Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Gatsby. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gatsby. Afișați toate postările

miercuri, 1 august 2012

Vestul Mijlociu versus Coasta de Est în SUA în perioada interbelică (FITZGERALD 1925)

În 1925 scriitorul american Francis Scott Fitzgerald (1896 Minnesota -1940) publica capodopera sa, romanul The Great Gatsby.

Statele din Midwest - timelapselifeline.wordpress.com
Cartea este scrisă la persoana întâi, naratorul fiind originar, ca și scriitorul, din regiunea Vestului Mijlociu (Midwest), colonizată în secolul XIX.

Acțiunea cărții se petrece în 1922 pe sofisticata Coasta de Est atlantică, regiunea  unde debarcaseră în secolul XVII primii coloniști englezi, care vor înființa cele 13 colonii devenite state independente la 4 iulie 1776.

Romanul de dragoste se termină tragic, fapt ce-l determină pe narator să compare societatea din Vestul Mijlociu cu cea de pe Coasta de Est.

<
(…) 
Printre amintirile care mi-au rămas mai vii sînt serile cînd mă înapoiam în vacanță de la școală, și mai târziu de la colegiu în ajunul Crăciunului, în orășelul meu de provincie din vest. Acei dintre noi care mergeam mai departe decît Chicago ne strîngeam în gara veche, prost luminată, seara pe la ora șase, însoțiți de cîțiva prieteni din Chicago care și începuseră să se înstrăineze de noi, preocupați de propriile lor pregătiri de sărbători, sosiți doar să ne spună în grabă la revedere. Îmi amintesc de mantourile de blană ale fetelor, de aburul respirațiilor, de mîinile care schițau saluturi cînd dădeam cu ochi cu cunoștințe vechi, de schimburile de invitații: „Vă duceți la Ordway? La Hersay? La Schultze?”, de felul în care ne strîngeam în mîinile înmănușate biletele de tren lungi, verzi. Și, în cele din urmă, de vagoanele galbene murdare, luminate și cu un aer sărbătoresc ca de Crăciun, care așteptau, pe sine, de partea cealaltă a peronului.

Pe cînd ne depărtam în noaptea de iarnă, zăpada adevărată, zăpada pe care o cunoșteam din copilărie, începea să se întindă în jurul nostrum scînteind pe ferestrele vagonului, pe cînd luminile gălbui ale gărilor mici alunecau pe lîngă noi, și aerul întreg se umplea de un fel de neliniște, de o așteptare vie, aproape cu neputință de suportat. Îmi amintesc cum respiram adînc pe cînd traversam culoarele vagoanelor întorcîndu-se de la vagonul restaurant, conștienți deodată, cu o forță de neexprimat, de felul în care într-o clipă scurtă, într-un singur ceas ciudat, comunicam cu această regiune, cu aceste cîmpii, înainte de a ne reîntoarce pentru un timp în mijlocul lor.
Acesta este pentru mine ceea ce pentru ceilalți este pur și simplu Vestul Mijlociu – nu cîmpiile de grîne, nici preriile, nici orășelele isolate cu case cu acoperișuri țuguiate, pe străzile cărora întîlnești oameni înalți cu aspect Nordic, ci entuziasmul care mă înfiora în tinerețe, cînd mă întorceam spre casă cu trenul, și lumina felinarelor pe străzi, și zurgălăii săniilor în întunericul înghețat, și umbrele pomilor și ghirlandelor de Crăciun în carourile de lumină pe care le proiectau ferestrele în zăpadă. Aparțin acestor ținuturi, atmosferei solemne în care trăiam în iernile lungi de atunci, stăpînit încă de mîndria pe care o resimțeam de a face parte din casa Carraway, într-un oraș unde caselor li se spune de zeci de ani după numele familiilor. Și acum abia, la sfîrșit, înțeleg că tot ce-am spus pînă aici este o poveste despre aceste regiuni din vest – Tom și Gatsby, Daisy și Jordan, și eu însumi sîntem cu toții oameni ai vestului, și probabil că în fiecare dintre noi există o lipsă, o deficient care ne este comună și care, fără să ne dăm seama, ne-a împiedicat să ne adaptăm la viața din ținuturile din răsărit.

Chiar în momentele în care aceste ținuturi civilizate din răsărit m-au atras mai mult, chiar atunci cînd eram mai conștient de superioritatea acestei civilizații asupra orășelelor adormite, apatice, plictisite de dincolo de Ohio*, închistate în atmosfera lor de bîrfe interminabile de care nu erau scutiți decît copiii și bătrînii – chiar și atunci coasta de răsărit a Statelor Unite a fost pentru mine o imagine deformată ca o oglindă în care se modifică liniile, contururile. West Egg**, mai ales, mi se pare și acum o imagine dintr-un vis fantastic. Cartierul acesta a rămas pentru mine ca o scenă nocturnă dintr-o pînză de El Greco***: un mănunchi de vreo sută de case, convenționale și în același timp grotești, chircite sunb un cer posomorît, apăsător, pe care se înalță o lună mată. (…)

După moartea lui Gatsby, întregul răsărit civilizat a ajuns să fie bîntuit pentru mine de asemenea imagini, care l-au deformat dincolo de puterile mele de a-l mai vedea așa cum este în realitate. Așa că într-o după-amiază, cînd fumul albăstrui de la focul de frunze uscate se înălța spre cer și vîntul umfla rufele întinse la uscat pe frînghii, m-am hotărît să mă întorc acasă. 
(…)
>


SURSA
F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, traducere de Mircea Ivănescu, Editura ”Noua Europă”, Craiova, 1991, pp. 138-139.


NOTE M.T.
*Ohio – Stat din Midwest, devenit membru al federației nord-americane în 1803, fiind al 17 lea în ordine cronologică din cele 50 actuale.
**West Egg – Cartier din Long Island, New York, unde locuiau naratorul și eroul tragic al romanului, mai puțin monden decît East Egg, unde locuiau celelalte personaje principale.
***El Greco – Pseudonimul lui Domenikos Theotokopoulos (1541 Creta*Grecia – 1614 Spania). Pictor manierist cunoscut pentru portrete și tablouri cu temă religioasă, realizate în Italia și Spania.

marți, 31 iulie 2012

Masacrele de pe Frontul de Vest în Primul Război Mondial (FITZGERALD 1925)

<
(...)
- După aceea a venit războiul*, bătrâne. Pentru mine a fost o mare ușurare și mi-am căutat moartea din toate puterile, însă s-ar fi spus că eram vrăjit încă de la început. În pădurea Argonne** mi-am împins rămășițele batalionului de mitraliori atât de mult înainte, încît la un moment dat se făcuse un gol de cîte o jumătate de milă în dreapta și în stînga noastră, pe unde infanteria nu putea să înainteze. Am stat așa două zile și două nopți, 130 de oameni cu 16 mitraliere, și cînd ne-a ajuns infanteria a găsit semnele și numerele a trei divizii*** germane diferite în grămada de leșuri din jurul nostru. Am fost avansat maior și toate guvernele aliate mi-au dat câte o decorație – chiar și Muntenegrul, micuțul Muntenegru de pe coasta Adriaticei!
Micuțul Muntenegru! Îl și vedeai cum ridică în palmă aceste cuvinte și le privește dînd din cap încîntat și surîzîtor. Surîsul acesta îți arăta că el înțelegea perfect istoria tulbure a Muntenegrului și simpatiza din inimă cu luptele curajoase ale poporului muntenegrean****. Cântărea exact, cu înțelegere, complexul de împrejurări și interese naționale care-i meritaseră acest omagiu pornit din inima caldă, micuță a Muntenegrului. Neîncrederea mea se înecase acum într-un fel de fascinație; aveam senzația  că răsfoiam captivat un teanc de reviste colorate.
Scoase mîna din buzunar și o bucată de metal atîrnată de o panglică îmi căzu în palmă.
-Uite, asta-i decorația din Muntenegru.
Spre surprinderea mea, lucrul părea să fie autentic. „Orderi de Danilo*****” spunea legenda circulară. „Montenegro, Nicolas Rex”
-Uită-te și pe partea cealaltă.
„Maiorului Jay Gatsby”, am citit eu „Pentru curajul său extraordinar”.
(...)
>


SURSA
F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby******, traducere de Mircea Ivănescu, Editura ”Noua Europă”, Craiova, 1991, pp. 53-54.


NOTE M.T.
*SUA au intrat în război de partea Antantei (Marea Britanie, Franța, Rusia, Belgia, Serbia, Muntenegru, România) prin declarația de război împotrriva Germaniei de la 6 aprilie 1917.
**Argonne – Localitate în Franța. Armata americană a fost integrată pe Frontul de Vest, alături de armatele franceze, britanice, canadiene și belgiene.
***Divizie – Mare unitate care putea ajunge la un efectiv de 10.000 de militari, în funcție de armată și moment.
****Principatul Muntenegrului a fost dependent în Evul Mediu de Imperiul Bizantin, regatul Serbiei, Republica Veneția și Imperiul Otoman. În urma războiului din 1682-1699 devine autonom față de sultanul otoman sub conducerea vlădicii Danilo Petrovic Njegos. Principatul devine independent față de sultan după războiul din 1877-1878 și devine regat în 1910 sub conducerea lui Nicolae. Participă la Războaiele Balcanice din 1912-1913. În Primul Război Mondial se alătură Serbiei atacată de Austro-Ungaria, aliatul Germaniei și este ocupat în 1915-1918. După dezintegrarea Austro-Ungariei la sfârșitul Primului Război Mondial, Muntenegrul se unifică cu Serbia în Regatul sîrbilor, croaților și slovenilor, numit din 1929 Iugoslavia. În 2006 Muntenegrul devine independent cu o populuație de peste 600.000 de locuitori, care include minoritățile albaneză, sârbă și bosniacă.
*****Danilo II (1851-1860) – A proclamat în 1852 Muntenegrul principat ereditar. În 1855 a promulgat Constituția, cunoscută sub titlul Codul lui Danilo.
****** Iulia Brad, „Marele Gatsby” de Scott Fitzgerald, 6 iunie 2014 (https://iuliabrad.wordpress.com/2014/06/06/marele-gatsby-de-scott-fitzgeraldrecenzie-roman-must-read/)