O splendidă lady îi propune lui Bernard Shaw*:
- Noi doi am fi o pereche potrivită. Imaginează-ți un copil care să aibă frumusețea mea și inteligența dumitale!
- Dar ce garanții am eu dacă nu cumva o să aibă frumusețea mea și inteligența dumitale.
SURSA
***, „Litoral”, Constanța, (15 iunie - 15 septembrie) 197?
NOTĂ
* Bernard Shaw (1856-1950) = Scriitor irlandez. Laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/gb-shaw-apologet-al-stalinismului-i-al-uciderii-masa)
Se afișează postările cu eticheta copil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copil. Afișați toate postările
vineri, 17 mai 2019
marți, 20 septembrie 2016
O școală europeană din India colonială britanică (KIPLING 1900-1)
<
(...)
Copiii născuți și crescuți în India, au obiceiuri și purtări care nu se aseamănă cu ale nici unui alt copil din altă parte de lume, iar învățătorii se apropie de sufletul lor cu mijloace pe care un profesor venit din Anglia nu le-ar putea înțelege. De aceea nu cred că primele impresii ale lui Kim, în calitate de elev al Institutului St. Xavier*, printre ceilalți două-trei sute de băieți, dintre care cei mai mulți încă nu văzuseră marea, să poată avea un interes deosebit. Fu pedepsit în mai multe rînduri, din cauză că sărise gardul școlii, tocmai într-o vreme cînd în oraș bîntuia holera. Aceasta se întîmplase înainte de a fi învățat să scrie destul de citeț în limba engleză, cînd trebuia să alerge în bazar, ca să găsească un scrib, pentru ca să poată trimite o scrisoare. Fu pedepsit de asemenea pentru că fuma și întrebuința cuvinte care erau mai prejos de obiceiurile institutului St. Xavier. Mai învăță să se spele cu toată atenția levitică** a indigenilor, care consideră pe englezi drept oameni nespălați. Făcuse o mulțime de șotii culacilor***, care agitau punkhase (evantaie) prin dormitoarele înfierbîntate în timpul nopții, cînd băieții stăteau de vorbă povestind fel de fel de întîmplări, pînă cînd se iveau zorile. Uneori se retrăgea într-un colț și compara cunoștințele lui cu cele ale tovarășilor lui de școală.
În institut erau copii ai funcționarilor subalterni din Serviciul Căilor Ferate, de la Telegraf și Serviciul Irigațiilor, ai subofițerilor pensionari, dintre care unii erau comandanți de garnizoană în serviciul cîte unei Rajahle****, ai căpitanilor din marina indiană, ai pensionarilor guvernului, ai plantatorilor și negustorilor, care își aveau magazinele în jurul Președenției sau așezămintelor de misionari. Cîțiva dintre ei erau descendenți ai vechilor familii indigene, care aveau rădăcini adînci în Dhurumtollah (cartier din Calcutta*****), iar unii dintre ei erau Pereiras, De Sousas și D`Silvas (descendenți ai primilor navigatori portughezi, care se stabiliseră în India și s-au căsătorit cu femei indigene******). Părinții lor ar fi putut să-i trimită chiar la o școală din Anglia, pentru a le face educația, dar țineau la școala aceasta, care fusese și leagănul primei lor tinereți și prin care s-au perindat nenumărate generații de copii, cu fața arsă de soare. Casele lor părintești se înșiruiau de la Howrah*******, centrul de căi ferate, pînă departe în cine știe ce canton indian, cum e Monghyr******** sau Chunar*********, pînă la plantațiile pierdute în paraginile din regiunea Shillong**********, sătulețe și așezări unde înaintașii lor fusesă stăpîni pe vaste teritorii în Oudh*********** sau Dekkan************; alții veneau din regiunile misionarilor care locuiau la depărtare de cel puțin o săptămînă de orice linie de comunicație; din porturile de la miazăzi, care erau la o mie de mile și se oglindeau în apele roșcate ca de pară ale Oceanului Indian; din nemăsurata depărtare a plantațiilor din Chinchina*************, pe care nimeni nu le știa unde sînt. Numai ascultîndu-i povestind drumul pe care l-au făcut, și ceea ce au văzut venind sau plecînd de la școală, ar fi făcut pe un băiat occidental să rămînă, cu toate că pentru ei această călătorie trecuse fără nici o emoție. Copiii aceștia erau obișnuiți să facă sute de kilometri singuri prin junglă, mereu cu gîndul că ar putea să fie opriți în drum de apariția neașteptată a unui tigru; cu toate acestea nu puteai spune despre ei că au făcut baie în Canalul Mînecii************** în luna august, cum nu puteai spune nici despre frații lor de dincolo de mări, că ar fi capabili să stea liniștiți în litieră, în timp ce un leopard, apărut din desișul junglei, începe să amușineze în jurul lor. Erau între ei și copii de cincisprezece ani, care petrecuseră o zi și jumătate pe un podeț plutitor în mijlocul unui rîu revărsat, pentru a liniști, cum dealtfel se și cuvenea, un grup de pelerini, care se întorceau de la o mînăstire. Erau între ei și unii mai în vîrstă, care întîlnind odată elefantul unei Rajahle și drumurile fiind spălate de ploi, îl rechiziționaseră în numele Sfîntului Xavier, ca să se poată întoarce acasă și aproape se rătăciseră cu el prin nisipurilor plutitoare, ridicate de vînturi. Era și un băiat care spunea, fără ca cineva să se fi îndoit că spune adevărul, despre tatăl său cum a oprit un asalt al unui grup din tribul Akas***************, care taie capetele, stînd singur pe terasă și trăgînd într-înșii cu carabina. Asta s-a întîmplat pe vremea cînd acest trib ataca, de predilecție, plantațiile izolate.
(...) Agerimea lui ar fi fost o mîndrie pentru un profesor venit din Anglia, dar cu toate acestea, cei din institutul St. Xavier erau de mult obișnuiți cu vioiciunea spiritul indigen, care se datora împrejurărilor și lumina soarelui, și prevedeau moleșeala care urmează la un copil, imediat ce ajunge la vîrsta de douăzeci și doi sau douăzeci și trei de ani.
Cu toate acestea, nu uita niciodată că trebuie să fie cît se poate de modest. Cînd, în timpul nopților calde, ceilalți copii începeau să-și spună pățaniile lor, el asculta, dar nu se amesteca niciodată, deoarece la St. Xavier cei care erau lăudăroși nu erau niciodată binevăzuți. Nu trebuia să uite că el era sahib**************** și odată examenele trecute poate va ajunge să fie mai mare peste indigeni. Căuta să-și aducă întotdeauna aminte de asta, căci începuse să-și dea seama ce vor însemna aceste examene.
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****************, vol. I, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 189-192.
NOTE M. T.
* Institutul St. Xavier din Luknow = Modelul lui Kipling pentru această școală fictivă a fost Colegiul La Martiniere, fondat în același mare oraș (azi în Pakistan) în 1845. (https://books.google.ro/books?id=1a-gm1iwSDAC&pg=PA133&lpg=PA133&dq=St+Xavier+in+partibus+Lucknow&source=bl&ots=6tGpe7nN4q&sig=2An1_HyMLjHMvjqJHE-JQO6cPOI&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiL-9n9vZvPAhXKDcAKHYtEA5QQ6AEILDAC#v=onepage&q=St%20Xavier%20in%20partibus%20Lucknow&f=false)
** LEVITICUL (în „Vechiul Testament”), a treia carte din Pentateuh. Atribuită lui Moise, conține legi rituale și continuă nararea întâmplărilor prin care a trecut poporul lui Israel în Sinai. O atenție deosebită este acordată căsătoriei și castității, sfințeniei în viața de fiecare zi și atitudinii poporului lui Israel față de poruncile lui Dumnezeu. Sursa: Dicționar Enciclopedic (1993-2009) (https://dexonline.ro/definitie/levitic)
*** CULÁC, culaci, s. m. Chiabur. – Din rus. kulak. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/culac/paradigma)
**** RAJÁH, rajahi, s. m. Titlu purtat de conducătorul statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. ♦ Persoană având acest titlu. – Din fr. rajah. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/rajah)
***** Calcutta / Kolkata = Mare port pe coasta de est a Indiei. În 1772-1911 a fost reședința Indiei britanice. În prezent este reședința statului federal Bengalul de Vest. (https://www.britannica.com/place/Kolkata)
****** În expediția din 1497-1498 portughezul Vasco da Gama a descoperit drumul maritim spre coasta de vest a Indiei, ocolind Africa. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/vasco-da-gama-i-c-l-toria-care-schimbat-lumea)
******* Howrah / Haora = Oraș în statul federal indian Bengalul de Vest. Calea ferată a fost construită în 1854. (http://howrah.gov.in/Templates/Howrah%20history.htm)
******** Monghyr / Munger = Oraș din statul federal Bihar din N Indiei. (http://munger.bih.nic.in/history.html)
********* Chunar = Vechi oraș din statul federal Uttar Pradesh din N Indiei.
(http://varanasi.nic.in/tourist/tourist8.html)
********** Shillong = Oraș din statul federal Meghalaya din E Indiei. (http://www.census2011.co.in/census/city/187-shillong.html)
*********** Oudh = Stat princiar din N Indiei (1732-1858), desprins din Imperiul Marilor Moguli musulmani. (http://www.hubert-herald.nl/BhaAwadh.htm)
************ Dekkan / Deccan / Dakshina = Regiune istorică din centrul și sudul Indiei, în care au existat state hinduse și musulmane până la cucerirea britanică din secolul XIX. (https://www.britannica.com/place/Deccan)
************* Chinchina = Cochinchina (denumirea franceză a sudului Vietnamului)? (https://www.britannica.com/place/Cochinchina)
************** Canalul Mânecii / Marea Mânecii = Strâmtoare între sudul Angliei și NV Franței. (http://www.mediafax.ro/sport/paul-georgescu-a-traversat-canalul-manecii-intr-un-timp-record-15720372)
*************** Aka / Hruso = Populație din statul federal Arunachal Pradesh din NE Indiei, vorbitoare a unei limbi tibeto-birmane. (http://www.webindia123.com/arunachal/people/akas.htm)
**************** SAHIB SA-ÍB/ s. m. (în limbajul colonial britanic) stăpân, domn; (p. ext.) om alb. (< engl. sahib) Sursa: MDN '00 (2000) (https://dexonline.ro/definitie/sahib)
***************** Liliana Negoi, Recomandare de carte: ”Kim” de Rudyard Kipling, „Curcubee în alb și negru”. 18 februarie 2013 (https://curcubeeinalbsinegru.wordpress.com/2013/02/18/recomandare-de-carte-kim-de-rudyard-kipling/)
(...)
Copiii născuți și crescuți în India, au obiceiuri și purtări care nu se aseamănă cu ale nici unui alt copil din altă parte de lume, iar învățătorii se apropie de sufletul lor cu mijloace pe care un profesor venit din Anglia nu le-ar putea înțelege. De aceea nu cred că primele impresii ale lui Kim, în calitate de elev al Institutului St. Xavier*, printre ceilalți două-trei sute de băieți, dintre care cei mai mulți încă nu văzuseră marea, să poată avea un interes deosebit. Fu pedepsit în mai multe rînduri, din cauză că sărise gardul școlii, tocmai într-o vreme cînd în oraș bîntuia holera. Aceasta se întîmplase înainte de a fi învățat să scrie destul de citeț în limba engleză, cînd trebuia să alerge în bazar, ca să găsească un scrib, pentru ca să poată trimite o scrisoare. Fu pedepsit de asemenea pentru că fuma și întrebuința cuvinte care erau mai prejos de obiceiurile institutului St. Xavier. Mai învăță să se spele cu toată atenția levitică** a indigenilor, care consideră pe englezi drept oameni nespălați. Făcuse o mulțime de șotii culacilor***, care agitau punkhase (evantaie) prin dormitoarele înfierbîntate în timpul nopții, cînd băieții stăteau de vorbă povestind fel de fel de întîmplări, pînă cînd se iveau zorile. Uneori se retrăgea într-un colț și compara cunoștințele lui cu cele ale tovarășilor lui de școală.
În institut erau copii ai funcționarilor subalterni din Serviciul Căilor Ferate, de la Telegraf și Serviciul Irigațiilor, ai subofițerilor pensionari, dintre care unii erau comandanți de garnizoană în serviciul cîte unei Rajahle****, ai căpitanilor din marina indiană, ai pensionarilor guvernului, ai plantatorilor și negustorilor, care își aveau magazinele în jurul Președenției sau așezămintelor de misionari. Cîțiva dintre ei erau descendenți ai vechilor familii indigene, care aveau rădăcini adînci în Dhurumtollah (cartier din Calcutta*****), iar unii dintre ei erau Pereiras, De Sousas și D`Silvas (descendenți ai primilor navigatori portughezi, care se stabiliseră în India și s-au căsătorit cu femei indigene******). Părinții lor ar fi putut să-i trimită chiar la o școală din Anglia, pentru a le face educația, dar țineau la școala aceasta, care fusese și leagănul primei lor tinereți și prin care s-au perindat nenumărate generații de copii, cu fața arsă de soare. Casele lor părintești se înșiruiau de la Howrah*******, centrul de căi ferate, pînă departe în cine știe ce canton indian, cum e Monghyr******** sau Chunar*********, pînă la plantațiile pierdute în paraginile din regiunea Shillong**********, sătulețe și așezări unde înaintașii lor fusesă stăpîni pe vaste teritorii în Oudh*********** sau Dekkan************; alții veneau din regiunile misionarilor care locuiau la depărtare de cel puțin o săptămînă de orice linie de comunicație; din porturile de la miazăzi, care erau la o mie de mile și se oglindeau în apele roșcate ca de pară ale Oceanului Indian; din nemăsurata depărtare a plantațiilor din Chinchina*************, pe care nimeni nu le știa unde sînt. Numai ascultîndu-i povestind drumul pe care l-au făcut, și ceea ce au văzut venind sau plecînd de la școală, ar fi făcut pe un băiat occidental să rămînă, cu toate că pentru ei această călătorie trecuse fără nici o emoție. Copiii aceștia erau obișnuiți să facă sute de kilometri singuri prin junglă, mereu cu gîndul că ar putea să fie opriți în drum de apariția neașteptată a unui tigru; cu toate acestea nu puteai spune despre ei că au făcut baie în Canalul Mînecii************** în luna august, cum nu puteai spune nici despre frații lor de dincolo de mări, că ar fi capabili să stea liniștiți în litieră, în timp ce un leopard, apărut din desișul junglei, începe să amușineze în jurul lor. Erau între ei și copii de cincisprezece ani, care petrecuseră o zi și jumătate pe un podeț plutitor în mijlocul unui rîu revărsat, pentru a liniști, cum dealtfel se și cuvenea, un grup de pelerini, care se întorceau de la o mînăstire. Erau între ei și unii mai în vîrstă, care întîlnind odată elefantul unei Rajahle și drumurile fiind spălate de ploi, îl rechiziționaseră în numele Sfîntului Xavier, ca să se poată întoarce acasă și aproape se rătăciseră cu el prin nisipurilor plutitoare, ridicate de vînturi. Era și un băiat care spunea, fără ca cineva să se fi îndoit că spune adevărul, despre tatăl său cum a oprit un asalt al unui grup din tribul Akas***************, care taie capetele, stînd singur pe terasă și trăgînd într-înșii cu carabina. Asta s-a întîmplat pe vremea cînd acest trib ataca, de predilecție, plantațiile izolate.
(...) Agerimea lui ar fi fost o mîndrie pentru un profesor venit din Anglia, dar cu toate acestea, cei din institutul St. Xavier erau de mult obișnuiți cu vioiciunea spiritul indigen, care se datora împrejurărilor și lumina soarelui, și prevedeau moleșeala care urmează la un copil, imediat ce ajunge la vîrsta de douăzeci și doi sau douăzeci și trei de ani.
Cu toate acestea, nu uita niciodată că trebuie să fie cît se poate de modest. Cînd, în timpul nopților calde, ceilalți copii începeau să-și spună pățaniile lor, el asculta, dar nu se amesteca niciodată, deoarece la St. Xavier cei care erau lăudăroși nu erau niciodată binevăzuți. Nu trebuia să uite că el era sahib**************** și odată examenele trecute poate va ajunge să fie mai mare peste indigeni. Căuta să-și aducă întotdeauna aminte de asta, căci începuse să-și dea seama ce vor însemna aceste examene.
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****************, vol. I, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 189-192.
NOTE M. T.
* Institutul St. Xavier din Luknow = Modelul lui Kipling pentru această școală fictivă a fost Colegiul La Martiniere, fondat în același mare oraș (azi în Pakistan) în 1845. (https://books.google.ro/books?id=1a-gm1iwSDAC&pg=PA133&lpg=PA133&dq=St+Xavier+in+partibus+Lucknow&source=bl&ots=6tGpe7nN4q&sig=2An1_HyMLjHMvjqJHE-JQO6cPOI&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiL-9n9vZvPAhXKDcAKHYtEA5QQ6AEILDAC#v=onepage&q=St%20Xavier%20in%20partibus%20Lucknow&f=false)
** LEVITICUL (în „Vechiul Testament”), a treia carte din Pentateuh. Atribuită lui Moise, conține legi rituale și continuă nararea întâmplărilor prin care a trecut poporul lui Israel în Sinai. O atenție deosebită este acordată căsătoriei și castității, sfințeniei în viața de fiecare zi și atitudinii poporului lui Israel față de poruncile lui Dumnezeu. Sursa: Dicționar Enciclopedic (1993-2009) (https://dexonline.ro/definitie/levitic)
*** CULÁC, culaci, s. m. Chiabur. – Din rus. kulak. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/culac/paradigma)
**** RAJÁH, rajahi, s. m. Titlu purtat de conducătorul statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. ♦ Persoană având acest titlu. – Din fr. rajah. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/rajah)
***** Calcutta / Kolkata = Mare port pe coasta de est a Indiei. În 1772-1911 a fost reședința Indiei britanice. În prezent este reședința statului federal Bengalul de Vest. (https://www.britannica.com/place/Kolkata)
****** În expediția din 1497-1498 portughezul Vasco da Gama a descoperit drumul maritim spre coasta de vest a Indiei, ocolind Africa. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/vasco-da-gama-i-c-l-toria-care-schimbat-lumea)
******* Howrah / Haora = Oraș în statul federal indian Bengalul de Vest. Calea ferată a fost construită în 1854. (http://howrah.gov.in/Templates/Howrah%20history.htm)
******** Monghyr / Munger = Oraș din statul federal Bihar din N Indiei. (http://munger.bih.nic.in/history.html)
********* Chunar = Vechi oraș din statul federal Uttar Pradesh din N Indiei.
(http://varanasi.nic.in/tourist/tourist8.html)
********** Shillong = Oraș din statul federal Meghalaya din E Indiei. (http://www.census2011.co.in/census/city/187-shillong.html)
*********** Oudh = Stat princiar din N Indiei (1732-1858), desprins din Imperiul Marilor Moguli musulmani. (http://www.hubert-herald.nl/BhaAwadh.htm)
************ Dekkan / Deccan / Dakshina = Regiune istorică din centrul și sudul Indiei, în care au existat state hinduse și musulmane până la cucerirea britanică din secolul XIX. (https://www.britannica.com/place/Deccan)
************* Chinchina = Cochinchina (denumirea franceză a sudului Vietnamului)? (https://www.britannica.com/place/Cochinchina)
************** Canalul Mânecii / Marea Mânecii = Strâmtoare între sudul Angliei și NV Franței. (http://www.mediafax.ro/sport/paul-georgescu-a-traversat-canalul-manecii-intr-un-timp-record-15720372)
*************** Aka / Hruso = Populație din statul federal Arunachal Pradesh din NE Indiei, vorbitoare a unei limbi tibeto-birmane. (http://www.webindia123.com/arunachal/people/akas.htm)
**************** SAHIB SA-ÍB/ s. m. (în limbajul colonial britanic) stăpân, domn; (p. ext.) om alb. (< engl. sahib) Sursa: MDN '00 (2000) (https://dexonline.ro/definitie/sahib)
***************** Liliana Negoi, Recomandare de carte: ”Kim” de Rudyard Kipling, „Curcubee în alb și negru”. 18 februarie 2013 (https://curcubeeinalbsinegru.wordpress.com/2013/02/18/recomandare-de-carte-kim-de-rudyard-kipling/)
duminică, 11 septembrie 2016
Nuntă în India colonială britanică (KIPLING 1900-1)
(...) Ceva mai încolo ieși la drumul mare și un alai de nuntași, petrecut de muzici și chiote, ducînd în urma lui o mireasmă de mirodenii și lămîiță, care era mai tare chiar decît mirosul ravăn al prafului ridicat de picioarele lor. De departe se putea vedea targa miresei ca o pată de purpură, petrecută de un clinchet de clopoței, care se ridica din mijlocul mulțimii, iar mirele era încălecat pe un căluț împodobit care întindea mereu grumazul ca să poată smulge o gură de iarbă din harabalele care treceau pe lîngă el, încărcate de nutreț. Kim se apropie de alaiul nuntașilor și ură tinerilor căsătoriți o sută de copii, dar între aceștia nici o fată, căci așa era obiceiul prin partea locului.
(...)
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*, vol. I, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 98.
NOTĂ M. T.
* Prezentare Elefant. ro/ editura ALLFA 2012 (http://www.elefant.ro/carti/carti-premiate-nobel-pulitzer-booker-s-a/nobel/iixivii-rudyard-kipling/kim-201054.html)
(...)
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*, vol. I, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, p. 98.
NOTĂ M. T.
* Prezentare Elefant. ro/ editura ALLFA 2012 (http://www.elefant.ro/carti/carti-premiate-nobel-pulitzer-booker-s-a/nobel/iixivii-rudyard-kipling/kim-201054.html)
marți, 24 noiembrie 2015
Catolici versus protestanți în jocurile copilăriei din Anglia secolului XIX (GALSWORTHY 1933)
<
(...)
- Păcat! Cînd am fost noi în Ceylon*, toată lumea avea copii. Și puii de elefant, atît de fermecători! În camera asta ne jucam întotdeauna de-a preotul catolic care era hrănit cu ajutorul unui coș lăsat jos de pe acoperiș. De obicei, taică-tu se cocoța pe acoperiș, și eu făceam pe preotul. Dar niciodată nu găseai ceva bun de mîncat în coș. Mătușă-ta Wilmet stătea ascunsă într-un copac ca să n estrige „cuue!” în caz că ar fi apărut protestanții**.
- Strigăt prematur, mătușă Em. Pe vremea reginei Elisabeta***, Australia nu fusese încă descoperită****.
- Nu. Lawrence spune că pe vremea aceea protestanții erau niște diavoli. Dar la fel erau și catolicii. Și mahomedanii.
- (...) Toți erau niște diavoli pe atunci. Se purtau îngrozitor cu animalele. (...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*****, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, p. 115.
NOTE M. T.
* Ceylon este o insulă în apropierea vârfului peninsulei India. A fost colonie britanică în perioada 1795-1948. A luat numele Sri Lanka în 1972. (http://www.amosnews.ro/arhiva/4-februarie-ziua-nationala-statului-sri-lanka-04-02-2011)
** Reforma protestantă a fost introdusă în Anglia de regele Henric VIII Tudor (1509-1547) și continuată de fiul său Eduard VI Tudor (1547-1553), după care a urmat o revenire a catolicismului în timpul surorii sale Maria I Tudor (1553-1558), anglicanismul fiind definitv consolidat de sora mai mică Elisabeta I Tudor (1558-1603). (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/01/15/istoria-anglicanismului/)
*** Elisabeta I Tudor (1533-1603) a domnit în perioada 1558-1603. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/elisabeta-i-etern-subiect-fascina-ie)
**** Australia a fost descoperită de olandezi în 1606, fiind colonizată de englezi începând din 1788. A devenit o federație autoguvernată în 1901 și monarhie constituțioală independentă în 1931. (http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-nationala-australiei-26-01-2008)
***** Ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lu Dinny Cherrell 2 vol - http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol
(...)
- Păcat! Cînd am fost noi în Ceylon*, toată lumea avea copii. Și puii de elefant, atît de fermecători! În camera asta ne jucam întotdeauna de-a preotul catolic care era hrănit cu ajutorul unui coș lăsat jos de pe acoperiș. De obicei, taică-tu se cocoța pe acoperiș, și eu făceam pe preotul. Dar niciodată nu găseai ceva bun de mîncat în coș. Mătușă-ta Wilmet stătea ascunsă într-un copac ca să n estrige „cuue!” în caz că ar fi apărut protestanții**.
- Strigăt prematur, mătușă Em. Pe vremea reginei Elisabeta***, Australia nu fusese încă descoperită****.
- Nu. Lawrence spune că pe vremea aceea protestanții erau niște diavoli. Dar la fel erau și catolicii. Și mahomedanii.
- (...) Toți erau niște diavoli pe atunci. Se purtau îngrozitor cu animalele. (...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*****, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, p. 115.
NOTE M. T.
* Ceylon este o insulă în apropierea vârfului peninsulei India. A fost colonie britanică în perioada 1795-1948. A luat numele Sri Lanka în 1972. (http://www.amosnews.ro/arhiva/4-februarie-ziua-nationala-statului-sri-lanka-04-02-2011)
** Reforma protestantă a fost introdusă în Anglia de regele Henric VIII Tudor (1509-1547) și continuată de fiul său Eduard VI Tudor (1547-1553), după care a urmat o revenire a catolicismului în timpul surorii sale Maria I Tudor (1553-1558), anglicanismul fiind definitv consolidat de sora mai mică Elisabeta I Tudor (1558-1603). (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/01/15/istoria-anglicanismului/)
*** Elisabeta I Tudor (1533-1603) a domnit în perioada 1558-1603. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/elisabeta-i-etern-subiect-fascina-ie)
**** Australia a fost descoperită de olandezi în 1606, fiind colonizată de englezi începând din 1788. A devenit o federație autoguvernată în 1901 și monarhie constituțioală independentă în 1931. (http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-nationala-australiei-26-01-2008)
***** Ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lu Dinny Cherrell 2 vol - http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol
miercuri, 18 noiembrie 2015
Probleme financiare pentru o veche familie nobiliară în Anglia interbelică (GALSWORTY 1932)
<
(...)
- Con mi-a mărturisit, urmă Lady Mont, că anul ăsta n-o mai poate soate la capăt. cu nunta lui Clare, și cu noul buget,și cu Jean care așteptă un copil, va fi nevoit să taie cîțiva arbori și să-și vîndă caii. Și noi sîntem strîmtorați. Noroc că Fleur e atît de bogată! Mare plictiseală banii ăștia! Ce părere ai?
Adrian tresări.
- Mă rog, nimeni nu se așteaptă azi la lucruri bune. dar ai nevoie de bani ca să-ți duci zilele.
- Și cînd mai ai și oameni care depind de tine... Boswell are o soră cu un picior paralizat; soția lui Johnson a făcut un cancer, biata de ea! Și fiecare are are pe cineva sau ceva! Dinny zice că maică-sa, la Condaford, face o mulțime de lucruri pentru sat. Așa că nu știu cum o s-o scoatem mai departe la capăt. Lawrence nu economisește un bănuț.
- Lunecăm printre două scaune, Em; și într-o bună zi o să ne izbim cu fundul de pămînt.
- Presupunem că o să ne retragem la azilul de bătrîni. (...) Sau o să plecăm în Kenia*; se spun că acolo se rentează să lucrezi.
- Urăsc ideea, izbucni Adrian cu subită energie, ca domnul Cutărică sau mai știu eu cine să cumpere Condafordul și să-l folosească pentru petrecerile de week-end.
- Aș lua calea codrului și m-aș preface în iele. Condafordul nu poate exista fără Cherrelli.
- Ba poate exista foarte bine. Există un proces afurisit numit evoluție. Și Anglia e patria lui.
Lady Mont oftă și, ridicându-se, porni în mers legănat spre papagalul ei.
- Polly!Tu și cu mine o să ne sfîrșim zilele la azil.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell, trad. A. Ralian, vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, pp. 76-77.
NOTĂ M.T.
* Kenya = Colonie și protectorat britanică în perioada 1920-1963. (http://www.britishempire.co.uk/maproom/kenya.htm)
(...)
- Con mi-a mărturisit, urmă Lady Mont, că anul ăsta n-o mai poate soate la capăt. cu nunta lui Clare, și cu noul buget,și cu Jean care așteptă un copil, va fi nevoit să taie cîțiva arbori și să-și vîndă caii. Și noi sîntem strîmtorați. Noroc că Fleur e atît de bogată! Mare plictiseală banii ăștia! Ce părere ai?
Adrian tresări.
- Mă rog, nimeni nu se așteaptă azi la lucruri bune. dar ai nevoie de bani ca să-ți duci zilele.
- Și cînd mai ai și oameni care depind de tine... Boswell are o soră cu un picior paralizat; soția lui Johnson a făcut un cancer, biata de ea! Și fiecare are are pe cineva sau ceva! Dinny zice că maică-sa, la Condaford, face o mulțime de lucruri pentru sat. Așa că nu știu cum o s-o scoatem mai departe la capăt. Lawrence nu economisește un bănuț.
- Lunecăm printre două scaune, Em; și într-o bună zi o să ne izbim cu fundul de pămînt.
- Presupunem că o să ne retragem la azilul de bătrîni. (...) Sau o să plecăm în Kenia*; se spun că acolo se rentează să lucrezi.
- Urăsc ideea, izbucni Adrian cu subită energie, ca domnul Cutărică sau mai știu eu cine să cumpere Condafordul și să-l folosească pentru petrecerile de week-end.
- Aș lua calea codrului și m-aș preface în iele. Condafordul nu poate exista fără Cherrelli.
- Ba poate exista foarte bine. Există un proces afurisit numit evoluție. Și Anglia e patria lui.
Lady Mont oftă și, ridicându-se, porni în mers legănat spre papagalul ei.
- Polly!Tu și cu mine o să ne sfîrșim zilele la azil.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell, trad. A. Ralian, vol. II (Pustietate în floare), ed. Miron, 1992, pp. 76-77.
NOTĂ M.T.
* Kenya = Colonie și protectorat britanică în perioada 1920-1963. (http://www.britishempire.co.uk/maproom/kenya.htm)
miercuri, 29 octombrie 2014
Misterul vieții (CĂLINESCU 1933)
<
(...)
Jim dădu la o parte cămașa de pe pîntecele supt și neted al Verei și-și așeză urechea caldă pe el.
„Tot misterul vieții - gîndi el mai departe - aici este, în acest pîntece. Acolo, sub astrahanul negru al părului puberal, în viscere, este un mic potir fierbinte, numit barbar uter, tot așa după cum nucleul solar este leagănul luminilor siderale. Acolo am stat eu însumi încolăcit, cînd lumea se făcea pentru mine, și de acolo se vor desface în miriade de foi generațiile viitoare. Eu credc cu vanitate puerilă că îmi satisfac nevoile fiziologice și că-mi dovedesc puterea mea de insinuație asupra femeii. În realitate, misterul vieții mă împinge atît pe mine, cît și pe această tînără și drăgălașă nerușinată să rodim uterul avid de sămîntă. Dacă n-am fi decît noi doi pe acest pămînt, roadele lui ar fi totuși miraculoase. Din noi ar ieși zece trupuri, din cele zece, o sută, din cele o sută, o mie și așa mai departe, și peste cîteva mii de ani pămîntul ar fi din nou un furnicar de oameni, ieșiți toți din noi doi. Fiecare bărbat este, prin urmare, un Adam, și fiecare femeie o Evă, și cea mai mare durere este de a fornica în sterilitate, ceea ce se numește prostituție, și cea mai mare voluptate de a gîndi la facere în clipa împreunării”.
- Ai dreptate, Vera mea! zise Jim, sărutîndu-i ombilicul și mîngîindu-i vintrele. Vreau și eu ca în micul tău uter să se miște un copil.
- Vino! șopti Vera, întinzînd cu îndrăzneață nevinovăție mîna spre el.
Și, ca un animal de cîmp răsculat de foșnetul excitant al ierburilor, Jim cuprinse din nou pe Vera și făcu ceea ce de incalculabile milenii bărbat și femeie fac spre a se înmulți.
(...)
>
SURSA
George Călinescu, Cartea nunții, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste - nr. 45, București, 1972, p. 262-263.
(...)
Jim dădu la o parte cămașa de pe pîntecele supt și neted al Verei și-și așeză urechea caldă pe el.
„Tot misterul vieții - gîndi el mai departe - aici este, în acest pîntece. Acolo, sub astrahanul negru al părului puberal, în viscere, este un mic potir fierbinte, numit barbar uter, tot așa după cum nucleul solar este leagănul luminilor siderale. Acolo am stat eu însumi încolăcit, cînd lumea se făcea pentru mine, și de acolo se vor desface în miriade de foi generațiile viitoare. Eu credc cu vanitate puerilă că îmi satisfac nevoile fiziologice și că-mi dovedesc puterea mea de insinuație asupra femeii. În realitate, misterul vieții mă împinge atît pe mine, cît și pe această tînără și drăgălașă nerușinată să rodim uterul avid de sămîntă. Dacă n-am fi decît noi doi pe acest pămînt, roadele lui ar fi totuși miraculoase. Din noi ar ieși zece trupuri, din cele zece, o sută, din cele o sută, o mie și așa mai departe, și peste cîteva mii de ani pămîntul ar fi din nou un furnicar de oameni, ieșiți toți din noi doi. Fiecare bărbat este, prin urmare, un Adam, și fiecare femeie o Evă, și cea mai mare durere este de a fornica în sterilitate, ceea ce se numește prostituție, și cea mai mare voluptate de a gîndi la facere în clipa împreunării”.
- Ai dreptate, Vera mea! zise Jim, sărutîndu-i ombilicul și mîngîindu-i vintrele. Vreau și eu ca în micul tău uter să se miște un copil.
- Vino! șopti Vera, întinzînd cu îndrăzneață nevinovăție mîna spre el.
Și, ca un animal de cîmp răsculat de foșnetul excitant al ierburilor, Jim cuprinse din nou pe Vera și făcu ceea ce de incalculabile milenii bărbat și femeie fac spre a se înmulți.
(...)
>
SURSA
George Călinescu, Cartea nunții, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste - nr. 45, București, 1972, p. 262-263.
duminică, 1 decembrie 2013
luni, 14 octombrie 2013
sâmbătă, 31 august 2013
CUGETARE - copii / M. Puzo (1920-1999)
Cea mai mare bogăție din această lume sunt copii, mai mult decât toți banii din lume și toată puterea de pe pământ.
Mario Puzo (1920 - 1999) - scriitor și scenarist american
SURSA
Mario Puzo (1920 - 1999) - scriitor și scenarist american
SURSA
***, Citate celebre despre copii, în atenţia părinţilor!, CUGET LIBER, Constanța, 31 august 2013
CUGETARE - copil / V. Hugo
Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm.
VICTOR HUGO (1802-1885) - scriitor francez
SURSA
VICTOR HUGO (1802-1885) - scriitor francez
SURSA
***, Citate celebre despre copii, în atenţia părinţilor!, CUGET LIBER, Constanța, 31 august 2013
CITATE - Copil / N. Iorga
1. Copilul nu datorează părintelui viaţa, ci creşterea.
2. Copiii trebuie crescuți pentru ei, nu pentru părinți.
Nicolae Iorga (1871-1940), istoric român
SURSA
2. Copiii trebuie crescuți pentru ei, nu pentru părinți.
Nicolae Iorga (1871-1940), istoric român
SURSA
***, Citate celebre despre copii, în atenţia părinţilor!, CUGET LIBER, Constanța, 31 august 2013
vineri, 31 august 2012
CUGETARE - copii / Sf. Ioan Gură de Aur (347-407)
Copiii vor face în viaţă cele văzute la părinţi.
Sfântul IOAN Gură de Aur (347-407) - arhiepiscop de Constantinopol
SURSA
Sfântul IOAN Gură de Aur (347-407) - arhiepiscop de Constantinopol
SURSA
***, Citate celebre despre copii, în atenţia părinţilor!, CUGET LIBER, Constanța, 31 august 2013
marți, 28 februarie 2012
PAUL DIACONESCU: „Cartea muierilor”, 1998
<
Adevărata miză a acestui roman împovărat de clișee erotice aproape consumistice, lăbărțate pe zeci și zeci de pagini, de altfel performate nu fără dibăcie, cu sprinteneala de condei a fostului gazetar de profesie, e diagnosticul sociopolitic extrem de dur pe care constănțeanul prin naștere, Paul Diaconescu, suedez prin adopțiune încă din 1976, îl stabilește anilor `60, cînd valorile de orice fel, marcînd reapariția conștiinței de sine și a responsabilității asumate, abia reîncepeau să-și croiască loc și cale spre lumină prin monstruoasa junglă ideologică a experimentului comunist. Observația pare mai mult decît evidentă din perspectiva cititorului de astăzi, care cu greu s-ar putea transpune în confuzia axiologică a perioadei în chestiune, cînd devalorizarea idealurilor revoluției (dinadins nu precizez care nume, sau ce anume instaurase ea, consecințele ei îmi amintesc teribil de un haos ceva mai actual, care, de nu cumva o fi existențial, bine-ar fi să nu mai fie de natură poetică!) condusese la reconvertirea lor în monedă ieftină, poate chiar calpă, a efemerului consumat cu lăcomie bestială, a satisfacerii concrete, aproape onaniste, în hic et nunc, a sexului de leprozerie (alt univers concentraționar!), a bețiilor penale, succedaneu caduc al unei libertăți totuși amușinate, temute, de a cărei putință obsesivă eroii se străduiesc cu greu să se dezbare, pentru a se reintegra cu succes sistemului, unul infantilist prin excelență. Iată cum definește ziaristul Barbu, a cărui revoltă se consumă exclusiv verbal, și asta între patu ochi, și care, după o tentativă de a eluda propria înregimentare în sistem - profitînd de o cură la munte, timp în care își lasă barbă! - revine calm la matca ideologică, se tunde și bărbierește, serbează nașterea unui copil și este chiar avansat în ierarhia redacțională, poziția individului într-un stat totalitar: „ Este atitudinea copilului lipsit de orice griji, într-un univers modelat și dominat de părinți. Un copil, tutelat, asistat, lipsit de orice răspundere, dar și de pretenții, fiindcă nu și-a descoperit încă ambițiile, identitatea, personalitatea. E dus de mînă, pricepi? Și, bineînțeles, e recompensat cînd e cuminte și pedepsit cînd e obraznic. Dar prost nu este. Și nici naiv. știe să lingușească pe cine trebuie, știe să mintă cînd si unde, știe, adică, să obțină favoruri, intrînd pe sub pielea celor mari, ca un mic ot ce este. În limbaj adult, asta s-ar numi lipsă de demnitate. În limbajul copilăriei, însă, e doar o șmecherie simpatică, ba chiar o dovadă de istețime.” (p. 292) „Mai putem trăi, cît vom mai putea trăi în această copilărie prelungită? Cînd vom ajunge la maturitate, la vîrsta rațiunii, a răspunderii?” (p. 301) O rupere de copilărie înscenează și eroul principal, autobiografic al cărții, chit că pe plan sexual, prin izbucnirea dintr-o relație de durată, care amenința să devină - psihanalitic vorbind - prea placentară, în hybris-ul numeric al milletre-ului donjuanesc: cartea e, de altfel, dedicată, femeilor care l-au făcut. Fuga, înnobilată de exemplaritatea fulgurată pe care i-a conferit-o cîndva periplul inițiatic rimbaldian, e deja o luare în stăpînire a adolescentei, psihic și chiar politic. Fuga autorului în Suedia, de asemenea. Probabil că această apariție editorială (Albatros, 1998) încearcă se constituie, recuperînd timpul pierdut, în momentul dens al deplin asumatei maturități.
>
SURSA
Mădălin Roșioru, Cartea muierilor, „Tomis”, Constanța
Adevărata miză a acestui roman împovărat de clișee erotice aproape consumistice, lăbărțate pe zeci și zeci de pagini, de altfel performate nu fără dibăcie, cu sprinteneala de condei a fostului gazetar de profesie, e diagnosticul sociopolitic extrem de dur pe care constănțeanul prin naștere, Paul Diaconescu, suedez prin adopțiune încă din 1976, îl stabilește anilor `60, cînd valorile de orice fel, marcînd reapariția conștiinței de sine și a responsabilității asumate, abia reîncepeau să-și croiască loc și cale spre lumină prin monstruoasa junglă ideologică a experimentului comunist. Observația pare mai mult decît evidentă din perspectiva cititorului de astăzi, care cu greu s-ar putea transpune în confuzia axiologică a perioadei în chestiune, cînd devalorizarea idealurilor revoluției (dinadins nu precizez care nume, sau ce anume instaurase ea, consecințele ei îmi amintesc teribil de un haos ceva mai actual, care, de nu cumva o fi existențial, bine-ar fi să nu mai fie de natură poetică!) condusese la reconvertirea lor în monedă ieftină, poate chiar calpă, a efemerului consumat cu lăcomie bestială, a satisfacerii concrete, aproape onaniste, în hic et nunc, a sexului de leprozerie (alt univers concentraționar!), a bețiilor penale, succedaneu caduc al unei libertăți totuși amușinate, temute, de a cărei putință obsesivă eroii se străduiesc cu greu să se dezbare, pentru a se reintegra cu succes sistemului, unul infantilist prin excelență. Iată cum definește ziaristul Barbu, a cărui revoltă se consumă exclusiv verbal, și asta între patu ochi, și care, după o tentativă de a eluda propria înregimentare în sistem - profitînd de o cură la munte, timp în care își lasă barbă! - revine calm la matca ideologică, se tunde și bărbierește, serbează nașterea unui copil și este chiar avansat în ierarhia redacțională, poziția individului într-un stat totalitar: „ Este atitudinea copilului lipsit de orice griji, într-un univers modelat și dominat de părinți. Un copil, tutelat, asistat, lipsit de orice răspundere, dar și de pretenții, fiindcă nu și-a descoperit încă ambițiile, identitatea, personalitatea. E dus de mînă, pricepi? Și, bineînțeles, e recompensat cînd e cuminte și pedepsit cînd e obraznic. Dar prost nu este. Și nici naiv. știe să lingușească pe cine trebuie, știe să mintă cînd si unde, știe, adică, să obțină favoruri, intrînd pe sub pielea celor mari, ca un mic ot ce este. În limbaj adult, asta s-ar numi lipsă de demnitate. În limbajul copilăriei, însă, e doar o șmecherie simpatică, ba chiar o dovadă de istețime.” (p. 292) „Mai putem trăi, cît vom mai putea trăi în această copilărie prelungită? Cînd vom ajunge la maturitate, la vîrsta rațiunii, a răspunderii?” (p. 301) O rupere de copilărie înscenează și eroul principal, autobiografic al cărții, chit că pe plan sexual, prin izbucnirea dintr-o relație de durată, care amenința să devină - psihanalitic vorbind - prea placentară, în hybris-ul numeric al milletre-ului donjuanesc: cartea e, de altfel, dedicată, femeilor care l-au făcut. Fuga, înnobilată de exemplaritatea fulgurată pe care i-a conferit-o cîndva periplul inițiatic rimbaldian, e deja o luare în stăpînire a adolescentei, psihic și chiar politic. Fuga autorului în Suedia, de asemenea. Probabil că această apariție editorială (Albatros, 1998) încearcă se constituie, recuperînd timpul pierdut, în momentul dens al deplin asumatei maturități.
>
SURSA
Mădălin Roșioru, Cartea muierilor, „Tomis”, Constanța
Abonați-vă la:
Postări (Atom)