<
(...)
„La urma urmelor, își spunea Adrian, ce vină are el că este însuși specimenul - Homo Transatlanticus Superbus” și adăugă cu glas insinuant:
- Deci, pe viitor, soarele are de gînd să călătorească de la apus spre răsărit, domnule profesor?
Hallorsen zîmbi, și surîsul lui avea o exuberantă dulceață.
- Mă rog, domnule custode, cred că sîntem amîndoi de acord că civilizația a început o dată cu agricultura. Dacă am putea demonstra că noi am cultivat porumb de soi american cu mult mai devreme, poate cu mii de ani înainte de apariția civilizației vechiului Nil, bazată pe cultura orzului și a grîului, de ce nu s-ar schimba direcția soarelui?
- Și puteți demonstra?
- Păi noi avem vreo douăzeci pînă la vreo douăzeci și cinci de sorturi de porumb. Hrdlicka pretinde că au fost necesari vreo douăzeci și mii de ani pentru a se ajnge la această diferențiere naturală. Asta oricum ne situează în frunte, ca părinția ai agriculturii.
- Vai, dar în lumea veche nu a existat nici un sort de porumb mai înainte de descoperirea Americii.
- Nu, domnule; și nici în America, pînă după descoperire, nu a existat vreun sort din cerealele lumii vechi. Păi dacă civilizația lumii vechi și-a croit drum peste Pacific, de ce nu și-a dus și cerealele după ea?
- Bine, dar asta nu dovedește că America nu a fost purtătorul de lumină pentru restul lumii.
- Poate că nu; dar dacă nu a fost, atunci s-a mărginit să-și dezvolte propriile-i civilizații prin propriile-i descoperire de cereale; și au fost cei dîntîi.
- Sînteți un atlantean, domnule profesor?
- Uneori mă joc cu această idee, domnule custode.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I, ed. Miron, pp. 30-31.
Se afișează postările cu eticheta Pacific. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pacific. Afișați toate postările
sâmbătă, 12 septembrie 2015
marți, 10 iunie 2014
Controverse intelectuale între marginalii din societatea americana la inceputul secolului XX (LONDON 1909)
<
(...)
La început discuția a cam lîncezit. Cu toate astea, Martin își dădu seama de ascuțimea minții acestor oameni. Toți aveau convingeri ferme care veneau deseori în conflict și, cu toate că era ageri și plini de spirit, se vedea limpede că nu-s deloc superficiali. Martin observă numaidecît că ori despre ce s-ar fi discutat, știau să folosească legile gîndirii logice și aveau totodată idei bine stabilite și o concepție serioasă și unitară despre societate și univers. Nu foloseau idei gata făcute, idei de împrumut; într-un fel sau altul, erau toți niște răzvrătiți și cu nici un chip buzele lor nu rosteau platitudini. În casa familiei Morse, Martin nu avusese niciodată ocazia să asculte discuții privitoare la un atît de mare număr de subiecte și s-ar fi zis că numai timpul putea pune stavilă chestiunilor pe care doreau să le dezbată. Discuția trecu de la noua carte a doamnei Humphry Ward (1) la ultima piesă a lui Bernard Shaw (2), se opri puțin asupra viitorului dramei pentru ca apoi să treacă la amintiri despre Mansfield (3). Lăudau sau peste picior articolele de fond din ziarele de dimineață, săreau de la condițiile de viață ale muncitorilor din Noua Zeelandă la Henry James (4) și Brander Matthews (5), treceau apoi la țelurile politicii germane în Extremul Orient și la aspectele economice ale Pericolului Galben (6), intrau într-o controversă despre alegerile din Germania și despre ultimul discurs al lui Bebel (7) pentru ca să se oprească la problemele politice locale, la ultimele proiecte și scandaluri izbucnite în sînul conducerii partidului muncitoresc sindical și la ultimele acțiuni menite să dezlănțuie o grevă a marinarilor de pe coasta Pacificului. Profunzimea cunoștințelor de care dispuneau oamenii aceia îl uluiau pe Martin. Știau lucruri despre care nu se scria niciodată în ziare - cunoșteau tertipurile și sforăriile, ca și mîinile care din umbră mînuiau marionetele. Spre mare lui mirare, Martin văzu că și Mary, fata cea blondă, se amestecă în discuție dînd dovadă de o inteligență pe care el niciodată n-o mai întîlnise pînă atunci. Martin discută cu ea despre Swinsburne Rossetti (1), dar după aceea, apucînd pe cărările literaturii franceze, fata îi vorbi despre lucruri despre care habar nu avea. Dar Martin își luă revanșa cînd Mary încercă să-l apere pe Materlinck, ceea ce îi dădu putința să valorifice opiniile îndelung gîndite din „Rușinea soarelui”.
Mai veniră încă cîțiva bărbați, iar aerul era îngroșat de fum de țigară, cînd deodată Brissenden dădu semnalul:
-Ți-am adus o nouă victimă, Kreis, strigă el. Un tînăr curat ca o floare și carea are pentru Herbert Spencer o pasiune de adevărat îndrăgostit. Fă din el un adept al lui Haeckel... dacă ești în stare.
Kreis păru că de-abia atunci își vine în fire, iar în ochi îi apăru o sticlire metalică și totodată magnetică. În aceeași clipă Norton îndreptă spre Martin o privire plină de simpatie și zîmbi dulce, ca o fată, vrînd parcă să-l asigure că va primi un ajutor de nădejde.
Kreis i se adresă direct lui Martin, dar pas cu pas Norton interveni în discuție, pînă cînd între el și Kreis se încinse o adevărată bătălie. Martin asculta și mereu îi venea să se frece la ochi. Era cu neputință ca o astfel de discuție să aibă loc aievea și încă în mahalaua muncitorească situată la sud de Market Street! Prin oamenii aceia cărțile prindeau viață. Discutau cu aprindere și entuziasm, iar pasiunea intelectuală îi ațîța așa cum văzuse Martin cîndva că băutura și supărarea îi ațățau pe alți oameni. Ceea ce auzea el acum nu mai era filozofia seacă a cuvîntului tipărit, scris de semizeii pe jumătate legendari care erau Kant și Spencer. Era o filozofie vie, cu sînge roșu și cald, încarnată în așa măsură în cei doi preopinenți încît se părea că se părea că înseși elementele ei de bază se-nsuflețesc și participă la încleștare. Din cînd în cînd se mai amestecau și alții, lăsînd țigările să li se stingă între degete și umărind discuțiile cu încordarea zugrăvită pe chip.
Idealismul nu-l atrăsese niciodată pe Martin, dar forma pe care o căpăta acum în expunerea lui Norton era pentru el o adevărată revelație. Soliditatea logică a argumentării sale, atît de ispititoare pentru structura intelectuală a lui Martin, părea a nu fi în aceeași măsură la îndemîna lui Kreis și Hamilton, care îl luau de sus pe Norton, categorisindu-l drept metafizician, deși la asta Norton le răspundea pe același ton, susținînd că ei sînt metafizicieni. O controversă aprinsă se încinse în jurul noțiunilor de fenomen și noumen (1). Kreis și Hamilton îl sfidau pe Norton cerîndu-i să încercec a explica în vreun fel conștiința prin ea însăși. Norton răspundea acuzîndu-i că nu fac decît să se joace cu vorbele, că raționează pornind de la cuvinte la teorie și nu de la fapte cătrte teorie. O astfel de acuzație le lua graiul. Căci principiul de bază al sistemului lor de gîndire era tocmai sprijinirea pe fapte și pe identificarea riguroasă a fenomenelor.
Cînd Norton se aventură pe potecile spinoase ale filozofiei kantiene, Kreis îi reaminti numaidecît că toate mărunțelele școli filozofice germane, de îndată ce-și dau duhul, la Universitatea din Oxford se refugiază.
(...)
(1) Humprey Ward (1851-1920), scriitoare engleză de mîna a doua.
(2) George Bernard Shaw (1856-1950), celebru dramaturg, critic şi eseist englez de origine irlandeză. A criticat necruţător societatea burgheză.
(3) Richard Mansfield (1857-1907), actor englez stabilit în Statele Unite.
(4) Henry James (1846-1919), romancier american stabilit în Anglia.
(5) Brander Matthews (1852-1929), scriitor şi profesor la Universitatea Columbia.
(6) Expresie folosită de politicienii burghezi, mai ales cei americani şi germani, indicînd pretinsul pericol pe care popoarele din Extremul Orient l-ar fi constituit pentru ''civilizaţia occidentală''.
(7) August Bebel (1840-1913), unul din fondatorii şi conducătorii partidului social-democrat din Germania. De asemenea, unul dintre întemeietorii Internaţionalei a II a.
(1) Dante Gabriel Rossetti (1828-1882), pictor şi poet englez.
(1) Noumen şi fenomen sînt noţiuni fundamentale în filozofia lui Kant. Noumenul ar fi ''lucrul în sine'', principiul incogniscibil, iar fenomenul un produs al experienţei, rezultat al ''lucrului în sine'', singurul pe care omul l-ar putea cunoaşte.
>
SURSA
Jack London, Martin Eden, trad. D. Mazilu, ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984, p. 383-386.
(...)
La început discuția a cam lîncezit. Cu toate astea, Martin își dădu seama de ascuțimea minții acestor oameni. Toți aveau convingeri ferme care veneau deseori în conflict și, cu toate că era ageri și plini de spirit, se vedea limpede că nu-s deloc superficiali. Martin observă numaidecît că ori despre ce s-ar fi discutat, știau să folosească legile gîndirii logice și aveau totodată idei bine stabilite și o concepție serioasă și unitară despre societate și univers. Nu foloseau idei gata făcute, idei de împrumut; într-un fel sau altul, erau toți niște răzvrătiți și cu nici un chip buzele lor nu rosteau platitudini. În casa familiei Morse, Martin nu avusese niciodată ocazia să asculte discuții privitoare la un atît de mare număr de subiecte și s-ar fi zis că numai timpul putea pune stavilă chestiunilor pe care doreau să le dezbată. Discuția trecu de la noua carte a doamnei Humphry Ward (1) la ultima piesă a lui Bernard Shaw (2), se opri puțin asupra viitorului dramei pentru ca apoi să treacă la amintiri despre Mansfield (3). Lăudau sau peste picior articolele de fond din ziarele de dimineață, săreau de la condițiile de viață ale muncitorilor din Noua Zeelandă la Henry James (4) și Brander Matthews (5), treceau apoi la țelurile politicii germane în Extremul Orient și la aspectele economice ale Pericolului Galben (6), intrau într-o controversă despre alegerile din Germania și despre ultimul discurs al lui Bebel (7) pentru ca să se oprească la problemele politice locale, la ultimele proiecte și scandaluri izbucnite în sînul conducerii partidului muncitoresc sindical și la ultimele acțiuni menite să dezlănțuie o grevă a marinarilor de pe coasta Pacificului. Profunzimea cunoștințelor de care dispuneau oamenii aceia îl uluiau pe Martin. Știau lucruri despre care nu se scria niciodată în ziare - cunoșteau tertipurile și sforăriile, ca și mîinile care din umbră mînuiau marionetele. Spre mare lui mirare, Martin văzu că și Mary, fata cea blondă, se amestecă în discuție dînd dovadă de o inteligență pe care el niciodată n-o mai întîlnise pînă atunci. Martin discută cu ea despre Swinsburne Rossetti (1), dar după aceea, apucînd pe cărările literaturii franceze, fata îi vorbi despre lucruri despre care habar nu avea. Dar Martin își luă revanșa cînd Mary încercă să-l apere pe Materlinck, ceea ce îi dădu putința să valorifice opiniile îndelung gîndite din „Rușinea soarelui”.
Mai veniră încă cîțiva bărbați, iar aerul era îngroșat de fum de țigară, cînd deodată Brissenden dădu semnalul:
-Ți-am adus o nouă victimă, Kreis, strigă el. Un tînăr curat ca o floare și carea are pentru Herbert Spencer o pasiune de adevărat îndrăgostit. Fă din el un adept al lui Haeckel... dacă ești în stare.
Kreis păru că de-abia atunci își vine în fire, iar în ochi îi apăru o sticlire metalică și totodată magnetică. În aceeași clipă Norton îndreptă spre Martin o privire plină de simpatie și zîmbi dulce, ca o fată, vrînd parcă să-l asigure că va primi un ajutor de nădejde.
Kreis i se adresă direct lui Martin, dar pas cu pas Norton interveni în discuție, pînă cînd între el și Kreis se încinse o adevărată bătălie. Martin asculta și mereu îi venea să se frece la ochi. Era cu neputință ca o astfel de discuție să aibă loc aievea și încă în mahalaua muncitorească situată la sud de Market Street! Prin oamenii aceia cărțile prindeau viață. Discutau cu aprindere și entuziasm, iar pasiunea intelectuală îi ațîța așa cum văzuse Martin cîndva că băutura și supărarea îi ațățau pe alți oameni. Ceea ce auzea el acum nu mai era filozofia seacă a cuvîntului tipărit, scris de semizeii pe jumătate legendari care erau Kant și Spencer. Era o filozofie vie, cu sînge roșu și cald, încarnată în așa măsură în cei doi preopinenți încît se părea că se părea că înseși elementele ei de bază se-nsuflețesc și participă la încleștare. Din cînd în cînd se mai amestecau și alții, lăsînd țigările să li se stingă între degete și umărind discuțiile cu încordarea zugrăvită pe chip.
Idealismul nu-l atrăsese niciodată pe Martin, dar forma pe care o căpăta acum în expunerea lui Norton era pentru el o adevărată revelație. Soliditatea logică a argumentării sale, atît de ispititoare pentru structura intelectuală a lui Martin, părea a nu fi în aceeași măsură la îndemîna lui Kreis și Hamilton, care îl luau de sus pe Norton, categorisindu-l drept metafizician, deși la asta Norton le răspundea pe același ton, susținînd că ei sînt metafizicieni. O controversă aprinsă se încinse în jurul noțiunilor de fenomen și noumen (1). Kreis și Hamilton îl sfidau pe Norton cerîndu-i să încercec a explica în vreun fel conștiința prin ea însăși. Norton răspundea acuzîndu-i că nu fac decît să se joace cu vorbele, că raționează pornind de la cuvinte la teorie și nu de la fapte cătrte teorie. O astfel de acuzație le lua graiul. Căci principiul de bază al sistemului lor de gîndire era tocmai sprijinirea pe fapte și pe identificarea riguroasă a fenomenelor.
Cînd Norton se aventură pe potecile spinoase ale filozofiei kantiene, Kreis îi reaminti numaidecît că toate mărunțelele școli filozofice germane, de îndată ce-și dau duhul, la Universitatea din Oxford se refugiază.
(...)
(1) Humprey Ward (1851-1920), scriitoare engleză de mîna a doua.
(2) George Bernard Shaw (1856-1950), celebru dramaturg, critic şi eseist englez de origine irlandeză. A criticat necruţător societatea burgheză.
(3) Richard Mansfield (1857-1907), actor englez stabilit în Statele Unite.
(4) Henry James (1846-1919), romancier american stabilit în Anglia.
(5) Brander Matthews (1852-1929), scriitor şi profesor la Universitatea Columbia.
(6) Expresie folosită de politicienii burghezi, mai ales cei americani şi germani, indicînd pretinsul pericol pe care popoarele din Extremul Orient l-ar fi constituit pentru ''civilizaţia occidentală''.
(7) August Bebel (1840-1913), unul din fondatorii şi conducătorii partidului social-democrat din Germania. De asemenea, unul dintre întemeietorii Internaţionalei a II a.
(1) Dante Gabriel Rossetti (1828-1882), pictor şi poet englez.
(1) Noumen şi fenomen sînt noţiuni fundamentale în filozofia lui Kant. Noumenul ar fi ''lucrul în sine'', principiul incogniscibil, iar fenomenul un produs al experienţei, rezultat al ''lucrului în sine'', singurul pe care omul l-ar putea cunoaşte.
>
SURSA
Jack London, Martin Eden, trad. D. Mazilu, ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984, p. 383-386.
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
luni, 6 august 2012
joi, 1 martie 1990
„G. Bush - M. Gorbaciov - Papa Ioan Paul II - L. Walesa” („LUMEA” 1990)
„Biblioteca Lumea azi”, Biografii contemporane. George Bush - Mihail Gorbaciov - Papa Ioan Paul II - Lech Walesa, București, 1990
2 Argument
3-18 Stelian Țurlea, George Bush. Un președinte-enigmă?
Valorile familiei
Războiul din Pacific
Moartea lui Robin
Petrolistul
Funcții publice
Președintele optimist
8-17 Stelian Țurlea, Două vizite la Casa Albă
Valorile familiei
Războiul din Pacific
Moartea lui Robin
Petrolistul
Funcții publice
Președintele optimist
8-17 Stelian Țurlea, Două vizite la Casa Albă
19-30 Stelian Țurlea, Mihail Gorbaciov. „Omul deceniului”?
22 kilometri pe jos până la școală
Tatăl își vizitează fiul
Ascensiunea
Drumul reformelor
Sfârșitul „războiului rece”
24-27 Gorbaciov prezintă „perestroika” (traducere Mihai Chebeleu)
22 kilometri pe jos până la școală
Tatăl își vizitează fiul
Ascensiunea
Drumul reformelor
Sfârșitul „războiului rece”
24-27 Gorbaciov prezintă „perestroika” (traducere Mihai Chebeleu)
31-47 Rodica Dumitrescu, Ioan Paul II. Un Papă controversat
Trei luni de suspans
Prima zi
Drumul
33 Dicționar
34-35 Conciliul Vatican II
36-37 Splendoare și sărăcie
38 Gânduri
40 Mesajul
41 15 minute bat clopotele
42-43 Vaticanul și țările est-europene
44-45 Procesul „filierei bulgare”
Trei luni de suspans
Prima zi
Drumul
33 Dicționar
34-35 Conciliul Vatican II
36-37 Splendoare și sărăcie
38 Gânduri
40 Mesajul
41 15 minute bat clopotele
42-43 Vaticanul și țările est-europene
44-45 Procesul „filierei bulgare”
48-59 Rodica Dumitrescu, Lech Walesa. Sindicalistul și politicianul
Sămânța este sădită
„Pot veni să ne strângă, pe toți 16.000, unul câte unul”...
Legea marțială
Semnul
54-55 1989. „Anul Walesa”
56 „Populația resimte evenimentele prin imagine”
Sămânța este sădită
„Pot veni să ne strângă, pe toți 16.000, unul câte unul”...
Legea marțială
Semnul
54-55 1989. „Anul Walesa”
56 „Populația resimte evenimentele prin imagine”
60-61 Cocteil.. de Matty
62-63 1000+1
Cine a fost părintele Bombei H?
Șefă
Zboruri
Fiică
Fundație
Ceremonii
Fiica lui Mandela
Averi
„Hotel”
Cine a fost părintele Bombei H?
Șefă
Zboruri
Fiică
Fundație
Ceremonii
Fiica lui Mandela
Averi
„Hotel”
duminică, 13 martie 1988
Computere și trandafiri (DOBRESCU 1988)
Paul Dobrescu, Computere și trandafiri sau paradoxurile progresului, Editura Politică, București, 1988
11 De ce „Computere și trandafiri”?
21 I. Columb n-a descoperit ... California
În clipa aceea m-am mândrit că sunt european
În clipa aceea m-am mândrit că sunt european
Veverițe printre mașini
Megastatul de pe coasta de vest
46 II. Silicon Valley - Meccă a Tehnologiei moderne
De la prune la...electronică
Fiecare creier era o întreprindere
Nori și dileme pe cerul „paradisului californian”
Nimic nu e mai constant decât schimbare
Ideea a izbândit
De la prune la...electronică
Fiecare creier era o întreprindere
Nori și dileme pe cerul „paradisului californian”
Nimic nu e mai constant decât schimbare
Ideea a izbândit
77 III. Războiul economic din Pacific
A. Sfidarea japoneză
Incubatoare de inovație a viitorului
Cursa memoriilor
„Lecția Pittsburghului”
B. Politica științei în fața asaltului științei
Promisiunile tehnologiei informatice
Avantajele viziunii coerente
Primele „flori” din primăvara cercetării asociative
C. Înțelepciunea tradițională și spirala dezvoltării
Bătălia fără arme și armuri
Capcanele statisticii
„Întreprindere vidată”
Noua vârstă a protecționismului
Șase mituri despre „războiul comercial” din Pacific
Vor ajunge computerele japoneze la paritate cu cele americane?
D. Japonia este în America
Șperaclul financiar nipon
Un fenomen nu neapărat nefavorabil
„Amintiți-vă de Pearl Harbour!”
Spre o nouă entitate economică?
E. „Atenție la I. B. M.!”
„Schimbarea gărzilor”
Gigantismul care conservă mobilitatea
A acapara viitorul economic al viitoarelor produse
Comerțul cu soft - comerțul secolului XXI
Guliverul informaticii confruntat cu dificultăți
Previziuni și dileme
A. Sfidarea japoneză
Incubatoare de inovație a viitorului
Cursa memoriilor
„Lecția Pittsburghului”
B. Politica științei în fața asaltului științei
Promisiunile tehnologiei informatice
Avantajele viziunii coerente
Primele „flori” din primăvara cercetării asociative
C. Înțelepciunea tradițională și spirala dezvoltării
Bătălia fără arme și armuri
Capcanele statisticii
„Întreprindere vidată”
Noua vârstă a protecționismului
Șase mituri despre „războiul comercial” din Pacific
Vor ajunge computerele japoneze la paritate cu cele americane?
D. Japonia este în America
Șperaclul financiar nipon
Un fenomen nu neapărat nefavorabil
„Amintiți-vă de Pearl Harbour!”
Spre o nouă entitate economică?
E. „Atenție la I. B. M.!”
„Schimbarea gărzilor”
Gigantismul care conservă mobilitatea
A acapara viitorul economic al viitoarelor produse
Comerțul cu soft - comerțul secolului XXI
Guliverul informaticii confruntat cu dificultăți
Previziuni și dileme
190 IV. Megatendințe, megatraume
Seismograf al priorităților sociale
Informația - noua resursă energetică
„Oamenii vor să fie alături de oameni”
A gândi global, a acționa local
Războaiele automobilului
Internaționalizarea și specializarea producției
Imperativul perspectivei
Restructurarea Americii de la nord la sud
O manieră americană de a fi optimist
„Ce alegem între faptul dezagreabil și fantezia agreabilă?”
Ideile noi sunt astăzi substanța bunăstării
Coșmarul inegalității se prelungește
Un cumplit paradox: „să alegem între copii și bunici”
„Bomba socială” gata să explodeze
Prisonia, ca simbol
Seismograf al priorităților sociale
Informația - noua resursă energetică
„Oamenii vor să fie alături de oameni”
A gândi global, a acționa local
Războaiele automobilului
Internaționalizarea și specializarea producției
Imperativul perspectivei
Restructurarea Americii de la nord la sud
O manieră americană de a fi optimist
„Ce alegem între faptul dezagreabil și fantezia agreabilă?”
Ideile noi sunt astăzi substanța bunăstării
Coșmarul inegalității se prelungește
Un cumplit paradox: „să alegem între copii și bunici”
„Bomba socială” gata să explodeze
Prisonia, ca simbol
229 V. Valul educațional al viitorului?
Limbajul computerelor - a doua limbă maternă
Cu fața la cerințele zilei de mâine
Dileme și interogații
Folclorul calculatoarelor și arta gândirii
Limbajul computerelor - a doua limbă maternă
Cu fața la cerințele zilei de mâine
Dileme și interogații
Folclorul calculatoarelor și arta gândirii
257 VI. Împrumuturi de la viitor
Dimensiuni ecologice ale dezvoltării contemporane
Decizii clădite pe erori
Un posibil scenariu: Europa centrală fără păduri
Eroziunea solului - pericolul cel mai îngrijorător
Este apa o resursă inepuizabilă?
Controlul poluării -scump. Costul depoluării - înzecit!
„Generația deficitelor”
O problemă în suspensie
Sensuri false, sensuri autentice ale securității naționale
Viitorul politicii: alianța cu știința
Dimensiuni ecologice ale dezvoltării contemporane
Decizii clădite pe erori
Un posibil scenariu: Europa centrală fără păduri
Eroziunea solului - pericolul cel mai îngrijorător
Este apa o resursă inepuizabilă?
Controlul poluării -scump. Costul depoluării - înzecit!
„Generația deficitelor”
O problemă în suspensie
Sensuri false, sensuri autentice ale securității naționale
Viitorul politicii: alianța cu știința
277 Trandafirii și ghimpii unui sfârșit de mileniu
duminică, 8 decembrie 1985
„De la roată la farfuria zburătoare” (TEODORU 1985)
Paul Teodoru, De la roată la farfuria zburătoare, Albatros, București, 1985, 255 p.
Partea întîi - Începuturile
8 I. Nevoia de transport sau o teorie
11 II. Începuturile în transporturile terestre
11 Prima mare invenție umană: roata
14 O competiție inedită între om și animal
15 Apariția schimburilor de produse și a transporturilor terestre
11 Prima mare invenție umană: roata
14 O competiție inedită între om și animal
15 Apariția schimburilor de produse și a transporturilor terestre
18 III. Chemarea drumurilor fără pulbere
19 Plutele și apoi luntrele, primele mijloace de transport pe apă
24 Dezvoltarea transporturilor pe apă
26 ... dar și a pirateriei
30 Grecii, cei mai mari navigatori ai antichității
19 Plutele și apoi luntrele, primele mijloace de transport pe apă
24 Dezvoltarea transporturilor pe apă
26 ... dar și a pirateriei
30 Grecii, cei mai mari navigatori ai antichității
32 IV. Transporturile în Imperiul Roman
32 Romanii, primii mari constructori de drumuri
36 „Mare Nostrum” și dezvoltarea transportului naval
32 Romanii, primii mari constructori de drumuri
36 „Mare Nostrum” și dezvoltarea transportului naval
41 V. Vremurile de restriște ale evului mediu
41 Regresul economic, principala caracteristică a începutului de ev mediu
44 Primele semne ale dezvoltării economice
47 Cruciadele, mari acțiuni de transport
51 Sfîrșitul evului mediu în Europa: amestec de avînt și recesiune în economie și transporturi
41 Regresul economic, principala caracteristică a începutului de ev mediu
44 Primele semne ale dezvoltării economice
47 Cruciadele, mari acțiuni de transport
51 Sfîrșitul evului mediu în Europa: amestec de avînt și recesiune în economie și transporturi
54 VI. De la vikingi la Magellan sau febra descoperirilor
54 Vikingii, precursori ai transporturilor moderne
57 Portughezii pornesc spre est
59 ... iar spaniolii spre vest
61 Înainte și după Magellan
54 Vikingii, precursori ai transporturilor moderne
57 Portughezii pornesc spre est
59 ... iar spaniolii spre vest
61 Înainte și după Magellan
64 VII. Leonardo da Vinci, părintele automobilului
64 Dezvoltarea modalităților, căilor și mijloacelor de transport
66 Apariția primelor vehicule „automișcătoare” și „automobile”
68 Leonardo da Vinci, părintele automobilului
69 Olanda, patria lalelor, dar și a corăbiilor „eoliene”
64 Dezvoltarea modalităților, căilor și mijloacelor de transport
66 Apariția primelor vehicule „automișcătoare” și „automobile”
68 Leonardo da Vinci, părintele automobilului
69 Olanda, patria lalelor, dar și a corăbiilor „eoliene”
71 VIII. Anglia devine primul cărăuș al mărilor
74 Anglia ajunge stăpîna mărilor și primul cărăuș al lumii
77 Comerțul cu sclavi și jaful colonial, pilonii de bază ai economiei engleze
74 Anglia ajunge stăpîna mărilor și primul cărăuș al lumii
77 Comerțul cu sclavi și jaful colonial, pilonii de bază ai economiei engleze
82 IX. O călătorie de la Londra la Bath în timpul lui Dickens
85 Ameliorarea transporturilor, o cerință obiectivă
85 O călătorie de la Londra la Bath cu diligența
85 Ameliorarea transporturilor, o cerință obiectivă
85 O călătorie de la Londra la Bath cu diligența
88 X. Far West sau epopeea diligenței
88 Transporturile și colonizarea Vestului apropiat
89 Spre Oceanul Pacific
92 Vestul american sau epopeea diligenței
88 Transporturile și colonizarea Vestului apropiat
89 Spre Oceanul Pacific
92 Vestul american sau epopeea diligenței
95 XI. Cum se călătorea la mijlocul secolului trecut în Principatele Române
95 Transporturile și începutul secolului XIX
96 O călătorie de la București la Iași la jumătatea secolului trecut
95 Transporturile și începutul secolului XIX
96 O călătorie de la București la Iași la jumătatea secolului trecut
Partea a doua - De la inventarea mașinii cu abur pînă în prezent
102 XII. La ce a dus guturaiul lui Papin și curiozitatea lui Watt
103 Un tînăr matematician se preocupă de aspectele practice ale științelor abstracte
104 James Watt deschide porțile regelui abur și dă cale liberă revoluției industriale
103 Un tînăr matematician se preocupă de aspectele practice ale științelor abstracte
104 James Watt deschide porțile regelui abur și dă cale liberă revoluției industriale
106 XIII. Primele vehicule acționate cu abur
106 Greutăți tehnice și tehnologice în fața dezvoltării autovehiculelor cu abur
107 Un ofițer de artilerie construiește primul autovehicul modern acționat cu abur
106 Greutăți tehnice și tehnologice în fața dezvoltării autovehiculelor cu abur
107 Un ofițer de artilerie construiește primul autovehicul modern acționat cu abur
111 XIV. Memorabilul concurs de la Reinhill
111 Liniile de cale ferată încep să să constituie o preocupare de primă importanță
113 Cum a cîștigat George Stephenson concursul de la Reinhill
111 Liniile de cale ferată încep să să constituie o preocupare de primă importanță
113 Cum a cîștigat George Stephenson concursul de la Reinhill
117 XV. Marșul triumfal al transporturilor feroviare în secolul aburului
117 Dezvoltarea transporturilor feroviare în secolul XIX
118 Căile ferate în centrul problemelor juridice, politice și sociale ale vremii
117 Dezvoltarea transporturilor feroviare în secolul XIX
118 Căile ferate în centrul problemelor juridice, politice și sociale ale vremii
124 XVI. „Cînd l-am gonit pe Fulton, i-am dăruit imperiul meu”
125 Fulton și Napoleon
128 Nave cu vele sau cu abur?
132 Navele cu abur și transportuirle la începutul secolului XIX
125 Fulton și Napoleon
128 Nave cu vele sau cu abur?
132 Navele cu abur și transportuirle la începutul secolului XIX
134 XVII. Lupta pentru afirmarea autovehiculului rutier
134 Între companiile de diligențe și constructorii vehiculelor rutiere încep disputele
137 Dezvoltarea construcției de autovehicule rutiere
140 Competiții și concursuri
134 Între companiile de diligențe și constructorii vehiculelor rutiere încep disputele
137 Dezvoltarea construcției de autovehicule rutiere
140 Competiții și concursuri
142 XVIII. Lenoir, Otto sau Daimler?
143 Un fost ospătar realizează primul motor cu explozie
144 ... iar un comerciant îl perfeționează aproape de stadiul actual
146 Automobilul devine o marfă care se vinde și se cumpără în magazin
149 XIX. Ce au adus nou Rudolf Diesel și electricitatea
149 O viață dedicată construcției de motoare
151 Electricitatea își extinde domeniul de aplicabilitate la transporturi
149 O viață dedicată construcției de motoare
151 Electricitatea își extinde domeniul de aplicabilitate la transporturi
153 XX. În epoca revoluției industriale
153 Realizarea primelor sisteme naționale de transport, începutul revoluției de tip industrial în acestă ramură economică
156 Dezvoltarea transporturilor pînă la începutul primului război mondial
160 Apariția și dezvoltarea unor noi tipuri de transport
153 Realizarea primelor sisteme naționale de transport, începutul revoluției de tip industrial în acestă ramură economică
156 Dezvoltarea transporturilor pînă la începutul primului război mondial
160 Apariția și dezvoltarea unor noi tipuri de transport
163 XXI. Marile canale ale lumii: Suez și Panama
163 Orientul și Occidentul se întîlnesc la Canalul de Suez
164 Ferdinand de Lesseps și cariera modernă a Canalului de Suez
168 Între Oceanul Atlantic și cel Pacific
163 Orientul și Occidentul se întîlnesc la Canalul de Suez
164 Ferdinand de Lesseps și cariera modernă a Canalului de Suez
168 Între Oceanul Atlantic și cel Pacific
172 XXII. Un nou mijloc de transport - aviația
173 Contribuții hotărîtoare la dezvoltarea aviației
174 Apariția și dezvoltarea transporturilor aeriene
173 Contribuții hotărîtoare la dezvoltarea aviației
174 Apariția și dezvoltarea transporturilor aeriene
177 XXIII. Transporturile astăzi
177 Cîteva elemente de statistică
183 Organizare și tehnologie în transporturi
186 Despre nivel tehnic, performanțe și recorduri
177 Cîteva elemente de statistică
183 Organizare și tehnologie în transporturi
186 Despre nivel tehnic, performanțe și recorduri
191 XXIV. Transporturile în România socialistă
191 O scurtă retrospectivă
195 Un prezent edificator
191 O scurtă retrospectivă
195 Un prezent edificator
198 XXV. Cîteva elemente de economie a transporturilor
205 XXVI. Civilizație și transporturi
205 Transporturile și calitatea vieții
207 Reflectarea activităților de transporturi în unele elemente de suprastructură
205 Transporturile și calitatea vieții
207 Reflectarea activităților de transporturi în unele elemente de suprastructură
Partea a treia - Viitorul
212 XXVII. Criza energetică și efectele ei
219 XXVIII. De vorbă cu inginerul Bertin
219 Un precursor al viitorului în transporturi
221 Care este viitorul vehiculelor pe pernă de aer?
219 Un precursor al viitorului în transporturi
221 Care este viitorul vehiculelor pe pernă de aer?
224 XXIX. Sustenația electromagnetică, motorul linear și energia atomică - elementele progresului?
224 Sustenația electromagnetică - o idee simplă, dar greu de materializat
228 Motorul linear - revanșa electricității asupra aburului și motorului cu combustie internă
230 Energia atomică - o problemă de viitor
224 Sustenația electromagnetică - o idee simplă, dar greu de materializat
228 Motorul linear - revanșa electricității asupra aburului și motorului cu combustie internă
230 Energia atomică - o problemă de viitor
232 XXX. Transportul prin vid
232 Întîmplarea deschide orizonturi nebăbuite transporturilor prin conducte
234 Vidul - mediul ideal pentru transport
232 Întîmplarea deschide orizonturi nebăbuite transporturilor prin conducte
234 Vidul - mediul ideal pentru transport
239 XXXI. Cîte ceva despre „farfuriile zburătoare”
240 Viitorul se naște în prezent
243 Cosmosul - un spațiu populat?
240 Viitorul se naște în prezent
243 Cosmosul - un spațiu populat?
245 XXXII. Ce ne rezervă viitorul?
246 Prevederi și tendințe pentru anii viitori
249 Cîteva elemente de prognoză pe termeni lung
249 Cîteva elemente de prognoză pe termeni lung
joi, 4 februarie 1971
Magellan (ZWEIG 1938)
Stefan Zweig, Magellan, trad. rom. 1959 (orig. germ. 1938), Mondero/Figuri celebre 1, București, 1992, 332 p.
Cuprins
7 Navigare necesse est
38 Magellan în India
63 Magellan se liberează
90 Realizarea unei idei
113 O voință - și mii de obstacole
134 Plecarea
154 Căutare zadarnică
182 Răzvrătirea
204 Clipa cea mare
238 Magellan își descoperă regatul
261 Moartea lui Magellan
281 Întoarcerea fără conducător
314 Morții sînt nedreptățiți
(p. 1) „Imensitatea oceanului descoperit de Cristofor Columb nu era cunoscută încă. De aceea se căuta cu încăpățânare pe coasta Americii, despre care se bănuia mereu că ar fi formată din mai multe insule, faimoasa trecătoare care trebuia să ducă imediat în Oceanul Pacific și pînă la insulele mirodeniilor, a căror posesiune ar fi format bogăția Spaniei. În timp ce Corterreal și Cabot cercetau partea de nord-vest a Oceanului Atlantic, iar Cortes Golful Californiei, în timp ce Pizzaro cobora pe cobora pe coasta Perului, iar Valdivia cucerea Chile, soluția problemei fu găsită de un portughez în serviciul Spaniei, Fernando de Magellan.” Jules Verne, Istoria marilor descoperiri
Abonați-vă la:
Postări (Atom)