O școală europeană din India colonială britanică (KIPLING 1900-1)

<
(...)
Copiii născuți și crescuți în India, au obiceiuri și purtări care nu se aseamănă cu ale nici unui alt copil din altă parte de lume, iar învățătorii se apropie de sufletul lor cu mijloace pe care un profesor venit din Anglia nu le-ar putea înțelege. De aceea nu cred că primele impresii ale lui Kim, în calitate de elev al Institutului St. Xavier*, printre ceilalți două-trei sute de băieți, dintre care cei mai mulți încă nu văzuseră marea, să poată avea un interes deosebit. Fu pedepsit în mai multe rînduri, din cauză că sărise gardul școlii, tocmai într-o vreme cînd în oraș bîntuia holera. Aceasta se întîmplase înainte de a fi învățat să scrie destul de citeț în limba engleză, cînd trebuia să alerge în bazar, ca să găsească un scrib, pentru ca să poată trimite o scrisoare. Fu pedepsit de asemenea pentru că fuma și întrebuința cuvinte care erau mai prejos de obiceiurile institutului St. Xavier. Mai învăță să se spele cu toată atenția levitică** a indigenilor, care consideră pe englezi drept oameni nespălați. Făcuse o mulțime de șotii culacilor***, care agitau punkhase (evantaie) prin dormitoarele înfierbîntate în timpul nopții, cînd băieții stăteau de vorbă povestind fel de fel de întîmplări, pînă cînd se iveau zorile. Uneori se retrăgea într-un colț și compara cunoștințele lui cu cele ale tovarășilor lui de școală.
În institut erau copii ai funcționarilor subalterni din Serviciul Căilor Ferate, de la Telegraf și Serviciul Irigațiilor, ai subofițerilor pensionari, dintre care unii erau comandanți de garnizoană în serviciul cîte unei Rajahle****, ai căpitanilor din marina indiană, ai pensionarilor guvernului, ai plantatorilor și negustorilor, care își aveau magazinele în jurul Președenției sau așezămintelor de misionari. Cîțiva dintre ei erau descendenți ai vechilor familii indigene, care aveau rădăcini adînci în Dhurumtollah (cartier din Calcutta*****), iar unii dintre ei erau Pereiras, De Sousas și D`Silvas (descendenți ai primilor navigatori portughezi, care se stabiliseră în India și s-au căsătorit cu femei indigene******). Părinții lor ar fi putut să-i trimită chiar la o școală din Anglia, pentru a le face educația, dar țineau la școala aceasta, care fusese și leagănul primei lor tinereți și prin care s-au perindat nenumărate generații de copii, cu fața arsă de soare. Casele lor părintești se înșiruiau de la Howrah*******, centrul de căi ferate, pînă departe în cine știe ce canton indian, cum e Monghyr******** sau Chunar*********, pînă la plantațiile pierdute în paraginile din regiunea Shillong**********, sătulețe și așezări unde înaintașii lor fusesă stăpîni pe vaste teritorii în Oudh*********** sau Dekkan************; alții veneau din regiunile misionarilor care locuiau la depărtare de cel puțin o săptămînă de orice linie de comunicație; din porturile de la miazăzi, care erau la o mie de mile și se oglindeau în apele roșcate ca de pară ale Oceanului Indian; din nemăsurata depărtare a plantațiilor din Chinchina*************, pe care nimeni nu le știa unde sînt. Numai ascultîndu-i povestind drumul pe care l-au făcut, și ceea ce au văzut venind sau plecînd de la școală, ar fi făcut pe un băiat occidental să rămînă, cu toate că pentru ei această călătorie trecuse fără nici o emoție. Copiii aceștia erau obișnuiți să facă sute de kilometri singuri prin junglă, mereu cu gîndul că ar putea să fie opriți în drum de apariția neașteptată a unui tigru; cu toate acestea nu puteai spune despre ei că au făcut baie în Canalul Mînecii************** în luna august, cum nu puteai spune nici despre frații lor de dincolo de mări, că ar fi capabili să stea liniștiți în litieră, în timp ce un leopard, apărut din desișul junglei, începe să amușineze în jurul lor. Erau între ei și copii de cincisprezece ani, care petrecuseră o zi și jumătate pe un podeț plutitor în mijlocul unui rîu revărsat, pentru a liniști, cum dealtfel se și cuvenea, un grup de pelerini, care se întorceau de la o mînăstire. Erau între ei și unii mai în vîrstă, care întîlnind odată elefantul unei Rajahle și drumurile fiind spălate de ploi, îl rechiziționaseră în numele Sfîntului Xavier, ca să se poată întoarce acasă și aproape se rătăciseră cu el prin nisipurilor plutitoare, ridicate de vînturi. Era și un băiat care spunea, fără ca cineva să se fi îndoit că spune adevărul, despre tatăl său cum a oprit un asalt al unui grup din tribul Akas***************, care taie capetele, stînd singur pe terasă și trăgînd într-înșii cu carabina. Asta s-a întîmplat pe vremea cînd acest trib ataca, de predilecție, plantațiile izolate.
(...) Agerimea lui ar fi fost o mîndrie pentru un profesor venit din Anglia, dar cu toate acestea, cei din institutul St. Xavier erau de mult obișnuiți cu vioiciunea spiritul indigen, care se datora împrejurărilor și lumina soarelui, și prevedeau moleșeala care urmează la un copil, imediat ce ajunge la vîrsta de douăzeci și doi sau douăzeci și trei de ani.
Cu toate acestea, nu uita niciodată că trebuie să fie cît se poate de modest. Cînd, în timpul nopților calde, ceilalți copii începeau să-și spună pățaniile lor, el asculta, dar nu se amesteca niciodată, deoarece la St. Xavier cei care erau lăudăroși nu erau niciodată binevăzuți. Nu trebuia să uite că el era sahib**************** și odată examenele trecute poate va ajunge să fie mai mare peste indigeni. Căuta să-și aducă întotdeauna aminte de asta, căci începuse să-și dea seama ce vor însemna aceste examene.
>

SURSA
Rudyard Kipling, Kim*****************, vol. I, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 189-192.

NOTE M. T.
* Institutul St. Xavier din Luknow = Modelul lui Kipling pentru această școală fictivă a fost Colegiul La Martiniere, fondat în același mare oraș (azi în Pakistan) în 1845. (https://books.google.ro/books?id=1a-gm1iwSDAC&pg=PA133&lpg=PA133&dq=St+Xavier+in+partibus+Lucknow&source=bl&ots=6tGpe7nN4q&sig=2An1_HyMLjHMvjqJHE-JQO6cPOI&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiL-9n9vZvPAhXKDcAKHYtEA5QQ6AEILDAC#v=onepage&q=St%20Xavier%20in%20partibus%20Lucknow&f=false)
** LEVITICUL (în „Vechiul Testament”), a treia carte din Pentateuh. Atribuită lui Moise, conține legi rituale și continuă nararea întâmplărilor prin care a trecut poporul lui Israel în Sinai. O atenție deosebită este acordată căsătoriei și castității, sfințeniei în viața de fiecare zi și atitudinii poporului lui Israel față de poruncile lui Dumnezeu. Sursa: Dicționar Enciclopedic (1993-2009) (https://dexonline.ro/definitie/levitic)
*** CULÁC, culaci, s. m. Chiabur. – Din rus. kulak. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/culac/paradigma)
**** RAJÁH, rajahi, s. m. Titlu purtat de conducătorul statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. ♦ Persoană având acest titlu. – Din fr. rajah. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/rajah)
***** Calcutta / Kolkata = Mare port pe coasta de est a Indiei. În 1772-1911 a fost reședința Indiei britanice. În prezent este reședința statului federal Bengalul de Vest. (https://www.britannica.com/place/Kolkata)
****** În expediția din 1497-1498 portughezul Vasco da Gama a descoperit drumul maritim spre coasta de vest a Indiei, ocolind Africa. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/vasco-da-gama-i-c-l-toria-care-schimbat-lumea)
******* Howrah / Haora = Oraș în statul federal indian Bengalul de Vest. Calea ferată a fost construită în 1854. (http://howrah.gov.in/Templates/Howrah%20history.htm)
******** Monghyr / Munger = Oraș din statul federal Bihar din N Indiei. (http://munger.bih.nic.in/history.html)
********* Chunar = Vechi oraș din statul federal Uttar Pradesh din N Indiei. 
(http://varanasi.nic.in/tourist/tourist8.html)
********** Shillong = Oraș din statul federal Meghalaya din E Indiei. (http://www.census2011.co.in/census/city/187-shillong.html)
*********** Oudh = Stat princiar din N Indiei (1732-1858), desprins din Imperiul Marilor Moguli musulmani. (http://www.hubert-herald.nl/BhaAwadh.htm)
************ Dekkan / Deccan / Dakshina = Regiune istorică din centrul și sudul Indiei, în care au existat state hinduse și musulmane până la cucerirea britanică din secolul XIX. (https://www.britannica.com/place/Deccan)
************* Chinchina = Cochinchina (denumirea franceză a sudului Vietnamului)? (https://www.britannica.com/place/Cochinchina)
************** Canalul Mânecii / Marea Mânecii = Strâmtoare între sudul Angliei și NV Franței. (http://www.mediafax.ro/sport/paul-georgescu-a-traversat-canalul-manecii-intr-un-timp-record-15720372)
*************** Aka / Hruso = Populație din statul federal Arunachal Pradesh din NE Indiei, vorbitoare a unei limbi tibeto-birmane. (http://www.webindia123.com/arunachal/people/akas.htm)
**************** SAHIB SA-ÍB/ s. m. (în limbajul colonial britanic) stăpân, domn; (p. ext.) om alb. (< engl. sahib) Sursa: MDN '00 (2000) (https://dexonline.ro/definitie/sahib)
***************** Liliana Negoi, Recomandare de carte: ”Kim” de Rudyard Kipling, „Curcubee în alb și negru”. 18 februarie 2013 (https://curcubeeinalbsinegru.wordpress.com/2013/02/18/recomandare-de-carte-kim-de-rudyard-kipling/)

Reacţia SUA la desprinderea geologică iamginară a Peninsulei Iberice de Europa la sfârşitul secolului XX (SARAMAGO 1986)

<
(...) Radioul, cu baterii proaspete, a dat ştire despre evenimentele catastrofale din Europa* şi a citat surse bine informate după care s-ar face presiuni internaţionale asupra guvernelor portughez şi spaniol pentru a pune capăt situaţiei, ca şi cum în mîinile lor ar sta puterea de a realiza un asemenea deziderat, ca şi cum a fi guvern într-o peninsulă în derivă ar fi acelaşi lucru cu a-l conduce pe Doi Cai. Protestele au fost refuzate demn, cu orgoliu masculin din partea spaniolilor şi feminină morgă din partea portughezilor, fără discreditare sau înfumurare de sex, anunţîndu-se că premierii vor lua cuvîntul chiar în acea noapte, fiecare în ţara sa, desigur, dar de comun acord. Ceea ce a provocat o anume perplexitate este prudenţa Casei Albe, în general atît de pregătită să intervină în afacerile lumii, oriunde ar duce ele avantaje, existînd totuşi unii care să susţină că americanii nu sînt dispuşi să se angajeze în problemă înainte de a vedea unde, oare, literalmente, se va opri totul. Între timp, totuşi, din Statele Unite ale Americii  a venit aprovizionarea cu carburanţi, cu o anumită neregularitate, e adevărat, dar trebuie să le fim recunoscători pentru că în locuri îndepărtate este încă posibil să se găsească benzină, o pompă da, una ba. De n-ar fi americanii, drumeţii aceştia ar trebui să umble pe jos, dacă tot nu s-ar lăsa păgubaşi de mersul după cîine.
(...)
>

SURSA
Jose Saramago**, Pluta de piatră***, trad. M. Stănciulescu, ed. Univers / colecţia Romanul secolului XX, Bucureşti, 1990, p. 142-143.

NOTE M.T.
* Apariţia inscripţiei virale Şi noi sîntem iberici pe clădiri din toate ţările europene a dus izbucnirea unor manifestaţii violente ale tinerilor reprimate de poliţie.
** Jose Saramago (1922 Portugalia - 2010 Spania) = Scriitor portughez comunist, premiat cu Nobel ]n 1998 (http://www.mediafax.ro/cultura-media/biografie-jos-saramago-si-calatoria-sa-spre-intelesul-lucrurilor-aproape-imposibile-6430670).
** Pluta de piatră (http://www.bookblog.ro/x-laura-magureanu/pluta-de-piatra/)

Națiunile europene implicate în marile descoperiri geogrfaice (VERNE 1864)

(XII/61-2) „Descoperirea Americii se datora genovezului C. Columb, a Indiilor, portughezului V. da Gama, a Chinei, portughezului Fernand d Andrada, a Țării Focului, portughezului Magellan, a Canadei, francezului Jacques Cartier; insulele Sonde, Labradorul, Brazilia, capul Bunei Speranțe, Azorele, Madera, Terra Nova, Guineea, Congo, Mexico, capul Blanc, Groenlanda, Islanda, marea Sudului, California, Japonia, Cambodgia, Peru, Kamciatka, Filipinele, Spitzbergul, capul Horn, str. Behring, Tasmania, Noua Zeelandă, Noua Anglie, Noua Olandă, Louisiana, insula Jean-Mayen fuseseră descoperite de islandezi, scandinavi, ruși, portughezi, danezi, spanioli, genovezi, olandezi, dar nici un englez nu figura printre ei (…).

J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5, București, 1990, 297 p.

Biografia lui P. Stuyvesant (1592-1672) guvernator al Noii Olande (AXELROD & PHILLIPS 1995)

<
Stuyvesant a fost ultimul și cel mai important guvernator al Noii Olande (1) înainte de a fi cucerită de englezi.
Fiu al unui pastor calvin (2), P. S. s-a născut în Olanda, unde și-a făcut studiile premergătoare admiterii în învățământul superior. S-a înscris apoi la Universitatea din Franeker în 1629, dar, din motive necunoscute, a fost exmatriculat după un an. Fire de aventurier, el s-a angajat în Compania Olandeză a Indiilor de Vest (3) în 1635 și a plecat spre Lumea Nouă. În 1638 a ocupat postul de reprezentant comercial șef pentru Curacao (4) și a devenit guvernator în 1643. Chiar în acest moment și-a pierdut piciorul într-o luptă nefastă împotriva portughezilor din St. Martin (5). Poveștile populare îl zugrăvesc adesea pe S. pășind greoi cu piciorul lui de lemn, ceea ce a contribuit la conturarea imaginii sale, probabil corectă, de autocrat nestăpînit și irascibil.
În 1645, S. s-a oferit să preia funcția de guvernator al Noii Olande, ajungînd în New York-ul de mai tîrziu în ziua de Crăciun. Ca devotat calvinist, el a impus imediat restricții în privința comercializării alcoolului și a poruncit respectarea strictă a sabatului*. El i-a persecutat pe non-calvinisti, mai ales pe quaqeri (6) și luterani (7), pe care îi suspecta de instigare la răscoală.
S. a încercat să pună bazele unei administrații cinstite și eficiente, inițiind o campanie limitată de lucrări publice care viza îmbunătățirea drumurilor, repararea fortificațiilor, construirea unui debarcader pe East River (8) și ridicare unui zid de apărare la capătul de nord al Noului Amsterdam, de-a lungul a ceea ce avea să fie mai tîrziu cunoscut ca Wall Street. Însă loialitatea lui față de Compania Olandeză a Indiilor de Vest, la care se adăuga despotismul lui nemăsurat, a provocat un protest general. Coloniștii, mai ales orășenii din Noul Amsterdam (ulterior New York) pretindeau mai multă libertate de autoguvernare. Pentru a aplana situația, S. a instituit Comitelul celor nouă oameni în septembrie 1647, precum și un consiliu consultativ, dar și-a rezervat dreptul de a-i numi pe membri. Deoarece Comitetul nu era în măsură să-i tempereze atitudinea, cetățenii din Noul Amsterdam au apelat direct la Compania Olandeză a Indiilor de Vest. În februarie 1953, compania i-a ordonat lui S. să instituie controlul municipal independent în Noul Amsterdam.
Dincolo de granițele Noii Olande, S. a repurtat succese în tratativele cu coloniștii altor puteri europene. În 1655 el a invadat Valea Delaware și a forțat capitularea Noii Suedii. Dar sorții nu i-au fost la fel de favorabili în cazul Noii Anglii. În 1650 a fost obligat, în baza Tratatului din  Hartford, să cedeze englezilor toată Valea Connecticut.
Deși, dintre toate puterile coloniale, Olanda a stabilit cele mai pașnice și mai profitabile cu indienii, S. s-a dovedit neîndurător față de ei. În 1655 s-a declanșat așa numitul Război al piersicilor provocat de un fermier olandez care a omorît o indiancă Delaware pentru că furase piersici din livada lui. Faptul a stîrnit răzbunarea indienilor, astfel că S. a apelat la ajutorul milițiilor pentru a lansa o campanie de represalii. Trei ani mai tîrziu, S. a încercat să pună capăt violenței ca marca relațiile dintre indienii Esopus și coloniștii (...).

* Duminica la protestanți.
(...)
>

SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, pp. 461-462/STUYVESANT, PETER (cca 1592-1672)

NOTE M. T.
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)
(8)

Magellan (ZWEIG 1938)

 Stefan Zweig, Magellan, trad. rom. 1959 (orig. germ. 1938), Mondero/Figuri celebre 1, București, 1992, 332 p.

Cuprins

7 Navigare necesse est

38 Magellan în India

63 Magellan se liberează

90 Realizarea unei idei

113 O voință - și mii de obstacole 

134 Plecarea

154 Căutare zadarnică

182 Răzvrătirea 

204 Clipa cea mare

238 Magellan își descoperă regatul

261 Moartea lui Magellan

281 Întoarcerea fără conducător

314 Morții sînt nedreptățiți

(p. 1) „Imensitatea oceanului descoperit de Cristofor Columb nu era cunoscută încă. De aceea se căuta cu încăpățânare pe coasta Americii, despre care se bănuia mereu că ar fi formată din mai multe insule, faimoasa trecătoare care trebuia să ducă imediat în Oceanul Pacific și pînă la insulele mirodeniilor, a căror posesiune ar fi format bogăția Spaniei. În timp ce Corterreal și Cabot cercetau partea de nord-vest a Oceanului Atlantic, iar Cortes Golful Californiei, în timp ce Pizzaro cobora pe cobora pe coasta Perului, iar Valdivia cucerea Chile, soluția problemei fu găsită de un portughez în serviciul Spaniei, Fernando de Magellan.” Jules Verne, Istoria marilor descoperiri