Transformarea femeii după Primul Război Mondial (1914-1918) (TEODOREANU 1935)

<
(...)
De altfel, femeile de la război încoace deveniseră prea evidente, din generaţie în generaţie. Descoperindu-le pulpele, rochia le scurta misterul, după cum şi părul car ele descoperea şi masculiniza ceafa. Nudismul desfiinţa acest mister împuţinat de dimensiunile hainelor. Odinioară erau un foşnet pentru suflet, acum deveniseră un marş. Trăiau şi ele încorporate în vremea mulţimilor, cot la cot cu viaţa de toate zilele, acceptînd soarele pe faţă şi pe trup, aşa cum tinereţea străbunelor lor nu acceptase decît luna - pe vremea poeţilor ei -, convinse că sufletul trebuie să fie o sonoritate agresivă - dinamică: spuneau -, nu o tăcere abea străvezie; vorbind prea mult, cu vocabularul bărbaţilor, determinînd cinismul masculin, nu suportîndu-l, nu adaptîndu-se lui. Şi nu înţelegeau că prestigiul de Hamlet feminin pe care îl avea Greta Garbo* pentru mulţimile bărbăteşti nu exprima preefrinţa pentru maladiv şi excepţional, ci mărturisea indirect nostalgia după vechea feminitate reamintită pe ecran de o femeie care readucea - dar numai pe ecran - moda demodatului ''ieri'' de care în viaţă se lepădau.
(...)
>

SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, Bucureşti, 1991, p. 51.

NOTĂ M.T.
* Greta Garbo (1905 Stockholm-1990 New York) = Actriţă suedeză, sex-simbol şi star de cinema încă din vremea filmului mult. (http://www.eva.ro/divertisment/features/greta-garbo-divina-ecranului-articol-6648.html)

Sylvia Plath - „Clopotul de sticlă” / 1963 (BOXHALL 2006)

<
Clopotul de sticlă
Sylvia Plath

n. 1932 (SUA), m. 1963 (Anglia)
Prima ediție 1963 W. Heinemann (Anglia)
Pseudonim Victoria Lucas
Titlul original The Bell Jar

Descrisă întâmplător de Sylvia Plath, într-o scrisoare adresată mamei sale, ca o „oală de fiert”, Clopotul de sticlă a devenit una dintre cele mai notorii descrieri ale unei prăbușiri pe plan mental din literatura americană. Publicat prima dată în 1963, sub pseudonimul Victoria Lucas, romanul este o prezentare autobiografică, transparent deghizată, a adolescenței lui Plath. El descrie viața lui Esther de la un scurt interval ca editor colaborator la o revistă pentru adolescenți, până la tentativa eșuată de sinucidere și brutalul tratament aplicat de medicii psihiatri americani, de la jumătatea secolului XX. Inițial admirat pentru onestitatea stilului său rece și autodisprețuitor, romanul a fost ulterior interpretat ca o aspră critică a politicilor sociale ale anilor 1950. Plath face clare legături între percepția crescândă a lui Esther despre opțiunile limitate, pe care le are la dispoziție ca femeie și senzația ei crescândă de izolare și paranoia. Recuperarea ulterioară a lui Esther se bazează pe capacitatea ei de a respinge versiunile dominante ale feminității, reprezentate de falsele modele care populează romanul. Și totuși, îngrijorarea manifestată față de atmosfera sufocantă a Americi anilor 1950 nu se limitează la examinarea condiției sociale a celor două sexe. Fraza de deschidere - „Era o vară stranie, sufocantă, vara în care au electrocutat familia Rosenberg” - localizează temporal romanul, foarte precis, în mcchartysmul Războiului Rece și face legături implicite între experiențele lui Esther și alte manifestări paranoice și trădări caracteristice acelui deceniu. NM
>

SURSA
Peter Boxhall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. Rao, București, 2010, p. ?.

„Grafică” („TOMIS” 1995)

 G. D., Simeză. Grafică, „Tomis”, noiembrie 1995

În prima jumătatea a lunii octombrie, Galeriile „Amfora” au găzduit o expoziție de excepție. Este vorba de expoziția de grafică „Atelier 5 `95”, semnată de Jeni Mazilu, Gabriela Dima, Anca Donici, Daiana Matieș și Doina Misian.

Vernisajul a fost întâmpinat cu interes de publicul iubitor de artă, făcându-se remarcată prezența în număr mare a reprezentanților mass-media.

Cele cinci artiste sunt absolvente ale Școlii de Artă din Constanța, promoția 1994,  în clasele profesorilor Constantin Papadopol, Gheorghe Caruțiu, Vladimir Hagiu și se află la cea de a doua manifestare.

Expoziția respiră feminitate și echilibru și se dorește a fi un dialog intim și cald cu realitatea. Depășind faza ezitărilor de început, autoarele dovedesc siguranță tehnică, personalitate și un stil deja conturat, dar, mai ales, acuratețe și îndrăzneală cromatică. Nici nu ne miră pentru că Șoala de Artă a dat în ultimul timp nenumărate talente.

Expoziția cuprinde gravuri și lucrări în creion, peniță, cărbune, ceracolor, cărbune, tuș, acuarelă, tempera sau guașă. Deosebită a fost și ideea de a expune și lucrări de atelier, diferite studii, unele realizate chiar în orele de practică la Școala de Artă.