Ultimele cuvinte rostite de zece personalităţi istorice înainte să moară

Adevărul 1 ianuarie 2014

Cinci lucruri pe care nu le ştiai despre moartea preşedintelui John F. Kennedy

Cuget Liber 16-17 noiembrie 2013

Asasinarea lui Kennedy, în dezbatere la „Ovidius“

''Cuget Liber'', Constanţa, 14 noiembrie 2013

Concluziile unei anchete din 1979 privind asasinarea lui Kennedy, puse sub semnul întrebării

Cuget Liber 16 octombrie 2013

Încă o teorie în cazul asasinării lui J.F. Kennedy

Telegraf 31 iulie 2013

Vedete ale căror semnături au fost cel mai des falsificate

Mediafax 30 decembrie 2012

AP ii cere scuze barbatului pe care l-a concediat acum 67 de ani pentru ca a dat stirea secolului

”ȘTIRILE PROTV”, București, 5 mai 2012

Ucisă de CIA pentru că ştia prea multe despre asasinarea lui JFK

„LIBERTATEA”, 20 aprilie 2012

PERSONAJE ISTORICE DESPRE RĂZBOI

ARISTOTEL (384 î. H. - 322 î. H.)
Filozof al Greciei antice. A pus bazele ştiinţei politice, metafizicii, logicii, retoricii şi eticii, fiind considerat un clasic al filosofiei universale şi întemeietor al şcolii peripatetice. Elev şi profesor la Academia filozofului Platon şi profesor al regelui macedonean Alexandru cel Mare.
''Provocăm război ca să putem trăi în pace.''

ALEXANDRU III CEL MARE (356 î.H. - 323 î.H.)

Rege al Macedoniei antice: 336 î. H. - 323 î.H.  Cuceritor al Imperiului Persan, în calitate de hegemon al oraşelor state greceşti. Limita estică a cuceririlor sale: fluviul Indus. Deces la Babilon la 33 de ani. Împărţirea uriaşului imperiu în regate elenistice conduse de generalii săi.

''Nu mi-e teamă de o armată de lei condusă de o oaie. Mi-e teamă de o armată de oi condusă de un leu.''


AXEL OXENSTIERNA (1583 Suedia - 1654 Suedia)

Nobil. Cancelar din 1612 până la moarte. Consilier al regelui Gustav Adolf şi al succesoarei sale, Cristina. Rol important în înfrângerea împăratului catolic de Habsburg al Germaniei de către coaliţia protestantă europeană în Războiul de 30 de ani (1618-1648).
''Aparenţa face adesea ca soldatul să devină general, canonicul episcop şi dracul călugăr.''




FRANCOIS FENELON (1651Franţa - 1715 Franţa)

Teolog şi scriitor. Precursor al curentului iluminist din secolul XVIII: spirit liberal, susţinător al toleranţei religioase şi al monarhiei luminate.
''Toate războaiele sunt războaie civile pentru că toţi oamenii sunt fraţi.''






FRANCOIS-MARIE AROUET VOLTAIRE (1694 Franţa - 1778 Elveţia)

Filosof, istoric, memorialist, dramaturg, poet, naturalist. Academician. Reprezentant al curentului cultural iluminist francez. Arestat în Franţa pentru spiritul critic. Exil în Anglia: influenţat de liberalism. Exil în Prusia regelui Frederich cel Mare pentru anticlericalismul său. Autodeclarat theist: om cu credinţa în Dumnezeu, dar care a renunţat la creştinism. Viziunea sa despre toleranţă: ''Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât pentru ca dumneavoastră să v-o puteţi exprima. Exil final în Elveţia. Ideile sale au contribuit la declanşarea Revoluţiei franceze din 1789.
''Minunat în război este faptul că fiecar şef de ucigaşi îşi binecuvântează steagurile şi îl invocă solemn pe Dumnezeu înainte de a-şi nimici duşmanul.''

BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790)
Diplomat, politician, om de ştiinţă, inventator, profesor american. Unul din ''Părinţii Fondatori'' ai SUA, s-a numărat printre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a SUA (4 iulie 1776) şi a Constituţiei (1787).
''Nu a fost niciodată un război bun sau o pace rea.''









LUC DE CLAPIERS (1715 Franţa - 1747 Franţa)

Marchiz de Vauvenargues. Scriitor moralist: stoic modern. Colecţie de eseuri şi aforisme publicată anonim în 1746 cu încurajarea prietenului său Voltaire. Numele său cunoscut din 1797. Filosoful german A. Schopenhauer (1788-1860) îl cita: ''Claritatea este buna credinţă a filosofilor.''
''Războiul nu este atât de apăsător ca robia.''




GEORGE WASHINGTON (1732 Virginia britanică - 1799 SUA)

General şi politician. Comandant suprem victorios al armatei coloniilor britanice din America de Nord în războiul de independenţă (1775-1783). Preşedinte al Convenţiei Constituţionale din 1787. Primul preşedinte al SUA (1789-1797), funcţie exercitată în două mandate de patru ani.

''Dorinţa mea este să văd această boală a omenirii, războiul, eradicată pe pământ.''






FRANCOIS DE SADE (1740 Franţa - 1814 Franţa)

Marchiz. Activitatea sexuală libertină, perversă şi violentă. Scrieri apologetice asupra acestui subiect. Pedepse de 32 de ani în închisori şi azil. Negarea sistematică a legii, religiei și moralei. Principalul principiu: satisfacerea propriei plăceri prin intermediul unei alte persoane, prin exercitarea violenței.
''Ce poate fi mai imoral decât războiul''.




JOHANN WOLFGANG von GOETHE (1749-1832)

Scriitor, traducător şi om de ştiinţă german. Creaţia sa reprezentativă este poemul ''Faust''. A primit titlul de nobleţe în 1782.
1.''Nici un luptător înţelept nu-şi dispreţuieşte duşmanul''.
2.''Războiul, comerţul şi pirateria alcătuiesc o trinitate inseparabilă.''




NAPOLEON BONAPARTE (1769-1821)

Militar şi şef de stat francez. Ca general al Primei Republici Franceze a întreprins campanii victorioase împotriva coaliţiilor monarhice europene (1794-1799). Prin lovitura de stat din 1799 devine Prim Consul al Republicii. În 1804 se proclamă împărat, calitate în care va impune prin camapnii succesive hegemonia militară a Franţei pe continent. Înfrângerea în campania din Rusia din 1812 va conduce la abdicarea din 1814. Înfrângerea de la Waterloo din 1815 va produce cea de a doua abdicare şi exilul pe insula britanică Sf. Elena din Atlantic. Campaniile sale sunt studiate în academii militare moderne.
1.''La război, ca să treci un obstacol, trebuie să te sprijini pe el.''
2.''Războiul este cel care îi făureşte pe marii generali.''
3.''Niciodată să nu-ţi întrerupi inamicul când face o greşeală.''
4.''Războiul este totul: artă şi creaţie.''

OTTO von BISMARCK (1815-1898)

Aristocrat latifundiar (Junker). Prim ministru al Prusiei (1862-1871) şi cancelar al Germaniei imperiale (1871-1890). Supranumit ''Cancelarul de Fier'' pentru stilul autoritar de conducere. A realizat unificarea Germaniei în jurul Prusiei pe calea armelor. Promotorul conceptului ''Realpolitik''.
''Fii politicos. Scrie într-o manieră diplomatică. Chiar şi într-o declaraţie de război se observă dacă sunt respectate regulile de politeţe.''


ALFRED NOBEL (1833 Suedia - 1896 Suedia)

Chimist şi om de afaceri. Inventatorul dinamitei. Întemeietorul fundaţiei care acordă anual din 1901 premii internaţionale pentru fizică, chimie, economie, medicină, literatură (Suedia) şi pace (Norvegia).
''Poate că în ziua în car edouă corpuri de armată se vor putea extermina într-o secundă, naţiunile civilizate vor da înapoi în faţa ororilor războiului şi vor trimite la vatră pe soldaţii lor.''




GEORGES CLEMENCEAU (1841 Franţa - 1929 Franţa)

Politician. Prim-ministru între 1906-1909 şi 1917-1920. În timpul celui de-al doilea mandat a condus Franţa la victoria împotriva Germaniei în primul război mondial. Semnatar al păcii de la Versailles din 1919. Academician din 1918.
''Războiul este o problemă mult prea importantă pentru a fi încredinţată militarilor.''





OSCAR WILDE (1854 Irlanda / Marea Britanie - 1900 Franţa)

Scriitor estetizant de limbă engleză. Romanul ''Portretul lui Dorian Gray'' (1901). Promotor al stilului dandy de viaţă. Condamnat la închisoare pentru homosexualitate ostentativă, ca ultragiu la moralitatea publică a epocii reginei Victoria (1837-1901).
''Cât timp războiul va fi considerat rău, va avea mereu fascinaţia sa, când va fi privit ca vulgar, va înceta să fie popular.''






PAUL VALERY (1871 Franţa - 1945 Franţa)

Poet şi eseist. Reprezentant al curentului literar al simbolismului tardiv din literatura franceză. Academician din 1925.
''Războiul este masacrul oamenilor care nu se cunosc, în avantajul oamenilor care se cunosc, dar care nu se vor masacra.''






BERTRAND RUSSELL (1872 Ţara Galilor / Marea Britanie - 1970 Ţara Galilor / Marea Britanie)

Filozof, matematician şi istoric. Fondator al filosofie analitice şi important logician al secolului XX. Premiul Nobel pentru Literatură în 1950. Militant antirăzboi şi antiimperialism: arestat pentru acţiunile pacifiste din timpul primului război mondial. Critic al lui Stalin şi al lui Hitler şi al implicării SUA în războiul din Vietnam. Susţinător al dezarmării nucleare.
''Războaiele nu hotărăsc cine are dreptate, ci doar cine rămâne în viaţă.''




WINSTON CHURCHILL (1874 Marea Britanie - 1965 Marea Britanie)

Jurnalist şi scriitor, militar, parlamentar şi ministru. Prim-ministru conservator al Marii Britanii (1940-1945; 1951-1955). În calitate de prim-ministru a condus Marea Britanie la victoria împotriva Germaniei naziste şi Italiei fasciste în cel de al doilea război mondial. Premiul Nobel pentru literatură în 1953, cu următoarea motivaţie: „... pentru măiestria descrierii istorice și biografice, precum și pentru strălucita sa oratorie în apărarea înaltelor valori umane” (The Second World War, 6 vol., 1948-1954)
1.''Italienii pierd războaiele ca şi cum ar fi meciuri de fotbal, iar meciurile de fotbal ca şi cum ar fi războaie.''
2.''În timp de război adevărul este atât de preţios că ar trebui întotdeauna să fie însoţit de o escortă de minciuni.''
3.''Un prizonier de război este un om care încearcă să te omoare şi nu reuşeşte, iar apoi te roagă să nu-l omori.''

ALBERT EINSTEIN (1879 Germania - 1955 SUA)

Fizician. Premiul Nobel în 1912, pentru elaborarea teoriei relativităţii restrânse (1905) şi a teoriei relativităţii generalizate (1915). Celebra formulă E=mc2: cuantificarea energiei disponibile a materiei şi bază a atomisticii, ramura fizicii consacrată energiei nucleare. După venirea la putere a lui A. Hitler (1933), emigrează în America, dată fiind originea sa evreiască. În 1939, alarmat de posibilitatea ca Germania nazistă să producă bomba atomică, trimite o celebră scrisoare preşedintelui american F. D. Roosevelt, în care cerea ca SUA să o producă înaintea regimului naţional-socialist german.
1.''Războiul nu se poate umaniza, se poate doar aboli.''
2. ''Nu ştiu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranţă cel de al patrulea va fi luptat cu beţe şi pietre.''

DOUGLAS MACARTHUR (1880 SUA - 1964 SUA)

General. Comandant al forţele aliate din Pacific la victoria împotriva Japoniei în cel de al doilea război mondial (1941-1945). Comandant al forţelor ONU din Coreea de Sud împotriva agresiunii comuniste nord-coreene (1950-1951). Demis din această din urmă funcţie de preşedintele H. Truman, în urma controversei asupra folosirii armei nucleare împotriva Chinei comuniste aliată a Coreei de Nord.
''În război nu există alternativă la victorie.''





JEANETTE RANKIN (1880 SUA - 1973 SUA)

Politiciană pacifistă. Prima femeie aleasă în Congresul SUA în 1916 şi 1940. Voturi împotriva intrării SUA în primul război mondial (1917-1918) şi în al doilea război mondial (1941-1945), fiind unicul congresman în al doilea caz.
''Nu poţi învinge un război aşa cum nu poţi învinge un cutremur.''



ADOLF HITLER (1889 Austria - 1945 Germania)

Fuhrer al Partidului Naţional Socialist al Muncitorilor Germani (nazist) şi cancelar al Germaniei (1933-1945). A declanşat cel de al doilea război mondial la 1 septembrie 1939 prin atacarea Poloniei, în cooperare cu URSS (17 septembrie). A urmărit impunerea hegemoniei germane asupra Europei, pe care a şi realizat-o temporar la începutul războiului. S-a sinucis la 30 aprilie 1945 în Berlinul asediat de armata sovietică, pe care o atacase la 22 iunie 1941.
''Eu nu voi semna niciodată o declaraţie de război, eu voi acţiona.''




CEZAR PETRESCU (1892-1961)

Licenţiat în drept. Romancier, jurnalist şi traducător. Romanul ''Întunecare'' (1927-1928). Premiul Naţional pentru Literatură în 1931.
''Războiul poate face parte din principiile de conservare ale speciei.''



ANTOINE DE SAINT EXUPERY (1900 Franţa - 1944)

Viconte. Pilot decedat în cel de al doilea război mondial. Reporter, romancier şi eseist. Povestirea ''Micul Prinţ'' (1943), tradusă în 110 limbi.
''Războiul nu este o aventură, este o boală, este ca tifosul.''







SALVADOR DALI (1904 Spania - 1989 Spania)

Pictor. Important reprezentant al curentului suprarealist.
''Războaiele nu au rănit niciodată pe nimeni, cu excepţia celor care au murit.''











JOHN F. KENNEDY (1917-1963)

Politician democrat american. Preşedinte al SUA (1961-1963). În timpul mandatului său (1962) a avut loc criza internaţională produsă de instalarea de rachete nucleare sovietice în Cuba comunistă, care a fost detensionată după impunerea unei blocade navale de către SUA asupra insulei.
''Omenirea trebuie să termine războaiele, pentru că altfel războaiele vor termina omenirea.''






SVEN HASSEL (1917 -)

Scriitor danez. Numele adevărat: Pedersen. 14 romane bazate pe experienţa sa de soldat voluntar şi apoi de condamnat într-o unitate disciplinară a Wehrmachtului nazist în cel de al doilea război mondial (1939-1945).
''Gloanţele ucid, grenadele ucid, baionetele ucid, gerul ucide, moartea are o mie de chipuri, cel mai rău dintre toate: Curtea Marţială.''

WISLAVA SZYMBORSKA (1923 Polonia - )

Poetă, eseistă şi traducătoare. Premiul Nobel pentru Literatură în 1996. Tradusă în limbi europene, arabă, ebraică, chineză şi japoneză.
''După război cineva trebuie să facă curăţenie.''






SURSE
1.***, ''Right Words'' / Citate despre război, http://www.rightwords.ro/citate/tema/razboi--70
2. Wikipedia

11 septembrie 2001 (RUSU 2002)

Titus Rusu, Kamikaze, „Tomis”, Constanța, ianuarie 2002

Atacurile Kamikaze împotriva Statelor Unite au produs, credem noi, saltul calitativ hegelian al unor acumulări îndelungate. Lumea s-a obișnuit cu actele de cruzime și vandalism. S-a ajuns la acea banalizare a răului despre care scria Hannah Arendt. Înainte de 11 septembrie 2011, Bernard Henry Levi a demontat mecanismul psihologic al unui Kamikaze. Tinerii Kamikaze, adevărate bombe umane, umblă printre noi ca extratereștrii. Sunt dresați în cultul morții. Ani de zile sunt îndoctrinați sub autoritatea unui maestru demonic. Fondul mentalității kamikaze este: omori și mori tu însuți; tu ajungi în paradis, inamicul în infern. Moartea nu-i sperie. Levy scria că, într-o zi, o femeie tânără, după ce își bea ultima cafea, se urcă într-un autobuz, își alege ținta, face să declanșeze explozia și moare odată cu victimele inocente. Zeci de tineri trăiesc în extazul morții și al martiriului, gata să-și dea viața pentru a ajunge în paradis. Profesorii care i-au îndoctrinat pe kamikaze îmi amintesc de preoții aztecilor, care sacrificau în templele lor mii de oameni pentru a-i îndupleca pe zeii norilor să aducă ploaie.
A existat o perioadă romantică în istoria terorismului, când erau asasinați regi, miniștri, generali și alți înalți dregători și nu persoane civile inocente.
În 1878, la Petersburg, ca protest față de maltratarea revoluționarilor în închisoare, generalul Trepov a fost împușcat de Vera Zasulici. Trepov biciuia bărbații și pălmuia femeile pentru participarea lor la acțiuni revoluționare. Cei maltratați proveneau de regulă din familii nobiliare. Opinia publică a fost alături de Zasulici. Curtea cu juri din Petersburg a achitat-o pe revoluționara ucigașă. La ieșirea din tribunal, ea a fost întâmpinată de mii de studenți, care au aclamat-o.
La 13 martie 1883 a fost asasinat țarul Alexandru II. Într-unul din procesele ce a urmat a fost implicat și eminentul student Alexandr Ulianov din Simbirsk, fratele lui Vladimir, viitorul Lenin. Condamnat la moarte, a refuzat să-și exprime căința în schimbul comutării pedepsei la închisoare. Aleksandr a motivat mamei sale refuzul: „Imaginează-și doi bărbați față în față. Primul a tras deja în adversarul său, celălalt încă nu, iar celălalt care a tras mai înainte îl roagă pe adversarul său să renunțe. Nu, nu pot să mă port în felul acesta”. Înainte de a fi spânzurat în curtea fortăreței Slisselburg, tinerii au fost încunoștiințați din nou că cerând clemență țarului, li se va cruța viața. Și au refuzat din nou. Ca  o ultimă dorință, Alexandr a cerut mamei sale o carte de Heine, pentru a citi înainte de moarte. Nu știu dacă atitudinea lui Alexandr a fost numai fructul lecturilor din Marx, Engels, Plehanov. Mulți se întreabă care ar fi fost destinul lui Vladimir Ulianov și al omenirii, dacă Alexandr nu ar fi fost spânzurat. Secolul XX a fost caracterizat prin terorismul de stat.
După 11 septembrie este arătată stupefiant pe ecranele televizoarelor o doamnă blondă, fermecătoare, avocat Barbara Olson. Cunoscută animatoare la dezbaterile televizate, ea cucerea publicul cu inteligența sclipitoare și cu o elocință vitriolantă. A murit în Boeing-ul care s-a prăbușit deasupra Pentagonului. În momentul prăbușirii îl întreba la telefon pe soțul ei ce sfat să dea pilotului. Soțul ei, Ted Olson, este adjunctul lui John Ashcroft, ministrul Justiției. L-a apărat pe George W. Bush în fața Curții Supreme în procesul privind contestarea voturilor din Florida. Olson a fost însărcinat să întocmească proiectul de lege împotriva terorismului. Autorul proiectului, excelent jurist (reprezintă statul în fața Curții Supreme), cu tendințe conservatoare, a suferit direct de pe urma atacurilor teroriste.
Unele ziare pretind că profitând de climatul actual de teamă, este posibil să fie adoptate prevederi legale care să limiteze drepturile și libertățile persoanei în numele securității naționale.Jurnaliștii se preocupă în special de dreptul de expresie. Ei sunt împotriva intruziunii statului în viața privată. Înainte de 11 septembrie, juriștii și jurnaliștii discutau în presă sau în lucrări prestigioase dacă este permis a se propovădui violența! Astăzi, uni se tem că ar apărea din nou umbra Maccarth-ismului. Americanii se obișnuiesc greu cu gândul că ar putea avea loc arestări arbitrare, în spatele ușilor închise, fără avocat (în afaceri secrete), în numele securității naționale.
Anthony Kennedy, judecător la Curtea Supremă, a propus chiar modificarea Constituției: „Trebuie să modificăm Constituția, pentru a o adapta fiecărei generații, cu riscul de a o vedea periclitată”. Această declarație  a părut unora o blasfemie. Americanii au un adevărat cult față de Constituție.
Atentatele din 11 septembrie au bulversat chiar și vocabularul american, bazat pe optimism și încredere. Unele cuvinte, noțiuni, concepte au dobândit o altă semnificație. Lucrările de ficțiune de vor fi autocenzurate și cenzurate (mai ales filmele cu catastrofe naturale, invadatori de pe alte planete, incendii în zgârie nori).
Dar politica merge înainte. Ted Olson, ministrul adjunct al justiției, însărcinat cu întocmirea legislației antiteroriste, se preocupă de publicarea cărții soție sale, intitulată Final Days. Cartea se ocupă de ultimul mandat Clinton și de cuplul prezidențial. Se așteaptă dezvăluiri de senzație.

„Universitatea Mării Negre. Educația adulților” (SLAPAC 1994)

 Stela Slapac, Universitatea Mării Negre. Educația adulților, „Tomis”, Constanța, august 1994

Într-o lume a schimbărilor imprevizibile, un lucru este cert: calitatea vieții fiecăruia depinde de abilitatea noastră de a răspunde adecvat la nivel intelectual și social tuturor noilor provocări și oportunități. Toți avem nevoie să fim cât mai pregătiți și mai adaptați, dacă ne propunem să avem o contribuție la viața comunității. Pentru a realiza toate acestea, trebuie să fim capabili de a învăța cu succes și entuziasm pe tot parcursul vieții. 

Materializarea acestei tendințe mondiale pe plan regional este oferită de Universitatea Mării Negre, Centru Internațional de Educație Nonformală a Adulților, destinat specialiștilor și studenților din zona Mării Negre, care prin sistemul lor de lucru - echipe mixte de lectori români și străini, dezbaterea unor teme de actualitate, practicarea limbii engleze, cadru ambiant plăcut - își propune să stimuleze capacitatea intelectuală, spiritul antreprenorial și de competitivitate. De asemenea, să activeze potențialul intelectual al celor din zona Mării Negre, într-un proces de învățare intensiv, dar flexibil și agreabil, bazat pe concentrare, motivație, interacțiune și aplicații practice.

În ultima decadă a lui iunie 1994, a avut loc la Mangalia simpozionul cu tema „Ajutorul acordat adulților pentru învățare și formare”, la care au participat lectori englezi, cercetători în domeniul educației adulților, profesori de la Universitatea Westminster, Hertfordshire, Nottingham și de la Colegiul West Herts din Marea Britanie, precum și cercetători din domeniul educației adulților, inspectori, profesori români din București, Constanța, Tulcea, Botoșani.

Vă prezentăm opiniile câtorva dintre participanții la acest simpozion.

Carol Kennedy - lector A. E. la West Herts College
-Ai desfășurat o activitate interesantă în ultimii ani, aici la noi, stabilind contacte culturale și spirituale între intelectualii români și englezi. Prima dată ne-am întâlnit anul trecut, la Costinești, apoi în toamnă la București, iar acum, în 1994, la Mangalia. Este a treia oară când vizitezi România?
+Am venit în România de 25 de ori și pot afirma că sunt îndrăgostită de această țară și de poporul său minunat. Mă simt deja româncă, doar că nu pot vorbi românește încă, așa cum vorbești tu englezește. 
Am venit aici, în România, ca să schimb ceva, să fac lucrurile să meargă mai bine, și împreună cu domnul Mircea Malița să impulsionăm acest domeniu, vast al educației adulților.
- Cu ce te ocupi în G. B.?
+Sunt profesoară universitară la West Herts College, UK și răspunde de pregătirea profesorilor în specialitatea de educație a adulților. La Universitatea din Londra și la Open University predau psihologia celor interesați să-și continue studiile, cât și celor dornici de pregătire la distanță. În afară de psihologie mai predau cursuri de limbă unei categorii mai speciale pe care le consider dezavantajate - șomerii și țiganii.
Dar, înainte de studiile mele academice, am făcut muncă de secretariat, am fost și profesoară de dans și am avut multe alte meserii. Carierea mea a fost într-o continuă schimbare, transformându-mi viața și munca. De fapt, acest lucru se întâmplă peste tot în lume, iar noi aven nevoie de o instruire permanentă pentru a obține succese în viață și pentru a fi gata în orice clipă să suportăm o schimbare în meseria noastră, în viața noastră.
-Ce planuri de viitori ai, Carol?
+Pentru că în noiembrie conferința cu educația adulților a avut succes și acum. la Mangalia, invitații români și englezi au învățat foarte mult unii de la alții, m-am gândit la un proiect comun de colaborare care să implice ambele părți: România și UK. Și mai am o dorință. Pentru că am observat cu plăcere că participanții au menținut colaborarea, comunicarea prin scrisori, m-am gândit chiar și la o revistă în care aceste impresii să apară materializate, așa cum este acest interviu în „Tomis”.
-Își mulțumesc Carol și să sperăm că sprijinul tău va contribui la menținerea și dezvoltarea acestei inițiative.

Florentina Anghel - cercetător - Institutul de Științe ale Educației

-Florentina, te rog să te prezinți cititorilor revistei TOMIS. În ce calitate ai participat la simpozionul organizat de UMN  și care sunt impresiile tale?

+Deci, sunt cercetător la Institutul de Științe ale Educației București și lucrez în domeniul educației. Aici, la Mangalia, am participat în spiritul dorinței mele de implicare în educația adulților.

-Anul trecut ai fost organizatorul unor astfel de cursuri ale UMN la Costinești. Cu această ocazie a invitat și câțiva profesori din Constanța. În ce direcție vezi implicarea profesorilor din școli și licee în activitatea de educație a adulților?

+De fapt, ce este UMN? Este un cadru de discuție și reflecție asupra unor problematici - în unele situații, iar în alte situații reprezintă o modalitate non-formală de educație a adulților destul de eficientă, după părerea mea. Ceea ce am vrut eu să fac, a fost să creez un grup de reflecție cu toți cei care lucrează în domeniul învățământului și sunt interesați în educația adulților. A fost un început: anul acesta putem să considerăm că acest simpozion este o consecință a ceea ce am făcut împreună anul trecut, evident însă, cu alte scopuri și cu alte obiective.

-Vreau să-ți mulțumesc Florentina în numele profesorilor din Constanța pentru această activitate care a continuat cu Conferința ROM-Britanica de la București, iar acum, cu acest simpozion organizat în colaborare cu M. B,, cu ce impresii pleci de aici?

+Activitatea dedicată educației adulților a fost extrem de interesantă din punctul meu de poveste, fiindcă am avut aici chiar o specialistă în alfabetizarea funcțională din Anglia. Am avut sentimentul de speranță și dacă vrei, chiar de încredere, că lucrurile încep să meargă și, deci, putem conta pe cei care s-au implicat. Ceea ce vreau să fac în continuare - și în mod sigur te voi implica și pe tine și pe toți prietenii mei din Constanța - va fi un fel de chestionar: o grilă de analiză, o formă de conștientizare a ceea ce s-a întâmplat până acum, fiindcă încerc să pregătesc un fel de material practic pe care să-l difuzez în rețeaua de alfabetizare națională, atât cât avem, cât și în cea internațională dacă se va putea, privind opiniile, gândurile și speranțele participanților. Va fi o grilă de reflecție, mai degrabă, privind impresiile voastre despre ce s-a întâmplat cu voi înșivă, asupra a ceea ce am făcut împreună.

Tim Evans - lector universitar la West Herts College

-Tim, am remarcat că te ocupi de un sector foarte special în educația adulților. Ieri, ai susținut o conferință interesantă despre educarea sau mai bine zis - reeducarea grupurilor de tineri cu comportament deviant - cum îl numim noi în România și „Offenders” cum îl numiți voi în U. K. Ce amănunte le poți oferi cititorilor revistei TOMIS despre această activitate?

+Îi luăm pe acești tineri care au comis fapte - nu foarte grave și care nu au ajuns încă la tribunal, oferindu-le șansa de a fi reeducați în cadrul campusului nostru. Ca să fiu mai clar, fără să-i izolăm, îi reintegrăm în cadrul acestui micro-sistem, reușind să-i aducem pe calea cea bună - cum se zice - și să nu mai comită astfel de fapte pe viitor.

-Cum reușiți să reduceți numărul de tineri predispuși la asemenea fapte, pe viitor?

+Este bine zis predispuși, pentru că o serie de factori care sunt aceeași peste tot în lume (sărăcia, șomajul, situația familiei, divorțul părinților, abandonul căminului etc)  îi determină pe aceștia că comită și să repete fapte nesăbuite începând cu  vârstă fragedă și uneori toată viața. De cele mai multe ori, aici vin tineri cu bune intenții, oameni obosiți de o astfel de viață. Deci, le urmărim comportamentul prin diferite metode, ca de exemplu: îi invităm să se autoanalizeze în grup, să-și prezinte faptele săvârșite, exprimându-și părerile de față cu toți ceilalți tineri aflați în aceeași situație ca și ei. Îi invităm să ne spună când au făcut acele lucruri urâte, în ce împrejurări, de ce au făcut-o și le arătăm ce alternative de viitor le oferim. Îi atragem la diferite cursuri oferindu-le posibilitatea să-și creeze noi abilități și să-și recapete încrederea în propriile lor persoane. Într-un cuvânt, îi redăm societății, ajutându-i să-și găsească un ideal, un scop în viață, un loc de muncă.

-Și aici se încheie misiunea voastră?

+Nu. Îi urmărim și după aceea - de la distanță - deoarece dorim să vedem cum au reușit să-și creeze noi competențe, cum se descurcă în viață în diferite împrejurări. Și crede-mă, de cele mai multe ori avem succes.

-De ce ai considerat necesar să-ți susții prelegerea cu suport vizual? Mă refer la cele două casete video prezentate la atelierul de lucru de după-amiază.

+Tocmai că prima casetă prezenta în mod direct pe câțiva dintre tinerii care au fost intervievați. Fetele apar în minoritate (cum de fapt ai și observat) - de aceea noi le acordăm o atenție specială.

-De ce ele, ca subiecți, sunt mai puțin reprezentate decât băieții?

+În primul rând, ele săvârșesc mai puține fapte - pentru că sunt mai echilibrate decât aceștia - iar atunci când se întâmplă asemenea lucruri, societatea „are grijă” să le condamne de la prima faptă. Bărbații au voie să greșească, femeile nu. Bineînțeles că avem de a face cu o concepție depășită, de ev mediu, dar asta este.

A doua casetă se referea la realizările celor ce au urmat cursurile noastre de reeducare. Deci, ați urmărit rezultatele pozitive la câțiva dintre acești tineri cu comportament deviant în trecut și care, acum, sunt redați societății. Aceste succese au impulsionat activitatea noastră de la Colegiu.

-Deci, este vorba de un fel de FEED-back?

+Exact.

-Iar prima casetă video ar putea fi un fel de BEFORE (ÎNAINTE), iar cea de a doua un fel de AFTER (DUPĂ).

+Așa este, ai dreptate.

-Ai vorbit tot timpul de „noi” - noi facem, noi dregem. Cine sunteți voi? Cine sunt cei care se ocupă de reeducarea acestor tineri speciali?

+Sunt lectori universitari ca și mine. Deși diplomele noastre nu sunt obținute la facultatea de drept, deoarece considerăm că putem realiza mai multe, noi - cei care lucrăm în domeniul educației decât cei din justiție. Consiliul nostru a elaborat un program în care a cooptat și oameni necalificați pentru o asemenea muncă - cum ar fi din organizații și comitete de anti-alcool și anti-drog, tocmai pentru a-i ajuta eficient pe acești tineri. Și, bineînțeles, acceptăm și primim la centru o serie de voluntari, care, perfecționându-se, devin oamenii noștri de un real folos și rămân să-și continue activitatea la noi. la Colegiu, cu mult succes în noi „cazuri”.

Maria Magdalena Rădulescu - manager coordonator tutor

-Te rog să te prezinți cititorilor revistei Tomis și să-ți sintetizezi impresiile tale despre acest simpozion.

+Mă numesc Maria Magdalena Rădulescu, reprezint societatea CODEX (adică Centrul de Educație la Distanță al Open University din Marea Britanie). În România, sunt manager coordonator tutor, ocupându-mă cu recrutarea și instruirea permanentă a tutorilor.

Am fost invitată la cursurile UMN și cred că a fost un foarte interesant și eficient schimb de experiență. Am întâlnit aici colegi care lucrează în domeniul managementului la Universitatea Westminster de la care am avut multe lucruri interesante de aflat. Mi-am lămurit multe dintre întrebările pe care mi le puneam în legătură cu educația adulților și, mai ales, despre educarea noilor manageri și a celor cate îi educă pe aceștia. Cred că la ora actuală foarte mulți au impresia că fac management fără să știe de fapt în constă el și fără să aibă o bază teoretică, iar ceea ce ne dorim noi este să construim un nou model de manager care să poată fi competitiv oriunde, pe plan intern, și oriunde ar dori să aibă relații de parteneriat cu alți manageri, să le dezvoltăm un limbaj comun și un mod comun de lucru.

-În Constanța s-au desfășurat o serie de cursuri de management. Este vreo legătură între voi și aceste cursuri?

+Nu. Noi am început să lucrăm doar de anul trecut. În momentul de față avem peste 300 de studenți și am lucrat în mai multe centre regionale din țară: la Bistrița, Oradea, București, Iași. Și în Constanța intenționăm să organizăm o grupă de studenți. Această grupă se va constitui până în noiembrie pentru că am avut studenți constănțeni care, prin discuții cu prietenii, cu cei de aici, și-au exprimat mai mulți dorința de a studia. În acest caz nu s-ar mai deplasa la București.

-Este o idee extraordinară și vine mult în ajutorul celor din Constanța.

+De fapt, aceste cursuri sunt valabile pentru toți managerii din toată țara. Învățământul deschis la distanță oferă marele avantaj pentru cei care deja lucrează în domeniul respectiv pentru cei care doresc să-și conducă propria afacere sau lucrează la firmele altora, cursurile permițându-le să nu-și abandoneze sub nici o formă profesia, nici chiar pentru o săptămână, deoarece cursurile se desfășoară toate sâmbăta și ei primesc material de curs pentru a lucra individual. Constanța, Timișoara sau București sunt zone de foarte larg interes pentru că au o dezvoltare economică deosebită și sectorul privat este mult mai dezvoltat aici. Există încercări de colaborare pentru a ne face reclamă pe plan local, pentru a explica mai pe larg în ce ar consta cursurile, în ce ar consta aplicabilitatea lor imediată, faptul că se integrează foarte bine în perioada de tranziție, faptul că nu presupun cunoștințe sofisticate, sunt scrise într-un mod prietenesc, apropiat și foarte ușor de parcurs, teoria este abordată într-o manieră care o face ușor înțeleasă și poate fi imediat aplicată. Am observat că acei care participă la cursuri sunt persoane foarte ocupate, care, să zicem, s-au „săturat” de sistemul de învățământ convențional în care sunt îndopați cu teorie, când, de fapt, ei doresc să aibă și să vadă o aplicabilitate imediată a cursului pentru că le este necesar foarte mult timp pentru a studia.

-Chiar și studenții au nevoie de aceste cursuri pentru că majoritatea lucrează, deci, le este necesară această informare suplimentară, ca să știe cum se conduce un depozit, o firmă, un hotel.

+Sunt absolut de acord în această chestiune. E bine ca ei să pornească în activitatea managerială având o bună pregătire fundamentală. De fapt, singura condiție pentru admitere este ca persoana sa fie majoră. Selecția se face pe parcurs prin activitatea pe care o desfășoară, prin interesul față de cunoștințe, care le sunt evaluate la examen.

Marion Woolhouse - lector la University of Hertfordshire

-Te rog să te prezinți cititorilor revistei „Tomis”?

+Sunt profesoară universitară la Facultatea din Hertfordshire, specialitatea mea fiind educația adulților: îi pregătesc pe profesori pentru cursuri post-universitare care doresc ca, la rândul lor, să devină specialiști în munca de educare a adulților. De asemenea, le predau celor care intenționează devină profesori la ciclul primar, general și la licee. O altă categorie de studenți de-ai mei o constituie cei care deja lucrează, dar au nevoie de o nouă calificare și, deci, de o nouă diplomă. Am venit aici, în România, să discut cu partenerii români despre modalitățile sau mai bine zis strategiile de învățare, în contrast cu cele de predare. Teoria mea este că fiecare om se deosebește unul de celălalt, prin felul în care învață. Prin experiențele sociale, în familie, școală, loc de muncă, reușim să rezolvăm discrepanța dintre teorie și acțiune pe de o parte, și analiză detașată și punere în practică, pe de altă parte. Deci, toți suntem înzestrați cu experiență teoretică, dar trebuie să adăugăm la aceasta observația directă ca să putem realiza concret ceea ce ne-am propus.

De exemplu, un matematician lucrează mai mult cu concepte abstracte, în timp ce un manager își va aplica în mod activ ideile sale, iar un om de știință este interesat de observația directă în laborator. Deci nu este pur și simplu să ai experiență ca să înveți. Fără conștientizare, fără aprofundare și reflectare, această experiență se poate pierde pe parcurs sau poate fi ușor uitată. Învățarea unor noi concepte și transformarea lor în generalități trebuie concretizată în situații noi, permanente. Legând teoria de practică vei avea succes în activitatea viitoare. Fie că ai o experiență practică sau teoretică, trebuie să-ți implici ideile și cunoștințele în tot felul de activități și tot felul de domenii. Este ceea ce am discutat cu voi, prietenii mei din România, toată săptămâna. În urma testului de la atelierul de lucru, am observat că voi, românii, aveți ca predominantă în procesul de învățare experiența teoretică și, deci, sistemul vostru educațional are o bază mai mare în teorie. Sunt convinsă că lucrurile vor merge din ce în ce mai bine în viitor. Sunt dornică să mă întorc în această țară frumoasă cu oameni calzi, receptivi, ospitalieri.

„Tema mea este alfabetizarea funcțională și educația adulților” (ANGHEL 1993)

 ***, Universitatea Mării Negre. Florentina Anghel: „Tema mea este alfabetizarea funcțională și educația adulților”, „Tomis”, Constanța, august-septembrie 1993

Cursul organizat de Universitatea Mării Negre în perioada 12-28 iunie se ocupă de educația adulților în societățile în tranziție. Ideea e foarte generoasă, din două perspective: în primul rând pentru că educația adulților a fost neglijată la noi și se pare că și în continuare se întâmplă la fel. Noi încercăm să exercităm unele presiuni, ca să le numesc astfel, asupra factorilor de decizie, atât cei din domeniul educațional, cât și din domeniul politic, pentru că ne-am dori ca această problemă să fie la fel de importantă ca și cea a reformei învățământului. Deci asta ar fi prima idee. A doua ar fi ideea unei comunicări între experiența unor profesori care vin de la universități din America de Nord și Anglia și cea a unor specialiști care lucrează, au proiecte în domeniul educației adulților, la Institutul de Științe ale Educației, o formă interactivă, nu ex-catedra, în care informația să circule, să se transmită dinspre Occident spre bazinul Mării Negre. Câte ceva despre organizatori, deci despre noi - Institutul de Științe ale Educației - sunt specialiști: sociologi, psihologi care lucrează la programe și programe referitoare la educația adulților; ne-am propus să abordăm următoarele tematici: cursuri care definesc cadrul psihologic și general al educației adulților. Acestea sunt importante pentru deschiderea informațională. Cursuri care oferă exerciții practice. Mi se pare foarte important să învățăm strategii, sigur, pe o deschidere teoretică; avem programate momente de creativitate, chiar de grup, pentru că, până la urmă, ceea ce facem chiar aici este educația adulților, cursanții noștri fiind și ei adulți.
De unde provin cursanții? Dar lectorii?

Cursanții sunt profesori, jurnaliști, redactori de la radio și tv, studenți. Vin din România, din Moldova, din Ucraina și din Anglia.
Lectorii străini sunt: dl. Eric Guilder de la Yale University, SUA, dl. Ronald Lafayette, care vine dintr-un institut de educație a adulților din Washington și profesorul Carol Kennedy care lucrează la Open University, în Londra.

Câte ceva despre dv. 
Eu lucrez în domeniul educației adulților de 3 ani. Institutul este un institut nou, înființat abia acum trei ani. Tema mea este alfabetizarea funcțională ca o problemă care ține de educația adulților. Am participat la seminarii organizate (de fapt proiectul meu de alfabetizare funcțională și de educație de bază a adulților este inclus într-un program de cercetare - acțiune inițiat și coordonat de Hamburg, care a cuprins și România, din fericire) la Hamburg, Ottawa, Bratislava, Salamanca, la București, bineînțeles. Toate în domeniul educației adulților.

Dacă aveți ceva de spus, apropo de inițiative similare până în 1989. Lucruri de genul ăsta nu s-au mai întâmplat, nu? Cu ce consecințe?
În perioada pretotalitară educația adulților în România era compatibilă cu ce se întâmpla în Europa, prin oameni de prestigiu din țară se făcea educație adulților într-un mod extrem interesant și activ - dacă îl amintim doar pe Dimitrie Gusti, care a făcut extrem de mult pentru alfabetizare, în special. 

În perioada totalitară, începând cu prima lege a învățământului socialist, s-a considerat că adulții nu mai trebuie învățați nimic, după ce au încheiat învățământul obligatoriu, pentru că sistemul de învățământ este atât de bun, atât de infailibil (socialismul nu cunoștea eșecuri în nici un domeniu), încât ei sunt definitiv pregătiți. Existau doar forme de recalificare la locul de muncă, universitățile populare cu sediile în principalele orașe și subsecții în sate, dar care aveau programe bine determinate și, în ultimul timp, accentuat politizate, poate numai cele de pictură, artă, limbi străine scăpaseră de acest lucru. Oricum, nimic nu era subsumat ideii care existase înainte, care trebuia să existe, aceea de educație permanentă, de educație continuă, că adultul, odată ieșit din sistemul de învățământ, nu este perfect, nu știe totul, ci trebuie să treacă prin toate formele de continuare a studiilor, pentru că societatea se schimbă. Dar la noi, cum totul este destul de static și previzibil, de planificat, se consideră că și profesional, și social, și familial, ca să vorbesc mai restrâns, s-a încheiat educația.

Care sunt perspectivele?
E destul de greu. În primul rând, asta s-a discutat și până acum, educația adulților se face în continuare primitiv, adică nu există o sistematizare. Statul, care ar putea probabil să controleze acest sistem de educație a adulților, sau Ministerul Învățământului, nu-și asumă responsabilitatea sau consideră că prioritară este reforma învățământului, deci ce facem cu cei care intră în sistem. Adulții sunt din nou neglijați. Paradoxal, dar pentru mine asta este pozitiv, au apărut forme particulare de educație a adulților. Există universități libere care și-au făcut cursuri de educație a adulților, care merg foarte bine, știu câteva exemple în țară. Ideea ar fi, ori  să se descentralizeze acest sistem și atunci să fie lăsată educația adulților să funcționeze prin formele ei viabile, fundații, asociații particulare, cu autofinanțare ori, dacă există această centralizare  acestui sistem de educație, să fie bine controlat, prin programe, prin obiective ș. a. m. d. Noi am făcut multe intervenții la Ministerul Învățământului pentru a contura programele de educație a adulților. Dar problema nu este considerată prioritară. Și nu știu de ce, pentru că noi avem multe eșecuri cu sistemul de învățământ.

În ce constă cursurile?
Ele sunt foarte diverse. Limbile străine au cea mai mare căutare, apoi calculatoare, pictură, muzică. Ca și înainte. Nu sunt domenii noi, abia din toamnă se va face o nouă evaluare. Ministerul Culturii se va ocupa de asta - care sunt particulare, care de stat, cine le finanțează, de unde, de ce, asta e foarte important, dacă se autofinanțează, și ce fac. Important e să atragă adulții, să fie domenii de interes. Foarte mulți cursanți doresc să obțină certificate care să le folosească la angajare.