„Dunărea de Jos” (CENTRUL CULTURAL „DUNĂREA DE JOS” 2015)

Consiliul Județului Galați & Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, „Dunărea de Jos”, Galați, nr. 166, decembrie 2015

2 Agenda Centrului Cultural - Târgul de Sfântul Andrei

2 Agenda Centrului Cultural - Galați ,orașul scrie, orașul citește

3 Agenda Centrului Cultural - Ipostaze etnografice

3 Agenda Centrului Cultural - Valori autentice ale culturii tradiționale din zona Galațiului

4 Agenda Centrului Cultural - Salonul național de fotografie

5 Vali Alexandru, interviu cu Bogdan Stanoevici

8 Nicolae Bacalbașa, Lumina ei abia cum luci vederii noastre

10 Florin Constantin Pavlovici, Câinii și caii

14 Doru Novacovici, Lagăru „Grădina”

15 Alexandru Mihalcea, Opinii despre literatura închisorii politice

16 Octavian Dănilă, Ion Caraion, poetul damnat

18 Stelian Neagoe, Profet în propria-i țară

21 Vasile V. Popa, Vasile Voiculescu și Vasile Gh. Popa

23 Octavia Mihalcea, Spectacolul condiției umane

24 Ion N. Oprea, Amintiri de ieri, de azi, dintotdeauna

26 Șt. I. Mureșanu, Antropologie a singurătății

28 Dumitru Anghel, Poeții în cetate - antologie lirică

30 Stela Iorga, Proză: Generăleasa

31 Violeta Ionescu, Inimă de câine

32 Gabriel Badea Păun, Arhitecți de neuitat - Edmond Van Saanen-Algi

35 Radu Negrescu Suțu, In memoriam Leon Ghica

38 Constantin Tănase, Proză: Îngerul gri

39 Lavinia Coman, Concerte de excepție la Ateneul Român

40 Ioan Gh. Tofan, Medic de bord

42 Radu Moțoc, In memoriam Alexei Rău

44 C. Stoica, Dicționar Artiști Plastici Gălățeni 104

46 C. Stoica, Morphocroma: Gheorghe Suciu

48 E. Mihalcea, Proiecte POP - interviuri

50 Acad. C. Gh. Marinescu, Dialoguri 50+1

51 I. Necula, Orașul suspendat

Cine este invitatul scriitorilor constănţeni la prima conferinţă

Cuget Liber 18 octombrie 2013

Cadre didactice de la Școala Gimnazială Spectrum Constanța

 Alina Ciucă - educator

Gabriela Ioniță - educator

Selda Molomer - educator

Nicoleta Oancea - educator

Felicia Popescu - educator

Cristina Albu - învățător

Rodica Crivilaru - învățător

Adriana Elabed - învățător

Camelia Măgureanu - învățător

Mihaela Nicolescu - învățător

Mirabela Sandu - învățător

Octavian Barbu - biologie

Tunay Tuncer - biologie

Sanda Albu - chimie

Mariana Doicescu - chimie

Margareta Anghel - educație tehnologică

Nicoleta Copoiu - educație fizică

George Popa - educație fizică

Ion Petrache - educație muzicală

Răzvan Lipan - educație plastică

Figan Suliman - educație plastică

Ion Băraru - fizică

Sinan Kosak - fizică

Hristache Tomescu - fizică

Marius Lungu - geografie

Senol Abdi - informatică

Ali Cabas - informatică

„Experimente de bun augur” (MAIOR)

 Felix Maior, Experimente de bun augur, „Tomis”, Constanța, 1999?2004

În ideea promovării dansului contemporan, Fundația bucureșteană „Proiect DCM”, care susține o stagiune de gen la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, cu sprijinul Teatrului de balet tomitan „Oleg Danovski”, a prezentat în miezul lui Mărțișor, la sala „Artcub” a Sindicatului navaliștilor, spectacolul-experiment „Istorii neîntâmplate”, în fond o alternativă la cele montate pe scenele tradiționale. Un astfel de experiment, în care granițele dintre mijloacele de expresie ale muzicii, teatrului și coregrafiei e împletesc până la contopire, dă naștere unui mod de exprimare artistică pe care specialiștii sunt înclinați să-l numească „teatru instrumental”. Spectacolul „Istorii neîntâmplate” a fost alcătuit din două piese coregrafice, „Incursiune 2” și „Dans X” (titluri pline de cutezanță, voit șocante, specifice avangardei în artă), puse în scenă de coregraful Cosmin Manolescu, un vizionar în materie de sugestivitate, esențializare și expresivitate a a dansului.

Prima piesă, premiată la Trofeul „Eurodans”, în 1998, a fost executată pe muzica lui Manuel Pelmuș,  Nuno Rebelo și Nicolae Chiosu de către un dansator profesionist și de către un deficient locomotor, aflați în scaune cu rotile. Din gesturile, mișcările, atitudinile celor doi, care evoluează într-o sală obscură, sfâșiată de spoturile și jocurile de lumini, se întrevăd decalajul dintre „cele două lumi”, dorința acerbă de a desființa barierele, aparent inexpugnabile, care le separă, nevoia imperioasă a depășirii unei alte stavile, a celei psihologice, funciar conservatoare, întrucât condamnă pe cel dezavantajat de soartă la imposibilitatea depășirii condiției sale. În fond, acest dans cu multiple conotații pleaacă de la realitatea cotidiană arhaică într-o favorabilă lumină idei generoase.  „Dansul X”, interpretat de Cosmin Manolescu, pe muzica lui Lucian Maxim, realizat prin mijloace nonconvenționale, este o încifrare, prin gesturi specifice, a condiției umane, cu trimitere la corpul omenesc, a cărui plastică ambiționează să se identifice cu o istorie, derivând din supranatural, a omului. O metamorfoză artistică sui-generis circumscrisă aceluia care „gândește singur și scormone lumina” (T. Arghezi). Concluzionând, vom spune că miza unor astfel de spectacole-experiment este mult mai mare decât dorința afirmării interpreților. Ea constă în pătrunderea formelor de dans contemporan în conștiința unui public mai larg. Pornind de aici, Ana Maria Munteanu, directoarea Teatrului de Balet „Oleg Danovski” ne vorbea despre intenția conducerii instituției de a continua colaborările cu varii parteneri pentru care căutările novatoare pe tărâm artistic constituie însăși rațiunea longevității lor. Un tânăr dansator din București, asistent al coregrafului Sergiu Anghel, conducătorul companiei „Orion”, va face un spectacol într-o concepție modernă, aici, la țărmul mării, pe la mijlocul lunii aprilie. Pe 26 martie, S. Anghel a prezentat la Constanța primul spectacol, dintr-o serie ce se vrea de durată, intitulat „Anotimpuri”, în care, în afara muzicii de olimpiană seninătate a lui Vivaldi, a introdus și inserturi electronice. În intervalul 1-10 iulie, o coregrafă de la Opera din Viena, Alice Găman Neacșa, va prezenta la Constanța un spectacol de referință sun egida companiei „Interarte”, care, în scurt timp, urmează să verniseze „Galeria tinerilor artiști tomitani”.

„Periscop” („TOMIS” 1997)

 Ov. D., Periscop, „Tomis”, Constanța, 1997, mai

*

Clarie Middleton, producător, Lin Coghian, scenarist, și  Philip Osment, regizor, de la Teatrul „Old Vic” din Bristol, Marea Britanie, s-au aflat din nou, în vizită de lucru, la Teatrul Dramatic din Constanța pentru definitivarea coproducției româno-engleze cu piesa „Iarna”. Cu acest prilej, oaspeții s-au întâlni cu reprezentanții presei constănțene în vederea unei colaborări și mediatizări a spectacolului în presa din țara noastră, cât și a României în presa britanică.

*

Muzeul de Artă Constanța a găzduit expoziția personală a unui redutabil plastician contemporan. Este vorba de pictorul Gheorghe Anghel din București, profesor la Academia de Arte, un statornic prieten al Dobrogei. Expoziția a cuprins: compoziții dedicate tinerei și fermecătoarei Melissa, grecoaică din orașul Galați, care i-a fascinat anii tinereții, lucrări dedicate peisajului marin și ținutului pontic, traversate de poezie, lumină și diafanitate.

*

De curând a fost inaugurat, la Constanța, primul studio teritorial Radio Tv din cele cinci pe care Direcția de Relații Publice a Armatei intenționează să le înființeze în toată țara. Prin intermediul studioului sunt mediatizate, cu înalt profesionalism și promptitudine, activitățile Marinei Militare și ale celorlalți luptători din Dobrogea. Redacția, din care fac parte ziariștii militari Marian Moșneagu și Nezir Gelaledin, este condusă de colonelul Lică Pavel, publicist și scriitor binecunoscut în orașul de la mare, întemeietorul, de fapt, al acestei redacții. Urăm colegilor noștri de la „Scutul Dobrogei” să obțină pe viitor, ca și până acum, rezultate cât mai performante.

*

Asociația artiștilor plastici „Amfora” a organizat, la Clubul „Favorit” din comuna Istria, vernisajul unei expoziții de pictură semnată de Iordan Barău, învățător la școala generală din comună, nepotul renumitului pictor tulcean Eugeniu Barău. Despre autor și lucrările sale au vorbit Paul Teodorescu, președintele asociației constănțene, Costin Antonescu, cercetător la Centrul Județean al Creației Populare, și pictorul Valentin Donici, care au relevat pasiunea lui I. Barău pentru pictura miniaturală, în special pentru peisajele pitorești însorite și portretistica expresivă, inspirate din lumea satului în care trăiește.

*

Icoana este, dincolo de actul manifestării obiectuale, un gest de veșnicie sufletească. A fi iconar presupune stăpânirea limbajului ontologic, al semnelor ce compun alfabetul ermineologic. Un iconar este un stabilizator de stări sufletești, un mijloc al dialogului de întărire în cuget, pe care omul îl poartă cu Dumnezeu și nu de puține ori și invers. Aceasta e starea pe care și-a găsit-o în pragul maturizării artistice Viorel Ungureanu, prezent cu 40 de icoane în spațiul galeriilor „Amfora” din Constanța. La vernisaj, prof. univ. dr. pr. Nechita Runcan remarca: „Dincolo de claritatea limbajului, pe care este stăpân, artistul încântă cu o gamă cromatică blândă, liniștită, senină, propice rugii, meditației și regăsirii sufletești, care accentuează valoarea icoanei prin limbajul grafic ce se va putea îmbogăți în timp”.

*

Editată de Liga Navală Română, Filiala Constanța, revista „Marea Noastră” a ajuns la cele de-al 22 lea număr. Având o redacție de profesioniști ai mării aflați acum în retragere, redactor șef col. (r) Ion Aramă, redactor șef adjunct cam. (r) George Petre, secretar de redacție cdr. (r) Doru Ionescu, susținută de colaboratori prestigioși și sponsori puternici, tipărită în condiții grafice excelente, publicația constănțeană este una din cele mai serioase reviste pentru propaganda, orientarea și promovarea intereselor marinărești din țară. Spicuim din sumar: „Viitorul marinei noastre” de vam. (r) Gheorghe Sandu, „Flota națională în fața soluțiilor salvatoare” de Ion Tița Călin, „Rolul comunității portuare în dezvoltarea durabilă a unui port” de Radu Kramer și Haralambie Beizadea, „Eseu despre ieșirea la mare” de cam. (r) G. Petre, „Delfinul mărturisește” de cam. (r) ing. Ilie Ștefan, „Nave... navigatori” de cdr. (r) Ion Borcilă.

*

În zilele de 9-10 mai, la Curtea de Argeș a avut loc  Festivalul Național de Film cu tematică religioasă „Lumină din lumină”, ediția a IV a. Distinsă cu premiile I și III la edițiile anterioare, echipa Centrului Creației Populare Constanța, formată din Costin Antonescu și C. D. Mazilu, a fost din nou câștigătoarea premiului I ex aequo la categoria eseu cinematografic, cu filmele „Chipul” și „Crucile satului”. Primul film, autor C. Antonescu, abordează portretul unei metafore prin care copiii din clasa I a unei școli constănțene descoperă prin desen chipul dumnezeirii din ei. Cel de-al doilea film, autor C. D. Mazilu, încearcă o trecere în revistă a simbolismului crucii în satele dobrogene tradiționale, exprimat prin obiecte cotidiene în existența țăranului: biserica, fântâna, cișmeaua.

„Exerciții după clasici” („TOMIS” 1997)

 În 1996, constănțeanul Costache Tudor debuta cu volumul de nuvele Nurie (ed. Dobrogea) și scrisul său făcea dovada că autorul nu scrie doar sporadic și dintr-un simplu orgoliu „autorlâcesc”, ci dintr-o profundă necesitate interioară.

Anul acesta C. T. e din nou prezent în librării, de data aceasta în ipostaza de ucenic la clasicii poeziei române. Apărută la Editura Metafora din Constanța, placheta poartă un titlu incitant: Scrisori dintr-o livadă de cireși, titlu trimițând nedezmințit la același univers pe care îl consolidaseră nuvelele. Cartea se deschide cu un ciclu de peisaje marine îndemnând la visătorie și la voiaje în imaginație, la introspecție și interogații existențiale care aureolează ambientul și-l conferă mister direcționat spre vagi melancolii romantice.

În ciclul secund, Vis cu magnolii, poetul adună efuziuni de miresme florale din grădina simbolismului, via Macedonski sau Dimitrie Anghel, cenzurate de vagi tristeți ori intensificate de apariția ființei iubite (Vitralii, Rochia de mac). Un poem în ritm folcloric precum Ochii tăi sparge aici în chip benefic monotonia alexandrinilor împovărați de imagini baroce învârtoșind poezii cu strofe obositor-redundant-otios-explicitive și găzduind locuri comune cu iz romanțios-albumistic, păcătuind prin diluție descriptivistă și supărătoare discordanțe temporale: „Pe fire nevăzute se odihneau lăstunii / Tu mă încălzeai la jarul ce ți-l sloboade sânii”.

În cel de-al treilea ciclu, Livadă sub brume, bucuria ceasului de rod împlinit e subminată în mai în fiecare poem de tristeți generate de senzația acută a trecerii timpului, a navigării spre niciunde, a morții speranțelor și a pâlpâirii iubirii întrucât: „La țărmuri de mare, bat orele grav / Lumina-i de ceară, albastru-i bolnav / E toamnă, iubito / Acolo-ntre dealuri izvoru-i plecat / Pe vadul de brume și soare-nnoptat” (E toamnă, iubito). La această stare de inconfort psihic contribuie nemilos intruziunea factorului tehnologic distructiv care, în numele civilizației moderne, atentează la intimitatea și echilibrul naturii: copacii cad „sub rânjetul de fierăstraie mecanice” și a „tăișului lor îmbenzinat” (Ordin); florile își pierd culoarea, armăsarii mănâncă potasiu, peștii uită să înoate, iar oamenii dorm și visează - urmare a exploziei de la Cernobâl - „pe-o pernă de atomi” (Pe-o pernă de atomi). Peisajul ambiental se golește de timp, precum de sânge fețele celor ce „cu cărucioarele scârțâind se apropie de barierele cu moarte”. În absența iubirii îndumneizitoare ce-l făcea cândva să poată păși pe crestetele valurilor, „haina-nsingurării” devine tot mai strâmtă, iar brazdele de pe frunte i se adâncesc fără a fi primit binecuvântarea rodului. Autorul află însă în ultimul ciclu al plachetei, Rădăcini, forța de a se replia dinspre durerile de ordin personal cu care l-a potopit destinul lumesc, spre valorile spirituale ale colectivității cu care se simte solidar. Suspinele subminează în cântec sărbătoresc hrănit de ceea ce a fost cândva frumos nădăjduitor, „steaua ce scânteie-n colind / se trece în memoria clipei”, căci ni „s-au întors „zăpezile acasă” (Ninge la Tropaeum Traiani).

„Universitatea Mării Negre. Educația adulților” (SLAPAC 1994)

 Stela Slapac, Universitatea Mării Negre. Educația adulților, „Tomis”, Constanța, august 1994

Într-o lume a schimbărilor imprevizibile, un lucru este cert: calitatea vieții fiecăruia depinde de abilitatea noastră de a răspunde adecvat la nivel intelectual și social tuturor noilor provocări și oportunități. Toți avem nevoie să fim cât mai pregătiți și mai adaptați, dacă ne propunem să avem o contribuție la viața comunității. Pentru a realiza toate acestea, trebuie să fim capabili de a învăța cu succes și entuziasm pe tot parcursul vieții. 

Materializarea acestei tendințe mondiale pe plan regional este oferită de Universitatea Mării Negre, Centru Internațional de Educație Nonformală a Adulților, destinat specialiștilor și studenților din zona Mării Negre, care prin sistemul lor de lucru - echipe mixte de lectori români și străini, dezbaterea unor teme de actualitate, practicarea limbii engleze, cadru ambiant plăcut - își propune să stimuleze capacitatea intelectuală, spiritul antreprenorial și de competitivitate. De asemenea, să activeze potențialul intelectual al celor din zona Mării Negre, într-un proces de învățare intensiv, dar flexibil și agreabil, bazat pe concentrare, motivație, interacțiune și aplicații practice.

În ultima decadă a lui iunie 1994, a avut loc la Mangalia simpozionul cu tema „Ajutorul acordat adulților pentru învățare și formare”, la care au participat lectori englezi, cercetători în domeniul educației adulților, profesori de la Universitatea Westminster, Hertfordshire, Nottingham și de la Colegiul West Herts din Marea Britanie, precum și cercetători din domeniul educației adulților, inspectori, profesori români din București, Constanța, Tulcea, Botoșani.

Vă prezentăm opiniile câtorva dintre participanții la acest simpozion.

Carol Kennedy - lector A. E. la West Herts College
-Ai desfășurat o activitate interesantă în ultimii ani, aici la noi, stabilind contacte culturale și spirituale între intelectualii români și englezi. Prima dată ne-am întâlnit anul trecut, la Costinești, apoi în toamnă la București, iar acum, în 1994, la Mangalia. Este a treia oară când vizitezi România?
+Am venit în România de 25 de ori și pot afirma că sunt îndrăgostită de această țară și de poporul său minunat. Mă simt deja româncă, doar că nu pot vorbi românește încă, așa cum vorbești tu englezește. 
Am venit aici, în România, ca să schimb ceva, să fac lucrurile să meargă mai bine, și împreună cu domnul Mircea Malița să impulsionăm acest domeniu, vast al educației adulților.
- Cu ce te ocupi în G. B.?
+Sunt profesoară universitară la West Herts College, UK și răspunde de pregătirea profesorilor în specialitatea de educație a adulților. La Universitatea din Londra și la Open University predau psihologia celor interesați să-și continue studiile, cât și celor dornici de pregătire la distanță. În afară de psihologie mai predau cursuri de limbă unei categorii mai speciale pe care le consider dezavantajate - șomerii și țiganii.
Dar, înainte de studiile mele academice, am făcut muncă de secretariat, am fost și profesoară de dans și am avut multe alte meserii. Carierea mea a fost într-o continuă schimbare, transformându-mi viața și munca. De fapt, acest lucru se întâmplă peste tot în lume, iar noi aven nevoie de o instruire permanentă pentru a obține succese în viață și pentru a fi gata în orice clipă să suportăm o schimbare în meseria noastră, în viața noastră.
-Ce planuri de viitori ai, Carol?
+Pentru că în noiembrie conferința cu educația adulților a avut succes și acum. la Mangalia, invitații români și englezi au învățat foarte mult unii de la alții, m-am gândit la un proiect comun de colaborare care să implice ambele părți: România și UK. Și mai am o dorință. Pentru că am observat cu plăcere că participanții au menținut colaborarea, comunicarea prin scrisori, m-am gândit chiar și la o revistă în care aceste impresii să apară materializate, așa cum este acest interviu în „Tomis”.
-Își mulțumesc Carol și să sperăm că sprijinul tău va contribui la menținerea și dezvoltarea acestei inițiative.

Florentina Anghel - cercetător - Institutul de Științe ale Educației

-Florentina, te rog să te prezinți cititorilor revistei TOMIS. În ce calitate ai participat la simpozionul organizat de UMN  și care sunt impresiile tale?

+Deci, sunt cercetător la Institutul de Științe ale Educației București și lucrez în domeniul educației. Aici, la Mangalia, am participat în spiritul dorinței mele de implicare în educația adulților.

-Anul trecut ai fost organizatorul unor astfel de cursuri ale UMN la Costinești. Cu această ocazie a invitat și câțiva profesori din Constanța. În ce direcție vezi implicarea profesorilor din școli și licee în activitatea de educație a adulților?

+De fapt, ce este UMN? Este un cadru de discuție și reflecție asupra unor problematici - în unele situații, iar în alte situații reprezintă o modalitate non-formală de educație a adulților destul de eficientă, după părerea mea. Ceea ce am vrut eu să fac, a fost să creez un grup de reflecție cu toți cei care lucrează în domeniul învățământului și sunt interesați în educația adulților. A fost un început: anul acesta putem să considerăm că acest simpozion este o consecință a ceea ce am făcut împreună anul trecut, evident însă, cu alte scopuri și cu alte obiective.

-Vreau să-ți mulțumesc Florentina în numele profesorilor din Constanța pentru această activitate care a continuat cu Conferința ROM-Britanica de la București, iar acum, cu acest simpozion organizat în colaborare cu M. B,, cu ce impresii pleci de aici?

+Activitatea dedicată educației adulților a fost extrem de interesantă din punctul meu de poveste, fiindcă am avut aici chiar o specialistă în alfabetizarea funcțională din Anglia. Am avut sentimentul de speranță și dacă vrei, chiar de încredere, că lucrurile încep să meargă și, deci, putem conta pe cei care s-au implicat. Ceea ce vreau să fac în continuare - și în mod sigur te voi implica și pe tine și pe toți prietenii mei din Constanța - va fi un fel de chestionar: o grilă de analiză, o formă de conștientizare a ceea ce s-a întâmplat până acum, fiindcă încerc să pregătesc un fel de material practic pe care să-l difuzez în rețeaua de alfabetizare națională, atât cât avem, cât și în cea internațională dacă se va putea, privind opiniile, gândurile și speranțele participanților. Va fi o grilă de reflecție, mai degrabă, privind impresiile voastre despre ce s-a întâmplat cu voi înșivă, asupra a ceea ce am făcut împreună.

Tim Evans - lector universitar la West Herts College

-Tim, am remarcat că te ocupi de un sector foarte special în educația adulților. Ieri, ai susținut o conferință interesantă despre educarea sau mai bine zis - reeducarea grupurilor de tineri cu comportament deviant - cum îl numim noi în România și „Offenders” cum îl numiți voi în U. K. Ce amănunte le poți oferi cititorilor revistei TOMIS despre această activitate?

+Îi luăm pe acești tineri care au comis fapte - nu foarte grave și care nu au ajuns încă la tribunal, oferindu-le șansa de a fi reeducați în cadrul campusului nostru. Ca să fiu mai clar, fără să-i izolăm, îi reintegrăm în cadrul acestui micro-sistem, reușind să-i aducem pe calea cea bună - cum se zice - și să nu mai comită astfel de fapte pe viitor.

-Cum reușiți să reduceți numărul de tineri predispuși la asemenea fapte, pe viitor?

+Este bine zis predispuși, pentru că o serie de factori care sunt aceeași peste tot în lume (sărăcia, șomajul, situația familiei, divorțul părinților, abandonul căminului etc)  îi determină pe aceștia că comită și să repete fapte nesăbuite începând cu  vârstă fragedă și uneori toată viața. De cele mai multe ori, aici vin tineri cu bune intenții, oameni obosiți de o astfel de viață. Deci, le urmărim comportamentul prin diferite metode, ca de exemplu: îi invităm să se autoanalizeze în grup, să-și prezinte faptele săvârșite, exprimându-și părerile de față cu toți ceilalți tineri aflați în aceeași situație ca și ei. Îi invităm să ne spună când au făcut acele lucruri urâte, în ce împrejurări, de ce au făcut-o și le arătăm ce alternative de viitor le oferim. Îi atragem la diferite cursuri oferindu-le posibilitatea să-și creeze noi abilități și să-și recapete încrederea în propriile lor persoane. Într-un cuvânt, îi redăm societății, ajutându-i să-și găsească un ideal, un scop în viață, un loc de muncă.

-Și aici se încheie misiunea voastră?

+Nu. Îi urmărim și după aceea - de la distanță - deoarece dorim să vedem cum au reușit să-și creeze noi competențe, cum se descurcă în viață în diferite împrejurări. Și crede-mă, de cele mai multe ori avem succes.

-De ce ai considerat necesar să-ți susții prelegerea cu suport vizual? Mă refer la cele două casete video prezentate la atelierul de lucru de după-amiază.

+Tocmai că prima casetă prezenta în mod direct pe câțiva dintre tinerii care au fost intervievați. Fetele apar în minoritate (cum de fapt ai și observat) - de aceea noi le acordăm o atenție specială.

-De ce ele, ca subiecți, sunt mai puțin reprezentate decât băieții?

+În primul rând, ele săvârșesc mai puține fapte - pentru că sunt mai echilibrate decât aceștia - iar atunci când se întâmplă asemenea lucruri, societatea „are grijă” să le condamne de la prima faptă. Bărbații au voie să greșească, femeile nu. Bineînțeles că avem de a face cu o concepție depășită, de ev mediu, dar asta este.

A doua casetă se referea la realizările celor ce au urmat cursurile noastre de reeducare. Deci, ați urmărit rezultatele pozitive la câțiva dintre acești tineri cu comportament deviant în trecut și care, acum, sunt redați societății. Aceste succese au impulsionat activitatea noastră de la Colegiu.

-Deci, este vorba de un fel de FEED-back?

+Exact.

-Iar prima casetă video ar putea fi un fel de BEFORE (ÎNAINTE), iar cea de a doua un fel de AFTER (DUPĂ).

+Așa este, ai dreptate.

-Ai vorbit tot timpul de „noi” - noi facem, noi dregem. Cine sunteți voi? Cine sunt cei care se ocupă de reeducarea acestor tineri speciali?

+Sunt lectori universitari ca și mine. Deși diplomele noastre nu sunt obținute la facultatea de drept, deoarece considerăm că putem realiza mai multe, noi - cei care lucrăm în domeniul educației decât cei din justiție. Consiliul nostru a elaborat un program în care a cooptat și oameni necalificați pentru o asemenea muncă - cum ar fi din organizații și comitete de anti-alcool și anti-drog, tocmai pentru a-i ajuta eficient pe acești tineri. Și, bineînțeles, acceptăm și primim la centru o serie de voluntari, care, perfecționându-se, devin oamenii noștri de un real folos și rămân să-și continue activitatea la noi. la Colegiu, cu mult succes în noi „cazuri”.

Maria Magdalena Rădulescu - manager coordonator tutor

-Te rog să te prezinți cititorilor revistei Tomis și să-ți sintetizezi impresiile tale despre acest simpozion.

+Mă numesc Maria Magdalena Rădulescu, reprezint societatea CODEX (adică Centrul de Educație la Distanță al Open University din Marea Britanie). În România, sunt manager coordonator tutor, ocupându-mă cu recrutarea și instruirea permanentă a tutorilor.

Am fost invitată la cursurile UMN și cred că a fost un foarte interesant și eficient schimb de experiență. Am întâlnit aici colegi care lucrează în domeniul managementului la Universitatea Westminster de la care am avut multe lucruri interesante de aflat. Mi-am lămurit multe dintre întrebările pe care mi le puneam în legătură cu educația adulților și, mai ales, despre educarea noilor manageri și a celor cate îi educă pe aceștia. Cred că la ora actuală foarte mulți au impresia că fac management fără să știe de fapt în constă el și fără să aibă o bază teoretică, iar ceea ce ne dorim noi este să construim un nou model de manager care să poată fi competitiv oriunde, pe plan intern, și oriunde ar dori să aibă relații de parteneriat cu alți manageri, să le dezvoltăm un limbaj comun și un mod comun de lucru.

-În Constanța s-au desfășurat o serie de cursuri de management. Este vreo legătură între voi și aceste cursuri?

+Nu. Noi am început să lucrăm doar de anul trecut. În momentul de față avem peste 300 de studenți și am lucrat în mai multe centre regionale din țară: la Bistrița, Oradea, București, Iași. Și în Constanța intenționăm să organizăm o grupă de studenți. Această grupă se va constitui până în noiembrie pentru că am avut studenți constănțeni care, prin discuții cu prietenii, cu cei de aici, și-au exprimat mai mulți dorința de a studia. În acest caz nu s-ar mai deplasa la București.

-Este o idee extraordinară și vine mult în ajutorul celor din Constanța.

+De fapt, aceste cursuri sunt valabile pentru toți managerii din toată țara. Învățământul deschis la distanță oferă marele avantaj pentru cei care deja lucrează în domeniul respectiv pentru cei care doresc să-și conducă propria afacere sau lucrează la firmele altora, cursurile permițându-le să nu-și abandoneze sub nici o formă profesia, nici chiar pentru o săptămână, deoarece cursurile se desfășoară toate sâmbăta și ei primesc material de curs pentru a lucra individual. Constanța, Timișoara sau București sunt zone de foarte larg interes pentru că au o dezvoltare economică deosebită și sectorul privat este mult mai dezvoltat aici. Există încercări de colaborare pentru a ne face reclamă pe plan local, pentru a explica mai pe larg în ce ar consta cursurile, în ce ar consta aplicabilitatea lor imediată, faptul că se integrează foarte bine în perioada de tranziție, faptul că nu presupun cunoștințe sofisticate, sunt scrise într-un mod prietenesc, apropiat și foarte ușor de parcurs, teoria este abordată într-o manieră care o face ușor înțeleasă și poate fi imediat aplicată. Am observat că acei care participă la cursuri sunt persoane foarte ocupate, care, să zicem, s-au „săturat” de sistemul de învățământ convențional în care sunt îndopați cu teorie, când, de fapt, ei doresc să aibă și să vadă o aplicabilitate imediată a cursului pentru că le este necesar foarte mult timp pentru a studia.

-Chiar și studenții au nevoie de aceste cursuri pentru că majoritatea lucrează, deci, le este necesară această informare suplimentară, ca să știe cum se conduce un depozit, o firmă, un hotel.

+Sunt absolut de acord în această chestiune. E bine ca ei să pornească în activitatea managerială având o bună pregătire fundamentală. De fapt, singura condiție pentru admitere este ca persoana sa fie majoră. Selecția se face pe parcurs prin activitatea pe care o desfășoară, prin interesul față de cunoștințe, care le sunt evaluate la examen.

Marion Woolhouse - lector la University of Hertfordshire

-Te rog să te prezinți cititorilor revistei „Tomis”?

+Sunt profesoară universitară la Facultatea din Hertfordshire, specialitatea mea fiind educația adulților: îi pregătesc pe profesori pentru cursuri post-universitare care doresc ca, la rândul lor, să devină specialiști în munca de educare a adulților. De asemenea, le predau celor care intenționează devină profesori la ciclul primar, general și la licee. O altă categorie de studenți de-ai mei o constituie cei care deja lucrează, dar au nevoie de o nouă calificare și, deci, de o nouă diplomă. Am venit aici, în România, să discut cu partenerii români despre modalitățile sau mai bine zis strategiile de învățare, în contrast cu cele de predare. Teoria mea este că fiecare om se deosebește unul de celălalt, prin felul în care învață. Prin experiențele sociale, în familie, școală, loc de muncă, reușim să rezolvăm discrepanța dintre teorie și acțiune pe de o parte, și analiză detașată și punere în practică, pe de altă parte. Deci, toți suntem înzestrați cu experiență teoretică, dar trebuie să adăugăm la aceasta observația directă ca să putem realiza concret ceea ce ne-am propus.

De exemplu, un matematician lucrează mai mult cu concepte abstracte, în timp ce un manager își va aplica în mod activ ideile sale, iar un om de știință este interesat de observația directă în laborator. Deci nu este pur și simplu să ai experiență ca să înveți. Fără conștientizare, fără aprofundare și reflectare, această experiență se poate pierde pe parcurs sau poate fi ușor uitată. Învățarea unor noi concepte și transformarea lor în generalități trebuie concretizată în situații noi, permanente. Legând teoria de practică vei avea succes în activitatea viitoare. Fie că ai o experiență practică sau teoretică, trebuie să-ți implici ideile și cunoștințele în tot felul de activități și tot felul de domenii. Este ceea ce am discutat cu voi, prietenii mei din România, toată săptămâna. În urma testului de la atelierul de lucru, am observat că voi, românii, aveți ca predominantă în procesul de învățare experiența teoretică și, deci, sistemul vostru educațional are o bază mai mare în teorie. Sunt convinsă că lucrurile vor merge din ce în ce mai bine în viitor. Sunt dornică să mă întorc în această țară frumoasă cu oameni calzi, receptivi, ospitalieri.

Lansarea ziarului „Curierul de Constanța” la 20 noiembrie 1991 („Tomis” 1991)

<Curierul de Constanța, cotidian de informație, reportaj și opinie, anunță de la primul număr (miercuri, 20 noiembrie 1991) că „se situează, hotărît, în afara vîltorii pasiunilor politice”. Idealul său este (totuși!) de a se constitui într-un soi de oglindă neutră în care să se răsfrîngă „cu discernămînt și bunăcredință... activitatea tutor formațiunilor politice existente.” Am fost curios să văd cum izbutește Nicolae Fătu, un publicist redutabil, cu nerv polemic, pînă mai ieri colegul nostru la Tomis, să facă față unui astfel de program în condițiile în care „drumul spre idealurile revoluției nu este neted și presărat cu flori, ci cu neliniștitoarele capcane ale obtuzității, absurdului, corupției, inflației galopante.”
Despre „activitatea formațiunilor politice”, ce-i drept, n-am găsit (și asta fără nic un regret) în primele numere ale Curierului de Constanța. Am remarcat, în schimb, că se cultivă eseul cu adresă culturală sau socială de bună calitate (Florin Șlapac), comentariul politic inteligent (Radu Șuiu, George Șerban), nota și articolul de o limpede tăietură critică vizînd viața județului sub toate aspectele ei (Radu Apostol, Lucia Anghel, Adriana Georgescu, Maria Șerban, Dan Jianu, Sandu Zlăteanu, Constantin Șerban). Se spune că prima impresie este decisivă, conținînd în cutele ei, mai mult sau mai puțin explicabile logic, și datele profilului viitor al faptelor sau întîmplărilor la care iei, la un moment dat, parte. 
Curierul de Constanța mă convinge de la început că are toate șansele să se înscrie în peisajul publicistic al țării ca un cotidian de prim rang. Îi doresc în prag de an nou - ca și redactorilor și colaboratorilor lui - viața lungă și prosperă.>

?, Curierul de Constanța, „Tomis”, decembrie 1991

„Interviuri” (ARION 1979)

George Arion (revista „Flacăra”), Interviuri, Eminescu,  București, 1979

Ștefan Augustin Doinaș

Nichita Stănescu

Gheorghe Tomozei

Romulus Vulcănescu

Ioan Alexandru (Ardeleanu)

Paul Anghel

Ana Blandiana (Doina Rusan)

Emil Botta

Augustin Buzura

Nina Cassian

Al. Philippide

Dinu Săraru

Marin Sorescu

Adrian Păunescu

Alexandru Ivasiuc 

Fănuș Neagu

Octavian Paler

Edgar Papu

Eugen Barbu

Marin Preda

Șerban Cioculescu

Ov. S. Crohmălniceanu

Franyo Zoltan

M. H. Simionescu

Aurel Baranga

Paul Everac

„Orchestre și soliști de muzică ușoară - pe litoral” („LITORAL” 1973)

 Ca în fiecare an, în multe dintre localurile de pe litoral concertează, în fiecare seară, cunoscute orchestre și soliști de muzică ușoară, care contribuie la crearea unei atmosfere deosebit de antrenante. Astfel, la restaurantul „Perla” din Mamaia, programul muzical este susținut de orchestra condusă de Vicky Frank și de solistul Nelu Slev, care anul trecut s-au bucurat de un frumos succes la „Melody”. La restaurantul „Complex” din Eforie Sud concertează orchestra condusă de Emil Anghel împreună cu solista Adriana Țuțuianu, câștigătoarea ultimei ediții a concursului „Steaua litoralului”. Orchestra Alexandru Vilmany și soliștii Luminița Târnoveanu și Cornel Vărban cântă la restaurantul „Scoica” din Jupiter. programul muzical de la barul „Melody” din Mamaia a fost încredințat în această vară orchestrei Sile Constantin și solistelor Amalia Schneider și Cezarina Oprescu.