Ministeriabili englezi in secolele XVIII-XIX (THACKERAY 1862)

<
(...)
Deşi sir John se declara pentru respectare - pe întreg pămintul - a drepturilor omului şi avea portretele lui Franklin (1), Lafayette (2) şi Washington (3) în biblioteca sa, lîngă ele atîrnau şi portretele strămoşilor săi, iar despre reprezentantul actual al familiei Ringwood avea părerea cea mai bună.
Personalitatea răposatului şef al familiei era vestită. Viata lordului Ringwood fusese agitată şi moravurile sale uşoare. Avusese însuşiri alese, fără-ndoială, dar nu le dedicase unui studiu serios, nici nu le îndreptase spre teluri folositoare. In tinereţe, un om nesăbuit, îsi schimbase tabieturile abia spre sfîrşitul vietii, datorită sănătăţii subrede şi devenise un pustnic, tot aşa cum o Anumită Persoană se călugarise.
Rămăsese pînă la sfîrşit o persoană frivolă şi nu a fost considerat niciodată un om de stat sau un cetăţean de vază; iar acest bărbat superficial, amator de placeri, fusese avansat la al treilea rang de pair, în vreme ce succesorul său, ce-l depăşea ca intelect şi moralitate, a rămas doar un simplu baronet. Cît de orb fusese ministerul care refuzase să recunoască talente şi calităţi atît de alese!
Dacă ar fi existat o virtute politică sau bun simţ în guvernarea naţiunii, merite ca ale lui sir John nu ar fi putut trecute cu vederea. Numai că miniştrii formau o familie, o clică notorie, în cadrul căreia se ajutau unii pe alţii. Promovarea şi patronajul erau ruşinos monopolizate de membrii cîtorva familii, care nu erau nici pe departe oameni de afaceri mai buni şi mai de caracter şi nici nu aveau un arbore genealogic mai vechi (deşi naşterea, desigur, era o pură intîmplare) decît sir John. Intr-un cuvînt, pînă cind nu îi vor da un rang nobiliar, speranţele lui de a ajunge ministru erau foarte mici.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Peripetiile lui Philip..., ed. Univers / colectia Clasicii literaturii universale, Bucuresti, 1986, p. 584-585.

NOTE M.T.
* Benjamin Franklin (1706-1790) = Scriitor, savant si diplomat, unul dintre ``Parintii Fondatori`` ai SUA. (http://www.loc.gov/exhibits/franklin/)
** Marie-Joseph du Motier, marchiz de Lafayette (1757-1834) = Nobil francez, voluntar in Razboiul de Independenta al SUA (1774-1783) si politician in Franta republicana, imperiala si regalista (1789-1830) (http://rmc.library.cornell.edu/lafayette/exhibition/english/introduction/index.html)
*** George Washington (1732-1799) = Comandantul suprem al armatei americane in timpul Razboiului de Indepndendenta al SUA impotriva Marii Britanii, presedintele Conventiei Constituionale (1787) si primul presedinte al SUA (1789-1793; 1793-1797). (http://adevarul.ro/news/eveniment/video-george-washington-presedintele-american-pierdut-singura-data-1_50aeebde7c42d5a663a1ae85/index.html)

Un republican în Anglia monarhică a secolului XIX (THACKERAY 1862)

<
(...)
Pe cînd era la colegiu, Philip s-a preocupat puţin de ciudata ştiinţă a heraldicii şi-i plăcea să cerceteze şi să creadă legendele privitoare la nobila lui obîrşie, pe care i le povestea iubitoarea lui mamă. Avea o planşă mare, special făcută pentru el, cu un număr apreciabil de ecusoane şi putea reproduce alianţele prin care cutare şi cutare ecuson au intrat în blazonul lui. Tatăl confirma aceste povestiri şi vorbea cu mult respect despre ele şi despre nobila familie a soţiei lui; iar Philip, şoptindu-i într-o bună zi unui elev care provenea dintr-o familie modestă că el se trage din regele John (1), s-a pomenit cu o chelfăneală din partea acelui elev din clasele superioare şi cu porecla de ``regele John``, de care nu se putu descotorosi multă vreme. Pot spune că mulţi alţi gentlemeni care se preocupă să-şi stabilească obîrşia din vechii regi nu găsesc, pentru arborele lor genealogic, mai multe sau mai puţine dovezi decît Philip.
Cînd prietenul nostru îi făcu lui sir John a doua vizită, fu poftit în biblioteca rudei sale; un mare arbore genealogic al familiei atîrna deasupra căminului, înconjurat de o întreagă galerie de membri defuncţi ai familei Ringwood, al cărei reprezentant era acum baronetul. Ȋi recită lui Philip versurile răsuflate ale bătrînului Ovidiu (2) (cu mulţi ani în urmă, citatele se foloseau frecvent într-o conversaţie). Ȋn ceea ce priveşte familia şi strămoşii, spunea el, şi ceea ce n-am făcut noi înşine, toate aceste lucruri cu greu le putem considera ale noastre. Sir John îi dădu lui Philip să înţeleagă că era un liberal convins. Era de părere că un om trebuie să meargă în pas cu timpurile. Sir John trăsese un foc de pe baricadele Parisului. Sir John era pentru drepturile omului, valabile în toate colţurile lumii. Avea pe pereţi portretele lui Franklin (3), Lafayette (4), Washington (5) şi al Primului Consul Bonaparte (6), laolaltă cu cele ale strămoşilor săi. Avea litografii după Magna Charta (7), Declaraţia de Independenţă a Americii (8) şi după semnăturile pentru condamnarea la moarte a lui Charles I (9). Nu se ferea să-şi mărturisească preferinţa pentru instituţiile republicane. Dorea să ştie ce drepturi are un om - răposatul lord Ringwood, de pildă - să şadă în Camera ereditară a Lorzilor şi să legifereze pentru el? Acel lord a avut un fiu, Cinqbars, care murise cu mulţi ani în urmă, victimă a nebuniilor şi desfrînărilor sale. Dacă lordul Cinqbars ar fi supravieţuit tatălui său, şi-ar fi ocupat acum locul de conte în Camera Lorzilor - un tînăr dintre cei mai ignoranţi, mai lipsiţi de principii, nechibzuiţi, desfrînaţi, cu o minte slabă şi ar fi moştenit domeniul Ringwood, această făptură ar fi devenit conte, în timp ce el, sir John, superior lui ca morală, caracter, intelect, egalul lui, din punctul de vedere al naşterii (n-au amîndoi acelaşi strămoş?) ar fi rămas sir John. Inegalitatea şanselor oamenilor în viaţă este absurdă şi ridicolă. De aceea, el era hotărît să considere omul numai ca om şi să nu-l preţuiască pentru nici unul din capriciile absurde ale soartei.
În timp ce republicanul vorbea cu ruda lui, un slujitor intră în cameră şi-i şopti stăpînului că venise cu nota de plată, aşa cum rămăsese stabilit; atunci sir John se ridică furios, îl întrebă pe servitor cum de îndrăzneşte să-l tulbure şi-l pofti să-i spună instalatorului să se ducă în fundul iadului. Nimic nu se poate compara cu obrăznicia şi lăcomia negustorilor, spuse el, în afară de insolenţa şi lenevia servitorilor; şi rechemîndu-l pe acesta din urmă, îl întrebă cum de îndrăznise să lase focul în stare aceea? Şi tună şi fulgeră şi se răsti la servitor cu o volubilitate care o uimi pe noua lui cunoştinţă; iar cînd omul părăsi încăperea, reveni la subiectul conversaţiei, egalitatea naturală şi nedreptatea revoltătoare a actualului sistem social. După ce vorbi preţ de o jumătate de oră, timp în care Philip abia găsi un prilej de a scoate o vorbă, sir John îşi scoase ceasul şi se ridică de pe scaun. La acest gest Philip se sculă şi el, bucuros că întrevederea luă sfîrşit. Şi sir John îşi însoţi ruda în hol şi pînă la uşa dinspre stradă, în faţa căreia rîndaşul baronetului călărea calul stăpînului. Iar Philip îl auzi pe baronet folosind cuvinte grele la adresa rîndaşului, aşa cum făcuse şi cu servitorul de mai înainte. Vai, armata din Flandra (10) nu suduia mai îngrozitor decît acest admirator al instituţiilor republicane şi susţinător al drepturilor omului.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 523 .

NOTE M.T.
(1) John Plantagenet = Rege al Angliei in 1199-1216. (http://cultural.bzi.ro/regele-ioan-omul-care-a-saracit-anglia-1651)
(2) Publius Ovidius Naso (43 i.H. Sulmona/Italia-17 d.H.Tomis/Constanta)= Poet roman clasic, exilat de imparatul Augustus la Tomis in anul 8 d.H (http://www.romanialibera.ro/aldine/history/ovidiu--la-tomis-129887)
(3) Benjamin Franklin (1706-1790) = Scriitor, savant si diplomat, unul dintre ``Parintii Fondatori`` ai SUA. (http://www.loc.gov/exhibits/franklin/)
(4) Marie-Joseph du Motier, marchiz de Lafayette (1757-1834) = Nobil francez, voluntar in Razboiul de Independenta al SUA (1774-1783) si politician in Franta republicana, imperiala si regalista (1789-1830) (http://rmc.library.cornell.edu/lafayette/exhibition/english/introduction/index.html)
(5) George Washington (1732-1799) = Comandantul suprem al armatei in timpul Razboiului de Indepndendenta al SUA impotriva Marii Britanii, presedintele Conventiei Constituionale (1787) si primul presedinte al SUA (1789-1793; 1793-1797). (http://adevarul.ro/news/eveniment/video-george-washington-presedintele-american-pierdut-singura-data-1_50aeebde7c42d5a663a1ae85/index.html)
(6) Napoleon Bonaparte (1769-1821) = Prim-Consul al Republicii Franceze in 1799-1804, ca urmare a unei lovituri de stat care a incheiat epoca conducerii colective a Directoratului (1794-1799). (http://adrianavilsan.blogspot.ro/2012/06/consulat-si-primul-imperiu-napoleon.html)
(7) Magna Charta Libertatum = Document semnat in 1215 de regele englez John sub presiunea marilor nobili, prin care acestia isi asigurau drepturi fata de rege (http://www.fordham.edu/halsall/source/magnacarta.asp).
(8) Declaraţia de Independenţă a Americii = Document adoptat la 4 iulie 1776 de Congresul celor 13 colonii britanice de pe tarmul atlantic al Americii de Nord, prin care acestea isi declarau independenta fata de coroana britanica (http://www.ushistory.org/declaration/index.htm).
(9) Charles Stuart (1600-1649) = Rege al Angliei si al Scotiei in 1625-1649, executat in urma infringerii in razboiul civil cu Parlamentul (1640-1649) (http://www.royal.gov.uk/HistoryoftheMonarchy/KingsandQueensoftheUnitedKingdom/TheStuarts/CharlesI.aspx).
(10) Armata din Flandra = Armata republicana franceza care a cucerit Flandra de la dinastia de Habsburg in razboaiele din 1792-1795.

Expediția polară pierdută a englezului J. Franklin (VERNE 1864)

J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5, București, 1990, 297 p.

(I/9) „(...) căutării lui sir John Franklin? Căci în 1859, comandantul Mac Clintock se întorsese din mările arctice aducînd dovada sigură a dispariției acestei nenorocite expediții.”

(III/13) „Expedițiile trimise în căutarea lui Franklin au costat Anglia mai mult de 160.000 lire, fără nici un rezultat practic. (...).”

(XIV/70-2) „- (…), iar nefericita expediție a lui Franklin a dus la cunoașterea acestor ținuturi îndepărtate.

-(…) numeroase au fost expedițiile de la 1845 încoace. Abia în 1848, lumea s-a alarmat de dispariția lui Erebus și Terror, (…). A fost văzut prietenii amiralului, dr. Richardson, în vîrstă de 70 de ani, pornind spre Canada și urcînd în susul rîului Coppermine până la marea polară; James Ross, comandantul lui Enterprise și Investigator, întinde velele la Upernawik în 1848 și sosește la capul York; (…).

(…)

-(…) începînd din 1850, navele engleze nu au încetat să brădeze mările și a fost promisă o primă de 20.000 livre oricărei persoane care ar descoperi echipajele lui E. și T. Încă din 1848, cpt. Kellet și Moore, care comandau Herald și Plover, încercau să pătrundă prin strîmtoarea Behring. În 1850 și 1851, cpt. Austin ierna pe ins. Cornwallis, (…) bricul Prince Albert făcu o primă călătorie pe cheltuiala lady-ei Franklin, (…). În acel an, Mac Clintock, pe atunci lt. lui Austin, ajunse pînă la insula Melville și capul Dundas, puncte extreme atinse de Parry în 1819, și s-au găsit pe insila Beechey urmele iernatului lui F. în 1845.

(…)

-Lt. Bellot era un brav francez, spuse H., iar memoria lui e cinstită în Anglia.

-(…) sir Edward trebui să-l abandoneze pe Assistance în 1854, (…). Dr. Rae printr-o scrisoare datată 29 iul 1854 făcuse cunoscut că eschimoșii din ținutull Regele Wilhelm posedau diferite obiecte care proveneau de pe E. și T. (…). [Mac Clintock] (…) la 6 mai [1859] descoperi documentul care nu mai lăsa îndoieli asupra soartei lui E. și T. și se înapoie în Anglia la sfîrșitul aceluiași an.~

n. 1 = vas cu aburi.”

(XVII/83-4) „(…) începutul carierei lui Franklin; mai întîi mus, asemeni lui Cook și Nelson; după ce-și petrecu tinererețea în mari expediții maritime, se hotărî în 1845 să se avînte în căutarea Trecerii de Nord Vest; comanda Terror și Erebus, care făcuseră cu James Ross, în 1840, o expediție la Polul S.(…).

(…)

Cu ajutorul a 3 morminte, pe care expediția Austin le-a descoperit pe o insulă în 1850. Erau îngropați 3 dintre marinarii lui F.; mai tîrziu cu ajutorul unui document găsit de lt. Hobson de pe Fox și care poartă data de 25 apr. 1848.

(….)

-(…) Din documentul. fatal aflăm că sir J. F. moare zdrobit de oboseală la 11 iunie 1847.

(…)

-(…) mai rămăseseră 105 oameni din 138. Atunci cpt. Crozier și Fitz James ridicară un cairn și depuseră ultimul document (…) resturile cairnului așezat în punctul extrem atins de James Ross în 1831.

(…)

-(…) În 1854, o scrisoare a dr. Rae ne informează că în 1850, eschimoșii întîlniseră în ținutul Regele Wilhelm 40 de oameni vînînd foci, călătorind pe gheață, trăgînd după ei un vas. Iar mai tîzriu, descoperisră 30 de cadavre și 5 pe o insulă vecină. (…) Amiralitatea rugă Compania G. Hudson să trimită oamenii cei mai pricepuți la fața locului. (…) Dar nimic! ”

(XX/95-6) „Lady Franklin, după ce a predat, în 1855, o placă de marmură neagră dr. Kane, i-a încredințat o a doua, în 1858, lui Mac Clintock, ca să fie depusă pe insula Berchey. MC a așezat placa nu departe de stela funerară ridicată în memoria lui Bellot de sir J. Barrow.

Placa purta următoarea inscripție: `În memoria lui Franklin, Crozier, Fitz James și a tuturor vitejilor lor tovarăși. Ofițeri și prieteni devotați care au suferit și au pierit pentru cauza științei și pentru gloria patriei lor. (…) 1855`.

Istoria expedițiilor spre Polul Nord până în ecolul XIX (VERNE 1864)

(VI/32-3) „(...) acest cap cu un nume atît de potrivit (2). (...) Ați trecut pe aici Frobisher, Knight, Barlow, Vaugham, Serrogs, Barentz, Hudson, Blossevile, Franklin, Crozier, Bellot ca să nu vă mai întoarceți niciodată la căminul vostru, (...). Prin 970 navigatori porniți din Islanda (3) au descoperit Groenlanda, S. Cabot, în 1498, s-a ridicat până la 56 gr. lat., G. și M. Cotreal, între 1500-2, au ajuns pînă la 60 gr. lat., iar M. Frobisher, în 1576, a ajun spînă la golful care-i poartă numele.

Lui Jean Davis îi aparține onoarea de a fi descoperit strîmt. în 1585 și, 2 ani mai tîrziu, într-o  a treia călăt., acest mare vîn. de balene atinse par. 53, (...).

Barentz, în 1596, Weymouth în 1602, J. Hall în 1605 și, în 1607, Hudson, al cărui nume a fost atribuit acestu uriaș golf, J. Poole în 1611, înaintară în strîmtoare în căutarea Trecerii NV, a cărei descoperire ar fi scurtat deosebit de mult căile de comunuicație între cele două lumi.

Baffin, în 1616, descoperi, în marea cu acest nume, strîmtoarea Lancastre; a fost urmat, în 1619, de J. Munc și, în 1719, de Knight, Barlow, Vaugham și Serrogs, despre care nu s-au mai aflat niciodată vești.

În 1776, lt. Pickersgill, trimis în întîmp. cpt. Cook, care încerca să urce prin strâmtoarea Behring, atinse 68 gr.; în anul următor, Young se ridică în același scop pînă la Insula Femeilor.

Veni James Ross, care făcu, în 1818, înconjurul coastelor M. Baffin și corectă erorile hidrografice ale înaintașilor săi.

În 1819 și 1820, vestitul Parry se avîntă în strmtoarea Lancastre, ajunse la ins. Melville și cîștigă prima de 5.000 de lire promisă printr-un act al parlamentului marinarilor englezi care vor tăia al 170 lea meridian la o latitudine mai ridicată de paralela 77.

În 1826, Beechey ajunge pînă la ins. Chamisso; James Ross iernează, de la 1829 pînă la 1833, în str. Prince Regent și descoperă polul magnetic.

În timpul acesta, Franklin, pe uscat, pornea în recun. coastelor N ale Americii; cpt. Black mergea pe urmele lui, între 1823 și 1835, și acest explorări au fost completate în 1839 de Dease, Simpson și dr. Rae.

Sir John Franklin, dornic să descopere Trecerea NV, părăsi Anglia în 1845, cu vasele Erebus și Terror; pătrunse în M. Baffin și, de la trec. lui spre ins. Disko, nu s-a mai primit nici o știre despre exped. sa.

Dipariția acestuia a determinat numeroase căut. care au adus la găsirea Trecerii și la descoperirea acestor pământuri polare; cei mai îndrăzneți marinari din Anglia, Franța, SUA, s-au avîntat spre aceste ținuturi cumplite și, datorită strădaniei lor, harta atît de greu de alcătuit a acestei țări, a putut, în fine, să figureze în arhivele Societății Regale de Geografie din Londra.

J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5, București, 1990, 297 p.

O adolescentă între aspirația intelectuală și căutarea lui Dumnezeu (FRANKLIN 1901)

<
(…) 
Aveam destulă minte ca să-mi dau seama de inutilitatea încercării de a fi altfel decît eram. În aceste vremuri de aprigă competitive nu exista pentru mine nici o șansă – de un prilej favorabil, nu de talent, aveam în primul rînd nevoie. Destinul socotise de cuviință să nu-mi acorde nici măcar un singur avantaj sau o singură ocazie favorabilă, așa că eram neputincioasă. M-am pus pe lucru să-mi croiesc haina din cât postav aveam. M-am avîntat bărbătește să-mi comprim spiritul în „felul de viață pentru care mă adusese pe lume bunul Dumnezeu”. Am împins, am stîlcit, am făcut zob, dar cum reușeam să-l îndes pe o parte, țîșnea imediat afară pe altă parte și mă sfida să reușesc să-l înghesui în cutiuța strîmtă a locului numit Possum Gilly. (…)

Într-o sforțare zadarnică de a-și astîmpăra această sete necruțătoare, sufletul meu orbecăia prin locuri întunecate și stranii. Pornise în căutarea lui Dumnezeu și cum nu-l aflase, ostenise.

Pe aceeași cale neștiută, pe care ajunsese pînă la mine ecoul vieții mai evaluate, a pătruns și știința despre păcatul și suferința răspîndite pe lume, plînsetul milioanelor de oprimați, de umiliți și călcați în picioare, de uitați de Dumnezeu. Rotițele mecanismului social aveau nevoie să fie ajutate – lucrurile stăteau strîmb. O, de-aș fi putut găsi o cale de îndreptare pe care s-o ofer semenilor mei! Mi-am amețit creierul cu această problemă; eu însămi îmi depășeam propriile puteri. Un bărbat cu asemenea idei, e propriul său blestem, iar o femeie – Dumnezeu  s-o ajute pe femeia care corespunde acestei descrieri! Ea nu e numai o ființă dezrădăcinată, e o ființă fără nici un fel de rădăcină, o ființă solitară!

Recunoscînd acest lucru, m-am întors și l-am blestemat pe Dumnezeu pentru că-mi azvîrlise pe umeri o povară mai grea decît eram eu în stare să duc, l-am blestemat amarnic și o voce dinăuntrul meu mi-a șoptit că nu există cineva pe care să-l blestem. Nu există Dumnezeu. Eram o necredincioasă. Nu că aș fi căutat sau dorit ateismul. Aspiram să fiu creștină și luptam împotriva necredinței. Le-am cerut ajutor creștinilor din preajma mea. Proasta de mine! La fel de bine puteam să-i anunț că sînt o tîrfă. Respectabilitatea mea a dispărut cît ai bate din palme. Unii au zis că e imposibil să nu cred în existența lui Dumnezeu; făceam asta numai ca să cîștig notorietate, și s-au lepădat pe dată de mine.

Să nu cred în Dumnezeu! Eram nebună!

Dar dacă există într-adevăr un Dumnezeu, vor ei să-mi spună cum să-l aflu?

Roagă-te! Roagă-te!

M-am rugat mult și cu înflăcărare, dar mereu auzeam izvorîndu-mi din inimă din inimă șoapta că nu există nimic la care să te rogi.

Ah, amara, disperata foame sufletească de dumnezeire pe care numai un ateu o  poate înțelege! Nimic pentru care să trăiești pe lume; nici o speranță dincolo de mormînt. Asta mă azvîrlea în accese de profundă melancolie.

Dacă tatăl meu ar fi avut o poziție importantă în ținut, în calitate de fiică a lui, fără îndoială că viața mea ar fi fost plină de ocupații placate că nu s-ar fi născut în mine spiritual care mă chinuiește acum. Sau dacă aș fi avut vreun prieten -  cineva care să știe, care să fi suferit și să înțeleagă, cineva căruia să mă destăinui și pe care să mă pot bizui – aș fi putut deveni un caracter foarte frumos. Dar nu era în toată lumea largă un suflet care să-mi întindă mina și mi-am spus cu amărăciune în sinea mea: „Nu există nimica bun pe lume”. Cînd eram în dispoziție mai blîndă îmi spuneam: „Ah, ce încîlceală! Cei care ar avea inima să dea ajutor n-au putere s-o facă, iar cei care au putere n-au inimă”.

Răul, ca un adversar prea puternic la jocul de șah, stă tot timpul în coasta binelui, să-l dea șah-mat ca unui rege slab mînuit.

Îmi lipsește, din păcate, încrederea de sine. Aveam nevoie de cineva care să mă ajute să trec de momentele grele de viață, și neîntîlnindu-l, eram la vîrsta de șaisprezece ani atît de înrăit de cinică și de păgînă, că să fi colindat trei zile în șir nu-mi găsea omul pereche pe potrivă.>

SURSA

Miles Franklin, Strălucita mea carieră*, editura Univers, București, 1991, pp. 64-66.

NOTĂ M. T.
* My Brilliant Career - Film 1979 SUA (http://www.cinemarx.ro/filme/My-Brilliant-Career-Cariera-mea-stralucitoare-10739.html)

Feminismul în Australia secolului XIX (FRANKLIN 1901)

<

(…) 
Cînd eram copil îmi făceam îmi făceam mii de vise despre lucrurile mărețe pe care o să le înfăptuiesc cînd mă fac mare. Ambiția mea  era nețărmurită, ca întinsele hățișuri necultivate în mijlocul cărora mi-am dus totdeauna zilele. Pe măsură ce am crescut, m-am lămurit că sînt fată, că din mine o să se aleagă o femeie! Fată doar! Atît și nimic mai mult! A fost ca  lovitură de măciucă pentru mine cînd m-am dumirit că numai bărbații puteau să ia viața în piept și să-și croiască singuri soarta, în vreme ce femeile sînt silite să șadă, metaforic vorbind cu mîinile legate și să îndure răbdătoare ca valurile vieții să le azvîrle încoace și încolo, izbindu-le și zdrobindu-le fără mile. Familiaritatea cu acest jug m-a făcut să mă obișnuiesc cu el. M-am vindecat de dezamăgirea de a mă fi născut fată și m-am împăcat cu soarta mea, în această privință. De fapt, găseam că e foarte plăcut să fii fată, până în clipa cînd în mintea mea s-a făcut lumină și mi s-a impus  un adevăr hîd. Acest adevăr mi-a otrăvit întreaga existență. Mă face să petrec zile și nopți de agonie. E o durere vie care nu se va vindeca niciodată, un spectru cumplit pe care nimic nu-l poate alunga. Reputația că aș fi deșteaptă mi s-a creat în legătură cu acest stigmat infernal. Din ce în ce mai rău! Fetelor, fetelor! Cele dintre voi care au inimă și aspiră prin urmare la fericire, la viitoare cămine și al un soț, să nu vă creați niciodată renumele că sînteți deștepte. Asta vă va scoate din cursa matrimonială cu tot atîta eficacitate cum ar face zvonul că ați avea lepră. Dacă vi se pare, așadar, că sînteți năpăstuite cu ceva mai multă inteligență decît se obișnuiește și mai ales dacă priviți realist lucrurile, ascundeți-vă puterea de gîndire, ferecați-vă strîns mintea, străduiți-vă să păreți neintelectuale – e singura voastră șansă! Atunci cînd o femeie e frumoasă, i se scuză toate defectele. Poate fi imorală, anostă, frivolă, limbută, fără suflet și chiar și isteață; atît timp cît e plăcută la înfățișare, bărbații se vor îmbulzi în jurul ei și cum pe lumea asta bărbații sînt vei care fac legea, ei sînt puterea în fața căreia să te pleci. Unei femei neatractive nu i se va ierta nimic. Soarta ei este o asemenea soartă, că părinții copiilor urîți de sex feminin ar trebui obligați să-i sacrifice de la naștere.

A doua descoperire neplăcută pe care am făcut-o cu privire la mine însămi a fost că sînt jalnic de neadaptată la mediu. Le-am studiat pe fetele de vîrsta mea din jur și m-am comparat cu ele. Fusesem crescute alături. Avuseseră parte de aceleași avantaje ca și mine; unele, ce-i drept, avuseseră avantaje mai mari. Ne mișcam toate în aceeași lume mică și neinteresantă, dar ele nu figurau pur și simplu în această lume, ci făceau parte din ea; eu una, nu. Lor, ocupațiile zilnice și micile distracții le asigurau suficient combustibil pentru opaițul existenții; al meu pretindea mai mult decît îmi putea oferi Possum Gully. Ele ignorau cu desăvîrșire lumea din afara mediului lor. Patti, Melba, Irving, Terry, Kipling, Caine, Corelli, pînă și numele de Gladstone erau pentru ele simple nume. Dacă erau insule sau cai de curse nu știau și nici nu le păsa.Cu mine lucrurile stăteau altfel. De unde îmi obțineam informațiile, cînd nu era ceva înnăscut, n-am idee. Noi nu cumpăram regulat nici un ziar, în afară de ziarul local, îmi ieșeau în cale puține cărți, n-aveam plăcerea să conversez cu o persoană cultă, din păturile suspuse, mai des decît o dată pe am, și totuși auzisem de toate celebritățile din domeniul literaturii, artei, muzicii și teatrului; lumea acestora era și lumea mea, și cu imaginația printre ei. Părinții mei mă descurajau de la astfel de prostii. Fuseseră și ei pasionați de literatură și de artele frumoase, însă acum nemaiavînd ce face cu așa face, își pierduseră pentru ele.
(...)
>

SURSA

Miles Franklin, Strălucita mea carieră*, trad. Corina Popescu, ed. Univers, București, 1991, pp. 61-63.

NOTE M. T.
* Colțul Colecționarului - 23 iulie 2010 (http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/stralucita-mea-cariera-de-miles-franklin/)

Muncă fizică versus viață intelectuală (FRANKLIN 1901)

< 
(...)
Vai, nopțile acelea scurte-scurte și lungi-lungi zile de trudă Mie una mi se pare că o lăptărie înseamnă robie curată pentru oamenii săraci, care nu-și pot îngădui să plătească ajutoare. Eu nu scriu despre creșterea vacilor de lapte, nobila și artistica profesie elogiată în articolele de fond ale ziarelor agricole, cum se predă la facultățile de agricultură. Eu zugrăvesc practica creșterii vacilor de lapte, așa cum am trăit-o și cum am văzut-o la zeci de familii în jurul meu.

Se cere o mulțime de muncă ca să se producă fie și numai o livră* de unt bun de vânzare. La vremea de care vorbesc untul era cite 3-4 penny** livra, așa că însemna muncă multă și plată puțină. Însemna muncă de sclav din zori pînă seara-duminica, zilele de peste săptămînă, sărbătorile, toat erau pentru noi zile de muncă.

Munca grea îi nivelează grozav pe oameni. Corvezile gospodăriei, tăiatul lemnelor, mulsul și grădinăritul aspresc repede mîinile și fac să pălească lustrul exterior. Cînd trupul ți-e istovit de prea multă trudă, se șterg treptat și dorința de a-ți cultiva spiritul și cultura pe care acesta a primit-o deja. Așa a fost cu părinții mei. Au decăzut din calitatea lor de membri ai protipendadei, ajungînd țărani de rînd. Stăteau printre țărani și făceau parte din ei. Dintre cunoștințele lor de altădată nu mai pătrundea acum nici una în cercul lor, căci societatea Australiei*** era de acum înțepenită zdravăn în ghearele nelegiuite ale deosebirilor de clasă; democrația australiană nu mai e decît o tradiție apusă.

N-am nimic împotrivă vieții celor de jos. Țărănimea este bastionul oricărei națiuni. Viața de țăran este, pentru țăranul care-i țăran în adîncul sufletului său, o viață extraordinară, cînd vremurile sînt bune și îi zîmbesc anotimpurile. E o viață cinstită, curată și sănătoasă. Dar pentru mine e un purgatoriu viața țăranului. Cei din jurul meu trudeau de dimineață pînă seara și apoi se bucurau de somnul bine-meritat. Cunoșteau doar două stări de existent: munca și somnul.

Era în mine o a treia parte care țipa după hrană. Tînjeam de dorul a tot ce avea legătură cu arta. Muzica era pentru mine o pasiune. Împrumutam toate cărțile din preajmă și furam din ceasurile de odihnă ca să le citesc. Asta nu rămînea fără urmări și mă făcea să răzbat mai greu cu poverile de ordin fizic decît alți copii de vîrsta mea. Acea a treia parte era partea cea mai aprigă din mine însămi. În ea trăiam o viață de vis, alături de scriitori, artiști și muzicieni. Speranța, dulcea, cruda, amăgitoarea speranță îmi șoptea la ureche că viața e lungă și conține mult „mai tîrziu” și că în acest „mai tîrziu” se va adeveri și viața viselor mele. Așa că am mers mai departe, cu acel lac scînteietor la orizont ademenindu-mă să mă apropii și să navighez pe apele sale de argint și cu neștiința, cu încrezuta și oarba mea neștiință care nu-mi arăta prăpastia de netrecut dintre ei și mine.
(...)
>

SURSA

Miles Franklin, Strălucita mea carieră, traducere Corina Popescu, editura Univers****, București, 1991, pp. 39-41.

NOTE M. T.

*Livră – Unitate de măsură pentru greutăți din țările anglo-saxone, care echivalează cu 453 grame.

**Penny – Monedă divizionară engleză care valora în mod tradițional a 12 a parte dintr-un șiling, care valora la rândul său a 20 a parte dintr-o liră sterlină. După 1971 un penny valorează a 100 a parte dintr-o lira sterlină.

***Australia – Colonizată la sfârșitul secolului XVIII cu deținuți britanici, insula-continent a căpătat chiar în 1901 statutul de dominion al coroanei britanice, adică  autoguvernare internă.
**** ColtulColectionarului.ro - 23 iulie 20101 (http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/stralucita-mea-cariera-de-miles-franklin/)

PERSONAJE ISTORICE DESPRE RĂZBOI

ARISTOTEL (384 î. H. - 322 î. H.)
Filozof al Greciei antice. A pus bazele ştiinţei politice, metafizicii, logicii, retoricii şi eticii, fiind considerat un clasic al filosofiei universale şi întemeietor al şcolii peripatetice. Elev şi profesor la Academia filozofului Platon şi profesor al regelui macedonean Alexandru cel Mare.
''Provocăm război ca să putem trăi în pace.''

ALEXANDRU III CEL MARE (356 î.H. - 323 î.H.)

Rege al Macedoniei antice: 336 î. H. - 323 î.H.  Cuceritor al Imperiului Persan, în calitate de hegemon al oraşelor state greceşti. Limita estică a cuceririlor sale: fluviul Indus. Deces la Babilon la 33 de ani. Împărţirea uriaşului imperiu în regate elenistice conduse de generalii săi.

''Nu mi-e teamă de o armată de lei condusă de o oaie. Mi-e teamă de o armată de oi condusă de un leu.''


AXEL OXENSTIERNA (1583 Suedia - 1654 Suedia)

Nobil. Cancelar din 1612 până la moarte. Consilier al regelui Gustav Adolf şi al succesoarei sale, Cristina. Rol important în înfrângerea împăratului catolic de Habsburg al Germaniei de către coaliţia protestantă europeană în Războiul de 30 de ani (1618-1648).
''Aparenţa face adesea ca soldatul să devină general, canonicul episcop şi dracul călugăr.''




FRANCOIS FENELON (1651Franţa - 1715 Franţa)

Teolog şi scriitor. Precursor al curentului iluminist din secolul XVIII: spirit liberal, susţinător al toleranţei religioase şi al monarhiei luminate.
''Toate războaiele sunt războaie civile pentru că toţi oamenii sunt fraţi.''






FRANCOIS-MARIE AROUET VOLTAIRE (1694 Franţa - 1778 Elveţia)

Filosof, istoric, memorialist, dramaturg, poet, naturalist. Academician. Reprezentant al curentului cultural iluminist francez. Arestat în Franţa pentru spiritul critic. Exil în Anglia: influenţat de liberalism. Exil în Prusia regelui Frederich cel Mare pentru anticlericalismul său. Autodeclarat theist: om cu credinţa în Dumnezeu, dar care a renunţat la creştinism. Viziunea sa despre toleranţă: ''Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât pentru ca dumneavoastră să v-o puteţi exprima. Exil final în Elveţia. Ideile sale au contribuit la declanşarea Revoluţiei franceze din 1789.
''Minunat în război este faptul că fiecar şef de ucigaşi îşi binecuvântează steagurile şi îl invocă solemn pe Dumnezeu înainte de a-şi nimici duşmanul.''

BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790)
Diplomat, politician, om de ştiinţă, inventator, profesor american. Unul din ''Părinţii Fondatori'' ai SUA, s-a numărat printre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a SUA (4 iulie 1776) şi a Constituţiei (1787).
''Nu a fost niciodată un război bun sau o pace rea.''









LUC DE CLAPIERS (1715 Franţa - 1747 Franţa)

Marchiz de Vauvenargues. Scriitor moralist: stoic modern. Colecţie de eseuri şi aforisme publicată anonim în 1746 cu încurajarea prietenului său Voltaire. Numele său cunoscut din 1797. Filosoful german A. Schopenhauer (1788-1860) îl cita: ''Claritatea este buna credinţă a filosofilor.''
''Războiul nu este atât de apăsător ca robia.''




GEORGE WASHINGTON (1732 Virginia britanică - 1799 SUA)

General şi politician. Comandant suprem victorios al armatei coloniilor britanice din America de Nord în războiul de independenţă (1775-1783). Preşedinte al Convenţiei Constituţionale din 1787. Primul preşedinte al SUA (1789-1797), funcţie exercitată în două mandate de patru ani.

''Dorinţa mea este să văd această boală a omenirii, războiul, eradicată pe pământ.''






FRANCOIS DE SADE (1740 Franţa - 1814 Franţa)

Marchiz. Activitatea sexuală libertină, perversă şi violentă. Scrieri apologetice asupra acestui subiect. Pedepse de 32 de ani în închisori şi azil. Negarea sistematică a legii, religiei și moralei. Principalul principiu: satisfacerea propriei plăceri prin intermediul unei alte persoane, prin exercitarea violenței.
''Ce poate fi mai imoral decât războiul''.




JOHANN WOLFGANG von GOETHE (1749-1832)

Scriitor, traducător şi om de ştiinţă german. Creaţia sa reprezentativă este poemul ''Faust''. A primit titlul de nobleţe în 1782.
1.''Nici un luptător înţelept nu-şi dispreţuieşte duşmanul''.
2.''Războiul, comerţul şi pirateria alcătuiesc o trinitate inseparabilă.''




NAPOLEON BONAPARTE (1769-1821)

Militar şi şef de stat francez. Ca general al Primei Republici Franceze a întreprins campanii victorioase împotriva coaliţiilor monarhice europene (1794-1799). Prin lovitura de stat din 1799 devine Prim Consul al Republicii. În 1804 se proclamă împărat, calitate în care va impune prin camapnii succesive hegemonia militară a Franţei pe continent. Înfrângerea în campania din Rusia din 1812 va conduce la abdicarea din 1814. Înfrângerea de la Waterloo din 1815 va produce cea de a doua abdicare şi exilul pe insula britanică Sf. Elena din Atlantic. Campaniile sale sunt studiate în academii militare moderne.
1.''La război, ca să treci un obstacol, trebuie să te sprijini pe el.''
2.''Războiul este cel care îi făureşte pe marii generali.''
3.''Niciodată să nu-ţi întrerupi inamicul când face o greşeală.''
4.''Războiul este totul: artă şi creaţie.''

OTTO von BISMARCK (1815-1898)

Aristocrat latifundiar (Junker). Prim ministru al Prusiei (1862-1871) şi cancelar al Germaniei imperiale (1871-1890). Supranumit ''Cancelarul de Fier'' pentru stilul autoritar de conducere. A realizat unificarea Germaniei în jurul Prusiei pe calea armelor. Promotorul conceptului ''Realpolitik''.
''Fii politicos. Scrie într-o manieră diplomatică. Chiar şi într-o declaraţie de război se observă dacă sunt respectate regulile de politeţe.''


ALFRED NOBEL (1833 Suedia - 1896 Suedia)

Chimist şi om de afaceri. Inventatorul dinamitei. Întemeietorul fundaţiei care acordă anual din 1901 premii internaţionale pentru fizică, chimie, economie, medicină, literatură (Suedia) şi pace (Norvegia).
''Poate că în ziua în car edouă corpuri de armată se vor putea extermina într-o secundă, naţiunile civilizate vor da înapoi în faţa ororilor războiului şi vor trimite la vatră pe soldaţii lor.''




GEORGES CLEMENCEAU (1841 Franţa - 1929 Franţa)

Politician. Prim-ministru între 1906-1909 şi 1917-1920. În timpul celui de-al doilea mandat a condus Franţa la victoria împotriva Germaniei în primul război mondial. Semnatar al păcii de la Versailles din 1919. Academician din 1918.
''Războiul este o problemă mult prea importantă pentru a fi încredinţată militarilor.''





OSCAR WILDE (1854 Irlanda / Marea Britanie - 1900 Franţa)

Scriitor estetizant de limbă engleză. Romanul ''Portretul lui Dorian Gray'' (1901). Promotor al stilului dandy de viaţă. Condamnat la închisoare pentru homosexualitate ostentativă, ca ultragiu la moralitatea publică a epocii reginei Victoria (1837-1901).
''Cât timp războiul va fi considerat rău, va avea mereu fascinaţia sa, când va fi privit ca vulgar, va înceta să fie popular.''






PAUL VALERY (1871 Franţa - 1945 Franţa)

Poet şi eseist. Reprezentant al curentului literar al simbolismului tardiv din literatura franceză. Academician din 1925.
''Războiul este masacrul oamenilor care nu se cunosc, în avantajul oamenilor care se cunosc, dar care nu se vor masacra.''






BERTRAND RUSSELL (1872 Ţara Galilor / Marea Britanie - 1970 Ţara Galilor / Marea Britanie)

Filozof, matematician şi istoric. Fondator al filosofie analitice şi important logician al secolului XX. Premiul Nobel pentru Literatură în 1950. Militant antirăzboi şi antiimperialism: arestat pentru acţiunile pacifiste din timpul primului război mondial. Critic al lui Stalin şi al lui Hitler şi al implicării SUA în războiul din Vietnam. Susţinător al dezarmării nucleare.
''Războaiele nu hotărăsc cine are dreptate, ci doar cine rămâne în viaţă.''




WINSTON CHURCHILL (1874 Marea Britanie - 1965 Marea Britanie)

Jurnalist şi scriitor, militar, parlamentar şi ministru. Prim-ministru conservator al Marii Britanii (1940-1945; 1951-1955). În calitate de prim-ministru a condus Marea Britanie la victoria împotriva Germaniei naziste şi Italiei fasciste în cel de al doilea război mondial. Premiul Nobel pentru literatură în 1953, cu următoarea motivaţie: „... pentru măiestria descrierii istorice și biografice, precum și pentru strălucita sa oratorie în apărarea înaltelor valori umane” (The Second World War, 6 vol., 1948-1954)
1.''Italienii pierd războaiele ca şi cum ar fi meciuri de fotbal, iar meciurile de fotbal ca şi cum ar fi războaie.''
2.''În timp de război adevărul este atât de preţios că ar trebui întotdeauna să fie însoţit de o escortă de minciuni.''
3.''Un prizonier de război este un om care încearcă să te omoare şi nu reuşeşte, iar apoi te roagă să nu-l omori.''

ALBERT EINSTEIN (1879 Germania - 1955 SUA)

Fizician. Premiul Nobel în 1912, pentru elaborarea teoriei relativităţii restrânse (1905) şi a teoriei relativităţii generalizate (1915). Celebra formulă E=mc2: cuantificarea energiei disponibile a materiei şi bază a atomisticii, ramura fizicii consacrată energiei nucleare. După venirea la putere a lui A. Hitler (1933), emigrează în America, dată fiind originea sa evreiască. În 1939, alarmat de posibilitatea ca Germania nazistă să producă bomba atomică, trimite o celebră scrisoare preşedintelui american F. D. Roosevelt, în care cerea ca SUA să o producă înaintea regimului naţional-socialist german.
1.''Războiul nu se poate umaniza, se poate doar aboli.''
2. ''Nu ştiu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranţă cel de al patrulea va fi luptat cu beţe şi pietre.''

DOUGLAS MACARTHUR (1880 SUA - 1964 SUA)

General. Comandant al forţele aliate din Pacific la victoria împotriva Japoniei în cel de al doilea război mondial (1941-1945). Comandant al forţelor ONU din Coreea de Sud împotriva agresiunii comuniste nord-coreene (1950-1951). Demis din această din urmă funcţie de preşedintele H. Truman, în urma controversei asupra folosirii armei nucleare împotriva Chinei comuniste aliată a Coreei de Nord.
''În război nu există alternativă la victorie.''





JEANETTE RANKIN (1880 SUA - 1973 SUA)

Politiciană pacifistă. Prima femeie aleasă în Congresul SUA în 1916 şi 1940. Voturi împotriva intrării SUA în primul război mondial (1917-1918) şi în al doilea război mondial (1941-1945), fiind unicul congresman în al doilea caz.
''Nu poţi învinge un război aşa cum nu poţi învinge un cutremur.''



ADOLF HITLER (1889 Austria - 1945 Germania)

Fuhrer al Partidului Naţional Socialist al Muncitorilor Germani (nazist) şi cancelar al Germaniei (1933-1945). A declanşat cel de al doilea război mondial la 1 septembrie 1939 prin atacarea Poloniei, în cooperare cu URSS (17 septembrie). A urmărit impunerea hegemoniei germane asupra Europei, pe care a şi realizat-o temporar la începutul războiului. S-a sinucis la 30 aprilie 1945 în Berlinul asediat de armata sovietică, pe care o atacase la 22 iunie 1941.
''Eu nu voi semna niciodată o declaraţie de război, eu voi acţiona.''




CEZAR PETRESCU (1892-1961)

Licenţiat în drept. Romancier, jurnalist şi traducător. Romanul ''Întunecare'' (1927-1928). Premiul Naţional pentru Literatură în 1931.
''Războiul poate face parte din principiile de conservare ale speciei.''



ANTOINE DE SAINT EXUPERY (1900 Franţa - 1944)

Viconte. Pilot decedat în cel de al doilea război mondial. Reporter, romancier şi eseist. Povestirea ''Micul Prinţ'' (1943), tradusă în 110 limbi.
''Războiul nu este o aventură, este o boală, este ca tifosul.''







SALVADOR DALI (1904 Spania - 1989 Spania)

Pictor. Important reprezentant al curentului suprarealist.
''Războaiele nu au rănit niciodată pe nimeni, cu excepţia celor care au murit.''











JOHN F. KENNEDY (1917-1963)

Politician democrat american. Preşedinte al SUA (1961-1963). În timpul mandatului său (1962) a avut loc criza internaţională produsă de instalarea de rachete nucleare sovietice în Cuba comunistă, care a fost detensionată după impunerea unei blocade navale de către SUA asupra insulei.
''Omenirea trebuie să termine războaiele, pentru că altfel războaiele vor termina omenirea.''






SVEN HASSEL (1917 -)

Scriitor danez. Numele adevărat: Pedersen. 14 romane bazate pe experienţa sa de soldat voluntar şi apoi de condamnat într-o unitate disciplinară a Wehrmachtului nazist în cel de al doilea război mondial (1939-1945).
''Gloanţele ucid, grenadele ucid, baionetele ucid, gerul ucide, moartea are o mie de chipuri, cel mai rău dintre toate: Curtea Marţială.''

WISLAVA SZYMBORSKA (1923 Polonia - )

Poetă, eseistă şi traducătoare. Premiul Nobel pentru Literatură în 1996. Tradusă în limbi europene, arabă, ebraică, chineză şi japoneză.
''După război cineva trebuie să facă curăţenie.''






SURSE
1.***, ''Right Words'' / Citate despre război, http://www.rightwords.ro/citate/tema/razboi--70
2. Wikipedia