Poetul basarabean G. Vieru în presa constănțeană din anii 80 („Tomis”)

<
Grigore Vieru (născut la 14 februarie 1935 în R.S.S. Moldovenească), este fără îndoială unul din acei lirici acre „mută umbra cregii, / Dar fără a rupe creanga”. Creanga lui - „limba în care m-am născut”. „Cinstirea limbii / În care ți-e dor”, „avere cea mai bună” - vine „Din munții omeniei”, din prispă și literatură, din iarbă și flori de măr, din simfonia spicelor de grîu și sfinte azimi, din miere și șoșea, din tată și mamă, din dor și patimă, din boure blînd și leru-i ler, din stealogostea și pe-un picior de plai, din Eminescu și Arghezi, sau, cum singur sintetizează:
Și sînt slăvit: prin ziua / Ce dulce datu-mi-s-a / De-a vieții în graiul / Ce-i spune Miorița / Mai bun noroc și-avere / Mai mare eu nu am / Decît în suflet graiul / Acestui pașnic neam. / Umbra acestei „crengi” a altoit sinceritate și bucurie, cutezanță și instelare, belșug și omenie, și mai cu seamă acea iubire, dintîi și de pe urmă care vitalizează întregul lirism al autorului:
„Dar din toate femeile / a venit una singură: / mama. (Mica baladă)
Antalogarea, din întregul scris al poetului, și de cîntece vechi, și de cîntece noi, reliefează în primul rînd patosul acestei iubiri, întrucît „Pe drum alb înzăpezit / Pleacă mama / Pe drum verde înverzit / Vine draga”. Chiar și atunci cînd  se află sub „semnul Mamei”, lirica lui Grigore Vieru nu-și mofidică această coordonată fundamentală ci o amplifică, sentimentul inițial și total al acestei iubiri se adaugă țara, pămîntul, neamul, și nu întîmplător ultimul său volum de versuri apărut la Chișinău în 1980, în condiții grafice de excepție se intitulează „Fiindcă iubesc”:
O, neamule, tu /adunat grămăjoară /ai putea să scapi / într-o singură icoană. / (Acasă)
>

SURSA
Victor Crăciun, Un poet al iubirii, „Tomis”, Constanța, 198?.

Supercentenarii României. Gheorghe Solomon, românul „călare” pe trei veacuri

JURNALUL NAȚIONAL, București, 18 iunie 2015

Patru superstiţii de Crăciun: Usturoi sub pernă, porumb pe sobă, zero muncă, zero împrumuturi


Digi 24 25 decembrie 2013

Mesajul de Crăciun al Regelui Mihai: Românii înţeleg democraţia mai bine decât reprezentanţii lor

Realitatea 25 decembrie 2013

Tradiţiile arhaice ale colindatului în Hunedoara: poveştile crailor, piţărăilor şi căluşerilor care aduc bucurie Adevărul 24 decembrie 2013

„Caietele Mircea Eliade” (GRĂMADĂ 2005)

 <
Din inițiativa conferențiarului universitar dr. Corneliu Crăciun, Despărțământul din Oradea al Astrei a întreprins, la începutul acestui an, o binevenită acțiune culturală: editarea trimestrială a unei publicații de excepție Caietele Mircea Eliade.
Comentariile, eseurile și interviurile din primul număr au prezentat diferite aspecte al evieții și operei marelui scriitor și istoric al religiilor.

Au fost discutate cu competență unele exegeze privitoare la Mircea Eliade, apărute în România, Franța, America, Germania și Italia. Recent a apărut cel de-al doilea număr al Caietelor, sub aceeași coordonare a lui Corneliu Crăciun. Domnia sa semnează și două incitatnte eseuri: Recurs la memorie și Posibile paralele: Mircea Eliade - Mihail Sadoveanu.
Tematica celor 250 de pagini ale volumului e variată: Începuturile literare și științifice (Mihaela Gligor, Ion Țepelea), Perioade din viață (Alina Stoica, Mircea Handoca), Comentarea cărților (Rodica Bogdan), Editorul (Mihaela Gligor), Istoricul religiilor (Alexandru Buzalic, Eugenia Irimuș), Memorialistul (Eduard Tesler), Corespondența (Gheorghe Glodeanu, Mircea Popa), Mituri, simboluri (Cristina Scarlat, Zirkuli Peter), Legionarism, fascism (Francis Dvorschek), Actualitatea lui Elaide (Ionuț Mihai Popescu), Comentarea cărților despre ... (Florin Cioban) etc.
Reputați eliadiști alături de timizi debutanți, cercetând arhivele locale și naționale, recitind operele lui Eliade și monografiile ce i-au fost consacrate, și-au unit forțele oferindu-ne o imagine de ansamblu asupra acestei personalități. Într-o firească diversiune stilistică, prezntându-ne date și fapte inedite sau mai puțin cunoscute, aceste articole epuizează problemele sau numai le schițează.
Cele câteva sugestive și originale ilustrații ale volumului cu subiecte eliadești se datorează prof. Gheorghe Iuliu Tileagă: Teroarea istoriei, Domnișoara Christina, Maitreyi, Nopți la Serampore.
>

SURSA
Ion Grămadă,  Caietele Mircea Eliade, „Origini”, Norcross/USA, vol. IX, no. 4-5 (94-95), May-June 2005, p. 81.

„Studia Securitas” (UNIVERSITATEA „L. BLAGA” 2013

 „Studia Securitas”, Ed. Univ. „L. Blaga”, Sibiu, 3/2013

STRATEGIC STUDIES

Eugen LUNGU, Repere realiste vechi şi noi privind dinamica de securitate în spaţiul geopolitic MENA ................................................. 7

Eugen STRĂUŢIU, Foreign Policy Objective of Separatist Transnistrian Region. Institutional Architecture........................................................... 21

Cristian BARNA, Amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă în Regiunea Extinsă a Mării Negre – un „cordon sanitar” în fața ameninţărilor asimetrice sau calea spre o nouă cursă a înarmărilor

nucleare?................................................................................................ 28

NATIONAL SECURITY

Vasile TABĂRĂ, Protecţia civilă – componentă a securităţii naţionale. Necesitatea prevenirii şi contracarării surprinderii în cazul producerii unor evenimente deosebite ................................................................ 45

Marius PRICOPI, Reflectarea integrării militare europene în documentele strategice naţionale....................................................... 62

TERRORISM

Marcel VOICESCU, Drepturile omului şi libertăţile fundamentale în contextul implementării legislaţiei în domeniul combaterii terorismului

......................................................................................................... 69

ECONOMIC SECURITY

Ganna KHARLAMOVA, Economic security versus Crises................... 74

Volodymyr BABIRAD-LAZUNIN, Information support of Statistical evaluation of Smuggling and Customs violation in the context of the

Ukrainian Economic Security ............................................................. 82

Letitia Corina MATAREA – TÜRK, China Investment Corporation. Policy Implications and Developments ............................................... 87

Volodymyr VIRCENKO, Intellectual Security of Enterprise and Strategy of its Provision................................................................... 100

HUMAN SECURITY

Oleksii KHARLAMOV, Marina BODNARENKO, Ganna KHARLAMOVA, Nanosensors on Guard the Human Safety ...................................... 110

Ruslana GROSU, Dimensiunea conceptului de securitate umană în contextul viziunilor asupra dezvoltării durabile ................................ 120

Iulia CRĂCIUN, Răzvan ENACHE, Influenţa media şi computerului asupra securităţii psihice a copiilor.................................................. 129

BOOK REVIEWS

Ion LEAHU, Provocările europenizării: politica Federaţiei Ruse în reglementarea transnistreană (1992-2012), Editura Universităţii de Stat, Tiumen, 2012 (autor A. Deveatcov) ........................................140

Eugen STRĂUŢIU, Tânăr în România. Noi valori, noi identităţi, Editura Institutul European, Iaşi, 2013 (autor: Sabina Luca - coordonator)....149

Ioan ŞANTAI, Ştiinţa administraţiei, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2013 (autor Vasile Tabără) ................. 150

EXPOZIŢIE INEDITĂ: Fragmente din ieslea în care s-ar fi născut Iisus, expuse la Chicago

Mediafax 29 decembrie 2012

Cum s-a schimbat Crăciunul la televizor în ultimii 60 de ani. Ce programe urmăreau bunicii noştri şi la ce ne uităm noi

Jurnalul Național 25 decembrie 2012

Cele mai ciudate tradiţii de Crăciun

Realitatea.net 24 decembrie 2012

Traditii neobisnuite de Craciun

  DIVAHAIR 6 decembrie 2012

Copilărie în haine funebre (NICOLĂESCU 2007)

 Aurel Nicolăescu, Copilărie în haine funebre, Metafora, Constanța, 2007, 161 p.

5 Refugierea

9 Cantonament

37 A doua etapă de descompunere și dezastru

55 Strămutarea din Beidaud în Satul Vesel

69 Refacerea

78 Anii frumoși ai tinereții

80 Nunțile de la țară

83 Postul Crăciunului și colindele

94 Jocuri sportive în postul Paștelui

98 Din nou tragedie și durere

111 Colectivizarea agriculturii

144 O vizită fără adresă

Bărbații în satul tradițional din județul Sălaj (BURGHELE 2006)

dr. Camelia Burghele (Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău), Rol și statut social în contextul ocupațiilor masculine din satul tradițional, „Tomis”, Constanța, XIII, 42, septembrie 2006, p. 7

Lucrarea de față își propune să abordeze ponderea muncilor specific masculine în gospodăria tradițională, precum și raportul acestora de complementaritate cu cele specific feminine, ca punct de plecare pentru o radiografie a rolurilor și statutelor sociale și culturale ale bărbatului și femeii în comunitatea tradițională, cu aplicație concretă pentru satele din arealul geografic al județului Sălaj.

O activitate ce ține de zona masculinului este ridicarea caselor. Până pe la 1900, casele din satele din zonă se construiau din lemn; ulterior, se folosește tehnica pământului bătut și a cărămizilor nearse și numai în ultima jumătate a secolului XX aceste materiale sunt înlocuite pe scară largă cu cărămida arsă.

Bătbații care lucrau la ridicatul caselor trebuiau să fie pricepuți: lemnul pentru case nu se tăia primăvara, pentru că era prea umed, și era preferată toamna sau iarna; era folosit mai ales lemn - gorun și fag - din pantele împădurite cu expunere nordică; cioplirea se făcea de meșter cioplitori care știau exact formele de îmbinare a lemnului; tehnicile de construcție erau foarte bine stăpânite de meșterii lemnari și dulgheri.

La sfârșitul secolului trecut, în satele de pe culmea Sălajului sau dealurile Sălajului bărbații mai practicau încă un meșteșug vechi, al împletitului funiilor și al frânghiilor. Funițele simple, împletite din două scoarde răscute, erau, de fapt, frânghiile, iar funiile erau împletite din mai multe funițe sau frânghii, între trei și nouă. Funițele erau folosite pentru legatul sarcinilor de vreascuri și în general atunci când trebuia să se lege ceva pentru transport, în vreme ce funiile mai groase se foloseau la legat carul înainte și înapoi, la legat lemnele în căruță sau în sanie, la trasul și aborâtul lemnelor din pădure, la trasul clopotelor din biserică și, dată fiind apropierea Someșului, funiile groase mai erau folosite și la ancorat podul plutior (bacul) și luntrile la Someș.

Pentru funii și funițe se foloseau fie fuior de cânepă sau  in, fie coajă de tei, desprinsă vara de pe copaci de bărbați, apoi topită. Împletitul se făcea pe scaunul de împletit numit funerniță, împletitoare, loabă de împletit funii, în cazul funiilor făcute în gospodărie, în vreme ce meșteri specializați în funărit și care desfăceau marfa prin târguri foloseau roți de funerit sau funernițe cu roată, ansambluri tehnice mai perfecționate. Bărbații lucrau la făcutul funiilor toamna, în zilele ploioase când nu se putea lucra la câmp, și iarna, în șură. În satele amintite  meșteșugul avea o răspândire notabilă pentru faptul că, relieful fiind deluros, munca câmpului se făcea cu atelaje trase de boi sau cai, care foloseau la transportul produselor acasă și unde erau necesare funiile și frânghiile.

Creșterea animalelor, ocupație de bază a locuitorilor zonei, cu o veche tradiție, cădea tot în sarcina bărbaților. Cercetări complexe de istorie și etnografie indică faptul că satele acestui areal, deși cunoșteau și practicau păstoritul local-agricol, ca multe alte sate din N Transilvaniei (cu vărarea oilor în hotar și iernare în sat, în gospodării sau în adăposturile din fânețele familiale din hotar), nu erau, totuși, caracterizate printr-un număr foarte mare de oi. Sfârșitul secolului XIX marchează o creștere a efectivelor ovine, observabilă în numărul de oi raportat la numărul de familii, în funcție de specificul geografic și de potențialul economic și agrar al satului respectiv. Un moment important în care se relevă importanța creșterii oilor este cel al măsurișului sau al împreunatului oilor, reper semnificativ în calendarul pastoral. Măsurișul se organiza cu știrea întregului sat și a proprietarilor de ori, în ultimele zile ale lunii aprilie sau în primele zile ale luni mai. Atunci de reuneau în turmă oile fără miei pentru pășunat și avea loc măsurare a laptelui oilor fiecărui proprietar, pentru o corectă repartizare, proporțională, în cursul anului.

O altă îndeletnicire bărbătească în satul tradițional din cuprinsul Sălajului era pomicultura.  Se cultivau pruni, mal ales roșii și bristiți; prunele roșii erau foarte bune pentru țuică, în vreme ce prunele bistrițe se foloseau pentru magiun sau se uscau și se mâncau iarna, în post. Merele erau și el la mare preț, atât pentru consumul direct, cât și pentru obținerea țuicii în amestec cu prunele. Soiurile se diversifică mult și pomicultura înregistrează un imbold special după constituirea unei școli de pomicultură, unde țăranii erau bine îndrumați; în acest context este foarte importantă activitate pomicultorului și colecționarului Silviu Papiriu Pop, cu impact maxim în zona limitrofă satului Buciumi, ale cărui fructe au câștigat, în perioada interbelică, numeroase premii la concursuri naționale de pomicultură.

Iarna, bărbații erau responsabili de tăiatul porcului, în ajunul Crăciunului. În fiecare sat erau câțiva bărbați care se pricepeau să sacrifice animalele și aceștia erau solicitați de tot satul.

„Manual de provocare a râsului” („TOMIS” 2004)

 ***, Manual de provocare a râsului, „Tomis”, Constanța, 2004

Teatrul „Ovidius” și-a înveșmântat copiii în hainele colorate ale commediei dell arte și va expune publicului un spectacol de toată frumusețea. Căci este vorba de o premieră cu piesa „Bârfele femeilor” de Carlo Goldoni. După spusele lui Gavril Borodan, textul a fost tradus special pentru regretatul regizor Vlad Mugur, care a montat un spectacol la Craiova. Textul a rămas în posesia teatrului și reprezintă un proiect mai vechi al actualului regizor, care s-a îndrăgostit de la prima... citire. Teatrul „Ovidius” se dă de trei ori peste cap și se pleacă în fața constănțenilor cu o nouă producție, rodul ingeniozității celor forțați „să facă artă” la limită și al dragostei lor pentru teatru. „Îndrăgostiții” se prezintă în felul următor: Laura Crăciun, Marian Bucur, Iulian Lincu, Nucu Stângaciu, Daniela Trifan, Clara Ghiuvelechian, Alexandra Axente, Maria Nestor, Gabriela Belu, Cosmin Mihale, Daniela Vîtcu, Cristina Oprean, Emanuel Cristoiu, Gelu Ciobanu, Roman Florentin, Gavril Borodan (ilustrația muzicală și regia) și Eugenia Tărășescu Jianu (scenografie). Conferința de presă organizată cu acest prilej trage cortina și ne oferă un cadou neașteptat: o echipă tânără, dinamică, haioasă, al cărei numitor comun  este, bineînțeles, dragostea pentru teatru. Renumita scenografă E. Tărășescu-Jianu a luat în mână hățurile arhitectonici vizuale și, cu talent și ingeniozitate, a creat fundalul estetic pentru derularea spectacularului „fir roșu”.

Aplauze, aplauze!

„Breviar tulcean” (VLADIMIROV 1997)

 Olimpiu Vladimirov, Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, 1997

*

Pe simezele Filialei UAP Tulcea, Expoziția de artă plastică „Martie 97” a prilejuit membrilor UAP și ai Fondului Plastic prezentarea unor lucrări, atât cu caracter tematic, în sensul evocării sărbătorilor specifice Primăverii, cât și altele care ilustrează secvențe din preocupărilor lor de durată.

Într-o diversitate de tehnici (ulei, grafică, tehnică mixtă, tapiserie), colegi din generații diferite semnează „buchete de flori” (Eugen Barău, Ion Duman, Ion Dore, Panait Vlahos, Mariana Popescu Suciu), alături de icoane (Pasca Crăciun, Gh. Enache), peisaje și portrete (Grigore Carată, Traian Oancea, Viorel Poiată, Silvia Luchian, Veronica Oancea, Maria Pelmuș, Ibrahim Keita, Vasile Drăgușanu, Gh. Neață, Cicerone Ciobanu, Adrian Pal).

În conceptul și tehnica sa recunoscută, Ștefan Știrbu aduce „un omagiu” celebrelor „Anotimpuri” ale lui Antonio Vivaldi prin ciclul „Primăvara”, „Vara”, „Toamna” și „Iarna”, după cum o notă aparte de diversitate în unitate impun tapiseriile aparținând Irinei Pal.

Efortul artistei Maria Pelmuș, vicepreședinte al Filialei UAP Tulcea, de a organiza, armoniza și omogeniza un întreg univers cromatic, fără a pierde din vedere multitudinea particularităților individuale, este mai mult decât lăudabil, stabilind o notabilă relație emulativă față de public, față de breaslă și, nu în ultimul rând, între expozanții simezei.

*

O expoziție de „Sculptură mică”  a găzduit Muzeul de Artă din Tulcea reunind, în acest prag de primăvară, câteva nume sonore ale unor sculptori români contemporani: Napoleon Tiron, Ioana Kassargian, Oscar Han, Cristian Bedivan, Maria Deac, Emil Mereanu, Ovidiu Maitec, Mircea Spătaru, Constantin Foamete, Martha Iazak, Cornel Pache.

Organizată pe grupe de materiale (lemn, metal, piatră), „monumentalitatea” celor 52 de sculpturi mici presupune un anumit mod de a vedea un tip caracteristic de raportare a volumului la spațiu, pledează pentru legăturile de substanță cu artele decorative și invită la meditație asupra expresiei tridimensionale. Constatăm, încă o dată, îndreptățita aspirație a culturii mici de a-și depăși condiția de comodă situare în sfera artei de agrementare a interiorului de locuit, la opera majoră de întrupare plastică a adevărurilor pe care ne sprijinim și a întrebărilor pe care ni le punem.

Dintre lucrările expuse, rețin atenția „Balada”, „Logodna”, „Copii în copac” (I. K.), „Nud” (M. D.), „Flautist”, „Arlechin”, „Tors” (E. M.), „Elegie” (O. H.), „Victorie” (C. P.).

Etalarea deosebită s-a datorat muzeografei Anca Rotărescu, care a găsit, cu ingeniozitate, cele mai adecvate cadre de expunere pentru fiecare obiect, în familii de opțiuni tematice sau stilistice, astfel încât vecinătățile secvențelor firești de parcurs expozițional au fost semnificative din punctul de vedere al coerenței de expresie plastică.

„Viața Filialei” („TOMIS” 1996)

 ***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1996, noiembrie

*

Semnalăm cu plăcere patru noi apariții editoriale. Cărțile aparțin colegilor noștri de redacție, voci distincte în peisajul literar românesc: Constantin Novac - Punctul mort (roman, Constanța, Editura Ex Ponto), Nicolae Motoc - Fragilități (versuri, Constanța, Editura Metafora), Florin Șlapac - Zăpodie (poem, București, Editura Niculescu), Sorin Roșca - Paznicul gerului (versuri, Iași, Editura Timpul).

*

Sâmbătă, 26 octombrie, Editura Leda a lansat la Muzeul de Artă, în prezența autorului, volumul de haiku O lentilă pe masă / A lens on the table de Constantin Abăluță. Despre autor și carte au vorbit: Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu, Ion Codrescu și consilierul editorial Valentin Sgarcea.

*

Nicolae Motoc și-a lansat volumul Fragilități, vineri, 22 noiembrie, în cadrul aceleiași frumoase săli a Muzeului de Artă Constanța. Dialogul critic a fost susținut de Gabriel Rusu, Evelina Cârligeanu, Dan Perșa, Ion Roșioru și arh. C. D. Mazilu - președintele Fundației Culturale Teodor Burada, care a sponsorizat această întâlnire. Au recitat actorii Diana Cheregi și Vasile Cojocaru. Sâmbătă, 23 noiembrie, ora 18,00 Nicolae Motoc a fost invitatul emisiunii Dobrogea - repere spirituale, realizată de postul de televiziune MTC Constanța. Au participat: Ovidiu Dunăreanu, Evelina Cârligeanu, Dan Perșa, Corina Apostoleanu.

*

Florin Șlapac a fost invitatul emisiunii O carte în discuție realizată de Ana Maria Munteanu la postul de televiziune MTC Constanța. Au participat: Ovidiu Dunăreanu, Dan Perșa, Eugen Nasta. Au recitat fragmente din poemul Zăpodie tinerii actori Gabriel Duțu și Laura Crăciun de la Teatrul Dramatic Constanța.

Comuna Valu lui Traian din județul Constanța în 1992 („TOMIS” 1992)

Am încercat să vă relatăm în cele patru pagini, succint, cum apare cum apare comuna Valu lui Traian acum, la început de an 1993, felul cum se implică consiliul comunal pentru a rezolva problemele stringente, care sunt jaloanele ce scot în evidență perspectiva de bunăstare a locuitorilor din cele două localități.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a sfântului Crăciun, nașterea Domnului Iisus Hristos, a Noului An 1993, Consiliul comunal format din 17 consilieri, reprezentat de Ștefan Păunescu, primar, Ion Adrian, viceprimar, și Vasile Toma, secretar, calde mulțumiri locuitorilor comunei, agenților economici, colaboratorilor pentru aportul adus în 1992 la realizările notabile și le urează sănătate, bucurii și împliniri în activitate.

Aceleași urări le transmitem și celor care poartă numele sfinților Ștefan, Vasile și Ion și care își serbează ziua de naștere în această perioadă, dorindu-le felicitări, noroc, sărbători fericite și „La mulți ani!”

„Moartea citește ziarul” (DINESCU 1990)

Mircea Dinescu, Moartea citește ziarul, Cartea Românească, 1990, 109 p.

5 Sorin Alexandrescu - Poezia refuzului (Prefață la vol. „Moartea citește ziarului” tipărit în română la editura Rodopi din Amsterdam, în vara anului 1989)

13 Dodeskaden
16 Nașterea unei definiții
17 Ușă cu mort
19 Dați-i și mesei de bucătărie o șansă
20 Ex rerum naturae
21 *** Moartea s-a suit...
22 Apelul de seară
23 Scrisoare către domnul Mihail Bulgakov
25 Salonul de toamnă
26 Recurs la Geneză
27 Doamne-ferește
28 Soră și frate
29 Mortul fățarnic
30 Ai grijă
31 Lîna de aur
33 Mici exerciții pentru desființarea timpurilor la verb
34 Cîntec de Doamne-iartă
36 Convalescență
37 Haplea
38 Seară muzicală
40 Convertirea nebunului
42 Urma călătoriei
43 Sentiment măsurat cu o riglă
44 Țăranii
46 Rendez-vous
47 Cina cea de taină
48 Joc de noroc
49 Sfatul medicului
50 Miraj postum
51 Sîrma de aur
52 Fiți liniștiți
54 Ruguri
55 Exil
56 Elegia butoiului
57 Luceafăr corupt
58 Obrazul general
59 Mai arați
60 Valsul Ierihonului
61 Revelația evadatului
63 Dans
64 Munci și zile
65 Ușa
67 Crăciun

Addenda

71 Pîinea și circul (Discurs la Academia de Arte din Berlinul de Vest, 14-18 sept. 1988)

76 Interviu acordat ziarului Liberation (Gilles Schiller, 17 mar. 1989)

89 Scrisoare deschisă către președintele Uniunii Scriitorilor ( București, 21 mar. 1988)

97 A doua scrisoare deschisă (București, 22 iun. 1989)

101 Mamutul și literatura (Frankfurter Allgemeine Zeitung; 11 nov. 1989)

„Despre o baladă românească (Miorița)” (BRĂILOIU 1946)

 Constantin Brăiloiu, Despre o baladă românească (Miorița), trad. E. Comișel (Sur une ballade roumaine (Mioritza), Geneve, 1946, 13 p.),

(...)

În orice rămășițe pământești omenești stă la pândă un inamic viclean și sângeros pe care omul își dă osteneala să-l îndepărteze, să-l dezarmeze și să-l potolească.

Este îndepărtat dacă îl ajută să ajungă teafăr și nevătămat în locuința supremă.

Este dezarmat dacă se purifică ori se distruge tot ceea ce l-a atins, ceea ce îi aparține su numai ceea ce îl evocă: apa în care a fost scăldat (care se azvârle într-un colț ascuns), așchii rămase din crucea sa și din coșciug (care se ard imediat, pe loc), bățul groparilor (care se înmormântează cu cel pe care l-a măsurat).

Este liniștit, prin grija sa ca el să ia și să primească ceea ce i se cuvine, prin dar direct sau prin darul ocolit al pomenii.

Mai mult, el este potolit și prin subterfugiul magic al unei asocieri închipuite la manifestările obișnuite vechiului său mediu.

Părinții unui băiat care nu mai plătesc muzicanților prețul unui dans general și îl fac astfel să participe la distracțiile celor de vârsta lui.

De Crăciun, când merg din casă în casă să facă urări, băieții simulează întovărășirea cu un prieten mort, bătând cu bețele împodobite cu crestături în pământul care îl acoperă (pe mormânt, n. n.).

În același mod, căsătoria simulată convinge simulată sufletele nepotolite că actul principal al carierei lor pământești s-a desăvârșit în realitate și că nimic nu-i mai cheamă de acum printre cei vii: „ca să aibă și el nunta sa”, chiar dacă este celebrată de munți, soare, arbori, păsări și stele.

Și iată că se clarifică, în sfârșit, aspectele asemănătoare cu cele care, în Miorița, au uimit pe literați.

În zilele noastre „strofe ambulante” și locuțiuni poetice curente ne fac să credem că ele formau altădată elementul verbal al unei vrăji. Începutul de regret și de compătimire, sensibil ici și colo, în aceste incantații dezafectate, nu s-a strecurat, desigur, decât în ziua când mila creștină a izgonit teroarea ancestrală.

Ele nu exprimă nici voluptatea renunțării, nici beția neantului, nici adorarea morții, ci tocmai contrariul lor, pentru că în ele se perpetuează amintirea gesturilor originare de apărare a vieții.

„Calvarul meu în România” (SCHIEBOLDT 1952)

 Kurt Schieboldt, Calvarul meu în România, trad. D. Hogea (germ. 1952), Tinerama, București, 1992

5 [Prefață] - „România, August 1944! Sute de mii de tineri germani dați dispăruți și morți! (...) Un sec și mincinos comunicat militar german a fost singura veste despre îngrozitoare catastrofă a celui de-al doilea război mondial. (...) Și astăzi, în 1952, cei dragi primesc de cele mai multe ori un răspuns fără speranță de la oficiile Crucii Roșii Internaționale pentru Regăsirea Persoanelor Dispărute, oficii deservite de oameni atât de plini de bunăvoință și abnegație. (...)”

8 „Dedic această lucrare morților și dispăruților pe front” - K. S.

9 În vârtejul prăbușirii frontului în România
„Ziua mea de naștere 13.9.1944”

11 Nistrul sclipea în soare

22 La Prut a fost dansul macabru...
`Voi zori roșii - trandafirii / Voi zori roșii - trandafirii / Ne prevestiți morțile noastre / Prea timpurii...” (Cântec soldățesc german)

45 Toți peste Siret și Trotuș, noaptea

58 Și am devenit cu toții jivine

80 Amintiri. Primii ani de război în Vest

86 Rănit și prizonier de război în spitalul „Maria”

92 Amintiri și iar amintiri. Campania din Sud

105 Clopote de Crăciun și emoții de An Nou în spital

109 Și iar pe front, dar în Răsărit: 1941

124 Vindecații fac o călătorie pe ruta Sighișoara-Cisnădie-Titu...
Vara 1945
Iarna 1945-46

143 Supraviețuitorule, unde ți-e sufletul?