Desemnat Capitală Europeană a Culturii în 2007, împreună cu Luxembourg, Sibiul a trecut timp de mai mulți ani printr-un proces extins de restaurare și centrul său istoric este acum un mic, dar încântător oraș medieval, pe care îl puteți traversa pe jos, plimbându-vă pe străzile pietonale și piețele înconjurate de clădiri istorice. Cunoscut, de asemenea, sub numele german de Hermannstadt, Sibiul a fost întotdeauna un important centru al comunității germane din Transilvania. Propriu-zis, orașul a fost întemeiat în secolul XII de coloniști germani, cunoscuți aici ca sași și în secolul XVII era cunoscut ca cel mai estic oraș al Europei. Casă a unei populații mixte românești, germane și maghiare, Sibiul aduce împreună cele trei culturi, care, de asemenea, au influențat stilul arhitectonic al orașului.
Piața Mare a Sibiului, una din cele mai mari din Transilvania, a fost întotdeauna adevăratul simbol al orașului. În cursul secolului XV, a fost principala piață de cereal și, de asemenea, loc pentru adunări publice și execuții. Palatele și clădirile istorice care înconjoară piața prezintă elemente ale arhitecturilor gotică, renascentistă și barocă. Acestea includ Palatul Bruckenthal și, în apropiere, hotelul "Împăratul Roman" și hanul "Steaua Albastră", unde a locuit împăratul austriac Iosif II în 1773.
În decembrie 1989, Piața Mare a fost punctul focal al revoluției din Sibiu, eveniment comemorat printr-o placă memorială așezată în pavajul de granit. (...)
Piața Mică a Sibiului, formată între secolele XIV și XVI, este vechiul centru comercial al orașului și unul din punctele de interes cultural ale Sibiului modern. Situată între Piața Mare și Piața Huet, această zonă este caracterizată prin arcuri și galerii exterioare, acoperite și deschise, pe care vechii negustori le foloseau pentru a-și proteja mărfurile, neobișnuitele ferestre mici de pe acoperișuri, pe care localnicii le numeau "ochii orașului" și lămpi de fier forjat suspendate de variate elemente arhitectonice. (...) Muzeul de Istorie a Farmaciei este găzduit aici în fosta farmacie "La Ursul Negru", unde Samuel Hahnemann, părintele homeopatiei, a lucrat în cea mai mare parte a vieții.
Muzeul de Etnografie, care este parte a Complexului Muzeal Național Astra, este situat într-o clădire în stil neo-gotic din Piața Mică. Expoziția permanentă "Artă și cultură universală" a fost realizată în cursul secolului trecut cu numeroase obiecte de artă provenite din mai multe colecții (originare din Africa de Nord, regiunea izvorului Nilului, China, Japonia, Oceania, Asia Mică, Brazilia, Laponia și Australia). Printre artefacte se numără o mumie egipteană și o colecție de cadouri ale fostului dictator Nicolae Ceaușescu.
Acesta este locul cel mai mitologic din Sibiu. Podul Mincinosului leagă două dintre cartierele medievale ale Sibiului, Orașul de Jos și Orașul de Sus. Mai multe legende sunt adesea povestite în legătură cu acest pod. Una dintre ele spune că podul "simte" fiecare minciună rostită de cei care îl traversează și începe să hârâie și să scârție într-un mod amenințător.
Alte legende menționează minciunile îndrăgostiților sau ale negustorilor care își vând mărfurile în zonă. În realitate, numele podului pare să-și aibe originea în înțelegerea greșită ca pod fără piloni, el era numit Liegenbrucke în germană - "podul mincinos" - un omofon al cuvântului Lugenbrucke - "podul mincinosului".
Una dintre cele mai impresionante clădiri amplasate în centrul istoric al orașului este Catedrala Evanghelică din Piața Huet, care are cea mai înaltă clopotniță din Transilvania, de peste 73 de metri. Aceasta poate fi văzut aproape din orice parte a orașului. Biserica are o orgă barocă realizată de un meșter slovac în 1671, care a înlocuit prima orgă adusă în Sibiu în secolul XVI. În 1914, a fost instalată o imensă orgă bisericească, cea mai mare din Europa de Sud-Est. Aceasta a fost complet renovată în 1997 și acum au loc recitaluri de orgă din iunie până în septembrie. Impresionanta clădire a bisericii, construită în stil gotic cu arce curbate și pietre de mormânt pe peretele nordic, a fost ridicată în secolul XVI pe locul unei biserici în stil romanic datând din secolul XII. Statuia episcopului Georg Daniel Teutsch, înălțată în 1899, poate fi admirată în fața bisericii.
Una din cele mai pitorești părți ale Orașului Vechi este Pasajul Scărilor, cunoscut de asemenea, ca "Zidul cu ace". Acesta leagă Orașul de Sus de Orașul de Jos prin două și care urmează zidurile fortificate de lângă Biserica Evanghelică. Construit în secolul XIII din piatră și cărămidă, pasajul duce la Turnul Porții, una din cele mai vechi secțiuni ale fortificațiilor.
Catedrala Mitropolitană "Sfânta Treime" a fost construită la începutul secolului XX, pe locul unei biserici grecești care fusese folosită ca o catedrală episcopală. Patru icoane pictate pe lemn din vechea biserică, montate în argint și împidobite cu pietre prețioase, au fost păstrate în altar. Clădirea, o replică a Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol la o scară mai mică, are caracteristicile unei bazilici bizantine. Elementul central este cupila înconjurată de patru mici turnuri. Exteriorul este decorat cu șiruri de cărămizi galbene și roșii, în timp ce arcul de la intrarea intrarea principală este ornamentat cu cinci desene de mozaic, care au fost realizate la Munchen.
(...)
Azi, parcul natural Dumbrava Sibiului cuprinde mai multe lacuri care izvorăsc din pârâul Valea Aurie, și este străbătut de poteci pentru public. Acesta include, de asemenea, excelentul muzeu în aer liber Astra, o grădină zoologică și un număr de hoteluri și zone de distracții. Muzeul Civilizației Populare Tradiționale amplasat în Dumbrava Sibiului este unul dintre cele mai mari și mai impresionante muzee în aer liber din Europa. Cuprinde peste 300 de locuințe rurale, alături de biserici, hanuri și mori de apă și de vânt, reprezentând tehnologia rurală din întreaga România.
Prima grădină zoologică din România a fost înființată în 1929 în Dumbrava Sibiului. Ocupând o suprafață de 6 hectare, are în prezent 47 specii de animale și păsări, incluzând maimuțe, urși, lupi albi, lupi carpatini, vulpi, tigri, lei, jaguari, pume, porci sălbatici, lame, cerbi carpatini, căprioare de câmp, bivoli albi, ponei, un piton, un crocodil (...), fazani, papagali, păuni și porumbei. (...)
Trecând de grădina zoologică, drumul dntre Sibiu și stațiunea montană Păltiniș traversează satul Rășinari, care este legat de oraș printr-o linie de tramvai lungă de 13 kilometri. (...)
Rășinari este satul natal al mai multor importante personalități culturale românești, ca poetul Octavian Goga și faimosul filozof Emil Cioran. Casele în care ei au locuit sunt deschise vizitatorilor. Alte atracții turistice includ Muzeul Etnografic, Biserica Veche Sfânta Paraschiva, Biserica Sfântul Ilie, Biserica din Deal, vechea școală și ruinele unei cetăți de pământ datând din secolul XIII. (...)
Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 10-13 (Sibiu - The European Capital of Culture).
Se afișează postările cu eticheta colonist. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta colonist. Afișați toate postările
luni, 25 iunie 2018
joi, 15 ianuarie 2015
Colonist versus amerindian în Vestul SUA la începutul secolului XIX (COOPER 1827)
<
(...)
- Răspunde la ce te-am întrebat, bătrîne trapper*, îl întrerupse Ishmael; crezi că o să mai avem de-a face cu bandiții?
- Nu, nu, eu nu le-aș spune bandiți, fiindcă ceea ce au făcut intră în obiceiul poporului lor și poate fi denumit legea preriilor**.
- Am străbătut cinci sute de mile*** pentru a găsi un loc unde să nu mai aud rostindu-se cuvîntul lege, spuse Ishmael, furios, și n-am chef să stau liniștit pe banca acuzaților cînd pe scaunul judelui stă unul care are pielea roșie. Îți spun, bătrîne trapper, dacă vreun indian sioux**** va mai da tîrcoale taberei mele, va face cunoștință, oriunde l-aș găsi, cu plumbul unui colonist din bătrînul Kentucky*****, și arătă spre carabină într-un fel cît se poate de grăitor, chiar dacă ar fi fost decorat de Washington în persoană. Pe cel care ia ce nu e al lui, eu îl numesc hoț.
- Tetonii******, indienii pawnee******, konza******* și alte cîteva duzini de triburi socot că pămînturile astea sînt ale lor.
- Oamenii ăștia sînt niște mincinoși fără pereche. Aerul, apa și pămîntul sînt bunuri dăruite omului, și nu stă în puterea nimănui să le împartă în loturi. omul trebuie să bea, să respire și să umble, și pentru asta are fiecare drept asupra unei bucăți de pămînt. De ce nu poruncesc conducătorii Statelor Unite să ni se tragă și deasupra capetelor linii cu compasul, așa cum fac cu pămîntul de sub picioarelor noastre? De ce nu-și acoperă diplomele lor lucitoare cu vorbe mari, dăruind proprietarilor de aer atîția și atîția yarzi******** de cer, luînd drept piatră de hotar o anumită stea și dîndu-le un anumit nour ca să le învîrtescă moara?
Și după ce rosti acestea, colonistul izbucni, plin de dispreț, într-un hohot de rîs. De rîsul acesta batjocoritor, dar de-o înfricoșătoare veselie, se molipsi și băiatul lui cel mare, iar pînă la urmă, începu să hohotească întreaga familie.
- Hei, bătrîne trapper, continuă Ishmael, ceva mai bine dispus, ca omul care a cîștigat o victorie, nici unul din noi, socot, n-a prea avut de-a face în viață cu funcționari de district, cu titluri de proprietate sau cu copaci însemnați de brigadierul silvic, așa că să nu ne mai pierdem timpul cu prostii. Ești un om care a zăbovit mult timp prin locurile astea, așa că-ți cer părerea deschis, pe față, căci nu vreau nici un fel de hatîr: ce-ai face dacă ar trebui să iei vreo hotărîre într-o împrejurare ca asta a mea?
(...)
- Am văzut vărsîndu-se prea mult sînge pentru lucruri de nimic, ca să mai doresc vreodată să aud răbufnind carabinele. Am trăit zece ani singur prin regiunile astea întinse, în așteptarea ceasului din urmă, și n-am tras nici un foc împotriva unui dușman mai blînd ca ursul cenușiu.
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. I, ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toți nr. 837, București, 1975, p. 90-91.
NOTE
* Trapper (engleză) = Vânător care folosește capacanele. (http://dictionary.cambridge.org/dictionary/british/trapper)
** Prerie = Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/prerie)*** Milă = Unitate de măsură pentru distanțele terestre folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru distanțe egală cu 1609,3 m (folosită în Marea Britanie și în SUA). Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mil%C4%83)**** Sioux = Neam amerindian format din șapte comunități care erau așezate în Câmpiile Nord ale SUA. Au devenit cunoscuți sub acest nume de europeni din secolul XVII. În secolul XIX s-au confruntat cu armata SUA sub comanda celebrilor șefi Sitting Bull și Crazy Horse. În secolul XX, Holywoodul i-a făcut cunoscuți în toată lumea. (http://plainshumanities.unl.edu/encyclopedia/doc/egp.na.107)***** Kentucky = Stat din regiunea central-estică a SUA. A devenit al 15 lea membru al federației americane în 1792(http://ro.wikipedia.org/wiki/Kentucky#mediaviewer/File:Map_of_USA_highlighting_Kentucky.png)****** Tetoni = Unul din cele șapte triburi Sioux, care era așezat la începutul secolului XIX în actualul stat federal nordic Dakota de Sud. (http://www.pbs.org/lewisandclark/native/tet.html)******* Pawnee = Trib amerindian situat la începutul secolului XVIII în actualul stat federal nordic Nebraska și actual în statul federal central Oklahoma. (http://www.pawneenation.org/page/home/pawnee-history)******** Konza = Trib amerindian așezat în statul federal central Kansas. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/311285/Kansa)********* Yard (engleză) = Unitate de măsură tradițională în Marea Britanie și SUA, egală cu 3 picioare, adică 0, 9144 m. (http://www.thefreedictionary.com/yard)
(...)
- Răspunde la ce te-am întrebat, bătrîne trapper*, îl întrerupse Ishmael; crezi că o să mai avem de-a face cu bandiții?
- Nu, nu, eu nu le-aș spune bandiți, fiindcă ceea ce au făcut intră în obiceiul poporului lor și poate fi denumit legea preriilor**.
- Am străbătut cinci sute de mile*** pentru a găsi un loc unde să nu mai aud rostindu-se cuvîntul lege, spuse Ishmael, furios, și n-am chef să stau liniștit pe banca acuzaților cînd pe scaunul judelui stă unul care are pielea roșie. Îți spun, bătrîne trapper, dacă vreun indian sioux**** va mai da tîrcoale taberei mele, va face cunoștință, oriunde l-aș găsi, cu plumbul unui colonist din bătrînul Kentucky*****, și arătă spre carabină într-un fel cît se poate de grăitor, chiar dacă ar fi fost decorat de Washington în persoană. Pe cel care ia ce nu e al lui, eu îl numesc hoț.
- Tetonii******, indienii pawnee******, konza******* și alte cîteva duzini de triburi socot că pămînturile astea sînt ale lor.
- Oamenii ăștia sînt niște mincinoși fără pereche. Aerul, apa și pămîntul sînt bunuri dăruite omului, și nu stă în puterea nimănui să le împartă în loturi. omul trebuie să bea, să respire și să umble, și pentru asta are fiecare drept asupra unei bucăți de pămînt. De ce nu poruncesc conducătorii Statelor Unite să ni se tragă și deasupra capetelor linii cu compasul, așa cum fac cu pămîntul de sub picioarelor noastre? De ce nu-și acoperă diplomele lor lucitoare cu vorbe mari, dăruind proprietarilor de aer atîția și atîția yarzi******** de cer, luînd drept piatră de hotar o anumită stea și dîndu-le un anumit nour ca să le învîrtescă moara?
Și după ce rosti acestea, colonistul izbucni, plin de dispreț, într-un hohot de rîs. De rîsul acesta batjocoritor, dar de-o înfricoșătoare veselie, se molipsi și băiatul lui cel mare, iar pînă la urmă, începu să hohotească întreaga familie.
- Hei, bătrîne trapper, continuă Ishmael, ceva mai bine dispus, ca omul care a cîștigat o victorie, nici unul din noi, socot, n-a prea avut de-a face în viață cu funcționari de district, cu titluri de proprietate sau cu copaci însemnați de brigadierul silvic, așa că să nu ne mai pierdem timpul cu prostii. Ești un om care a zăbovit mult timp prin locurile astea, așa că-ți cer părerea deschis, pe față, căci nu vreau nici un fel de hatîr: ce-ai face dacă ar trebui să iei vreo hotărîre într-o împrejurare ca asta a mea?
(...)
- Am văzut vărsîndu-se prea mult sînge pentru lucruri de nimic, ca să mai doresc vreodată să aud răbufnind carabinele. Am trăit zece ani singur prin regiunile astea întinse, în așteptarea ceasului din urmă, și n-am tras nici un foc împotriva unui dușman mai blînd ca ursul cenușiu.
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. I, ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toți nr. 837, București, 1975, p. 90-91.
NOTE
* Trapper (engleză) = Vânător care folosește capacanele. (http://dictionary.cambridge.org/dictionary/british/trapper)
** Prerie = Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie.
Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/prerie)*** Milă = Unitate de măsură pentru distanțele terestre folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru distanțe egală cu 1609,3 m (folosită în Marea Britanie și în SUA). Sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mil%C4%83)**** Sioux = Neam amerindian format din șapte comunități care erau așezate în Câmpiile Nord ale SUA. Au devenit cunoscuți sub acest nume de europeni din secolul XVII. În secolul XIX s-au confruntat cu armata SUA sub comanda celebrilor șefi Sitting Bull și Crazy Horse. În secolul XX, Holywoodul i-a făcut cunoscuți în toată lumea. (http://plainshumanities.unl.edu/encyclopedia/doc/egp.na.107)***** Kentucky = Stat din regiunea central-estică a SUA. A devenit al 15 lea membru al federației americane în 1792(http://ro.wikipedia.org/wiki/Kentucky#mediaviewer/File:Map_of_USA_highlighting_Kentucky.png)****** Tetoni = Unul din cele șapte triburi Sioux, care era așezat la începutul secolului XIX în actualul stat federal nordic Dakota de Sud. (http://www.pbs.org/lewisandclark/native/tet.html)******* Pawnee = Trib amerindian situat la începutul secolului XVIII în actualul stat federal nordic Nebraska și actual în statul federal central Oklahoma. (http://www.pawneenation.org/page/home/pawnee-history)******** Konza = Trib amerindian așezat în statul federal central Kansas. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/311285/Kansa)********* Yard (engleză) = Unitate de măsură tradițională în Marea Britanie și SUA, egală cu 3 picioare, adică 0, 9144 m. (http://www.thefreedictionary.com/yard)
marți, 13 ianuarie 2015
Despădurirea și colonizarea Vestului SUA la începutul secolului XIX (COOPER 1827)
<
(...)
- Dumneata ce spui, bătrîne trapper*? se întoarse tatăl, hohotind cu cruzime și arătînd spre urma pe care o lăsase călcîiul său imens asupra pămîntului bătătorit. Crezi că ăsta-i pămîntul ce și l-ar alege un om care n-a supărat niciodată funcționarul districtului cu vreun titlu de proprietate?
- Pămînt bun se găsesște prin văi, răspunse liniștit bătrînul; ai străbătut milioane de acri** ca să ajungi prin pustietățile astea sterpe, pe cînd acolo, cel căruia-i place să lucreze pămîntul seamănă un kil și adună o baniță*** fără să se ostenească prea mult. Dac-ai venit să cauți pămînt arabil, apoi ai mers cîteva sute de mile**** prea mult, sau tot atîtea mile prea puțin.
- Atunci ar fi mai bine s-o fi luat spre oceanul celălalt? întrebă colonistul arătînd în direcția Pacificului.
- Da, căci am văzut totul cu ochii mei, fu răspunsul trapper-ului, care stătea rezemat de țeava puștii, ca și cum pe dinaintea ochilor i-ar fi trecut scene care-i trezeau amintiri pline de duioșie. Am văzut apele celor două mări*****. Pe malurile uneia m-am născut și am crescut ca orișice puști zburdalnic de acolo. America s-a mărit, oameni buni, din zilele copilăriei mele, și s-a preschimbat într-o țară mai mare, așa cum îmi închipuiam eu, cînd eram copil, c-ar fi lumea. Am trăit aproape 70 de ani în ținutul York, spre mijloc, ca și spre margini. Ai fost în York?
- Nu, eu nu; eu n-am fost niciodată prin orașe, dar am auzit de multe ori vorbindu-se despre locurile astea de care spui. Trebuie să se fi despădurit mult pămînt pe acolo, nu-i așa?
- Mult, prea mult chiar! Parcă pîrjolesc pămîntul cu topoarele lor. Ce dealuri și ce locuri de vînătoare am văzut eu mistuindu-se dintre bunurile lui Dumnezeu, și n-aveau nici un pic de rușine sau părere de rău! Am rămas acolo pînă cînd urechile cîinilor mei au asurzit de loviturile ciocanelor și apoi am pornit spre apus, căutînd liniște. A fost o călătorie tare trudnică; căci e o grea încercare cînd recti printre copaci care cad, înghițînd săptămînă după săptămînă fumul pămînturilor proaspăt desțelenite, ața cum am făcut eu. E cale lungă de-aici pînă-n țara York-ului.
- E așezată la capătul celălalt al bătrînului Kentucky******, socot; dar cît de departe o fi pînă acolo, n-aș ști să spun.
- Un pescăruș ar trebui să străbată o mie de mile de aer ca să ajungă la malul dinspre răsărit. Și, cu toate astea, nu era mare lucru să străbați atîta cale, atunci cînd puteai vîna în voie. A fost un timp cînd urmăream căprioara în munții Delaware******* și Hudson********, și luam castorul din rîurile lacurilor de sus********* în zilele acelea, iar picioarele mele erau ca picioarele elanului. (...)
(...)
- (...) Uitați-vă de jur împrejur, oameni buni: ce-ar spune tăietorii yankei*********, care și-au deschis drum de la apele de răsărit spre cele din apus, cînd s-ar afla c-a fost pe aici un ins ce poate dezgoli pămîntul cu o singură lovitură de topor și c-a măturat locul bătîndu-și joc de răutatea lor? Ar face cale întoarsă, ca un vulpoi care dă înapoi și ar înțelege cît de zadarnică le e nebunia. Dar astea sînt gînduri care se iscă mai degrabă în mintea unui om trecut de optzeci de toamne cu toată nesăbuința lor cu tot. O să mai aveți parte de multe și grele încercări, dacă vreți să scăpați de viclenia și ura indienilor lemn-ars. Ei susțin că sînt singurii proprietari ai acestor ținuturi, și odată stăpîni pe situație, foarte rar se întîmplă ca vreun alb să scape din mîinile lor și cu altceva în afară de pielea de care e atît de mîndru.
- Bătrîne, îl întrebă cu asprime Ishmael, din ce nație faci parte? Ai culoarea și limba unui creștin, dar inima ta pare că ține cu pieile roșii!
- Pentru mine, deosebirea dintre seminții e foarte mică. (...) Sîngele meu nu e încrucișat cu cel de indian; iar ceea ce datorează orice luptător națiunii sale datorez și eu Statelor Unite, deși brațul unui moșneag de optezeci de ani nu le folosește la nimic, cînd ele au armata și vasele lor de război.
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. I, ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toți nr. 837, București, 1975, p. 85-86.
NOTĂ M.T.
* Trapper (engleză americană) = Vânător care folosea capcane.
** Acru = Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2) DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/acru)
*** Baniță = Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/bani%C8%9B%C4%83)
**** Milă = Unitate de măsură pentru distanțele terestre folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru distanțe egală cu 1609,3 m (folosită în Marea Britanie și în SUA).DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mil%C4%83)
***** Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific.
****** Kentucky = Stat din zona central-estică a SUA. A devenit membru al federației americane în 1792. (http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c3/Map_of_USA_highlighting_Kentucky.png)
******* Delaware = Munți în statul Texas din sudul SUA. (http://www.peakbagger.com/range.aspx?rid=13564)
******** Hudson = Munți în statul New York de pe coasta atlantică a SUA. (http://en.wikipedia.org/wiki/Hudson_Highlands)
********* Marile Lacuri din America de Nord = Cele 5 lacuri (Erie, Ontario, Superior, Michigan și Huron) se întind pe 245.000 kmp la granița dintre SUA și Canada. (http://www.great-lakes.net/lakes/)
********** Yankeu = Nume dat, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul SUA; p. gener. cetățean al SUA – Din engl. yankee. DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/yankeu)
(...)
- Dumneata ce spui, bătrîne trapper*? se întoarse tatăl, hohotind cu cruzime și arătînd spre urma pe care o lăsase călcîiul său imens asupra pămîntului bătătorit. Crezi că ăsta-i pămîntul ce și l-ar alege un om care n-a supărat niciodată funcționarul districtului cu vreun titlu de proprietate?
- Pămînt bun se găsesște prin văi, răspunse liniștit bătrînul; ai străbătut milioane de acri** ca să ajungi prin pustietățile astea sterpe, pe cînd acolo, cel căruia-i place să lucreze pămîntul seamănă un kil și adună o baniță*** fără să se ostenească prea mult. Dac-ai venit să cauți pămînt arabil, apoi ai mers cîteva sute de mile**** prea mult, sau tot atîtea mile prea puțin.
- Atunci ar fi mai bine s-o fi luat spre oceanul celălalt? întrebă colonistul arătînd în direcția Pacificului.
- Da, căci am văzut totul cu ochii mei, fu răspunsul trapper-ului, care stătea rezemat de țeava puștii, ca și cum pe dinaintea ochilor i-ar fi trecut scene care-i trezeau amintiri pline de duioșie. Am văzut apele celor două mări*****. Pe malurile uneia m-am născut și am crescut ca orișice puști zburdalnic de acolo. America s-a mărit, oameni buni, din zilele copilăriei mele, și s-a preschimbat într-o țară mai mare, așa cum îmi închipuiam eu, cînd eram copil, c-ar fi lumea. Am trăit aproape 70 de ani în ținutul York, spre mijloc, ca și spre margini. Ai fost în York?
- Nu, eu nu; eu n-am fost niciodată prin orașe, dar am auzit de multe ori vorbindu-se despre locurile astea de care spui. Trebuie să se fi despădurit mult pămînt pe acolo, nu-i așa?
- Mult, prea mult chiar! Parcă pîrjolesc pămîntul cu topoarele lor. Ce dealuri și ce locuri de vînătoare am văzut eu mistuindu-se dintre bunurile lui Dumnezeu, și n-aveau nici un pic de rușine sau părere de rău! Am rămas acolo pînă cînd urechile cîinilor mei au asurzit de loviturile ciocanelor și apoi am pornit spre apus, căutînd liniște. A fost o călătorie tare trudnică; căci e o grea încercare cînd recti printre copaci care cad, înghițînd săptămînă după săptămînă fumul pămînturilor proaspăt desțelenite, ața cum am făcut eu. E cale lungă de-aici pînă-n țara York-ului.
- E așezată la capătul celălalt al bătrînului Kentucky******, socot; dar cît de departe o fi pînă acolo, n-aș ști să spun.
- Un pescăruș ar trebui să străbată o mie de mile de aer ca să ajungă la malul dinspre răsărit. Și, cu toate astea, nu era mare lucru să străbați atîta cale, atunci cînd puteai vîna în voie. A fost un timp cînd urmăream căprioara în munții Delaware******* și Hudson********, și luam castorul din rîurile lacurilor de sus********* în zilele acelea, iar picioarele mele erau ca picioarele elanului. (...)
(...)
- (...) Uitați-vă de jur împrejur, oameni buni: ce-ar spune tăietorii yankei*********, care și-au deschis drum de la apele de răsărit spre cele din apus, cînd s-ar afla c-a fost pe aici un ins ce poate dezgoli pămîntul cu o singură lovitură de topor și c-a măturat locul bătîndu-și joc de răutatea lor? Ar face cale întoarsă, ca un vulpoi care dă înapoi și ar înțelege cît de zadarnică le e nebunia. Dar astea sînt gînduri care se iscă mai degrabă în mintea unui om trecut de optzeci de toamne cu toată nesăbuința lor cu tot. O să mai aveți parte de multe și grele încercări, dacă vreți să scăpați de viclenia și ura indienilor lemn-ars. Ei susțin că sînt singurii proprietari ai acestor ținuturi, și odată stăpîni pe situație, foarte rar se întîmplă ca vreun alb să scape din mîinile lor și cu altceva în afară de pielea de care e atît de mîndru.
- Bătrîne, îl întrebă cu asprime Ishmael, din ce nație faci parte? Ai culoarea și limba unui creștin, dar inima ta pare că ține cu pieile roșii!
- Pentru mine, deosebirea dintre seminții e foarte mică. (...) Sîngele meu nu e încrucișat cu cel de indian; iar ceea ce datorează orice luptător națiunii sale datorez și eu Statelor Unite, deși brațul unui moșneag de optezeci de ani nu le folosește la nimic, cînd ele au armata și vasele lor de război.
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. I, ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toți nr. 837, București, 1975, p. 85-86.
NOTĂ M.T.
* Trapper (engleză americană) = Vânător care folosea capcane.
** Acru = Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2) DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/acru)
*** Baniță = Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/bani%C8%9B%C4%83)
**** Milă = Unitate de măsură pentru distanțele terestre folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru distanțe egală cu 1609,3 m (folosită în Marea Britanie și în SUA).DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/mil%C4%83)
***** Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific.
****** Kentucky = Stat din zona central-estică a SUA. A devenit membru al federației americane în 1792. (http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c3/Map_of_USA_highlighting_Kentucky.png)
******* Delaware = Munți în statul Texas din sudul SUA. (http://www.peakbagger.com/range.aspx?rid=13564)
******** Hudson = Munți în statul New York de pe coasta atlantică a SUA. (http://en.wikipedia.org/wiki/Hudson_Highlands)
********* Marile Lacuri din America de Nord = Cele 5 lacuri (Erie, Ontario, Superior, Michigan și Huron) se întind pe 245.000 kmp la granița dintre SUA și Canada. (http://www.great-lakes.net/lakes/)
********** Yankeu = Nume dat, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul SUA; p. gener. cetățean al SUA – Din engl. yankee. DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro/definitie/yankeu)
miercuri, 7 ianuarie 2015
Cumpărarea și colonizarea regiunii Louisiana de SUA în secolul XIX (COOPER 1827)
<
Multe s-au scris și s-au spus pe acea vreme în legătură cu politica Statelor Unite, care urmărea anexarea nesfîrșitelor întinderi ale Louisianei* la imensele sale teritorii, deși aceste regiuni erau nunai pe jumătate locuite.
Măsura aceasta ne-a dat în stăpînire marele drum către interior și a adus sub ocîrmuirea noastră nenumăratele triburi cu sălbatici ce sălășluiau de-a lungul granițelor; s-au deschis în felul acesta nenumărate căi pentru comerțul intern și cătrele apele Pacificului; și dacă vreodată timpul sau evenimentele vor cere o împărțire pașnică a acestui nemărginit imperiu, vom avea, desigur, un vecin care va vorbi limba noastră, va avea religia și instituțiile noastre.
Era nevoie de ani pentru a desăvîrși amestecul numeroșilor coloniști veniți din provinciile de la sud, cu noii lor compatrioți; dar primii, mai puțin numeroși și mai umili, au fost aproape înghițiți numaidecît de în vîltoarea valurilor neașteptate ale emigrației.
Mii de oameni vîrstnici, din acele regiuni numite pe atunci Statele Noi**, s-au smuls din tihna unei vieți orînduite cu multă trudă și au putut fi văzuți în fruntea urmașilor lor, născuți și crecuți în pădurile din Ohio și Kentucky, pe care-i conduceau spre centrul țării, în căutarea a ceea ce se putea numi, fără ajutorul poeziei, un mediu prielnic. Pădurarul curajos și neînfricat, care străbătuse printre primii pustietățile noului stat, se afla și el în rîndurile acestora. Aventurosul și venerabilul patriarh se deplasa acum pentru ultima dată, punînd „fluviul fără sfîrșit” între el și acea mulțime atrasă de succesul lui; el căuta, în același timp, să reînvie acele bucurii ce-și pierdeau orice preț în ochii săi din clipa în care era nevoit să aibă de-a face cu vreo autoritate.
În urmărirea unor asemenea aventuri oamenii sînt, îndeobște, mînați de vechile lor apucături și înșelați de tainicele lor dorințe. Cîțiva, momiți de năluca speranței și roși de dorul bogăției și-au pus noapte nădejdea în minele acelor pămînturi virgine; dar cei mai mulți dintre emigranți s-au mărginit să se așeze pe malul apelor mai mari, mulțumindu-se cu recolta foarte bogată care le răsplătea și cea mai mică strădanie. În felul acesta, așezările omenești luau naștere cu o repeziciune miraculoasă.
Incidentele și scenele ce au o oarecar legătură cu povestirea noastră au avut loc în prima perioadă a acestor operații care au dus în mod vertiginos la rezultate atît de importante.
Recolta celui dîntîi an al stăpînirii noastre fusese strînsă, iar frunzele celor cîțiva copaci risipiți ici-colo își începuseră parada culorilor și a nuanțelor tomnatice, cînd un șir de care pornise de-a lungul vadulu secat al unui rîuleț, pentru a-i urma cursul peste o întindere de pămînt unduitoare, căreia în limba țării în care scriu i se spune rolling prairie. Vehiculele încărcate cu unelte și ustensile de gospodărie, cele cîteva oi răzlețe și turmele de vite ce veneau din urmă, înfățișarea aspră și nepăsătoare a bărbaților acelora puternici, care mergeau agale pe lîngă convoiul ce înainta fără grabă, ne dădeau de veste că era vorba de un grup de emigranți porniți în căutarea acelui Eldorado*** atît de rîvnit. Contrar obiceiului oamenilor din tagma lor, grupul trecu de pămînturile mănoase ale ținuturilor de jos și porni, fără ca nimeni altul în afară de ei înșiși să știe de ce, prin strîmtori și torente, peste mlaștini adînci și întinderi neroditoare, spre un punct care depășea cu mul hotarele lumii civilizate. în fața lor se desfățurau cîmpiile nesfîrșite și monotone, care se întindeau pînă la poalele Munților Stîncoși****; iar în spate se aflau multe mile de deșert ce duceau pînă la apele repezi și tulburi ale fluviului La Plata*****.
Ivirea unui asemenea convoi în ținutul acesta sterp și singuratic părea cu atît ciudată cu cît regiunile înconjurătoare aveau prea puține bogății în stare să-i ispitească lăcomia și, dacă lucrul e cu putință, îndreptățea mult mai puține speranțe decît cele cu care se hrănesc de obicei coloniștii din țările noi.
Pășunile sărace ale acestor întinderi nu făgăduiau nimic din partea solului potrivnic, peste care roțile vehiculelor treceau ca pe un drum bătătorit; nici căruțele și nici animalele nu lăsară urme prea adînci în iarba strivită și uscată pe care vitele o rupeau, ce-i drept, din cînd în cînd, căci era atît de acră, încît nici chiar foamea nu izbutea s-o facă ceva mai plăcută la gust. Oricare ar fi fost ținta spre care se îndreptau acești aventurieri, sau cauzele ascunse ale aparentei lor siguranțe într-o regiune atît de îndepărtată și lipsită de apărare,purtarea nici unuia din ei nu trăda frică sau neliniște. Numărul lor, bărbați, femei și copii, nu trecea de douăzeci.
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. I, ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toți nr. 837, București, 1975, p. 1-3.
NOTĂ M.T.
* Louisiana = Regiune de 2, 144 milioane kmp de-a lungul fluviului Mississippi, cumpărată în 1803 de SUA de la Franța. (http://www.encyclopediaofarkansas.net/encyclopedia/entry-detail.aspx?entryID=2383) (http://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_Purchase#mediaviewer/File:LouisianaPurchase.png)
** Probabil statele care au aderat la federația americană după încheierea Războiului de Independență (1774-1783) al celor 13 colonii britanice de pe coasta Atlantică, situate între aceste prime 13 state și fluviul Mississippi.
*** El Dorado (spaniolă) = „Auritul”. Teritoriu imaginar din America pe care conchistadorii spanioli din secolul XVI îl credea bogat în aur și pietre prețioase. (http://tairona.myzen.co.uk/index.php/history/the_legend_of_el_dorado/)
**** Munții Stâncoși = Lanț muntos de 4800 km din vestul SUA și Canadei. (http://www.crispedia.ro/Muntii_Stancosi) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_St%C3%A2nco%C8%99i#mediaviewer/File:RockyMountainsLocatorMap.png)
***** La Plata = ?
Multe s-au scris și s-au spus pe acea vreme în legătură cu politica Statelor Unite, care urmărea anexarea nesfîrșitelor întinderi ale Louisianei* la imensele sale teritorii, deși aceste regiuni erau nunai pe jumătate locuite.
Măsura aceasta ne-a dat în stăpînire marele drum către interior și a adus sub ocîrmuirea noastră nenumăratele triburi cu sălbatici ce sălășluiau de-a lungul granițelor; s-au deschis în felul acesta nenumărate căi pentru comerțul intern și cătrele apele Pacificului; și dacă vreodată timpul sau evenimentele vor cere o împărțire pașnică a acestui nemărginit imperiu, vom avea, desigur, un vecin care va vorbi limba noastră, va avea religia și instituțiile noastre.
Era nevoie de ani pentru a desăvîrși amestecul numeroșilor coloniști veniți din provinciile de la sud, cu noii lor compatrioți; dar primii, mai puțin numeroși și mai umili, au fost aproape înghițiți numaidecît de în vîltoarea valurilor neașteptate ale emigrației.
Mii de oameni vîrstnici, din acele regiuni numite pe atunci Statele Noi**, s-au smuls din tihna unei vieți orînduite cu multă trudă și au putut fi văzuți în fruntea urmașilor lor, născuți și crecuți în pădurile din Ohio și Kentucky, pe care-i conduceau spre centrul țării, în căutarea a ceea ce se putea numi, fără ajutorul poeziei, un mediu prielnic. Pădurarul curajos și neînfricat, care străbătuse printre primii pustietățile noului stat, se afla și el în rîndurile acestora. Aventurosul și venerabilul patriarh se deplasa acum pentru ultima dată, punînd „fluviul fără sfîrșit” între el și acea mulțime atrasă de succesul lui; el căuta, în același timp, să reînvie acele bucurii ce-și pierdeau orice preț în ochii săi din clipa în care era nevoit să aibă de-a face cu vreo autoritate.
În urmărirea unor asemenea aventuri oamenii sînt, îndeobște, mînați de vechile lor apucături și înșelați de tainicele lor dorințe. Cîțiva, momiți de năluca speranței și roși de dorul bogăției și-au pus noapte nădejdea în minele acelor pămînturi virgine; dar cei mai mulți dintre emigranți s-au mărginit să se așeze pe malul apelor mai mari, mulțumindu-se cu recolta foarte bogată care le răsplătea și cea mai mică strădanie. În felul acesta, așezările omenești luau naștere cu o repeziciune miraculoasă.
Incidentele și scenele ce au o oarecar legătură cu povestirea noastră au avut loc în prima perioadă a acestor operații care au dus în mod vertiginos la rezultate atît de importante.
Recolta celui dîntîi an al stăpînirii noastre fusese strînsă, iar frunzele celor cîțiva copaci risipiți ici-colo își începuseră parada culorilor și a nuanțelor tomnatice, cînd un șir de care pornise de-a lungul vadulu secat al unui rîuleț, pentru a-i urma cursul peste o întindere de pămînt unduitoare, căreia în limba țării în care scriu i se spune rolling prairie. Vehiculele încărcate cu unelte și ustensile de gospodărie, cele cîteva oi răzlețe și turmele de vite ce veneau din urmă, înfățișarea aspră și nepăsătoare a bărbaților acelora puternici, care mergeau agale pe lîngă convoiul ce înainta fără grabă, ne dădeau de veste că era vorba de un grup de emigranți porniți în căutarea acelui Eldorado*** atît de rîvnit. Contrar obiceiului oamenilor din tagma lor, grupul trecu de pămînturile mănoase ale ținuturilor de jos și porni, fără ca nimeni altul în afară de ei înșiși să știe de ce, prin strîmtori și torente, peste mlaștini adînci și întinderi neroditoare, spre un punct care depășea cu mul hotarele lumii civilizate. în fața lor se desfățurau cîmpiile nesfîrșite și monotone, care se întindeau pînă la poalele Munților Stîncoși****; iar în spate se aflau multe mile de deșert ce duceau pînă la apele repezi și tulburi ale fluviului La Plata*****.
Ivirea unui asemenea convoi în ținutul acesta sterp și singuratic părea cu atît ciudată cu cît regiunile înconjurătoare aveau prea puține bogății în stare să-i ispitească lăcomia și, dacă lucrul e cu putință, îndreptățea mult mai puține speranțe decît cele cu care se hrănesc de obicei coloniștii din țările noi.
Pășunile sărace ale acestor întinderi nu făgăduiau nimic din partea solului potrivnic, peste care roțile vehiculelor treceau ca pe un drum bătătorit; nici căruțele și nici animalele nu lăsară urme prea adînci în iarba strivită și uscată pe care vitele o rupeau, ce-i drept, din cînd în cînd, căci era atît de acră, încît nici chiar foamea nu izbutea s-o facă ceva mai plăcută la gust. Oricare ar fi fost ținta spre care se îndreptau acești aventurieri, sau cauzele ascunse ale aparentei lor siguranțe într-o regiune atît de îndepărtată și lipsită de apărare,purtarea nici unuia din ei nu trăda frică sau neliniște. Numărul lor, bărbați, femei și copii, nu trecea de douăzeci.
(...)
>
SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. I, ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toți nr. 837, București, 1975, p. 1-3.
NOTĂ M.T.
* Louisiana = Regiune de 2, 144 milioane kmp de-a lungul fluviului Mississippi, cumpărată în 1803 de SUA de la Franța. (http://www.encyclopediaofarkansas.net/encyclopedia/entry-detail.aspx?entryID=2383) (http://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_Purchase#mediaviewer/File:LouisianaPurchase.png)
** Probabil statele care au aderat la federația americană după încheierea Războiului de Independență (1774-1783) al celor 13 colonii britanice de pe coasta Atlantică, situate între aceste prime 13 state și fluviul Mississippi.
*** El Dorado (spaniolă) = „Auritul”. Teritoriu imaginar din America pe care conchistadorii spanioli din secolul XVI îl credea bogat în aur și pietre prețioase. (http://tairona.myzen.co.uk/index.php/history/the_legend_of_el_dorado/)
**** Munții Stâncoși = Lanț muntos de 4800 km din vestul SUA și Canadei. (http://www.crispedia.ro/Muntii_Stancosi) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_St%C3%A2nco%C8%99i#mediaviewer/File:RockyMountainsLocatorMap.png)
***** La Plata = ?
duminică, 30 septembrie 2012
Clujul istoric (M. D. R. T. 2011)
Romanii au întemeiat Napoca* ca una din principalele lor colonii din provincia Dacia în secolele II și III, dar cetatea Napoca a decăzut după retragerea armatei romane de pe actualul teritoriu al României**. Orașul a înflorit din nou în Evul Mediu, ca urmare a sosirii coloniștilor germani în Transilvania***.
În secolul XV, cetatea devine un important centru comercial, ce favorizează dezvoltarea breslelor meșteșugărești****.
Până în secolul XVII, majoritatea populației era de origine germană, dar apoi, populația vorbitoare de maghiară, care astăzi reprezintă cea mai mare minoritate******, a început să se mărească. Influența maghiară și austriacă au făcut din Cluj capitala unei provincii aparte******, atunci componentă a Imperiului Austro-Ungar și mai recent când Transilvania a fost unită cu România. În cursul jumătății de secol de regim comunist, s-au dezvoltat noi industrii și zone rezidențiale cu multe blocuri de apartamente s-au extins din centru. Totuși, Clujul a păstrat multe din vechile clădiri frumoase din centrul orașului.
Catedrala Ortodoxă din piața adiacentă Teatrului Național este considerată actualul centru al orașului. Construită între 1921 și 1933, după unirea Transilvaniei cu România, catedrala are o înălțime de 54 m și este vizibilă de pe dealurile care înconjoară orașul. Ridicată în stil bizantin și o impresionantă cupolă și patru turle, catedrala a fost inaugurată în 1933 în prezența regelui României, Carol II. Un important centru religios al țării, în această biserică slujește arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului. Clădirea este și Catedrală Mitropolitană a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului*******. Spațiul din fața catedralei a fost cunoscut de-a lungul timpului sub mai multe nume. În prezent, este denumită Piața Avram Iancu, liderul revoluției din 1848 din Transilvania. O statuie a sa a fost instalată recent în fața catedralei********. Facultatea de Teologie Ortodoxă*********, splendidul Teatru Național în stil Art Nouveau, Palatul de Justiție și Prefectura sunt principalele clădiri din vecinătatea pieței.
Catedrala ortodoxă reprezintă centrul spiritual al orașului, dar Catedrala Romano-Catolică Sf. Mihail este una din cele mai importante construcții gotice din țară. Construcția a început în secolul XIV și în timpul Reformei* a devenit lăcaș de cult luteran**, apoi calvinist*** și apoi unitarian*** timp de 150 de ani, când a redevenit romano-catolic în timpul Contrareformei****. Turla bisericii, construită inițial în secolul XVI, a fost reconstruită în stil baroc***** în 1744 și apoi demolată în urma unui cutremur. Actualul orologiu, construit în 1837 în stil neo-gotic*, este cel mai înalt din România. Lângă biserica romano-catolică, se află minunata statuie ecvestră a regelui Matei Corvin** cu cei patru generali, care a fost inaugurată în 1902. Matei Corvin, care s-a născut la Cluj, a fost rege al Ungariei de la 1458 până la 1490, perioadă în care a acordat o serie de privilegii orașului natal.
Influența occidentală a transformat Clujul într-un important centru cultural. Valoroasa sa moștenire culturală este reprezentată de marile curți interioare, subsolurile din Renaștere* și modernismul timpuriu, în care azi se află multe baruri și restaurante, precum și de splendidele palate în stil baroc, neo-clasic** și Art Nouveau*** și casele nobililor maghiari răspândite în zona centrală a orașului. Un caz special îl reprezintă Palatul Banffy*, o importantă clădire din secolul XVIII situată în Piața Unirii și considerată cea mai reprezentativă construcție barocă din țară. Astăzi palatul este sediul Muzeului de Artă. Alte exemple sunt eclecticul Palat Baboș* și Palatul Szeky**, situate pe malul Mureșului, lângă Piața Mihai Viteazul.
Clujul a fost un important centru al Reformei în secolul XVII și are azi mai multe biserici protestante. Printre acestea, Biserica Reformată-Calvină din Orașul de Jos, denumită și Biserica cu Două Turnuri. Construită în secolul XIX, aceasta este una din clădirile simbolice ale orașului.
Biserica Unitariană a fost construită la sfârșitul secolului XVIII în stilul baroc.
Sursa
Ministry of Regional Developnent and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 16-17 (Cluj-Napoca - Spirirual Centre of Transylvania).
Note M. T.
* Napoca a fost întemeiată după cucerirea Daciei de către Traian (106), posibil pe locul unei fortificații dacice cu acest nume. A fost ridicată la rangul de municipiu de succesorul său, Hadrian (117-138), și la rangul de colonie de Marc Aureliu (161-180). (www.bunadimineata.ro - Originea necunoscută a numelui orașului Cluj-Napoca - 2015)
** Retragerea a fost ordonată de împăratul Aurelian (270-275). (istoriiregasite.wordpress.com - 13 septembrie 2014)
*** Sașii au fost colonizați în Ardeal de regii Ungariei în două valuri: în secolul XII în zonele rurale și în secolul XIII au întemeiat orașe. (istpedia.blogspot.ro - Colonizarea sașilor și secuilor în Transilvania - 08.01.2013)
**** Breslele erau asociații voluntare meșteșugăreștti dintr-un oraș medieval (până în secolul XIX) care reuneau totalitatea persoanelor care practicau aceeași meserie. (www.notiunidedrept.ro/breasla)
***** Față de recensământul din 1992, la recensământul din 2011 s-a înregistrat o scădere a populației maghiare sub 20%. (www.adevarul/locale/cluj-napoca - 7 aprilie 2017 - Cluj-Napoca, primul oraș din țară...)
****** În 1790-1848 și 1861-1867, Clujul a fost sediul Dietei și Guberniului Marelui Principat al Transilvaniei din cadrul monarhiei Habsburgice. (www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca - 26.01.2016)
******* Catedrala cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a fost construită la inițiativa episcopului Nicolae Ivan de către arhitecții Constantin Pomponiu și Georges Cristinel. Mitropolia a fost înființată în 2004 de către Sfântul Sinod al BOR, prin rwoeganizarea Mitropoliei Ardealului. (www.mitropolia-clujului.ro/catedrala-mitropolitana)
******** Din secolul XIX până în 1923 s-a numit succesiv Trencin (oraș slovac din regatul Ungariei), EKME (Asociația culturală a maghiarilor din Transilvania) și Istvan Bocskay (principe al Transilvaniei în 1605). În 1923-1940 s-a numit Cuza Vodă, iar în 1940-1944 (anexarea la Ungaria) s-a numit Adolf Hitler. În 1944-1965 s-a numit Rodion Malinovski (mareșal sovietic), iar în 1965-1993 s-a numit Victoriei. După instalarea statuii lui Avram Iancu în 1993 i-a preluat și numele. (www.cluju.ro - Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca)
********* Institutul de Teologie Ortoxă a fost înființat în 1924, la inițiativa episcopului Nicolae Ivan, a fost desființat de regimul comunist în 1952 și a fost reînființat în 1990, ca facultate a Universității Babeș-Bolyai. (ot.ubbcluj.ro - Despre. nou/Istoric)
În secolul XV, cetatea devine un important centru comercial, ce favorizează dezvoltarea breslelor meșteșugărești****.
Până în secolul XVII, majoritatea populației era de origine germană, dar apoi, populația vorbitoare de maghiară, care astăzi reprezintă cea mai mare minoritate******, a început să se mărească. Influența maghiară și austriacă au făcut din Cluj capitala unei provincii aparte******, atunci componentă a Imperiului Austro-Ungar și mai recent când Transilvania a fost unită cu România. În cursul jumătății de secol de regim comunist, s-au dezvoltat noi industrii și zone rezidențiale cu multe blocuri de apartamente s-au extins din centru. Totuși, Clujul a păstrat multe din vechile clădiri frumoase din centrul orașului.
Catedrala Ortodoxă din piața adiacentă Teatrului Național este considerată actualul centru al orașului. Construită între 1921 și 1933, după unirea Transilvaniei cu România, catedrala are o înălțime de 54 m și este vizibilă de pe dealurile care înconjoară orașul. Ridicată în stil bizantin și o impresionantă cupolă și patru turle, catedrala a fost inaugurată în 1933 în prezența regelui României, Carol II. Un important centru religios al țării, în această biserică slujește arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului. Clădirea este și Catedrală Mitropolitană a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului*******. Spațiul din fața catedralei a fost cunoscut de-a lungul timpului sub mai multe nume. În prezent, este denumită Piața Avram Iancu, liderul revoluției din 1848 din Transilvania. O statuie a sa a fost instalată recent în fața catedralei********. Facultatea de Teologie Ortodoxă*********, splendidul Teatru Național în stil Art Nouveau, Palatul de Justiție și Prefectura sunt principalele clădiri din vecinătatea pieței.
Catedrala ortodoxă reprezintă centrul spiritual al orașului, dar Catedrala Romano-Catolică Sf. Mihail este una din cele mai importante construcții gotice din țară. Construcția a început în secolul XIV și în timpul Reformei* a devenit lăcaș de cult luteran**, apoi calvinist*** și apoi unitarian*** timp de 150 de ani, când a redevenit romano-catolic în timpul Contrareformei****. Turla bisericii, construită inițial în secolul XVI, a fost reconstruită în stil baroc***** în 1744 și apoi demolată în urma unui cutremur. Actualul orologiu, construit în 1837 în stil neo-gotic*, este cel mai înalt din România. Lângă biserica romano-catolică, se află minunata statuie ecvestră a regelui Matei Corvin** cu cei patru generali, care a fost inaugurată în 1902. Matei Corvin, care s-a născut la Cluj, a fost rege al Ungariei de la 1458 până la 1490, perioadă în care a acordat o serie de privilegii orașului natal.
Influența occidentală a transformat Clujul într-un important centru cultural. Valoroasa sa moștenire culturală este reprezentată de marile curți interioare, subsolurile din Renaștere* și modernismul timpuriu, în care azi se află multe baruri și restaurante, precum și de splendidele palate în stil baroc, neo-clasic** și Art Nouveau*** și casele nobililor maghiari răspândite în zona centrală a orașului. Un caz special îl reprezintă Palatul Banffy*, o importantă clădire din secolul XVIII situată în Piața Unirii și considerată cea mai reprezentativă construcție barocă din țară. Astăzi palatul este sediul Muzeului de Artă. Alte exemple sunt eclecticul Palat Baboș* și Palatul Szeky**, situate pe malul Mureșului, lângă Piața Mihai Viteazul.
Clujul a fost un important centru al Reformei în secolul XVII și are azi mai multe biserici protestante. Printre acestea, Biserica Reformată-Calvină din Orașul de Jos, denumită și Biserica cu Două Turnuri. Construită în secolul XIX, aceasta este una din clădirile simbolice ale orașului.
Biserica Unitariană a fost construită la sfârșitul secolului XVIII în stilul baroc.
Sursa
Ministry of Regional Developnent and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 16-17 (Cluj-Napoca - Spirirual Centre of Transylvania).
Note M. T.
* Napoca a fost întemeiată după cucerirea Daciei de către Traian (106), posibil pe locul unei fortificații dacice cu acest nume. A fost ridicată la rangul de municipiu de succesorul său, Hadrian (117-138), și la rangul de colonie de Marc Aureliu (161-180). (www.bunadimineata.ro - Originea necunoscută a numelui orașului Cluj-Napoca - 2015)
** Retragerea a fost ordonată de împăratul Aurelian (270-275). (istoriiregasite.wordpress.com - 13 septembrie 2014)
*** Sașii au fost colonizați în Ardeal de regii Ungariei în două valuri: în secolul XII în zonele rurale și în secolul XIII au întemeiat orașe. (istpedia.blogspot.ro - Colonizarea sașilor și secuilor în Transilvania - 08.01.2013)
**** Breslele erau asociații voluntare meșteșugăreștti dintr-un oraș medieval (până în secolul XIX) care reuneau totalitatea persoanelor care practicau aceeași meserie. (www.notiunidedrept.ro/breasla)
***** Față de recensământul din 1992, la recensământul din 2011 s-a înregistrat o scădere a populației maghiare sub 20%. (www.adevarul/locale/cluj-napoca - 7 aprilie 2017 - Cluj-Napoca, primul oraș din țară...)
****** În 1790-1848 și 1861-1867, Clujul a fost sediul Dietei și Guberniului Marelui Principat al Transilvaniei din cadrul monarhiei Habsburgice. (www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca - 26.01.2016)
******* Catedrala cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a fost construită la inițiativa episcopului Nicolae Ivan de către arhitecții Constantin Pomponiu și Georges Cristinel. Mitropolia a fost înființată în 2004 de către Sfântul Sinod al BOR, prin rwoeganizarea Mitropoliei Ardealului. (www.mitropolia-clujului.ro/catedrala-mitropolitana)
******** Din secolul XIX până în 1923 s-a numit succesiv Trencin (oraș slovac din regatul Ungariei), EKME (Asociația culturală a maghiarilor din Transilvania) și Istvan Bocskay (principe al Transilvaniei în 1605). În 1923-1940 s-a numit Cuza Vodă, iar în 1940-1944 (anexarea la Ungaria) s-a numit Adolf Hitler. În 1944-1965 s-a numit Rodion Malinovski (mareșal sovietic), iar în 1965-1993 s-a numit Victoriei. După instalarea statuii lui Avram Iancu în 1993 i-a preluat și numele. (www.cluju.ro - Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca)
********* Institutul de Teologie Ortoxă a fost înființat în 1924, la inițiativa episcopului Nicolae Ivan, a fost desființat de regimul comunist în 1952 și a fost reînființat în 1990, ca facultate a Universității Babeș-Bolyai. (ot.ubbcluj.ro - Despre. nou/Istoric)
miercuri, 11 aprilie 2012
Biografia lui P. Stuyvesant (1592-1672) guvernator al Noii Olande (AXELROD & PHILLIPS 1995)
<
Stuyvesant a fost ultimul și cel mai important guvernator al Noii Olande (1) înainte de a fi cucerită de englezi.
Fiu al unui pastor calvin (2), P. S. s-a născut în Olanda, unde și-a făcut studiile premergătoare admiterii în învățământul superior. S-a înscris apoi la Universitatea din Franeker în 1629, dar, din motive necunoscute, a fost exmatriculat după un an. Fire de aventurier, el s-a angajat în Compania Olandeză a Indiilor de Vest (3) în 1635 și a plecat spre Lumea Nouă. În 1638 a ocupat postul de reprezentant comercial șef pentru Curacao (4) și a devenit guvernator în 1643. Chiar în acest moment și-a pierdut piciorul într-o luptă nefastă împotriva portughezilor din St. Martin (5). Poveștile populare îl zugrăvesc adesea pe S. pășind greoi cu piciorul lui de lemn, ceea ce a contribuit la conturarea imaginii sale, probabil corectă, de autocrat nestăpînit și irascibil.
În 1645, S. s-a oferit să preia funcția de guvernator al Noii Olande, ajungînd în New York-ul de mai tîrziu în ziua de Crăciun. Ca devotat calvinist, el a impus imediat restricții în privința comercializării alcoolului și a poruncit respectarea strictă a sabatului*. El i-a persecutat pe non-calvinisti, mai ales pe quaqeri (6) și luterani (7), pe care îi suspecta de instigare la răscoală.
S. a încercat să pună bazele unei administrații cinstite și eficiente, inițiind o campanie limitată de lucrări publice care viza îmbunătățirea drumurilor, repararea fortificațiilor, construirea unui debarcader pe East River (8) și ridicare unui zid de apărare la capătul de nord al Noului Amsterdam, de-a lungul a ceea ce avea să fie mai tîrziu cunoscut ca Wall Street. Însă loialitatea lui față de Compania Olandeză a Indiilor de Vest, la care se adăuga despotismul lui nemăsurat, a provocat un protest general. Coloniștii, mai ales orășenii din Noul Amsterdam (ulterior New York) pretindeau mai multă libertate de autoguvernare. Pentru a aplana situația, S. a instituit Comitelul celor nouă oameni în septembrie 1647, precum și un consiliu consultativ, dar și-a rezervat dreptul de a-i numi pe membri. Deoarece Comitetul nu era în măsură să-i tempereze atitudinea, cetățenii din Noul Amsterdam au apelat direct la Compania Olandeză a Indiilor de Vest. În februarie 1953, compania i-a ordonat lui S. să instituie controlul municipal independent în Noul Amsterdam.
Dincolo de granițele Noii Olande, S. a repurtat succese în tratativele cu coloniștii altor puteri europene. În 1655 el a invadat Valea Delaware și a forțat capitularea Noii Suedii. Dar sorții nu i-au fost la fel de favorabili în cazul Noii Anglii. În 1650 a fost obligat, în baza Tratatului din Hartford, să cedeze englezilor toată Valea Connecticut.
Deși, dintre toate puterile coloniale, Olanda a stabilit cele mai pașnice și mai profitabile cu indienii, S. s-a dovedit neîndurător față de ei. În 1655 s-a declanșat așa numitul Război al piersicilor provocat de un fermier olandez care a omorît o indiancă Delaware pentru că furase piersici din livada lui. Faptul a stîrnit răzbunarea indienilor, astfel că S. a apelat la ajutorul milițiilor pentru a lansa o campanie de represalii. Trei ani mai tîrziu, S. a încercat să pună capăt violenței ca marca relațiile dintre indienii Esopus și coloniștii (...).
* Duminica la protestanți.
(...)
>
SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, pp. 461-462/STUYVESANT, PETER (cca 1592-1672)
NOTE M. T.
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)
(8)
Stuyvesant a fost ultimul și cel mai important guvernator al Noii Olande (1) înainte de a fi cucerită de englezi.
Fiu al unui pastor calvin (2), P. S. s-a născut în Olanda, unde și-a făcut studiile premergătoare admiterii în învățământul superior. S-a înscris apoi la Universitatea din Franeker în 1629, dar, din motive necunoscute, a fost exmatriculat după un an. Fire de aventurier, el s-a angajat în Compania Olandeză a Indiilor de Vest (3) în 1635 și a plecat spre Lumea Nouă. În 1638 a ocupat postul de reprezentant comercial șef pentru Curacao (4) și a devenit guvernator în 1643. Chiar în acest moment și-a pierdut piciorul într-o luptă nefastă împotriva portughezilor din St. Martin (5). Poveștile populare îl zugrăvesc adesea pe S. pășind greoi cu piciorul lui de lemn, ceea ce a contribuit la conturarea imaginii sale, probabil corectă, de autocrat nestăpînit și irascibil.
În 1645, S. s-a oferit să preia funcția de guvernator al Noii Olande, ajungînd în New York-ul de mai tîrziu în ziua de Crăciun. Ca devotat calvinist, el a impus imediat restricții în privința comercializării alcoolului și a poruncit respectarea strictă a sabatului*. El i-a persecutat pe non-calvinisti, mai ales pe quaqeri (6) și luterani (7), pe care îi suspecta de instigare la răscoală.
S. a încercat să pună bazele unei administrații cinstite și eficiente, inițiind o campanie limitată de lucrări publice care viza îmbunătățirea drumurilor, repararea fortificațiilor, construirea unui debarcader pe East River (8) și ridicare unui zid de apărare la capătul de nord al Noului Amsterdam, de-a lungul a ceea ce avea să fie mai tîrziu cunoscut ca Wall Street. Însă loialitatea lui față de Compania Olandeză a Indiilor de Vest, la care se adăuga despotismul lui nemăsurat, a provocat un protest general. Coloniștii, mai ales orășenii din Noul Amsterdam (ulterior New York) pretindeau mai multă libertate de autoguvernare. Pentru a aplana situația, S. a instituit Comitelul celor nouă oameni în septembrie 1647, precum și un consiliu consultativ, dar și-a rezervat dreptul de a-i numi pe membri. Deoarece Comitetul nu era în măsură să-i tempereze atitudinea, cetățenii din Noul Amsterdam au apelat direct la Compania Olandeză a Indiilor de Vest. În februarie 1953, compania i-a ordonat lui S. să instituie controlul municipal independent în Noul Amsterdam.
Dincolo de granițele Noii Olande, S. a repurtat succese în tratativele cu coloniștii altor puteri europene. În 1655 el a invadat Valea Delaware și a forțat capitularea Noii Suedii. Dar sorții nu i-au fost la fel de favorabili în cazul Noii Anglii. În 1650 a fost obligat, în baza Tratatului din Hartford, să cedeze englezilor toată Valea Connecticut.
Deși, dintre toate puterile coloniale, Olanda a stabilit cele mai pașnice și mai profitabile cu indienii, S. s-a dovedit neîndurător față de ei. În 1655 s-a declanșat așa numitul Război al piersicilor provocat de un fermier olandez care a omorît o indiancă Delaware pentru că furase piersici din livada lui. Faptul a stîrnit răzbunarea indienilor, astfel că S. a apelat la ajutorul milițiilor pentru a lansa o campanie de represalii. Trei ani mai tîrziu, S. a încercat să pună capăt violenței ca marca relațiile dintre indienii Esopus și coloniștii (...).
* Duminica la protestanți.
(...)
>
SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, pp. 461-462/STUYVESANT, PETER (cca 1592-1672)
NOTE M. T.
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)
(8)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)