Elita americană versus elită engleză în secolul XIX (THACKERAY 1862)

<
(...) Pot să afirm, fără nici o vanitate, că un om cu creştere bună şi cu o situaţie respectabilă în Anglia dobîndeşte maniere alese şi rafinate pe care dolarii nu le pot cumpăra şi pe care le pot invidia mulţi dintre milionarii din strada Wall*! (...)
(...) Asta e, din fericire, atitidinea adoptată în general în acest oraş, unde oamenii cu exeperinţă cunosc vicisitudinile carierei comerciale şi ţin seama de nenorocul cuiva. La început, ce anume a dus la măreţia şi prosperitatea Romei? Primii ei coloni au fost toţi patricieni** bogaţi? Nimic nu te nemulţumeşte mai mult aici decît indiferenţa faţă de greutăţile pecuniare pur şi simplu. În Anglia, ca să fii gentleman, trebuie să te bucuri de privilegii importante în societate; avantajul naşterii, un nume respectabil şi o educaţie din copilărie sînt întotdeauna în favoarea posesorului. Aici, mulţi dintre cei pe care îi vizitez n-au - în mod cert - aceste avantaje, iar societatea cea mai aleasă din acest oraş, aş putea numi cîteva persoane care au trecut prin necazuri băneşti ca şi mine, dar au reluat cu curaj lupta şi acum sînt complet restabiliţi, şi-au recăpătat situaţia materială bună, prosperitatea şi respectabilitatea! Aseară am fost într-o casă din First Avenue***. Oare colegii îl ocolesc pe Washington White fiindcă a dat faliment de trei ori? N-am văzut niciodată o petrecere mai elegantă şi mai îmbelşugată. Soţia lui purta diamante pe care i le-ar fi invidiat o ducesă. Vinurile cele mai scumpe, cina cea mai îmbelşugată şi mii de raţe acopereau masa.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 494.

NOTE M.T.
* Wall Street (engleză) = ''Strada zidului''. Stradă de 1 km din cartierul Manhattan al New Yorkului. Pe WS se află sediul bursei, fiind sinonimă cu centrul financiar al oraşului, ţării şi al lumii. (http://www.nysonglines.com/wall.htm)
** Patricius (latină) = Elita socială Romei republicane, formată din familii care-şi transmiteau ereditar acest status. (http://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Patricians)
*** First Avenue (engleză) = ''Bulevardul 1''. Arteră principală din cartierul new yorkez Manhattan. (http://www.nysonglines.com/1av.htm)

Biografia lui P. Stuyvesant (1592-1672) guvernator al Noii Olande (AXELROD & PHILLIPS 1995)

<
Stuyvesant a fost ultimul și cel mai important guvernator al Noii Olande (1) înainte de a fi cucerită de englezi.
Fiu al unui pastor calvin (2), P. S. s-a născut în Olanda, unde și-a făcut studiile premergătoare admiterii în învățământul superior. S-a înscris apoi la Universitatea din Franeker în 1629, dar, din motive necunoscute, a fost exmatriculat după un an. Fire de aventurier, el s-a angajat în Compania Olandeză a Indiilor de Vest (3) în 1635 și a plecat spre Lumea Nouă. În 1638 a ocupat postul de reprezentant comercial șef pentru Curacao (4) și a devenit guvernator în 1643. Chiar în acest moment și-a pierdut piciorul într-o luptă nefastă împotriva portughezilor din St. Martin (5). Poveștile populare îl zugrăvesc adesea pe S. pășind greoi cu piciorul lui de lemn, ceea ce a contribuit la conturarea imaginii sale, probabil corectă, de autocrat nestăpînit și irascibil.
În 1645, S. s-a oferit să preia funcția de guvernator al Noii Olande, ajungînd în New York-ul de mai tîrziu în ziua de Crăciun. Ca devotat calvinist, el a impus imediat restricții în privința comercializării alcoolului și a poruncit respectarea strictă a sabatului*. El i-a persecutat pe non-calvinisti, mai ales pe quaqeri (6) și luterani (7), pe care îi suspecta de instigare la răscoală.
S. a încercat să pună bazele unei administrații cinstite și eficiente, inițiind o campanie limitată de lucrări publice care viza îmbunătățirea drumurilor, repararea fortificațiilor, construirea unui debarcader pe East River (8) și ridicare unui zid de apărare la capătul de nord al Noului Amsterdam, de-a lungul a ceea ce avea să fie mai tîrziu cunoscut ca Wall Street. Însă loialitatea lui față de Compania Olandeză a Indiilor de Vest, la care se adăuga despotismul lui nemăsurat, a provocat un protest general. Coloniștii, mai ales orășenii din Noul Amsterdam (ulterior New York) pretindeau mai multă libertate de autoguvernare. Pentru a aplana situația, S. a instituit Comitelul celor nouă oameni în septembrie 1647, precum și un consiliu consultativ, dar și-a rezervat dreptul de a-i numi pe membri. Deoarece Comitetul nu era în măsură să-i tempereze atitudinea, cetățenii din Noul Amsterdam au apelat direct la Compania Olandeză a Indiilor de Vest. În februarie 1953, compania i-a ordonat lui S. să instituie controlul municipal independent în Noul Amsterdam.
Dincolo de granițele Noii Olande, S. a repurtat succese în tratativele cu coloniștii altor puteri europene. În 1655 el a invadat Valea Delaware și a forțat capitularea Noii Suedii. Dar sorții nu i-au fost la fel de favorabili în cazul Noii Anglii. În 1650 a fost obligat, în baza Tratatului din  Hartford, să cedeze englezilor toată Valea Connecticut.
Deși, dintre toate puterile coloniale, Olanda a stabilit cele mai pașnice și mai profitabile cu indienii, S. s-a dovedit neîndurător față de ei. În 1655 s-a declanșat așa numitul Război al piersicilor provocat de un fermier olandez care a omorît o indiancă Delaware pentru că furase piersici din livada lui. Faptul a stîrnit răzbunarea indienilor, astfel că S. a apelat la ajutorul milițiilor pentru a lansa o campanie de represalii. Trei ani mai tîrziu, S. a încercat să pună capăt violenței ca marca relațiile dintre indienii Esopus și coloniștii (...).

* Duminica la protestanți.
(...)
>

SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, pp. 461-462/STUYVESANT, PETER (cca 1592-1672)

NOTE M. T.
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)
(8)

Bret Easton Ellis / SUA - „American Psycho” / 1991 (BOXALL 2006)

<
American Psycho
Bret Easton Elis

n. 1964 (SUA)
Prima ediție 1991
Primul editor Vintage (New York)
Titlul original American Psycho

American Psycho este, mai ales, o carte urâtă. Se instituie într-o extraordinar de expresivă descriere a violenței obscene, presărată cu recenzii obscene despre muzica lui Phill Collins și Whitney Houston, și cu nesfârșite și repetate descrieri ale modei anilor 1980. Protagonistul romanului, Patrick Bateman, este un psihopat care lucrează pe Wall Street. El prezidează întîlniri de afaceri, merge la restaurante de lux și comite violuri și crime. Romanul nu face diferență între aceste acțiuni. Depravarea, ni se sugerează, este atît de bine inculcată în tapiseria vieții contemporane, încît nu mai este posibil să o depistezi, să distingi unde se oprește capitalismul și  unde începe brutalitatea.
Nu se face nici o încercare de adopta o poziție morală față de Bateman sau față de cultura căreia îi aparține. Dar violența extremă, cuplată cu maniera inflexibilă în care este descrisă, imprimă scrisului o dimensiune eterală, ieșită din comun, prin care romanul se apropie cât de cât de o atitudine etică sau estetică. În timp ce Bateman se străduiește să înțeleagă de ce a fost condamnat la această osândă deosebită, ele este incapabil să-și exprime propria mizerie sau propria stare de confuzie. Drept rezultat, romanul inspiră o dorință de certitudine pe plan etic, de a avea o perspectivă clară asupra unei culturi care a devenit ceva de necitit sau de neconceput. Aceasta este o dorință care relevă un fel de inocență, chiar în mijlocul depravării, și chiar numai și pentru acest motiv American Psycho trebuie să fie citit în continuare. PB
>

SURSA
Peter Boxall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. RAO, 2007,
p. 811.