<
Clopotul de sticlă
Sylvia Plath
n. 1932 (SUA), m. 1963 (Anglia)
Prima ediție 1963 W. Heinemann (Anglia)
Pseudonim Victoria Lucas
Titlul original The Bell Jar
Descrisă întâmplător de Sylvia Plath, într-o scrisoare adresată mamei sale, ca o „oală de fiert”, Clopotul de sticlă a devenit una dintre cele mai notorii descrieri ale unei prăbușiri pe plan mental din literatura americană. Publicat prima dată în 1963, sub pseudonimul Victoria Lucas, romanul este o prezentare autobiografică, transparent deghizată, a adolescenței lui Plath. El descrie viața lui Esther de la un scurt interval ca editor colaborator la o revistă pentru adolescenți, până la tentativa eșuată de sinucidere și brutalul tratament aplicat de medicii psihiatri americani, de la jumătatea secolului XX. Inițial admirat pentru onestitatea stilului său rece și autodisprețuitor, romanul a fost ulterior interpretat ca o aspră critică a politicilor sociale ale anilor 1950. Plath face clare legături între percepția crescândă a lui Esther despre opțiunile limitate, pe care le are la dispoziție ca femeie și senzația ei crescândă de izolare și paranoia. Recuperarea ulterioară a lui Esther se bazează pe capacitatea ei de a respinge versiunile dominante ale feminității, reprezentate de falsele modele care populează romanul. Și totuși, îngrijorarea manifestată față de atmosfera sufocantă a Americi anilor 1950 nu se limitează la examinarea condiției sociale a celor două sexe. Fraza de deschidere - „Era o vară stranie, sufocantă, vara în care au electrocutat familia Rosenberg” - localizează temporal romanul, foarte precis, în mcchartysmul Războiului Rece și face legături implicite între experiențele lui Esther și alte manifestări paranoice și trădări caracteristice acelui deceniu. NM
>
SURSA
Peter Boxhall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. Rao, București, 2010, p. ?.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu