sâmbătă, 26 august 2017
miercuri, 16 decembrie 2015
Agricultura Marii Britanii în timpul marii crize economice mondiale din 1929-1933 (GALSWORTHY 1933)
(...)
Acum în legătură cu porcinele...” aci urmau niște informații și o plîngere că agricultura nu era folosită cum se cuvine. ”Dacă oamenii și-ar da seama că toată carnea de pasăre, cartofii, aproape toate legumele, o mare parte din fructe și o cantitate de lactate superioară celei obținute azi de la fermele de vaci pot fi realmente produse în țară și dacă printr-o prohibire treptată a importurilor în aceste ramuri ar încuraja, ba chiar ar forța pe cultivatorii și crescătorii noștri să aprovizioneze piața internă, în zece ani am avea o agricultură intensivă și profitabilă, cu o ridicare minimă a costului de trai și o imensă economie a cheltuielilor de import. Vezi bine cît de novice sînt în politică. Cerealele și carnea constituie false indicii ale drumului pe care merg eu. Cerealele și carnea din dominioane*, iar restul (fructe și legume de climă caldă) din producție internă, constituie motto-ul meu.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell**, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, p. 364.
NOTĂ M. T.
* Dominionul era o formă de autoguvernare internă acordată de Marea Britanie unor colonii importante: Canada (1867), Australia (1901), Noua Zeelandă (1907) și Uniunea Sud-Africană (1910). (http://www.ziarulevenimentul.ro/m/stiri/stiinta%20si%20tehnica/imperiul-britanic--21006.html)
** ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)
sâmbătă, 12 septembrie 2015
Cerealele Lumii Vechi versus cerealele Lumii Noi (GALSWORTY 1931)
(...)
„La urma urmelor, își spunea Adrian, ce vină are el că este însuși specimenul - Homo Transatlanticus Superbus” și adăugă cu glas insinuant:
- Deci, pe viitor, soarele are de gînd să călătorească de la apus spre răsărit, domnule profesor?
Hallorsen zîmbi, și surîsul lui avea o exuberantă dulceață.
- Mă rog, domnule custode, cred că sîntem amîndoi de acord că civilizația a început o dată cu agricultura. Dacă am putea demonstra că noi am cultivat porumb de soi american cu mult mai devreme, poate cu mii de ani înainte de apariția civilizației vechiului Nil, bazată pe cultura orzului și a grîului, de ce nu s-ar schimba direcția soarelui?
- Și puteți demonstra?
- Păi noi avem vreo douăzeci pînă la vreo douăzeci și cinci de sorturi de porumb. Hrdlicka pretinde că au fost necesari vreo douăzeci și mii de ani pentru a se ajnge la această diferențiere naturală. Asta oricum ne situează în frunte, ca părinția ai agriculturii.
- Vai, dar în lumea veche nu a existat nici un sort de porumb mai înainte de descoperirea Americii.
- Nu, domnule; și nici în America, pînă după descoperire, nu a existat vreun sort din cerealele lumii vechi. Păi dacă civilizația lumii vechi și-a croit drum peste Pacific, de ce nu și-a dus și cerealele după ea?
- Bine, dar asta nu dovedește că America nu a fost purtătorul de lumină pentru restul lumii.
- Poate că nu; dar dacă nu a fost, atunci s-a mărginit să-și dezvolte propriile-i civilizații prin propriile-i descoperire de cereale; și au fost cei dîntîi.
- Sînteți un atlantean, domnule profesor?
- Uneori mă joc cu această idee, domnule custode.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherell, trad. A. Ralian, vol. I, ed. Miron, pp. 30-31.
marți, 17 februarie 2015
„Comuna Crucea, județul Constanța” (GROSU & GHEORGHE & MIU 2015)
Ion Grosu & Mirabela Gheorghe & Petrică Miu, Comuna Crucea, județul Constanța. Schiță monografică, Ex Ponto, Constanța, 2015, 234 p.
5 Valentin Ciorbea - Cuvânt înainte
I.1.Poziționare geografică
I.2.Elemente de relief
I.3.Flora și fauna
I.4.Regim hidrologic
I.5.Clima
II.1.Zona în context istoric din antichitate până în epoca modernă
II.2.Așezări pe hărți medievale și moderne
65 3.Evoluția demografică
IV.1.Agricultura
IV.2.Creșterea animalelor
IV.3.Forța de muncă
IV.4.Activitatea industrială și comercială
IV.5.Transporturi
IV.6.Turismul
V.1.Administrație
V.1.1.Organizarea administrativ teritorială a comunei Crucea în contextul organizării administrativ-teritoriale a României și a județului Constanța
V.1.2.Administrația publică
V.1.3.Utilități publice
a)Alimentarea cu apă potabilă
b)Alimentarea cu energie electrică
V.1.4.Infrastructura de sănătate și asistență socială
V.2.Învățământ
V.3.Culte
V.4.Cultură și sport
195 Anexe
231 Bibliografie (46 tipărituri și 26 adrese web)
coperta IV: Încercarea de a schița trecutul istoric al comunei Crucea și de a-i descifra coordonatele și principalele elemente componente cere - înainte de toate - pentru oricare loc și pentru oricare timp, analiza a cât mai multor evenimente și fapte concrete, cât mai semnificative, care să poată ajuta istoricul la rânduirea selectivă a unui material vast.
Nu stă în intenția noastră să prezentăm în lucrarea de față tabloul complet al istoricului localității. Ne-am îndreptat atenția, nu întâmplător, asupra evenimentelor din secolul XX, privindu-le ca o moștenire a perioadelor anterioare, cu consecințe pozitive pentru evoluția istorico-economică, socială, politică și culturală a acestei comune, așezată în zona centrală a Dobrogei. Dorința autorilor a fost de a îmbunătăți zestrea istorică a vechii provincii românești.
În preajma sărbătoririi a 100 de ani de la intrarea României în primul război mondial, lucrarea reprezintă și un semn de prețuire a generațiilor actuale pentru lupta și jertfa celor de la Crucea, în marile confruntări desfășurate în războiul pentru întregirea neamului.
Volumul cuprinde documente de arhivă și mărturii publicate în paginile unor periodice și lucrări științifice cu profil geografic și istoric despre localitățile comunei Crucea. Am încercat să prezentăm documentele reprezentative existente în arhivă, care vorbesc despre evoluția și schimbările pe care le-a suferit de-a lungul timpului comuna, conviețuirea pașnică a oamenilor locului (români, turci și tătari), lupta lor comună comună pentru dezvoltarea și apărarea bunurilor în perioada războaielor mondiale. Ne exprimăm considerația pentru reprezentanții Consiliului Local Crucea și pentru interesul pe care aceștia îl manifestă față de istoria locală.
duminică, 7 ianuarie 2007
Copilărie în haine funebre (NICOLĂESCU 2007)
Aurel Nicolăescu, Copilărie în haine funebre, Metafora, Constanța, 2007, 161 p.
5 Refugierea
9 Cantonament
37 A doua etapă de descompunere și dezastru
55 Strămutarea din Beidaud în Satul Vesel
69 Refacerea
78 Anii frumoși ai tinereții
80 Nunțile de la țară
83 Postul Crăciunului și colindele
94 Jocuri sportive în postul Paștelui
98 Din nou tragedie și durere
111 Colectivizarea agriculturii
144 O vizită fără adresă
sâmbătă, 6 ianuarie 2007
Însemnările unui jurnalist (ȘERB 2007)
Iosif Șerb, Însemnările unui jurnalist, Neliniști metafizice, Constanța, 2007, 102 p.
sâmbătă, 21 ianuarie 1995
„TOMIS” 1995 înperioada
Sorin Roșca, „Tomis”, Constanța, ian. 1995
*
„Argos” SA din Cernavodă, director general Lucian Lazia, a ținut să demonstreze încă din primele zile ale anului 1995, că rămâne unul dintre cei mai apropiați prieteni ai revistei noastre, oferind un sprijin substanțial cu ocazia înființării la Constanța a Filialei Uniunii Scriitorilor din România. Conștient de dificultățile cu care se confruntă presa și instituțiile culturale, directorul Lazia s-a oferit să susțină o inițiativă menită a veni în sprijinul obștii scriitoricești din Dobrogea. Un gest remarcabil și un exemplu de urmat. Revista „Tomis” are la Cernavodă prieteni adevărați, cărora se cuvine să le aducă public cele mai călduroase mulțumiri!
*
Scriitorul constănțean Ovidiu Dunăreanu a obținut premiul II la proză la cea de a XIV a ediție a Concursului interjudețean de proză scurtă și reportaj literar „Alexandru Odobescu”.
*
Cunoscutul publicist constănțean Al. Mihalcea, corespondent pentru Dobrogea al cotidianului „România liberă”, a debutat editorial cu volumul „Jurnal de ocnă”, apărut la editura bucureșteană Albatros. În numărul viitor al revistei vom reveni cu o amplă cronică având ca subiect această valoroasă apariție editorială.
*
În condiții grafice de excepție au apărut primele două numere ale publicației constănțene „Alianța agricolă”, editată de Direcția pentru agricultură a județului Constanța și Camera de Comerț. Se cuvine semnalat aportul doamnei Mate Kiss Mioara, redactor coordonator, care a conferit revistei o ținută de invidiat.
*
Cercul militar din Constanța a găzduit colocviul „Armata și Biserica în societatea românească. Tradiții și actualitate”, organizat sub egida Statului Major al Marinei Militare și a Direcției pentru Cultură a Armatei. Cu acest prilej a fost organizată expoziție fotografică, ilustrând tradițiile conlucrării dintre Armată și Biserică în perioada anterioară dictaturii comuniste.
*
Celebra soprană Emilia Oprea, marea glorie a Teatrului Liric constănțean, artista care a reputat în 1994 succese răsunătoare pe marile scene ale Europei, a avut o prestație remarcabilă în „Traviata”, primul spectacol eveniment din acest an la Constanța.
miercuri, 3 noiembrie 1993
„Țăranul român între disperare și speranță” („TOMIS” 1993)
?, Țăranul român între disperare și speranță, „Tomis”, Constanța, nov. 1993
(...)
Locul vechiului sistem agricol l-a luat modelul sovietic. Au apărut întovărășirile, GAS, GAP și SMT, replica românească a colhozurilor și sovhozurilor. Decizia politică a trecut înaintea celei economice și s- a substituit legilor pieții. Voluntarismul a devenit o practică decizională curentă.
Exodul populației rurale
Comparând la fiecare plenară și congres socialismul cu capitalismul, liderii comuniști și-au propus să desființeze și țăranul. Ocupa o pondere mult prea mare în structura socială a țării, nu își prea modela conștiința după cea a clasei muncitoare, iar forța sa productivă era mai prejos decât cea a fabricilor. Drept urmare a fost declarat cel de-al doilea șoc istoric din viața „aliatului” muncitorimii, industrializarea. Conform directivelor de partid, au apărut, în tot locul, fabrici și uzine, iar alături de ele infrastructura noilor așezări muncitorești. Pentru a finanța această politică, „satârul” prețurilor și impozitelor, dirijat de planificarea centralizată, tăia porții mari din drepturile țăranilor, dirijându-le spre industrie. Semnificativ în acest sens este faptul că Anuarul statistic al RSR publica structura costurilor de producție din industrie, dar omitea să redea și situația din agricultură. Se evita cunoașterea adevărului despre politica de falimentare a agriculturii.
Țăranului i-a fost confecționat, de liderii comuniști, un statut inferior în raport cu cel al orășanului: fără pensie, fără alocație, fără sporuri pentru muncă grea, fără asigurări sociale, fără concedii plătite, fără locuință din fondul de stat, plătind bunurile de strictă necesitate, achiziționate în magazinele sătești, la prețuri superioare celor practicate pe piața orașului. Decalajul dintre viața rurală și cea urbană, dintre drepturile agricultorului și ale muncitorului a generat un masiv exod al populației spre industrie. Rând pe rând, sătenii, care s-au simțit în putere, au plecat spre fabrici. Unii și-au trimis copiii. Alții au plecat cu întreaga familie, vânzându-și casele și grădinile pe nimic. Unde s-a putut a apărut navetismul, un cordon ombilical între „mama” agricultură și „fătul” industrie, încă netăiat de forcepsul politicii economice comuniste. La sate au rămas bătrânii, femeile și copiii. Profesorii și medicii rurali au început să dispară, colectivitatea sătească fiind tot mai mult lipsită de serviciile statului în domeniile învățământului și sănătății. Agricultura a rămas o sarcină pentru copiii orășenilor, transformați de învățământul superior în agronomi, și pentru insuficientele mașini agricole, construite de o industrie lipsită de forță și mobilitate.
Spre o agricultură făcută de orășeni
Deteriorarea lumii rurale sub raport social, demografic și biologic s-a răzbunat curând. Aratul de toamnă s-a mutat, treptat, semănatul de primăvară mai spre vară, iar recoltatul a continuat să se prelungească, an de an, până la pierderea a 30% din recoltă. Zootehnia a început să aibă pierderi tot mai mari, iar parcul de mașini agricole să se descompleteze. „Bomba” forței de muncă, amorsată de politica de industrializare din anii 60-70, a explodat la începutul deceniului 9, provocând o gravă criză alimentară. Alături de fenomenul de înfometare a populației au rămas neacoperite nevoile de materii prime ale industriei și solicitările exportului.
După încercările nerepetate și nereușite de a inversa curenții migratori, dinspre oraș spre sat, partidul comunist a găsit soluția salvatoare: transformarea orașului în rezervă de forță de muncă agricolă. Treptat, școlile, universitățile, armata, fabricile, instituțiile de cultură și sanitare, alături de pușcării, au preluat funcții agrare. Recoltatul porumbului, cartofului, sfeclei de zahăr, legumelor și fructelor a devenit sarcina orășeanului de toate vârstele și profesiile. Meseriașii și șoferii de industrie au fost transformați în mecanizatori. Muncile câmpului au devenit „blestemul” orășeanului, iar rezultatele - pe măsură.
Nefiind capabil să rezolve problemele alimentare ale populației, dezvoltarea intensivă a agriculturii rămânând un vis, partidul comunist a recurs la soluția creșterii producției agricole pe cale extensivă. S-a adoptat hotărârea măririi suprafeței arabile prin distrugerea satelor. Numeroase vetre de sat urmau să dispară sub fierul plugului, pentru a face loc lanurilor de porumb și culturilor de cartof. Sătenii, câți mai rămăseseră, erau comasați în comune, devenite un fel de colonii de muncă forțată, cu blocuri de cămin muncitoresc, din care nu se putea evada, căci schimbarea reședinței era limitată drastic, prin lege. România urma să înregistreze cel mai cumplit șoc: ștergerea satelor din geografia sa. În interior, opoziția față de acest plan diabolic era ca și inexistentă, iar mișcarea occidentală pentru stoparea distrugerii leagănului civilizației românești era amplă doar în mass-media, în practică fiind puțin eficientă. Revoluția din decembrie 1989 a sosit la timp pentru a stopa cel de-al treilea șoc istoric.
Pentru mulți pământul e o rană
Opțiunea pentru economia de piață a declanșat procesul de refacere și dezvoltare a proprietății private în România. În agricultură, „șocul de regenerare” a țărănimii, gospodăriei țărănești și satului a fost provocat de Legea fondului funciar. Ea reglementează modul de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate asupra pământului agricol. Adoptarea legii, care s-a dorit, în primul rând, o măsură reparatorie, s-a realizat într-un context socio-geografic puternic transformat în anii dictaturii proletare.
Între recensămintele din 1948 și 1992 aproape jumătate din proprietarii pământului și urmașii lor au devenit orășeni. În unele județe, precum Constanța, procentul este cu mult superior. Legea fondului funciar a stârnit în cei care au părăsit de voie sau de nevoie locurile natale speranțe mari. Unii visează că pământul le va hrăni familiile, iar alții, mai ambițioși, că se vor îmbogăți. Gândul că vor deveni proprietari de pământ i-a pus pe orășeni pe drumuri. Spre comisiile de aplicare a Legii fondului funciar au făcut potecă milioane de locuitori din zonele urbane și rurale. Înscrisurile îngălbenite de vreme, păstrate, așa într-o doară, ca amintiri de familie, au ieșit la lumină. La fel, registrele de înființare a „colectivelor” au fost scoase din praful arhivelor și luate la „puricat”. Și, deodată, pământul a devenit neîncăpător. Săteni și orășeni se trag prin procese, plângerile curg pe la prefecturi. Discordia umblă pe uliță. Bate la poarta rudelor, întunecă privirea noilor veniți care trec pe lângă foștii proprietari, încontrează oamenii cu oficialitățile. Tinerii se văd dați la o parte. Pământul pe care să-și clădească viitorul era prea puțin sau deloc. Ca și cei veniți de pe alte meleaguri, în urmă cu 10-15 ani, goniți de sărăcia din Moldova sau Oltenia, care nu primesc mai mult de 5000 mp, ei se întreabă „Încotro?”. Pentru mulți pământul este o rană. Legea a creat o nouă structură socială: categoriile orășenilor și sătenilor proprietari de pământ și categoria orășenilor și țăranilor fără pământ. O structură cu mari implicații în organizarea agriculturii, în randamentul ei, în asigurarea locurilor de muncă și a mijloacelor de trai, o structură care va marca viața românilor.
Lichidarea CAP un jaf istoric
Avem de a face cu un efect pervers - afirmă sociologul Raymond Bourdon - atunci când doi indivizi (sau mai mulți), urmărind un anumit obiectiv, generează o stare de lucruri neurmărită și care poate fi indezirabilă din punctul de vedere fie al ambilor, fie al unuia dintre ei. Reforma agrară, ca multe alte procese sociale, a generat și ea o serie de efecte perverse.
Anii 1990 și 1991 sunt ani în care s-a înregistrat cea mai gravă și sistematică acțiune de distrugere a bazei materiale a agriculturii, comparabilă cu cea provocată de un război.
Grupuri mari de țărani, sate întregi au jefuit inventarul CAP-urilor, au demolat clădiri și instalații agricole, au pus la pământ livezi și vii, au făcut praf și pulbere sistemele de irigație, au furat animalele fermelor zootehnice. Tot ce nu s-a putut lua de acasă a fost distrus. Lichidarea CAP-urilor s-a transformat într-un jaf colectiv, al cărui impuls l-a dat Legea fondului funciar. Deci, o lege, care se dorea reparatorie, a produs și un efect distructiv. Jefuitorii și-au dat seama mult prea târziu că cei care au pierdut cel mai mult sunt ei înșiși.
Ce motivație a stat la baza unor astfel de comportamente? Sentimentul țăranilor că este corect să-și ia singuri ce li se cuvine, fără să mai aștepte ca altcineva să facă împărțirea. Speranța unora de a se îmbogăți rapid. Teama altora de a nu rămâne fără partea cuvenită. Dorința de a nu lăsa să cadă pe mâna altora ceea ce nu pot lua ei înșiși. Toată această motivație distructivă nu a apărut peste noapte. Ea este un efect al degradării valorilor morale ale comunității rurale în anii comunismului, când țăranul, tot mai sărac, era obligat să fure ca să trăiască. Legea fondului funciar a constituit scânteia care a declanșat „explozia”, iar anarhia post-revoluționară, caracterizat prin încetarea funcționării mijloacelor de control social, care să descurajeze comportamente antisociale, a întreținut fenomenul distructiv. prin gravitatea și extensiunea sa, acest fenomen reprezintă unul din cele mai mari șocuri recepționate de agricultura românească.
Unde ne duce „trenul” reformei agrare?
Reforma agrară a dezlănțuit un întreg lanț de șocuri social-economice, cu efecte contradictorii. Cu unele țăranul mai face un pas înainte, iar altele îl proiectează înapoi. Privatizarea proprietății funciare a creat o falie în sistemul organizării muncii agricole. Noii stăpâni ai pământului, țărani sau orășeni, au căutat modalități de asociere pentru a-l lucra. Au ieșit la iveală întreprinzătorii, cei gata să-și asume responsabilitatea și riscurile conducerii, dar și câștigurile mai mari. Agromecurile, specialiștii și foștii manageri din sistemul agricol au preluat inițiativa organizării societăților agricole private. Simultan au apărut tensiunile și conflictele generate de acțiunea de regrupare a societății. Structurile organizatorice firave, încă, au generat nemulțumiri între asociați. Monopolul agromecurilor asupra mașinilor și utilajelor agricole, total insuficiente și cu o stare tehnică precară, înveninează raporturile dintre agenții agricoli. Creditele de stat pentru sprijinirea sectorului privat rămân un slogan electoral. Fără bani câmpul nu este lucrat la timp, nu e fertilizat și udat. În fostele IAS-uri corupția rupe bucăți mari din avuția statului și a acționarilor privați. Directori, șefi de fermă și contabili continuă jaful declanșat de acțiunea de lichidare a CAP-urilor. Loviturile sunt recepționate „în plină figură” de producția agricolă, care se prăbușește tot mai mult la „podea”. În 1992 producția de cereale ajunge la 55% din producția anului 1989/, iar numărul ovinelor scade până la 69%.
Și, totuși, în hambarele multor țărani proprietari de pământ, grâul și porumbul sunt îndestulătoare, iar în ogradă s-au înmulțit animalele. Cei care au prin sunt preț mai bun pe piață, au reușit să-și mai construiască un rând de case pentru copii. Statutul de proprietar s-a resimțit în gospodăria țărănească. Structurile sociale sunt în mișcare. Au apărut argații. Cei care au primit prea puțin pământ sau deloc, umblă din poartă în poartă lucrând pe simbrie și mâncare, cu ziua. Lumea capitalului și-a făcut și ea simțită prezența. Orășenii sau localnicii, care „au dat lovitura înainte sau după revoluție, au cumpărat ferme, clădiri, grajduri, instalații de la fostele CAP-uri , au înălțat brutării, carmangerii, cârciumi, mori, prese de ulei și societăți agricole. Banul și inițiativa privată crează șocuri regeneratoare pentru sistemul economic rural. Reforma a pus satul românesc în mișcare, spre o destinație necunoscută, spre care puțini călătoresc cu clasa întâi, dar toți au o mare speranță.
sâmbătă, 5 iunie 1982
„În zgomotul bursei” (MURGU & LAZĂR & ISĂRESCU)
Nicolae Murgu, În zgomotul bursei, Albatros, București, 1982, 223
IX Prefață
Parte întâi: Bursele - mister, năzuințe, decepții
2 1.Scormonind trecutul
6. 2.Spectacolul bursei
8 3.Zile negre pe Wall Street
18 1.Primii speculatori ai Americii
26 2.Regele finanței
33 3.Regele petrolului
42 4.Dinastia Rotschild
50 5.Regele automobilului
Partea a doua: Bursele de valori
58 1.Naștere și maturizare
62 2.New York - capitala capitalului
65 3.Tranzacții în aer liber
67 4.City-ul Londrei
68 5.Bursa din Paris
70 1.Incidentele creează reguli
75 2.Funcționarea burselor de valori
78 3.Micul și marele acționar
Partea a treia: Bursele și piețele internaționale de mărfuri
84 1.O formă modernă a vânzării-cumpărării
88 2.Organizarea burselor de mărfuri
93 3.Europa și America
96 4.Principalele burse de mărfuri
96 1.Un nume prestigios: LME
100 2.Pierre Secretan, primul speculator
107 3.Patru simboluri: Cu, Pb, Zn, Sn
114 4.Aur și argint
121 5.Noii veniți: aluminiul și nichelul
125 1.Pulsul se ia la Chicago
127 2.Un echilibru fragil: piața cerealelor
131 3.Bursele de zahăr
133 4.Semințe și uleiuri vegetale
135 5.ispita cafelei cuprinde lumea
140 6.De unde fluctuațiile valorice ale cafelei?
144 7.Sora bună a cafelei: cacaoa
147 8.Două produse textile: bumbacul și lâna
151 9.Bursele de cauciuc natural
155 1.Mecanismul burselor de mărfuri
157 2.Operațiuni bursiere
162 3.Rolul burselor de mărfuri în comerțul mondial cu produse de bază
Partea a patra: Bursele în România
168 1.Primele activități comerciale pe teritoriul românesc
171 2.Bâlciurile... forme embrionare ale bursei
172 3.Alt strămoș al bursei: hanurile
173 4.Relațiile cu negustorii străini
175 5.Privilegiile acordate schimburilor comerciale
177 6.Mărfurile de schimb
178 7.Moneda de schimb
184 1.Cafeneaua și strada: primele sedii ale bursei
185 2.Începuturile
186 3.Întâia lege a burselor
187 4.Prima întrerupere a activității la bursă
189 5.Bursa în perioada interbelică
191 6.Organizarea bursei
191 7.Legea burselor
193 8.Sediul bursei bucureștene
195 Glosar bursier
vineri, 1 februarie 1980
„Județul Constanța - prezent și perspectivă” (FDUS/CJC 1980)
Frontul Democrației și Unității Socialiste / Consiliul Județean Constanța, Județul Constanța - prezent și perspectivă (documentar), februarie 1980, 63 p.
3 Nicolae Ceaușescu, Din Raportul prezentat la cel de-al XII Congres al PCR)
4 Decret pentru stabilirea datei alegerilor pentru Marea Adunare Națională și consiliile populare
5 E scris pe tricolor unire - Imnul FDUS adopta de Congresul II (text adaptat, muzica C. Porumbescu)
7 Județul Constanța - Date generale
9 Coordonate ale ascensiuni județului Constanța împreună cu întreaga țară pe calea progresului socialist
Industria energie electrice și termice
Industria construcțiilor de mașini și a prelucrării metalelor
Industria extractivă a minereurilor nemetalifere și a produselor din substanțe abrazive
Industria materialelor de construcție
Industria chimică
Industria celulozei și hârtiei
Industria textilă
Industria alimentară
Industria lemnului
Agricultura
Transporturi
Investiții și construcții
Nivelul de trai
32 1980 - An hotărâtor în înfăptuirea cu succes a sarcinilor cincinalului 1976-1980
Industria
Agricultura
Transporturi
Investiții
Nivel de trai
Învățământ
Arta și cultura
Sănătatea publică
Educație fizică și sport
Turism
47 Perspectivele dezvoltării economico-sociale a județului Constanța în cincinalul 1981-1985