Cumpărarea și colonizarea regiunii Louisiana de SUA în secolul XIX (COOPER 1827)

<
Multe s-au scris și s-au spus pe acea vreme în legătură cu politica Statelor Unite, care urmărea anexarea nesfîrșitelor  întinderi ale Louisianei* la imensele sale teritorii, deși aceste regiuni erau nunai pe jumătate locuite.
Măsura aceasta ne-a dat în stăpînire marele drum către interior și a adus sub ocîrmuirea noastră nenumăratele triburi cu sălbatici ce sălășluiau de-a lungul granițelor; s-au deschis în felul acesta nenumărate căi pentru comerțul intern și cătrele apele Pacificului; și dacă vreodată timpul sau evenimentele vor cere o împărțire pașnică a acestui nemărginit imperiu, vom avea, desigur, un vecin care va vorbi limba noastră, va avea religia și instituțiile noastre.
Era nevoie de ani pentru a desăvîrși amestecul numeroșilor coloniști veniți din provinciile de la sud, cu noii lor compatrioți; dar primii, mai puțin numeroși și mai umili, au fost aproape înghițiți numaidecît de în vîltoarea valurilor neașteptate ale emigrației.
Mii de oameni vîrstnici, din acele regiuni numite pe atunci Statele Noi**, s-au smuls din tihna unei vieți orînduite cu multă trudă și au putut fi văzuți în fruntea urmașilor lor, născuți și crecuți în pădurile din Ohio și Kentucky, pe care-i conduceau spre centrul țării, în căutarea a ceea ce se putea numi, fără ajutorul poeziei, un mediu prielnic. Pădurarul curajos și neînfricat, care străbătuse printre primii pustietățile noului stat, se afla și el în rîndurile acestora. Aventurosul și venerabilul patriarh se deplasa acum pentru ultima dată, punînd „fluviul fără sfîrșit” între el și acea mulțime atrasă de succesul lui; el căuta, în același timp, să reînvie acele bucurii ce-și pierdeau orice preț în ochii săi din clipa în care era nevoit să aibă de-a face cu vreo autoritate.
În urmărirea unor asemenea aventuri oamenii sînt, îndeobște, mînați de vechile lor apucături și înșelați de tainicele lor dorințe. Cîțiva, momiți de năluca speranței și roși de dorul bogăției și-au pus noapte nădejdea în minele acelor pămînturi virgine; dar cei mai mulți dintre emigranți s-au mărginit să se așeze pe malul apelor mai mari, mulțumindu-se cu recolta foarte bogată care le răsplătea și cea mai mică strădanie. În felul acesta, așezările omenești luau naștere cu o repeziciune miraculoasă.
Incidentele și scenele ce au o oarecar legătură cu povestirea noastră au avut loc în prima perioadă a acestor operații care au dus în mod vertiginos la rezultate atît de importante.
Recolta celui dîntîi an al stăpînirii noastre fusese strînsă, iar frunzele celor cîțiva copaci risipiți ici-colo își începuseră parada culorilor și a nuanțelor tomnatice, cînd un șir de care pornise de-a lungul vadulu secat al unui rîuleț, pentru a-i urma cursul peste o întindere de pămînt unduitoare, căreia în limba țării în care scriu i se spune rolling prairie. Vehiculele încărcate cu unelte și ustensile de gospodărie, cele cîteva oi răzlețe și turmele de vite ce veneau din urmă, înfățișarea aspră și nepăsătoare a bărbaților acelora puternici, care mergeau agale pe lîngă convoiul ce înainta fără grabă, ne dădeau de veste că era vorba de un grup de emigranți porniți în căutarea acelui Eldorado*** atît de rîvnit. Contrar obiceiului oamenilor din tagma lor, grupul trecu de pămînturile mănoase ale ținuturilor de jos și porni, fără ca nimeni altul în afară de ei înșiși să știe de ce, prin strîmtori și torente, peste mlaștini adînci și întinderi neroditoare, spre un punct care depășea cu mul hotarele lumii civilizate. în fața lor se desfățurau cîmpiile nesfîrșite și monotone, care se întindeau pînă la poalele Munților Stîncoși****; iar în spate se aflau multe mile de deșert ce duceau pînă la apele repezi și tulburi  ale fluviului La Plata*****.
Ivirea unui asemenea convoi în ținutul acesta sterp și singuratic părea cu atît ciudată cu cît regiunile înconjurătoare aveau prea puține bogății în stare să-i ispitească lăcomia și, dacă lucrul e cu putință, îndreptățea mult mai puține speranțe decît cele cu care se hrănesc de obicei coloniștii din țările noi.
Pășunile sărace ale acestor întinderi nu făgăduiau nimic din partea solului potrivnic, peste care roțile vehiculelor treceau ca pe un drum bătătorit; nici căruțele și nici animalele nu lăsară urme prea adînci în iarba strivită și uscată pe care vitele o rupeau, ce-i drept, din cînd în cînd, căci era atît de acră, încît nici chiar foamea nu izbutea s-o facă ceva mai plăcută la gust. Oricare ar fi fost ținta spre care se îndreptau acești aventurieri, sau cauzele ascunse ale aparentei lor siguranțe într-o regiune atît de îndepărtată și lipsită de apărare,purtarea nici unuia din ei nu trăda frică sau neliniște. Numărul lor, bărbați, femei și copii, nu trecea de douăzeci.
(...)
>

SURSA
Fenimore Cooper, Preria, trad. C. Tănăsescu, vol. I, ed. Minerva / seria Biblioteca pentru toți nr. 837, București, 1975, p. 1-3.

NOTĂ M.T.
* Louisiana = Regiune de 2, 144 milioane kmp de-a lungul fluviului Mississippi, cumpărată în 1803 de SUA de la Franța. (http://www.encyclopediaofarkansas.net/encyclopedia/entry-detail.aspx?entryID=2383) (http://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_Purchase#mediaviewer/File:LouisianaPurchase.png)
** Probabil statele care au aderat la federația americană după încheierea Războiului de Independență (1774-1783) al celor 13 colonii britanice de pe coasta Atlantică, situate între aceste prime 13 state și fluviul Mississippi.
*** El Dorado (spaniolă) = „Auritul”. Teritoriu imaginar din America pe care conchistadorii spanioli din secolul XVI îl credea bogat în aur și pietre prețioase. (http://tairona.myzen.co.uk/index.php/history/the_legend_of_el_dorado/)
**** Munții Stâncoși = Lanț muntos de 4800 km din vestul SUA și Canadei. (http://www.crispedia.ro/Muntii_Stancosi) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_St%C3%A2nco%C8%99i#mediaviewer/File:RockyMountainsLocatorMap.png)
***** La Plata = ?

Vestul Mijlociu versus Coasta de Est în SUA în perioada interbelică (FITZGERALD 1925)

În 1925 scriitorul american Francis Scott Fitzgerald (1896 Minnesota -1940) publica capodopera sa, romanul The Great Gatsby.

Statele din Midwest - timelapselifeline.wordpress.com

Cartea este scrisă la persoana întâi, naratorul fiind originar, ca și scriitorul, din regiunea Vestului Mijlociu (Midwest), colonizată în secolul XIX.

Acțiunea cărții se petrece în 1922 pe sofisticata Coasta de Est atlantică, regiunea  unde debarcaseră în secolul XVII primii coloniști englezi, care vor înființa cele 13 colonii devenite state independente la 4 iulie 1776.

Romanul de dragoste se termină tragic, fapt ce-l determină pe narator să compare societatea din Vestul Mijlociu cu cea de pe Coasta de Est.

<
(…) 
Printre amintirile care mi-au rămas mai vii sînt serile cînd mă înapoiam în vacanță de la școală, și mai târziu de la colegiu în ajunul Crăciunului, în orășelul meu de provincie din vest. Acei dintre noi care mergeam mai departe decît Chicago ne strîngeam în gara veche, prost luminată, seara pe la ora șase, însoțiți de cîțiva prieteni din Chicago care și începuseră să se înstrăineze de noi, preocupați de propriile lor pregătiri de sărbători, sosiți doar să ne spună în grabă la revedere. Îmi amintesc de mantourile de blană ale fetelor, de aburul respirațiilor, de mîinile care schițau saluturi cînd dădeam cu ochi cu cunoștințe vechi, de schimburile de invitații: „Vă duceți la Ordway? La Hersay? La Schultze?”, de felul în care ne strîngeam în mîinile înmănușate biletele de tren lungi, verzi. Și, în cele din urmă, de vagoanele galbene murdare, luminate și cu un aer sărbătoresc ca de Crăciun, care așteptau, pe sine, de partea cealaltă a peronului.

Pe cînd ne depărtam în noaptea de iarnă, zăpada adevărată, zăpada pe care o cunoșteam din copilărie, începea să se întindă în jurul nostrum scînteind pe ferestrele vagonului, pe cînd luminile gălbui ale gărilor mici alunecau pe lîngă noi, și aerul întreg se umplea de un fel de neliniște, de o așteptare vie, aproape cu neputință de suportat. Îmi amintesc cum respiram adînc pe cînd traversam culoarele vagoanelor întorcîndu-se de la vagonul restaurant, conștienți deodată, cu o forță de neexprimat, de felul în care într-o clipă scurtă, într-un singur ceas ciudat, comunicam cu această regiune, cu aceste cîmpii, înainte de a ne reîntoarce pentru un timp în mijlocul lor.

Acesta este pentru mine ceea ce pentru ceilalți este pur și simplu Vestul Mijlociu – nu cîmpiile de grîne, nici preriile, nici orășelele isolate cu case cu acoperișuri țuguiate, pe străzile cărora întîlnești oameni înalți cu aspect Nordic, ci entuziasmul care mă înfiora în tinerețe, cînd mă întorceam spre casă cu trenul, și lumina felinarelor pe străzi, și zurgălăii săniilor în întunericul înghețat, și umbrele pomilor și ghirlandelor de Crăciun în carourile de lumină pe care le proiectau ferestrele în zăpadă. Aparțin acestor ținuturi, atmosferei solemne în care trăiam în iernile lungi de atunci, stăpînit încă de mîndria pe care o resimțeam de a face parte din casa Carraway, într-un oraș unde caselor li se spune de zeci de ani după numele familiilor. Și acum abia, la sfîrșit, înțeleg că tot ce-am spus pînă aici este o poveste despre aceste regiuni din vest – Tom și Gatsby, Daisy și Jordan, și eu însumi sîntem cu toții oameni ai vestului, și probabil că în fiecare dintre noi există o lipsă, o deficient care ne este comună și care, fără să ne dăm seama, ne-a împiedicat să ne adaptăm la viața din ținuturile din răsărit.

Chiar în momentele în care aceste ținuturi civilizate din răsărit m-au atras mai mult, chiar atunci cînd eram mai conștient de superioritatea acestei civilizații asupra orășelelor adormite, apatice, plictisite de dincolo de Ohio*, închistate în atmosfera lor de bîrfe interminabile de care nu erau scutiți decît copiii și bătrînii – chiar și atunci coasta de răsărit a Statelor Unite a fost pentru mine o imagine deformată ca o oglindă în care se modifică liniile, contururile. West Egg**, mai ales, mi se pare și acum o imagine dintr-un vis fantastic. Cartierul acesta a rămas pentru mine ca o scenă nocturnă dintr-o pînză de El Greco***: un mănunchi de vreo sută de case, convenționale și în același timp grotești, chircite sunb un cer posomorît, apăsător, pe care se înalță o lună mată. (…)

După moartea lui Gatsby, întregul răsărit civilizat a ajuns să fie bîntuit pentru mine de asemenea imagini, care l-au deformat dincolo de puterile mele de a-l mai vedea așa cum este în realitate. Așa că într-o după-amiază, cînd fumul albăstrui de la focul de frunze uscate se înălța spre cer și vîntul umfla rufele întinse la uscat pe frînghii, m-am hotărît să mă întorc acasă. 
(…)
>

SURSA

F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, traducere de Mircea Ivănescu, Editura ”Noua Europă”, Craiova, 1991, pp. 138-139.

NOTE M.T.

*Ohio – Stat din Midwest, devenit membru al federației nord-americane în 1803, fiind al 17 lea în ordine cronologică din cele 50 actuale.

**West Egg – Cartier din Long Island, New York, unde locuiau naratorul și eroul tragic al romanului, mai puțin monden decît East Egg, unde locuiau celelalte personaje principale.

***El Greco – Pseudonimul lui Domenikos Theotokopoulos (1541 Creta*Grecia – 1614 Spania). Pictor manierist cunoscut pentru portrete și tablouri cu temă religioasă, realizate în Italia și Spania.