoste cu Edward Craddock, mic fermier descendent al unei familii țărănești de pe domeniul Ley. La o cină la care noua pereche o invită pe mătușa eroinei, Bertha cântă la pian provocând plictiseala soțului ei.

<(…)
-Trebuie să renunț să mai cânt, zise Bertha, căci altfel Eddie are s-adoarmă numaidecât. Nu-i așa, iubitule?
-Nu m-aș mira, replică el, rîzînd. Adevărul este că bucățile pe care le cântă Bertha cînd avem invitați mă plictisesc de moarte.
-Edward nu vrea să asculte decît dacă-i cînt The Blue Bells of Scotland  sau God Save the Queen (1).
Bertha făcu remarca, surîzîndu-i voioasă soțului ei, dar mătușa Ley trase iarăși concluzii.
-Trebuie să recunosc că nu pot suferi muzica asta străină. Îi tot spun Berthei: - De ce nu cînți cîntece englezești?
-În cazul în care trebuie totuși să cînt ceva, intervene soția lui.
-La urma urmei, The Blue Bells of Scotland  are totuși o melodie pe care omul o poate înghiți.
-Tocmai asta-i deosebirea, zise Bertha, zdrăngănind cîteva măsuri din Anglie, fii stăpînă, eu n-o pot suporta.
--Ei, eu sunt patriot, riposte Edward. Mie-mi plac melodiile simple, frumoase, curat englezesti. Îmi plac pentru că sînt englezesti. Și nu mi-e rușine să spun că, după mine, cel mai frumos cîntec ce s-a scris vreodată este imnul nostru național.
-Imn care a fost scris de un neamț, dragă Edward, spuse zîmbind domnișoara Ley.
-Așa o fi, răspunse Edward fără să se lase intimidate, dar este englezesc prin simțire și altceva nu mă interesează.
-Bravo, bravo! exclamă Bertha. Cred că Edward aspiră la o carieră politică. Sînt sigură că pînă la urmă am să devin soția deputatului din partea locului.
-Sînt patriot, zise Edward, și nu mi-e rușine s-o mărturisesc.
-O, Anglie, stăpînă fii…, începu să cînte Bertha. O, Anglie, stăpînă fii pe lumea toată, englezii robi nu pot să fie niciodată. Ta-ra-ra-bum-ti-ra, ta-ra-ra-bum-ti-ra!
-Păi acum așa-i peste tot, își continuă oratorul perorația. Ne sufocăm de atîția străini și de mărfurile lor. E de-a dreptul scandalos. Muzica englezească nu vă mai mulțumește, v-o aduceți din Franța și din Germania. Și untul de unde-l aduceți? Din Franța! Și carnea? Din Noua Zeelandă! (Toate acestea le rosti cu dispreț, iar Brtha le sublinie cu un accord răsunător.)
-Cît despre unt, nici măcar nu-i unt… e margarină. Și pîinea de unde vine? Din America. Iar zarzavatul din insula Jersey.
-Și peștele din mare, intervene Bertha.
-Și uite-așa fermierul englez nu mai are nici o șansă.
(…)

(1)  Castelele din Scoția  și Dumnezeu s-o ierte pe regină. Două foarte populare în Anglia, dintre care ultimul reprezintă și imnul național englez (n. tr.)>

SURSA
W. Somerset Maugham, Triumful dragostei, traducere de Liliana Mareș, editura Z, București, 1992, pp. 109-110.

sâmbătă, 14 iulie 2012

SOCIETATEA RURALĂ BRITANICĂ LA SFÂRȘITUL EPOCII VICTORIENE

În 1930 scriitorul englez William Somerset Maugham (1874-1965) publica romanul Cakes and Ale. Cartea a fost scrisă la persoana întâi și în capitolul III eroul, tot un scriitor, face o comparație între societatea modernă a vremii sale cu cea tradițională rurală de la sfârșitul epocii reginei Victoria (1837-1901).

<Îmi închipui că viața e mult mai amuzantă acum decît era acum patruzeci de ani în urmă și am ideea că oamenii sînt mult mai amabili și mai sociabili decît altădată. E posibil să fi fost pe atunci mai vrednici, să fi avut virtuți mai solide, după cum mi se spune că aveau și cunoștințe mult mai substanțiale; în privința asta n-aș putea să mă pronunț. Știu în schimb că erau mult mai țîfnoși și mai gîlcevitori; mîncau prea mult, mulți idntre ei beau prea mult și făceau mult prea puțină mișcare. Sufereau de ficat și foarte adesea aveau o digestie proastă. Erau nervoși, irascibili. Nu vorbesc de Londra, despre care n-am știut mai nimic până să trec de prima tinerețe, și nici de protipendada care organiza partide de vînătoare, ci doar de oamenii de la țară, mult mai modești, boiernași cu mijloace restrînse, fețe bisericești, ofițeri în rezervă și alții asemenea,care alcătuiau societatea locală. Duceau o viață incredibil de monotonă. N-aveau nic măcar terenuri de golf; cîteva case dispuneau de vreun teren de tenis prost întreținut, dar numai cei foarte tineri jucau; o dată pe an se dădea o petrecere dansantă în saloanele primăriei; cine avea trăsură făcea după-amiaza o plimbare; ceilalți o făceau pe jos. („Exercițiu fizic!”)
S-ar putea zice că nu tînjeau după distracții care nici nu le trecuseră vreodată prin cap, și că-și stîrneau emoții din micile divertismente pe care și le ofereau unul altuia la intervale destul de mari (ceaiuri la care erai invitat să-ți aduci propria muzică și să cînți lieduri de Maude Valerie White și canțonete de Tosti*); zilele erau tare lungi; și tare se mai plictiseau oamenii! Oameni condamnați să-și petreacă viața neavînd pe nimeni în jur pe o rază de o milă se certau îngrozitor, iar apoi, întîlnindu-se zilnic la oraș, nici nu se salutau, vreme de douzeci de ani. Erau orgolioși, încăpățînați și capricioși. Era o viață care poate că deforma caracterele, făcîndu-le ciudate; oamenii nu semănau între ei atît de mult ca astăzi și căpătau chiar o vagă celebritate prin idiosincrasiile lor , dar nu era deloc ușor să le intri în voie. O fi poate adevărat că noi sîntem ușuratici și nepăsători, dar ne acceptăm unul pe altul fără suspiciunile de altădată; manierele noastre, cam repezite și necioplite, nu sînt totuși o dovadă de răutate; sîntem mult mai dispuși să cedăm , să lăsăm să treacă de la noi, și nici așa de închiși în sine nu sîntem.

N.a.
*Paolo (Francesco) Tosti (1846-1916), compozitor italian de canțonete, a fost din 1880 maestru de canto și la curtea Angliei.>


SURSA
W. Somerset Maugham, Plăcerile vieții, traducere de Andrei Bantaș, editura Univers, București, 1990, pp. 40-41