<
Marele arhitect spaniol (1879-1949) s- a născut în oraşul Tarragona. La nouă ani s-a mutat cu familia în localitate pe atunci rurală, Gracia, nu departe de Barcelona, al cărei peisaj l-a păstrat proaspăt în amintire şi poate fi detectat în multe din construcţiile lui arhitecturale.
A început să studieze arhitectura în 1896 deşi înclinaţiile lui prefigurau o carieră inginerească. Şi-a perfecţionat stilul arhitectural şi tehnica picturi murale, în special pentru biserici, în preajma unor maeştri necontestaţi ca Antoni Maria Gallisa, Josep Font i Guma şi Antoni Gaudi, cu care a colaborat la realizarea unor edificii remarcabile ca, de pildă, Parcul Gueli din Barcelona, Casa Batllo, Casa Mila, la restaurarea catedralei din Palma de Mallorca. Alte edificii celebre, devenite obiective de interes turistic proiectate sau rezultat e în colaborare cu mari maeştri sunt: reconstrucţia Ateneului din Barcelona, interiorul Casei Manch, catedrala din Tarragona, interiorul bisericii Constanti, Casei Negre, clopotniţa bisericii din Creixell de Mar, vestita biserică Vistabella, capela bisericii Carmelitelor din Tarragona, Casa Andreu din Els Palmaresos, Casa Planells, fântâna din Brafim, capela Sant Cristofol del Regomir, biserica El Vendrell, biserica Sant Joan Despi, Biserica Roda de Bara etc.
La 48 de ani s-a căsătorit cu mult mai tânăra lui verişoară, Teresa Gilbert.
Contemporanii şi-l amintesc pictînd biserici sau mînăstiri, ţinînd în mîna stîngă paleta şi o duzină de pensule aplicînd frenetic culori succesive pînă cînd sub ochii uimiţi ai privitorilor de ocazie prindeau contur animale, peisaje rurale, nori mişcători, miraje scînteietoare. Era văzut oprindu-se pe străzi sau pe cîmpuri, adunînd pietre, sîrme, unelte agricole abandonate pe care le transforma în zăbrele, piedestale, console. Transforma cutii ruginite în flori sau ornamente pentru candelabre. Reciclarea materialelor avea conotaţie etică în arta lui Jujol. Din ţigle sparte, cioburi de pahare, sticle, farfurii se năşteau adevărate capodopere de ceramică şi mozaicuri.
Nonconformismul şi nerespectarea termenilor de finalizare a unor obiective contracte de oficialităţi, mai ales după moartea colaboratorului lui de o viaţă Antoni Gaudi, i-au atras izolarea şi marginalizarea, spre sfîrşitul vieţii angajîndu-se în proiecte fără anvergură. Pioşenia extemă a determinat neglijarea obligaţiilor profesionale la Colegiul de Arhitectură şi înlăturarea lui de la catedră.
Peisajul din Catalunia, modestia şi sentimentul religios profund dau nota caracteristica a unei creaţii de mare sensibilitate a formelor, în care se remarcă atenţia pentru detalii, însufleţirea formelor, combinaţia insolită de materiale ce păreau incompatibile. Marile lui proiecte arhitecturale şi măiestria picturii murale îl aşează în galeria creatorilor de geniu.
>
SURSA
S. L., Mari arhitecţi şi pictori ai secolului XX: Josep Maria Jujol, ''Tomis'', Constanţa, februarie 1997.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu