„Viața Filialei” („TOMIS” 1999)

 ***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1999, februarie

Premiile Ovidius

Gruparea literară „Albatrosul” a acordat premiile Ovidius pe anul 1998. Un juriu format din scriitori ai Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor - Arthur Porumboiu (președinte), Emilia Dabu și Ion Dragomir (membri) - a acordat prin vot secret: Premiul pentru întreaga activitate - poetului, prozatorului și eseistului Nicolae Motoc; premiul pentru publicistică lui Ovidiu Dunăreanu pentru volumul „Convorbiri pontice” (Ed. Ex Ponto) și lui Marian Moise pentru cartea „Țara dorobanților de fier” (Ed. Menora); premiul pentru dramaturgie - Cristinei Tamaș pentru piesa „Omul din cerc”; premiul pentru debut în poezie lui Mihai Bocai pentru volumul „Amintirea câmpiei” (Ed. Metafora).

*

Filiala și revista „Tomis” și-au propus să organizeze la Cafeneaua U. S. din Constanța o serie de manifestări care se vor desfășura bilunar. Lansările de noutăți editoriale, vernisarea unor expoziții ale unor artiști plastici din generații diferite, recitalurile de poezie, muzică, dramatice și de balet, întâlnirile cu scriitori, critici și istorici literari, expunerile susținute de personalități ale culturii, istoriei, filosofiei și științei - vor constitui tot atâtea modalități relevante de animare și impunere atenției publice a acestui spațiu generos al cărții.

Prima reuniune de acest gen, din 12 martie, a cuprins în programul său: deschiderea expoziției semnate  de tânăra pictoriță Daniela Țurcanu și lansarea volumului de debut „Epopeea celestă” (Craiova, Ed. Vlad & Vlad, 1999) de Dan Perșa - laureat al Concursului Național de Poeziei „Al. Piru”, ediția I. Au fost prezenți: scriitorii Constantin Novac, N. Motoc, O. Dunăreanu, A. Porumboiu, Florin Șlapac, Nicolae Rotund, I. Dragomir, Sanda Ghinea, Sorin Roșca,  C. Tamaș, Victor Corcheș, Iulia Pană, Dima Zainea, Gabriela Inea, editorii Dan Vlad, Octavian Lohon, Ioan Popișteanu, criticii de artă dr. Doina Păuleanu, Geta Deleană, plasticienii Gheorghe Fărcașiu, Gheorghe Caruțiu, Ion Titoiu, Florin Ferendino, Adrian Dumitru, oamenii de teatru Ana Maria Munteanu și Octavian Axente, profesori din învățământul universitar și liceal, reprezentanți ai presei constănțeni, elevi și studenți.

*

Scriitorul N. Motoc, redactor șef adjunct al revistei „Tomis”, a participat la o întâlnire cu cadrele didactice și elevii Liceului din Năvodari, unde a prezentat volumul de versuri „Fruct de noroc” de D. Zainea, apărut recent la Editura „Ex Ponto” din Constanța. Cei doi invitați au susținut un dialog pe teme de actualitatea ale vieții literare și culturale.

*

Invitați de Uniunea Democratică a Tătarilor Turco-Musulmani din România, A. Porumboiu și O. Dunăreanu au participat la lansarea volumului „Poeme care trăiesc ” (Ed. Metafora, Constanța, 1999) al poetului turc din Cipru Tayfun Yucer. Traducerea în românește aparține scriitorului și turcologului Altay Kerim.

*

Emisiunea din 11 martie „Cultura aproapele nostru”, realizată de jurnalistul Mircea Pânzaru la postul de televiziune MTC Constanța, i-a avut ca invitați pe O. Dunăreanu și D. Perșa, care au dialogat despre poezia celei mai tinere generații de la noi, generația nouăzeciste.

*

S. Roșca s-a întâlnit cu elevii Liceului de Electronică și Telecomunicații din Constanța. Cu acest prilej, s-a lansat un nou număr al revistei „Start spre Mileniul III”, scoasă de acest liceu prin strădania prof. ing. Gheorghe Gavrilă, prof. Mihai Ungureanu și prof. Doina Stan.

*

O apariție insolită în peisajul pontic este și revista „Datini” editată de Centrul Județean al Creației Populare Constanța. Pe lângă proiectele și programele acestei instituții pe anul în curs, pe lângă articolele de etnologie, de sociologia culturii populare etc, numărul 14 pe luna februarie cuprinde și un supliment dedicat „Taberei de literatură și videopoem - Carsium”, organizată la Hârșova în vara anului trecut, în colaborare cu Filiala „Dobrogea” a U. S. și cu revista „Tomis”. În aceste pagini literare semnează poezie, eseuri, proză, jurnal: O. Dunăreanu, I. Dragomir, D. Perșa, Ana Ruse, Costin Antonescu, C. D. Mazilu, Alina Blănaru și alții.

*

În ședința de lucru din 9 martie, Comitetul Filialei, format din Constantin Novac - secretar executiv, O. Dunăreanu, F. Șlapac, C. Tamaș și Ernesto Mihăilescu - a luat în discuție dosarele depuse la Filială pentru a fi înaintate Comisiei de Validare a U. S. Au întrunit condițiile prevăzute de Statutul U. S. doar trei dosare: Iulia Pană, Anda Hristu și Paul Sârbu. Celelalte au fost amânate pentru a fi completate cu recomandările unor scriitori consacrați și cu referințele critice asupra cărților publicate.

„Viața Filialei” („TOMIS” 1998)

 S. R. & D. P:, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1998, aprilie?

*

În perioada 15-18 aprilie, Centrul Român de Afaceri „Marea Neagră” din Mangalia a găzduit primul Simpozion internațional, intitulat „La mine acasă”, al scriitorilor minorităților naționale din Țările Europei Centrale și de Est. Organizat de Uniunea Scriitorilor din România și bucurându-se de participarea comitetului de organizare, alcătuit din Laurențiu Ulici (președintele USR), Eugen Uricaru (vicepreședinte), Zsolt Galfavi (președintele PEN-Centrului scriitorilor maghiari din România) și Mihai Chicuș (director economic al USR), simpozionul a reunit numeroase delegații de scriitori ai minorităților etnice din România și țările vecine, întrec are amintim pe Istvan Szilagy, Vasile Tărâțeanu, Miljurko Vukadinovic, Vasile Dacey, Domokoș Geza, Leo Butnaru, Iurie Grecov, Ihil Șraibman, Slavco Vesnici, Corneliu Reguș (Ministerul Culturii), Moisei Lemster, Gheorghe Barbarov. S-a discutat una din problemele actuale pe care o considerăm de cea mai mare importanță în crearea unei mentalități democratice în zona geopolitică în care existăm, anume literatura minorităților, cu tot ce implică ea: tradiție, creativitate, relații interculturale, conviețuire. La simpozion au participat numeroși membri ai Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor. O amplă relatare despre această acțiune va fi publicată în următorul număr al revistei.

D. P.

*

Consecvenți ideii de a organiza bilunar atractive și complexe manifestări culturale „Cafeneaua Scriitorilor”, amfitrionii „Serilor revistei TOMIS” au programat în prima zi a lunii aprilie lansarea volumului de epigrame și caricaturi Flash în ochi, Editura Europolis, Constanța, având ca autor pe Sanda Ghinea, membru al USR, și pe Leonte Năstase, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În prezența unei numeroase asistențe, au făcut ample referiri asupra activității autorilor și a noii apariții editoriale, scriitorii Constantin Novac, redactor șef al revistei TOMIS, secretar executiv al Filialei „Dobrogea” a USR, Cristina Tamaș, Sorin Roșca, Geo Vlad, arh. Dan Mazilu, prof. univ. dr. Dumitru Iacobaș. A fost vernisată o expoziție de caricatură, autor Leonte Năstase. Nu a trecut  neobservată prezența în sală a a caricaturistului Cristian Topan, președinte pentru România al Federației europene de caricatură.

*

A doua manifestare culturală a lunii aprilie din cadrul „Serilor revistei TOMIS” a inclus în program lansarea volumului Noul Tetractys, Editura Tilia Press Internațional, Constanța, avându-l ca autor pe Dumitru Iacobaș. O elevată asistență a umplut până la refuz Cafeneaua Scriitorilor, îmbucurătoare fiind participarea unui grup numeros de studenți de la Universitatea Ovidius. Despre autor și incitanta sa carte au vorbit scriitorii C. Novac, S. Roșca și O. Dunăreanu. A doua parte a programului a fost rezervată unui minirecital susținut de cunoscuta formație „Armoric Brass Quintet” din cadrul Filarmonicii „Mării Negre”, avându-i în componență pe Marian Cucu, Iurie Postolache, Vitali Porcescu, Nicu Dima și Vali Baran, recent întorși dintr-un turneu în Bermuda și SUA.

*

Cercul Militar Constanța a găzduit lansarea volumului de povestiri Prizonieri pe trei continente, Editura Europolis, Constanța, autor Valentin Donici. Scriitorii Ovidiu Dunăreanu, Sanda Ghinea și Ana Ruse, membri ai USR, au prezentat în alocuțiunile lor această nouă și elegantă apariție editorială.

S. R.

„Periscop” („TOMIS” 1997)

 Ov. D., Periscop, „Tomis”, Constanța, 1997, mai

*

Clarie Middleton, producător, Lin Coghian, scenarist, și  Philip Osment, regizor, de la Teatrul „Old Vic” din Bristol, Marea Britanie, s-au aflat din nou, în vizită de lucru, la Teatrul Dramatic din Constanța pentru definitivarea coproducției româno-engleze cu piesa „Iarna”. Cu acest prilej, oaspeții s-au întâlni cu reprezentanții presei constănțene în vederea unei colaborări și mediatizări a spectacolului în presa din țara noastră, cât și a României în presa britanică.

*

Muzeul de Artă Constanța a găzduit expoziția personală a unui redutabil plastician contemporan. Este vorba de pictorul Gheorghe Anghel din București, profesor la Academia de Arte, un statornic prieten al Dobrogei. Expoziția a cuprins: compoziții dedicate tinerei și fermecătoarei Melissa, grecoaică din orașul Galați, care i-a fascinat anii tinereții, lucrări dedicate peisajului marin și ținutului pontic, traversate de poezie, lumină și diafanitate.

*

De curând a fost inaugurat, la Constanța, primul studio teritorial Radio Tv din cele cinci pe care Direcția de Relații Publice a Armatei intenționează să le înființeze în toată țara. Prin intermediul studioului sunt mediatizate, cu înalt profesionalism și promptitudine, activitățile Marinei Militare și ale celorlalți luptători din Dobrogea. Redacția, din care fac parte ziariștii militari Marian Moșneagu și Nezir Gelaledin, este condusă de colonelul Lică Pavel, publicist și scriitor binecunoscut în orașul de la mare, întemeietorul, de fapt, al acestei redacții. Urăm colegilor noștri de la „Scutul Dobrogei” să obțină pe viitor, ca și până acum, rezultate cât mai performante.

*

Asociația artiștilor plastici „Amfora” a organizat, la Clubul „Favorit” din comuna Istria, vernisajul unei expoziții de pictură semnată de Iordan Barău, învățător la școala generală din comună, nepotul renumitului pictor tulcean Eugeniu Barău. Despre autor și lucrările sale au vorbit Paul Teodorescu, președintele asociației constănțene, Costin Antonescu, cercetător la Centrul Județean al Creației Populare, și pictorul Valentin Donici, care au relevat pasiunea lui I. Barău pentru pictura miniaturală, în special pentru peisajele pitorești însorite și portretistica expresivă, inspirate din lumea satului în care trăiește.

*

Icoana este, dincolo de actul manifestării obiectuale, un gest de veșnicie sufletească. A fi iconar presupune stăpânirea limbajului ontologic, al semnelor ce compun alfabetul ermineologic. Un iconar este un stabilizator de stări sufletești, un mijloc al dialogului de întărire în cuget, pe care omul îl poartă cu Dumnezeu și nu de puține ori și invers. Aceasta e starea pe care și-a găsit-o în pragul maturizării artistice Viorel Ungureanu, prezent cu 40 de icoane în spațiul galeriilor „Amfora” din Constanța. La vernisaj, prof. univ. dr. pr. Nechita Runcan remarca: „Dincolo de claritatea limbajului, pe care este stăpân, artistul încântă cu o gamă cromatică blândă, liniștită, senină, propice rugii, meditației și regăsirii sufletești, care accentuează valoarea icoanei prin limbajul grafic ce se va putea îmbogăți în timp”.

*

Editată de Liga Navală Română, Filiala Constanța, revista „Marea Noastră” a ajuns la cele de-al 22 lea număr. Având o redacție de profesioniști ai mării aflați acum în retragere, redactor șef col. (r) Ion Aramă, redactor șef adjunct cam. (r) George Petre, secretar de redacție cdr. (r) Doru Ionescu, susținută de colaboratori prestigioși și sponsori puternici, tipărită în condiții grafice excelente, publicația constănțeană este una din cele mai serioase reviste pentru propaganda, orientarea și promovarea intereselor marinărești din țară. Spicuim din sumar: „Viitorul marinei noastre” de vam. (r) Gheorghe Sandu, „Flota națională în fața soluțiilor salvatoare” de Ion Tița Călin, „Rolul comunității portuare în dezvoltarea durabilă a unui port” de Radu Kramer și Haralambie Beizadea, „Eseu despre ieșirea la mare” de cam. (r) G. Petre, „Delfinul mărturisește” de cam. (r) ing. Ilie Ștefan, „Nave... navigatori” de cdr. (r) Ion Borcilă.

*

În zilele de 9-10 mai, la Curtea de Argeș a avut loc  Festivalul Național de Film cu tematică religioasă „Lumină din lumină”, ediția a IV a. Distinsă cu premiile I și III la edițiile anterioare, echipa Centrului Creației Populare Constanța, formată din Costin Antonescu și C. D. Mazilu, a fost din nou câștigătoarea premiului I ex aequo la categoria eseu cinematografic, cu filmele „Chipul” și „Crucile satului”. Primul film, autor C. Antonescu, abordează portretul unei metafore prin care copiii din clasa I a unei școli constănțene descoperă prin desen chipul dumnezeirii din ei. Cel de-al doilea film, autor C. D. Mazilu, încearcă o trecere în revistă a simbolismului crucii în satele dobrogene tradiționale, exprimat prin obiecte cotidiene în existența țăranului: biserica, fântâna, cișmeaua.

„Salonul de iarnă” (Ș. E. VALET 1997)

 Ș. E. VALET, Salonul de iarnă, „Tomis”, Constanța, martie 1997

În plină lună a lui Făurar, galeriile „Amfora” au găzduit „Salonul de iarnă” - tradiționalul raport de activitate anuală, individuală și colectivă - și Asociației artiștilor plastici neprofesioniști „Amfora”, pe anul trecut. Parafrazându-l pe Corneliu Baba, putem spune că un salon de iarnă nu trebuie să scuture peste privitor excedente de zăpadă, dar se poate constitui într-un reper al activității artistului plastic, un revelator al căilor de exprimare străbătute de fiecare, o cronică a nivelului mai înalt ori nu atins de plastician în lungul drumului individual prin realitatea transpusă artistic în grafică, ulei, măști, ceramică și sculptură, machete. Translând, ca toate cele în această perioadă, de la amatorism la neprofesionism, termenul poate fi discutat prin prisma celor spuse de Ion Frunzetti, precum „că istoria adevărată a artei universale este cea a artei de amatori, în sensul mare al cuvântului - de iubitori - în vreme ce doar coregrafia moartă a activităților artistice, naționale ori particulare, ce n-au tins ori n-au ajuns să capete valoare universală, se ocupă de obicei de totalitatea profesioniștilor „cu patalama” al acesteia și nu doar de aceia care s-au păstrat amatori - adică îndrăgitori - până la capăt”.

Îmbogățindu-se structural cu studenți ai Universității „Spiru Haret” și elevi ori absolvenți ai Școlii de Arte, membrii Asociației „Amfora” și-au îndoit efortul personal și colectiv de ridicare a ștachetei, impresia privitorului fiind că acest salon este mult mai unitar în plan formal și calitativ decât precedentele. Vernisând evenimentul, dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța,  observa efortul artiștilor de clarificare a demersului plastic, de depășire a greutăților tehnice ale limbajului, e îmbogățire a mijloacelor de expresie plastică. În plan conceptual, depășirea exprimărilor „fotografice” este de dorit, excursul artiștilor îndreptându-se cu precădere spre găsirea metaforei proprii prin care să comunice emoția, starea, sentimentul.

Cu toată foarte bogata participare - expunând peste patruzeci de plasticieni - cel mai relevant aspect ce-i apare privitorului este gradul de utilitate stilistică al expoziției, gândul ducând spre manifestare de grup. Etalează lucrări în ulei Costin Antonescu, Gh. Caraiman, Nicolae Crăcan, Gh. Dragomir, Ecaterina Hălmăgeanu, Doina Misian, Aurel Parasca, Maricica Petrov, Costin Petrescu, Traian Pihion, Ion Popescu, Gabriel Stratulat, Paul Teodorescu, Viorel Ungureanu ș. a. Grafica, expusă în galeria „Amforeta”, este onorată de Eugenia Coman, Gabriela Dima, Maria Goșoiu, Daiana Matieș, Jeni Mazilu, C. D. Mazilu, Tita Pletea, Constantin Toma, Sorana Văsoiu ș. a. V. Ungureanu expune și măști, Veniamin Mârza - ceramică și sculptură mică, C. Antonescu - machete analitice ale locuirii tradiționale dobrogene. 

Într-o viitoare cronică a Asociației „Amfora” - aflată pe locul doi într-un top național al artiștilor neprofesioniști - actualul Salon de iarnă se constituie într-un moment de revelație plastică și într-un punct de răscruce organizatorică.

„Viața Filialei” („TOMIS” 1996)

 ***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1996, noiembrie

*

Semnalăm cu plăcere patru noi apariții editoriale. Cărțile aparțin colegilor noștri de redacție, voci distincte în peisajul literar românesc: Constantin Novac - Punctul mort (roman, Constanța, Editura Ex Ponto), Nicolae Motoc - Fragilități (versuri, Constanța, Editura Metafora), Florin Șlapac - Zăpodie (poem, București, Editura Niculescu), Sorin Roșca - Paznicul gerului (versuri, Iași, Editura Timpul).

*

Sâmbătă, 26 octombrie, Editura Leda a lansat la Muzeul de Artă, în prezența autorului, volumul de haiku O lentilă pe masă / A lens on the table de Constantin Abăluță. Despre autor și carte au vorbit: Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu, Ion Codrescu și consilierul editorial Valentin Sgarcea.

*

Nicolae Motoc și-a lansat volumul Fragilități, vineri, 22 noiembrie, în cadrul aceleiași frumoase săli a Muzeului de Artă Constanța. Dialogul critic a fost susținut de Gabriel Rusu, Evelina Cârligeanu, Dan Perșa, Ion Roșioru și arh. C. D. Mazilu - președintele Fundației Culturale Teodor Burada, care a sponsorizat această întâlnire. Au recitat actorii Diana Cheregi și Vasile Cojocaru. Sâmbătă, 23 noiembrie, ora 18,00 Nicolae Motoc a fost invitatul emisiunii Dobrogea - repere spirituale, realizată de postul de televiziune MTC Constanța. Au participat: Ovidiu Dunăreanu, Evelina Cârligeanu, Dan Perșa, Corina Apostoleanu.

*

Florin Șlapac a fost invitatul emisiunii O carte în discuție realizată de Ana Maria Munteanu la postul de televiziune MTC Constanța. Au participat: Ovidiu Dunăreanu, Dan Perșa, Eugen Nasta. Au recitat fragmente din poemul Zăpodie tinerii actori Gabriel Duțu și Laura Crăciun de la Teatrul Dramatic Constanța.

„Grafică” („TOMIS” 1995)

 G. D., Simeză. Grafică, „Tomis”, noiembrie 1995

În prima jumătatea a lunii octombrie, Galeriile „Amfora” au găzduit o expoziție de excepție. Este vorba de expoziția de grafică „Atelier 5 `95”, semnată de Jeni Mazilu, Gabriela Dima, Anca Donici, Daiana Matieș și Doina Misian.

Vernisajul a fost întâmpinat cu interes de publicul iubitor de artă, făcându-se remarcată prezența în număr mare a reprezentanților mass-media.

Cele cinci artiste sunt absolvente ale Școlii de Artă din Constanța, promoția 1994,  în clasele profesorilor Constantin Papadopol, Gheorghe Caruțiu, Vladimir Hagiu și se află la cea de a doua manifestare.

Expoziția respiră feminitate și echilibru și se dorește a fi un dialog intim și cald cu realitatea. Depășind faza ezitărilor de început, autoarele dovedesc siguranță tehnică, personalitate și un stil deja conturat, dar, mai ales, acuratețe și îndrăzneală cromatică. Nici nu ne miră pentru că Șoala de Artă a dat în ultimul timp nenumărate talente.

Expoziția cuprinde gravuri și lucrări în creion, peniță, cărbune, ceracolor, cărbune, tuș, acuarelă, tempera sau guașă. Deosebită a fost și ideea de a expune și lucrări de atelier, diferite studii, unele realizate chiar în orele de practică la Școala de Artă.

„Periscop” (ROȘCA 1995)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1995, iunie-iulie

*

Ca recunoaștere a incontestabilelor sale merite pe tărâm științific, conf. univ. dr. Vasile Sârbu a fost primit  ca membru activ al prestigioasei Academii de Științe din New York, onoare de care nu se bucură decât puțini români. Dedicând diploma primită primei promoții de absolvenți ai Facultății de Medicină și Farmacie din Constanța, V. Sârbu a făcut un gest care îl onorează.

*

Cotidianului „Cuget liber” i-au fost conferite placheta omagială și diploma de onoare a Federației Naționale a Revoluționarilor din România, în semn de recunoștință pentru activitatea depusă în slujba promovării și apărării idealurilor Revoluției române din Decembrie 1989.

*

Marele Stat Major al Marinei Militare și Cercul Ofițerilor din Constanța au făcut un gest deosebit față de copiii cu handicap fizic și mental, găzduind în ziua de 1 iunie 1995 un emoționant spectacol organizat de Societatea „Caritatea” a handicapaților din județul Constanța. O sală plină a aplaudat pe parcursul a două ore pe micuții artiști și pe invitații acestora, copii și elevi ai Grădiniței nr. 12 și ai Școlii Generale nr. 8, precum și pe membrii trupei de dans „Fan Club Michael Jackson”. Felicitări marilor firme constănțene care au sponsorizat această admirabilă inițiativă!

*

A apărut primul număr al revistei „Universitarium”, editată de studenții Universității „Ovidius”, Facultății de Medicină și Institutului de Marină Civilă. Tânăra și ambițioasa echipă redacțională, căreia îi urăm mult succes în continuare, este coordonată de Alexandru Papadumitru.

*

Muzeul Marinei din Constanța a găzduit o expoziție de grafică, reunind lucrările artistelor plastice Georgeta Călin și Magdalena Cioară. Mesajul lucrărilor nu este doar o transfigurare a realității, el intenționând a fi o meditație spirituală de avangardă. 

*

La Festivalul Filmului Religios „Lumină din lumină”, ediția a II a, organizat la Curtea de Argeș, filmul video realizat de Centrul Creației Populare „Teodor Burada” din Constanța a fost distins cu premiul I. Intitulat „Izvorul creștinismului”, filmul prezintă lăcașul de cult din apropierea comunei Ion Corvin, primul monument de cult creștin din România, cunoscut sub denumirea Grota Sfântului Andrei. Felicitări echipei din care au făcut parte C. D. Mazilu, consultant, și Costin Antonescu, realizator.

*

Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Liga Navală Română, filiala Constanța, au organizat cu prilejul Centenarului Flotei comerciale maritime moderne române o amplă expoziție de filatelie, cartofilie și maximafilie. Între expozanți remarcăm pe Viorel Lipovan, Doru Ionescu, Valeriu Sima Francisc Hosciuc, Virgiliu Moroianu, Titu Nicolaescu și Tiberiu Petrilla.

*

Absolventă a Școlii de Arte din Constanța, promoția 1980, la clasa maestrului Mihai Vătămanu, talentata artistă plastică Maria Goșoiu a deschis o nouă expoziție  personală, găzduită de Galeriile „Amfora”. Numerosul public prezent la vernisaj a apreciat deopotrivă admirabilele acuarele și uleiuri ale Mariei Goșoiu, cât și lucrările elevilor de la școlile generale 1 și 2 din Basarabi, între care am remarcat pe cele semnate de Oana Țarălungă, Flavia Curoșu, Cristian Buduroi, Cristina Dina și Florian Lupu.  

*

Firma „Darstel” SRL Constanța a organizat într-un cadru de excepție (complexul „Caraiman”), salonul Bingo Sport Mamaia, pornind de la ideea că organizarea acestui tip de joc într-un cadru improvizat poate prejudicia alte activități de ordin civic și administrativ. Nu lipsesc noutățile (tombola de 1 milion de lei în fiecare dimineață, câștiguri în autoturisme Oltcit săptămânal, Dacia Liberta bisăptămânal, Daewo lunar, jocuri cu taloane pentru elevi și studenți între anumite ore), dar marea surpriză pentru noi este că patronul acestui salon Bingo, Corneliu Baltă, este un împătimit iubitor de cultură și artă. Împreună cu un grup de tineri actori, regizori și oameni de cultură a pus bazele Fundației naționale de teatru experimental „Alternative”, pornind de la ideea că publicul constănțean merită un teatru elevat, spectacole de cea mai înaltă calitate artistică. Reținem afirmația că, dacă afacerile vor merge bine, implicația în fenomenul cultural a firmei „Darstel” și a lui C. Baltă va fi cu mult mai mare. Dacă așa stau lucrurile, îi urăm din toată inima mult succes și la mai mare!

„Teatrul pe scurt” („TOMIS” 1995)

 O. D., Teatrul pe scurt, „Tomis”, Constanța, iunie-iulie 1995

*

Între 7-14 mai, în organizarea Teatrului de Nord din Satu Mare a avut loc cea de a patra ediție a Festivalului Internațional „Teatru-Imagine” „Dramaticul” constănțean  a prezentat spectacolul „Trei jobene” de Miguel Mihura.

* 

La sfârșitul lunii mai, în cadrul unui ambițios program educațional pentru tineret realizat în colaborare cu Theatre Center din Londra, o delegație - alcătuită din actori ai Teatrului Dramatic, un scenograf și un secretar literar - a făcut o călătorie de documentare în Anglia.

*

Cea de a treia premieră a acestei stagiuni pregătită de Teatrul Dramatic este spectacolul „Moartea unui comis voiajor” de A. Miller. Regia: Tudor Petruț. În distribuție: Lucian Iancu (rolul titular), Ana Mirena, Eugen Mazilu, Liviu Manolache, Radu Niculescu, Lică Gherghilescu, Titus Gurgulescu, Iulian Enache, Mirela Klein, Alice Cojocaru, Marian Bucur, Scenografia: Radu Alexandru.

*

În faza de lecturi la masă se află spectacolul „Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă” de Horia Lovinescu. Regia: Gheorghe Jora. În distribuție: L. Iancu, Vasile Cojocaru, R. Niculescu, M. Klein. Cu acest spectacol Teatrul Dramatic Constanța s-a înscris la Festivalul Dramaturgiei Românești - Autor 95, ce se va desfășura la Timișoara în octombrie.

*

La începutul acestei luni au început pregătirile pentru spectacolul de teatru antic „Penthesileea, regina amazoanelor” de H. von Kleist. Regia: Cătălina Buzoianu. Scenografia: Marcel Chrinoagă.

*

La invitația Teatrului de Păpuși Constanța, în perioada 9-14 mai, trupa Teatrului de Păpuși Pannalal s din Elveția - trupă compusă din Tina și Michel Peret-Genti, pregătită în India și cu un repertoriu influențat de artele tradiționale asiatice - a prezentat la Constanța, Năvodari și Mangalia reprezentații cu spectacolele „Homo circus sau Circul în vârful degetelor” și „Cei șapte frați”.

*

Cea de a doua premieră a stagiunii în acest teatru este „Stan Bolovan”, o dramatizare după I. Slavici. Regia: Maria Mierluț de la Teatrul Ariel din Târgu Mureș.

*

Cu prilejul celei de a 10 a aniversări a „Muzeului elvețian al păpușii” - ce are loc în această lună - Teatrul de Păpuși Constanța a dăruit prestigiosului așezământ cultural o păpușă dintr-un spectacol inspirat de o poveste de I. L. Caragiale. Astfel, printre exponatele muzeului, care numără păpuși din toate colțurile lumii, va fi reprezentată și arta păpușărească din România.

*

În perioada 21-24 iunie, Teatrul de Păpuși Constanța a participat cu spectacolul „Fetița cu chibrituri” la Festivalul Internațional al Spectacolelor Teatrelor de Păpuși pentru adulți de la Pecs - Ungaria.

*

Între spectacolele de operă și balet ale acestei stagiuni, precum „Trubadurul” de G. Verdi, „My Fair Lady” de  F. Loeve, „Văduva veselă” de F. Lehar, „Bal mascat” de G. Verdi, „Carmen” de G. Bizet, „Soldățelul de plumb” de D. Capoianu, „Mowgli” de A. Gradski, liricul constănțean a introdus o nouă premieră de succes: „Vînzătorul de păsări” de K. Zeller. Regia: Gheorghe Bărbulescu. Dirijor: Adrian Stănache. Scenografia: Șerban Jianu. Coregrafia: Rodica Raicu-Uretu. Cor: Lucian Dumitru. Soliști: Radu Popescu, George Tirea, Niculina Cârstea, Sofronie Cadariu, Iuliu Pușcașu, Lucian Roman, Mihaela Rotaru, George Jard, Marga Andriescu, Carmen Luca, Gabriela Tatiana Găbăleanu. Pregătirea muzicală: Silvia Ciorei. Regia tehnică: Paul Lăcătușu.

„Periscop” (ROȘCA 1995)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1995

*

La „Casa Presei Libere” din București, directori și redactori șefi de al majoritatea publicațiilor centrale și locale, posturi de radio și tv, agenții de presă, organizații profesionale și sindicate ale jurnaliștilor și editorilor de presă au hotărât constituirea unui organism reprezentativ și unanim recunoscut, care să fie partenerul de dialog unic cu Puterea. Acest organism va avea menirea de a apăra interesele profesionale, juridice și economice ale presei în raport cu marile dificultăți cu care se confruntă: monopolul hârtiei, difuzare, fiscalitate etc. De la Constanța, semnatarii comunicatului de constituire, doar Arcadie Strahilevici de la „Cuget Liber”. Să fie într-un ceas bun!

*

Deși de profesie asistent medical, Ilie Popescu din Constanța este posesorul unei impresionante sculpturi realizate în piatră de un autor mai puțin cunoscut prin sălile de expoziție: Marea Neagră! Ineditele opere de artă pot face cu prisosință obiectul unei expoziții: dar cine-l ajută pe Ilie Popescu?

*

La Teatrul Dramatic din Constanța o nouă premieră: excelenta piesă a lui Miguel Mihura „Trei jobene”, în regia artistică a lui Andrei Mihalache. În distribuție: Nina Udrescu, Diana Cheregi, Vasile Cojocaru, Titus Gurgulescu, Emil Bârlădeanu și alții. Vom reveni în numărul viitor cu o amplă cronică.

*

Cercul Militar Constanța a găzduit expoziția de pictură „Femeia și marea”, care a reunit lucrări semnate de Rodica Mazilu, Gabriela Dima, Anca Donici, Jeni Mazilu și Sonia Machei. Despre lucrările expuse și despre autoare a vorbit Valentin Donici.

*

Au apărut primele trei numere ale unei noi publicații școlari: „Zări albastre”, editată de Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Beneficiind de tehnoredactare computerizată computerizată, de condiții grafice excelente, noua revistă este rodul pasiunii unui grup de adolescenți de profesorul Florin Pietreanu. Succes și zbor înalt spre... zări albastre!

*

Elevii școlii nr. 16 din Constanța sunt autorii unei admirabile expoziții de colaje grafică, intitulată cum nu se poate mai potrivit „Atitudini”. Reunind peste 300 de lucrări, inspirat alese de profesorul Adrian Drăguț, expoziția a fost găzduit de Muzeul Marinei Române.

*

Asociația Filatelică „Tomis” din Constanța a editat cel de-al treilea număr al revistei „Magazin Filatelic”, care se remarcă prin valoarea deosebită a colaborărilor incluse în sumar, prin diversitatea problematicii specifice puse în sumar. Reținem editorialul „Ce ne dorim în 1995”, semnat de Simion Tavitian, redactor șef, „Levantul filatelic”, de Valentin Avramescu, corespondența din Germania, de la dr. Liviu N. Cristea, „Moneda română” de  Gheorghe Moldoveanu.

*

Dovedind că este la curent cu ce se mai întâmplă prin țară, neînfricatul revoluționar local Lazăr Cercel a creat mare supărare forțelor de ordine și locatarilor din imobilul situat pe bulevardul Tomis, la parterul căruia a fost înființat „Clubul 22”. După explozia bombei de la Suceava, după alarmele false de la Otopeni și Iași, hazliul nostru luptător, aflat în conflict cu aripa Metin Cerchez și amenințat cu evacuarea forțată, a trâmbițat scutierilor că, la nevoie, va detona o butelie românească de aragaz. Spre marele noroc al vecinilor de la etaj, butelia s-a dovedit a fi defectă. Alea normale iau foc și explodează și singure! Mascarada a luat sfârșit cu sprayuri paralizante, răcnete, cocteiluri Molotov și tradiționale înjurături mioritice, dar serialul „Lazăr și ai lui” va continua cu episodul „Revanșa temutului Parpanghel”!

„„Fata cinstită” de Carlo Goldoni” (SGARCEA 1993)

 Val Sgarcea, „Fata cinstită” de Carlo Goldoni, „Tomis”, Constanța, octombrie 1993

Premiera Dramaticului constănțean încheie o stagiune nu prea bogată în evenimente, deși acelea care au fost (patru la număr) - sunt remarcabile. După ce în martie trecut aproape șocase „publicul de bine” cu „Rinocerii” de Eugen Ionescu, regizorul Laurian Oniga s-a ambiționat să monteze o piesă din repertoriul clasic. A ales din Goldoni „Fata cinstită”, text mai puțin reprezentativ pentru marele venețian. Textul original n-a suferit imixtiuni, dar s-a renunțat la unele pasaje. S-au păstrat dialoguri, intrigă, atmosferă, în schimb, scriitura lui Goldoni a fost supusă presiunii unui al doilea strat (l-am numi metatext) aparținător regizorului, care, construindu-și cu migală întregul eșafodaj, a răsturnat story-ul inițial, supunându-l unei abile situări în realitatea imediată.

La prima vedere, nimic mai simplu: într-un studio tv se repetă pentru filmări piesa cu pricina. Interpreții sunt agresați de personaje viu mișcătoare prin cadru - sufleur, tehnicieni, băgători de seamă. O senzație stranie de apăsare se insinuează cu încetul. Asistăm la „altă revoluție în direct”. Voci, șoapte, sunete, zgomote de tot felul și din tot locul, strigăte ori comenzi ferme formează, labirintic, un univers sonor stresant, năucitor mai ales pentru cei concentrați asupra situațiilor tipice comediei dell arte pe care trebuie s-o întruchipeze: asta li s-a dat, asta joacă. Pentru ca unitatea să fie asigurată, regizorul a dozat savant ritmul reprezentației. Derularea e vioaie, halucinantă uneori. Senzația de improvizație abia se instalează, că și cedează locul rigurozității. Inconfortului îi ripostează limpezimea ideilor. Sunt scene de un dinamism... până mai ieri de nebănuit la trupa constănțeană, care alternează cu altele de lirism discret, învăluitor, elaborate cu migală. În totul funcționează măsura. Chiar și în secvențele tipice, unde burlescul e la el acasă, e preferată găselnița inteligentă, de efect vizual în detrimentul „băgării deștelor în ochi”, modalitate atât de dragă șușaniștilor ori impostorilor hămesiți de melancolii. O răfuială cu conceptele, cu alte cuvinte, chiar în planul expresivității. Cursa întinsă spectatorului e una la îndemâna oricui: sentimentul de „călduț”, de ceva „deja vu” îți e spulberat de îndată ce descoperi că, dincolo de costumele rozbonbon, de feericul (și fericitul!) decor al Veneției, de intrigile amoroase specifice lumii gondolierilor, ceva colcăie implacabil, gata să explodeze. Dintr-o comedie oarecare, te trezești, în final, în plină dramă: unul dintre personaje moare. Dar n-o face oricum. Aici se situează o întreagă filosofie a reprezentației: mortul a fost un om ca oricare. Adică, unul din artiști. Adică, unul din cei (...), uitați de societate (..). Un saltimbanc, acolo. Secvența e antologică, de o teatralitate impresionantă: toți cei de față descoperă că se poate muri adevărat chiar și pe scenă. Ritual? Provocare? Trezire la realitate? Încă un joc pe care hazardul îl pregătește, cum are obiceiul, în derâdere? Acest final deschis seamănă, cumva, cu moartea însăși: poate fi în atâtea feluri. Liantul piesei: nevoia de cinste. Sau, mai explicit, dorința supraomenească de a demonstra că într-o lume murdară, murdară, există exemplare care nu pot fi cumpărate. Iubirea? Cel mai puternic zid de apărare contra mizeriilor lumii din afară și din noi.

Realizatorii au aruncat în luptă un întreg arsenal de mijloace artistice: scene vivante, quiproquo-uri, gaguri, efecte speciale. Toate subordonate unității stilistice.

Un efort considerabil a fost dispus în lucrul cu echipa. Nu există vedete, ci doar partituri pe care actorii s-a străduit să le susțină cât mai bine în favoarea ansamblului. Revelații interpretative - doi tineri încă nepuși în valoare.  Gabriela Beiu (Bettina) își dozează și concentrează efortul. Încrâncenarea cu care își apără virtutea pare a o ilumina în multe din secvențe. Actrița are mobilitate și simțul (...). (...) încă și mai tânărul Radu Niculescu (Pasqualino) interpretează bine rolul timidului îndrăgostit. Stăpân pe nuanțe și concentrat, știe, în plus, să-și utilizeze calitățile fizice. Foarte izbutită șarja întâlnirii sentimental lacrimogene dintre cei doi. Iulian Enache (Ottavio) a renunțat la bățoșeniile de până acum, fiind reactiv, aplicat, parcimonios în mijloace, deseori fluid. Elena Gurgulescu (Beatrice) e o prezență agreabilă, fină întruchipare a soției înșelate și înșelătoare, plonjând cu nonșalanță în ludic. Lucian Iancu (Pantalone) joacă firesc, integrându-se în atmosferă și dominând ca un virtual „meseriaș”. Carmen Enea-Tomescu (Catte) e șarmantă, dar cu unele risipiri de... grații. Liviu Manolache (Lello) e viguros, plin de har și fantezie. Emil Bârlădeanu (Menego) e corect. Prizonierul unei maniere, din păcate, Eugen Mazilu (Arlechino). Roluri episodice, dincolo de tipologii (ori inventate de regizor) susțin: Valentina Bucur-Caracașian, Maria Nestor, Cristina Oprean, Tatiana Oprea și Mirela Klein.

Decorul funcțional, impresionant prin varietate și implicare în „senzori” (Sică Rusescu) înlesnește conturarea unei montări cu siguranță pregătită a demonstra că provincia nu e sortită zădărniciei. Lucru pe care ni-l dorim de mult: nasc și la Pontul Euxin artiști autentici. Cu condiția să fie diriguiți de mari regizori, ca în cazul de față.

Jucătorul de table (TUDORA )

 Carmen Tudora, Scena. (...) de table, „Tomis”, Constanța, 1983, decembrie

(...), care, luând act de propria identitate, nu-și va mai juca viața la întâmplare, ca la table, încercând să vadă mai departe de limitele unui trai banal. Ba, mai mult, el găsește, în conștiința alienării, armele izbăvirii, ajungând, în cele din urmă, la ideea de responsabilitate colectivă. Este ceea ce nu va reuși, spre exemplu, Doctorul-magistru - admirabil construit de Iancu Lucian - care, știind adevărul, în deplina lui frumusețe și urgie nu suportă ideea alienării, dar nici pe cea a responsabilității asumate. Și cred că nu întâmplător regizorul a distribuit în rolul magistrului sărăcit, la propriu și la figurat, de cameleonismul și conjuncturismul său, cât și în rolul doctorului, același actor. Căci, în ambele, ceea ce duce la distrugerea personalității este teama.

Stăpână, ca de obicei, pe o întinsă gamă expresivă, Ileana Ploscaru este și aici o apariție notabilă, caligrafiind, cu fină intuiție, când portretul mamei risipindu-se febril, pentru salvarea fie și în ceasul al doisprezecelea, a fericirii copiilor, când durerea mamei isterizată de suferință, descoperind în cele din urmă, ca toți ceilalți de altfel, în sine însăși, miracolul vindecării. În roluri aparent diferite, dar asemănătoare ca esență umană, evoluează Emil Bîrlădeanu, Ana Mirena, Eugen Mazilu, Longin Mărtoiu. Astfel, Emil Bîrlădeanu desfășoară, dezinvolt, un bogat registru artistic, cu accente parodice în decuparea acelui decrepit și anacronic Don Juan, alienatul crai tomnatic, ori cu grave tonuri în abordarea stării limită a celui care nu mai are de trăit decât patru luni. Ana Mirena găsește în măsură și feminitate mijloacele - inspirate - de a sugera, deopotrivă, capriciile cochetei îmbătrânită în așteptări iluzorii, ori a văduvei mimând suferința și compasiunea. Eugen Mazilu întruchipează, pe de o parte, eșecul tânărului incapabil să se realizeze prin muncă, prin merite proprii, nădăjduind împlinirea grației proniei cerești, ori naufragiind în apele tulburi ale angoasei. O prezență necesară în declanșarea și potențarea conflictului se dovedește a fi Domnul X, cu delicatețe creionat de Longin Mărtoiu.

Spectacolul crește incitant, de la un prim act, pe alocuri confuz și amalgamat, trecând prin acel excelent tablou I, din actul II (cel mai unitar, ca viziune, imagine scenică și joc actoricesc), până al finalul declanșator de optimism și energie sufletească (mai puțin finalizat artistic, dar frumos prin semnificațiile conținute). Mai puțin inspirată, scenografia văduvește spectacolul de armonia imaginii. Căci, mai ales în primul act și în ultimul tablou, decorul e lipsit de eleganță și originalitate, culorile nu au rafinament, nici strălucire, ca să nu mai vorbim de faptul că nu creează acel presupus cadru existențial, cu un mare coeficient de originalitate și dramatism, cu deschidere parabolică și mitică. 

Premiera piesei „Hop, Signor” de M. Ghelderode la Teatrul Dramatic din Constanța la 25 februarie 1982 (CHEHIAIAN 1982)

 Carmen Chehiaian, ?, „Tomis”, Constanța, martie 1982 

Or, spectacolul ar fi câștigat în tensiune și dramatism dacă prim-planul ar fi fost ocupat, nu numai... la propriu, de povestea disc-jockey-ului, de singurătatea alienarea și zbuciumul acestui slujbaș al muzicii. Altfel, acesta rămâne doar maestrul de ceremonii, neobosit, puțin cinic, puțin blazat, puțin lehămetit, puțin din toate.

Actorul Vasile Cojocaru ne-a oferit un frumos recital, deși un recital într-o singură cheie. El a mizat, ca și regizorul, pe un joc detașat, lucid, sobru. Da, dar în acest fel ceva din esența, din sufletul personajului a rămas neatins. A fost, mai degrabă, evocat un fenomen și nu omenească. Emoția spectatorului a fost, cumva, blocată de galopul asurzitor al muzicii. Nici măcar „Concursul secolului” nu ne-a putut convinge definitiv de alienarea sutelor de mii de tineri ascultători „intoxicați” zi de zi și în proporție de masă, de muzica-drog, de muzica-iluzie etc. Maria nestor a încercat, e drept, să dea contur unui caz de tânăr sedus de acest miraj, fără rezultate pe deplin notabile, totuși. Eugen Mazilu a plăsmuit un personaj destul de simpatic, ros de ambiții mărunte și speranțe iluzorii. Longin Mărtoiu și Ana Mirena își intersectează și ei, din când în când, privirile, replicile, pașii cu cei de mai sus, încercând (și chiar reușind) să se integreze ritmului general al spectacolului.

Un spectacol care, deși a presupus o uriașă risipă de energie, nu a reușit să pună total în valoare, așa cum așteptam, posibilitățile multiple ale unor actori. (...)

Anecdotica e un pretext pentru a pune în mișcare și dialog aceste simboluri. Și, vrând să le evidențieze cât mai apăsat, dramaturgul le înconjoară cu un apăsat halou. De aceea, Marguerite nu putea fi decât gingașă și nefericită, Signor - bătrân, urât și caraghios ca un albatros care coboară din înălțimi pe pământ și tot atât expus batjocurii mulțimii ș.a.m.d. Dar, pentru ca să nu credem cumva e vorba doar de o dramă de alcov, dramaturgul aduce în scenă și Inchiziția, teroarea ei neagră mai bine zis, substanțializând astfel protecția socială a intrigii. Piesa a fost scrisă în 1938, deci, se poate presupune că filipica la adresa Inchiziției trebuie citită și ca o demascare a noii Inchiziții hitleriste.

Regizorul Gheorghe Jora a vădit o grijă de artizan în transpunerea scenică a dramei lui Jureal, zis Signor. Este meritoriu efortul depus pentru prospectarea generosului filon liric, romantic și grotesc, pe alocuri expresionist ori tenebros, al textului. Regizorul n-a avut însă puterea să opereze nici o reducție. Rezultatul e un spectacol de atmosferă și nu unul de idei. Căci se portretizează fără a se interioriza; (...).

Larose, călăul cu trandafiri la butonieră, găsește în Virgil Andriescu un interpret receptiv mai ales la poza romantică și la crezul justițiar, la dedesubtul malefic și oracular.

Ghelderode pune mare preț pe pitorescul și comentariul piticilor, bufonilor ori cerșetorilor, întrucât statutul lor social le permitea adesea să ia în derâdere, în gura mare, lucruri despre care nici în șoaptă nu se vorbea. Or, V. C. și E. M. prind cum nu se poate mai bine această idee și-i dau viață cu inteligență și vigoare. Ei fac din Meche și Suif purtătorii de cuvânt ai mulțimii care, sfidând Inchiziția, judecă totul cu nemilos realism.

Cuplul nobililor, în schimb, a funcționat fără vlagă, Longin Mărtoiu și Titus Gurgulescu fiind expozitivi și neconvingători, cheltuindu-și energia în dueluri mimate stângaci și în plimbări prudente de colo-colo în costume cu sclipici.

Scenografia semnată de Dan Jitianu și Daniela Codarcea se impune printr-o plăcută armonie cromatică.