COMANDANŢI - MARCUS ULPIUS TRAIANUS (53-117)

Traianus - www.crystalinks.com

Marcus Ulpius Traianus s-a născut la 18 septembrie 53, în municipiul Italica din sudul Spaniei romane. Era fiul unui cetăţean roman cu acelaşi nume şi al unei localnice necunoscute. Traianus-tatăl a fost un strălucit militar, fapt pentru care a primit funcţia de consul şi apoi de guvernator al Siriei. 

1. Traianus ofiţer

Traianus-fiul şi-a început cariera militară cu gradul de tribun militar (71-81) sub comanda tatălui său. Deşi putea, conform legii, să activeze doar un singur an în armata, Traianus-fiul a servit ca ofiţer 10 ani în legiunile din Siria, în cadrul cărora a participat la campanii, manevre, construcţii de drumuri şi de fortificaţii. El s-a remarcat prin rezistenţă fizică, gândire şi acţiune rapidă, în confruntarea cu căldura şi pustietatea deşerturilor siriene, unde mergea pe jos alături de ostaşii săi. 

Columna lui Traian - www.art-zone.ro

Dionis Cassii, Romanorum historia - www.biblipolis.com

Chiar şi la bătrâneţe se va întrece cu cei militarii tineri la traversarea fluviului Eufrat (Irak) înot. Astfel explică istoricul român Dumitru Tudor (1908-1982) marea popularitate a lui Traian în rândurile armatei, instituţia pe care se baza puterea împăraţilor romani. În acest sens, istoricul roman Dio Cassius (155/163-229) ne descrie modul în care Traianus îşi exercita controlul asupra armatei: “Dacă era iubitor de războaie, se mulţumea cu victoria, cu umilirea duşmanului şi cu sporirea teritorială a statului roman; căci sub domnia lui nu s-a întâmplat, cum se face de obicei în asemenea împrejurări, ca soldaţii să se îngâmfeze şi să comită excese. Aşa de ferm domnea peste militari şi de aceea pe bună dreptate Decebal se temea de el”. Grija sa faţă de soldaţi s-a manifestat din plin în timpul bătăliei de la Tapae (101) din primul război dacic, când pierderile au fost atât de mari, încât chiar şi împăratul a trebuit să-şi rupă hainele pentru bandajarea răniţilor, aşa cum ne arată basoreliefurile de pe Columna (113) construită de el în Forul (107) din Roma ce-i poartă numele.

Provincia Germania Superior - fr.wikipedia.org

Din Siria a fost transferat pe frontiera germanică a fluviului Rhin, apoi a ocupat funcţii civile la Roma, de unde a fost trimis la comanda legiunii VII Gemina din Hispania, pentru ca ulterior sa primească functia de guvernator al provinciei natale. În anul 89 a zdrobit revolta lui Saturninus, guvernatorul Germaniei Superior, împăratul Domitian (81-96) răsplătindu-l ulterior cu funcţia de guvernator al respectivei provincii (96-97).

2. Traianus împărat

Pretorian - ro.wikipedia.org

Acolo l-a surprins vestea adoptării sale de către bătrânul şi bolnavul împărat Nerva (96-98), fapt care echivala cu desemnarea sa ca succesor. Un rol important în adopţie l-a jucat sfatul fostului consul Lucius Licinius Sura, hispanic şi el ca şi Traianus, căruia i-a devenit prieten şi consilier. Sura îl elogiase pe Traianus în faţa lui Nerva pentru victoriile împotriva germanilor, pentru care a şi primit titlul triunfal Germanicus. Sura considera că numai un militar cu caracterul şi experienta lui Traianus putea ţine sub control cohortele pretoriene (garda imperială din capitală), care îl regretau pe tiranicul Domiţian ce îi obişnuise cu daruri numeroase.

Limes Germanicus Superior - www.rabyshophistory.co.uk

Traianus nu a plecat spre Roma nici în momentul adopţiei şi nici la moartea lui Nerva la 27 ianuarie 98, datoria determinându-l să rămână încă un an la Rhin şi la Dunăre pentru a întări sistemele defensive (limes) ataşate acestor frontiere naturale care despărţeau imperiul de doi puternici inamici: germanii şi dacii. Cu această ocazie a pacificat populaţia germanică a suebilor. Totodată, el i-a chemat la Rhin pe principalii nemulţumiţi din cohortele pretoriene, pe care i-a judecat şi executat, după ce în perioada de adopţie zdrobise o revoltă pretoriană condusă de Casperius Aelianus (97). Acestea au fost printre puţinele condamnări la moarte pe care le-a pronunţat, care pot fi interpretate prin prisma întăririi disciplinei militare. Ca urmare, şi-a constituit o nouă gardă personală din soldaţi din provincii, iar şefului acesteia i-ar fi spus: “Să foloseşti spada ta pentru apărarea mea, dacă voi domni cu cinste; altfel, să o întrebuinţezi pentru pedepsirea mea”. Un istoric antic, la care face trimitere Dumitru Tudor, observa că Traian a fost printre puţinii împăraţi apăraţi de asasinate mai mult de dragostea publică şi mai puţin de garda sa.

Steagul Legiunii II Traiana - www.theflagfactory.com

Steagul Legiunii XXX Ulpia - www.theflagfactory.com

El a înfiinţat doua noi legiuni, II Traiana Fortis şi XXX Ulpia Victrix, numărul legiunilor ajungând astfel la 30, cel mai mare număr în perioada imperiului.
Traian a fost şi autorul unor foarte bune regulamente militare, care au stat la baza unor tratate militare scrise în secolele II si IV de către Hyginus şi respectiv Vogetius.
Dio Cassius ni-l prezintă pe Traian ca un ''...bărbat iubitor de război...'', care ”Cheltuia sume foarte mari pentru războaie... ''. 

Pe de altă parte, după victoriile în cele două sângeroase războaie cu dacii, 101-102 şi 105-106, a împărţit importante sume de bani populaţiei Romei din capturile de război: au revenit de cap de plebeu câte 500 şi respectiv 650 de dinari. La aceste daruri trebuie adăugate şi finanţarea celor 123 zile de sărbători după victoria finală împotriva regelui dac Decebal (87-106).

Bătălia de la Tapae pe Columna lui Traian - www.semperfidelis.ro

Bătălia de la Adamclisi pe Tropaeum Traiani - cosminstefanescu.wordpress.com

Tropaeum Traiani - www.visiteroumanie.com

În primul război cu dacii a mobilizat 14 legiuni şi alte unităţi auxiliare, însumând 150.000 de soldaţi. După victoria romană de la Tapae (munţii Banatului), dacii împreună cu aliaţii roxolani şi bastarni au lansat o diversiune în Moesia Inferior (Dobrogea), stopată de împărat iarna, prin victoria de la Adamclisi, unde a ridicat în 109 monumentul triumfal Tropaeum Traiani. După reluarea înaintării spre capitala dacilor, Sarmizegetusa, Decebal a acceptat o pace cu condiţii grele: demolarea cetăţilor, predarea dezertorilor romani, cedarea de teritorii în Banat, Oltenia şi Muntenia. Nerespectarea de către daci a condiţiilor păcii, l-a determinat să pregătească al doilea război cu aceştia, prin construcţia podului de la Drobeta de către arhitectul Apollodor din Damasc (Siria). După cucerirea Sarmizegetusei în 106 a transformat Dacia în provincie imperială şi a scris o istorie a războaielor dacice, care din păcate nu s-a transmis până în epoca modernă.
La ordinul său, guvernatorul Siriei, A. Cornelius Palma, a cucerit în 105 regatul nabateilor şi l-a transformat în provincia Arabia.

Dumitru Tudor, Traian împărat al Romei - www.okazii.ro

Războiul cu parţii (Iran) a fost motivat, în opinia lui Dumitru Tudor, de dorinţa lui Traianus de a trăi din nou viaţa de militar şi de mirajul Orientului care pusese stăpânire pe el din vremea tinereţii din Siria. Istoricul roman Ammianus Marcellinus (332-395) îl citează că spunea frecvent fraza: “Mă voi ţine de acest jurământ, aşa cum voi face din Dacia o provincia romană şi după cum voi trece Dunărea şi Eufratul (hotar al imperiului roman cu regatul parţilor - n. n.) pe poduri.’’ În momentul în care, victorios împotriva parţilor şi cuceritor al Armeniei (114), al Babilonului şi al capitalei parţilor, a ajuns la Golful Persic ar fi spus: “Dacă aş fi încă tânăr m-aş încumeta să o pornesc şi spre indieni”. Pe teritoriile cucerite a creat provinciile Mesopotamia şi Asiria. Această victorie i-a adus titlul triumfal Parthicus şi reabilitarea mândriei romane, grav afectată de înfrângerile din secolul I i. H. ale lui Crassus şi Marcus Antonius. Totuşi, răscoalele din Iudeea şi Egipt din 116 au subminat campania din Orient.
În cursul campaniilor imperiale a avut în subordine valoroşi comandanţi precum cavaleristul Lusius Quietus şi Q. Marcius Turbo.

Imperiul roman la moartea lui Traian - www.scoala10.ro

Ca un suprem omagiu pentru faptul că în timpul domniei sale imperiul a atins maxima putere şi întindere teritorială, cu 55 milioane de locuitori pe 3,3 milioane kmp, Senatul i-a conferit în 114 titlul de Optimus princeps (Cel mai bun dintre principi).

Starea sănătăţii sale era precară încă de la începutul campaniei împotriva parţilor, dar a rezistat pe front timp de patru ani (113-117) cu preţul agravării bolii. În cele din urmă s-a stins din viaţă la 13 august 117 în oraşul Selinus (Turcia), pe drumul de întoarcere spre Roma.

VIDEO: Castrul roman de la Drajna de Sus (Prahova), www.stirileploiesti.ro - 06/10/2011

VIDEO: O zi la Adamclisi, Observator / Antena 1, 5 iunie 2010
VIDEO: O lupoaică, două lupoaice, Focus / Prima TV, 4 septembrie 2010
VIDEO: The Dacians Wars on the Column of Trajan, You Tube - 30.12.2008

SURSE
1. Căzănişteanu C., Zodian V., Pandea A., Comandanţi militari. Dicţionar, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983, pp. 321-322.
2. Matei C. Horia, Civilizaţia lumii antice. Mic dicţionar biografic, Editura Eminescu, colecţia Clepsidra, cuvînt înainte de academician Emil Condurachi, Bucureşti, 1983, pp. 476-478.

3.Tudor Dumitru, Traian împărat al Romei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.

4.Tudor Dumitru (coordonator), Enciclopedia civilizaţiei romane, Editura stiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982, pp. 773-774.

5.De imperatoribus romanis: An Online Encyclopedia of Roman Rulers and Their Families, http://www.roman-emperors.org/trajan.htm