<
Istoriografi avizați asupra migrației civilizațiilor primitive recunosc două perioade semnificative: între anii 3000 și 1000 înainte de Hristos în bazinul mediteranean și o alta după anul 1000, datorită expedițiilor navigatorilor fenicieni spre India și de acolo spre Malaezia și Polinezia în drum spre litoralul american. Câteva elemente distinctive ale acestei culturi: cultură heliolitică în care elementul esențial era adorarea soarelui și simbolurilor sale, monumente megalitice, mumificarea și îmbălsămarea cadavrelor, tatuajele, circumcizia. În această ipoteză, cea mai veche civilizație persană și indiană au fost în relație directă cu civilizația babiloniană.
Dacă despre religia Iranului antic se știe că era esențial dualistă, recunoscând existența a doi creatori și a două creații, despre medicina persană se știe foarte puțin deoarece lipsesc documentele edificatoare. De la un popor cu un trecut atât de glorios, cu un nivel de civilizație atât de înalt, cu șefi care și au lăsat numele gravat pe pietrele istoriei, nu au rămas informații despre pratica medicală. Zeul-Luminii, de fapt, o trinitate divină alcătuită din Ahura, Mazda și Ormuzd, împreună cu cei șase sfinți slujitori, reprezentau mila, bunătatea și dreptatea; cealaltă față a religiei persane era reprezentată de forțele răului, ignoranței și tenebrelor, întruchipate de doi zei, Angramayniu și Ahriman, însoțiți de șase spirite malefice și diabolice; în această constelație divină era plasată zeița Ameretap, zeița vieții lungi, care avea în grădină mii de plante vindecătoare, arborele miraculos Gaokarena care vindeca toate bolile și doi zei vindecători, Thrita și Ayriaman. Un cult deosebit, materializat printr-o bogată simbolistică, era pentru Mithra, zeul soarelui, cult derivat din miturile preistorice în care soarele era dătătorul de sănătate.
Referiri despre pratica medicală se găsesc în literatura cuprinsă în Avesta (ansamblul textelor mazdeene), cărți sacre ale vechilor perși, atribuite lui Zaratusthra sau Zoroastru, reformatorul al religiei iraniene antice, trăitor în sec. VIII sau sec. VII î. Hr.; el a instituit casta magilor și o doctrină care a influențat profund religia Persiei în timpul lui Achemenides (dinastie persană fondată de Cyrus în anul 550 î. Hr. căruia i se datorează unitatea Orientului și terminată prin Darius III) în timpul căruia arta va atinge un nivel a cărei splendoare va străbate mileniile, demonstrată de ruinele de la Persepolis și Susa.
>
SURSA
N. Ursea (coord.), ACADEMIA DE ȘTIINȚE MEDICALE, Enciclopedia medicală românească: de la origini până în prezent, vol I, ed. universitară „Carol Davila”, București, 2009, p. 42.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu