„Churchill i-a „vândut” lui Stalin ceea ce Stalin avea deja,....” (MARIUS TEJA)

Că tot se face vorbire la greu în Anul Domnului 2025 de reîmpărțirea sferelor de influență și se amintește cu obstinație de „acordul procentajelor” dintre Churchill și Satana bolșevică, să ne aducem aminte și de contextul în care a fost scris „documentul” istoric cu pricina. Cu alte cuvinte: de ce a bătut Churchill cale lungă până la Moscova tocmai la 9 octombrie 1944?

 

Debarcările aliate reușite din Normandia (6 iunie 1944) și Provence (15 august 1944) au avut o fericită consecință joncțiunea celor două forțe la Dijon, în estul Franței, la 12 septembrie 1944, linia frontului vestic stabilindu-se la circa 100 km de marele fluviu Rin.   

 

Ca urmare, la 17 septembrie 1944, forțele aliate au lansat în Olanda operația Market (aeropurtată) – Garden (terestră). Scopul acestei operații combinate era de a captura marele pod de pe Rin de la Arnhem și a înainta rapid prin câmpia Germaniei de Nord pentru a ajunge la Berlin înaintea Armatei Roșii. Armata sovietică se oprise la sfârșitul lui iulie lângă fluviul polonez Vistula, în fața Varșoviei, pentru a aștepta ca SS să distrugă în august-septembrie insurecția Rezistenței Poloneze anticomuniste din capitala țării, după ce sovieticii instalaseră la 22 iulie 1944, la Lublin, primul oraș polonez ocupat, un Comitet Național Provizoriu, controlat de comuniștii exilați de la Moscova. Deși parașutiștii americani au capturat intacte podurile de la Eindhoven și Nijmegen, camarazii lor britanici și polonezi nu au reușit să facă față contraatacurilor germane și au fost nevoiți să se retragă peste fluviu la 25 septembrie. 

 

Până în decembrie forțele aliate vor împinge linia frontului spre Rin, dar la 16 decembrie o surprinzătoare contraofensivă germană în podișul belgian Ardeni a încercat să reediteze succesul din mai 1940. Și a fost destul de aproape, deoarece SUA și Marea Britanie au fost nevoite chiar să solicite URSSS declanșarea unei ofensive pe Vistula pentru a detensiona frontul de vest, ceea ce s-a și întâmplat. De abia la 7 martie 1945, americanii vor reuși să captureze intact podul de pe Rin de la Remagen, declanșând dezintegrarea definitivă a frontului german.

 

În altă ordine de idei, la 9 octombrie Armata Roșie ocupase România și Bulgaria, țări care au fost nevoite imediat să-i accepte pe comuniști în guverne provizorii de coaliție, care se vor dovedi apoi prima etapă a comunizării acestor țări („tovarăși de drum”).  Armata sovietică se afla la granițele Ungariei, Greciei și Iugoslaviei. În Albania, Grecia și Iugoslavia partizanii comuniști controlau deja vaste teritorii rurale, forța lor militară urmând să reprezinte apoi baza legitimității puterii lor politice (la summit-ul tripartit de la sfârșitul lui 1943 de la Teheran, s-a stabilit chiar ca aliații occidentali să-l recunoască pe comunistul Tito ca lider al rezistenței antigermane, în locul colonelului regalist D. Mihailovici, care uneori coopera cu germanii împotriva comuniștilor).

 

În această situație militară, conform memoriilor sale, nu e de mirare că Churchill a început discuția cu propoziția asumată prin care se recunoștea situația militară din Europa de Sud-Est: „Armatele dv. sunt în România și Bulgaria”. Dictatorul bolșevic știa foarte bine că nu „acordul procentajelor”  îi asigura dominația în Balcani, ci ocuparea acestor teritorii de către Armata Roșie și forța militară a partizanilor comuniști locali. Ca urmare, nu a fost o surpriză faptul că bolșevicul s-a arătat nepăsător față de soarta  „documentului”.

 

Când Churchill a venit la Moscova, Kremlinul știa că Mediterana în ansamblu și Grecia în particular reprezentau interese vitale pentru continuitatea Imperiului Britanic. Premierul britanic reușise să-l influențeze pe Roosevelt în sensul efectuării unor debarcări aliate în Africa de Nord franceză (8 noiembrie 1942), Sicilia (10 iulie 1943) și sudul Italiei (3 septembrie 1943), dar n-a mai reușit să-l determine să accepte și o debarcare în Balcani, deoarece președintele american preconiza o utopică conducere a lumii postbelice în cooperare cu „unchiul Joe”. Ca urmare, bolșevicul știa pe de o parte că îi face o favoare lui Churchill și, pe de alta, că evita astfel o ciocnire deschisă cu aliații occidentali înainte de sfârșitul războiului, ceea ce s-a și întâmplat după terminarea conflictului mondial prin declanșarea de către comuniști greci, sprijiniți de tovarășii albanezi, bulgari și iugoslavi, a războiului civil pierdut împotriva armatei regaliste susținută de britanici și americani (1946-1949).

 

Sau, în exprimarea plastică a lui Sorin Breazu din Giurgiu, din promoția 1996 a Facultății de Istorie a Universității București, „Churchill i-a „vândut” lui Stalin ceea ce Stalin avea deja, adică România, Bulgaria, Iugoslavia, Albania și Ungaria, iar Stalin i-a vândut lui Churchill ceea ce Churchill nu avea, adică Grecia”.

 

Ultimele cuvinte rostite de zece personalităţi istorice înainte să moară

Adevărul 1 ianuarie 2014

Melnik, oraşul vinului

Cuget Liber 14 decembrie 2013

Biografia dictatorului sovietic Iosif Stalin (1879-1953) (AXELROD & PHILLIPS 1995)

<
(...) El atacat apoi aripa dreaptă a partidului, condusă de Nikolai Buharin. În decurs de un an, opoziția de stînga și de dreapta au fost nimicite, iar Stalin a devenit dictatorul absolut al Uniunii Sovietice.
S. își propunea să transforme Uniunea Sovietică dintr-o țară eminamente agrară într-o putere industrială modernă. Pentru a atinge acest obiectiv era dispus să sacrifice vieți omenești la o scară fără precedent. La sfîrșitul anului 1928 a expropriat terenurile fermierilor din clasa de mijloc („kulaci”), „deportîndu-i” sau omorîndu-i pe cei care opuneau rezistență. Regimul lui S. a pus în aplicare o serie de „planuri cincinale” prin care urmau să fie realizate colectivizarea și industrializarea. Administrația lui a finanțat industria exportînd cereale și alte produse, în ciuda foametei devastatorare care a bîntuit Uniunea Sovietică în 1932. Milioane de oameni care au opus rezistență au fost executați și mai multe milioane au murit de inaniție. Potrivit unei estimări din 1988 cu privire la numărul victimelor colectivizării forțate din 1928-1933, aceasta s-a ridicat la 25 milioane.
Pe parcursul primului plan cincinal, opoziția împotriva lui S. s-a materializat printr-o răscoală țărănească pe care dictatorul a înăbușit-o fără probleme. În momentul în care Congresul al XVII lea al partidului și-a manifestat sprijinul pentru Serghei Kirov, un moderat și un potențial rival, S. a pus la cale asasinarea lui în decembrie 1934. Ulterior, S. a folosit moartea lui Kirov ca pretext pentru a-i aresta pe cei mai mulți dintre oficiali de rang înalt ai partidului sub acuzația de a fi participat la un complot contrarevoluționar. Din 1936 pînă în 1938, el a inițiat o serie de procese publice în care oficiali de partid și mulți oameni din corpul de ofițeri ai Armatei Roșii au fost învinuiți de crime scandaloase sau acte de trădare. Rezultatul epurărilor a fost devastator. În 1939, 98 din cei 139 de membri ai Comitetului Central ales în 1934 fuseseră executați, iar 1108 din cei 1964 de delegați la Congresul al XVII lea arestați. Sub conducerea șefului KGB Lavrenti Beria, poliția secretă a arestat, executat, exilat sau întemnițat milioane de indivizi dintre cetățenii de rînd. În ajunul celui de-al doilea război mondial, S. distrusese orice opoziție serioasă și își teroriza țara, chiar dacă el o transformase într-un gigant industrial și crea în legătură cu el însuși un deșănțat cult al personalității.
În momentul în care Adolf Hitler și-a extins dominația în Europa la sfîrșitul anilor 1930, S. nu avea nici cea mai mică dorință de a se opune acestei antiteze ideologice la comunism. El a încercat să ajungă la o înțelegere cu puterile democratice occidentale, dar a fost respins. În acest condiții s-a orientat chiar spre Hitler, încheind un pact de neagresiune nazist-sovietic la 23 august 1939. După invadarea Poloniei de către Germania, S. a început să propage influența sovietică în vest, atacînd Finlanda la 30 noiembrie. Un război scurt, dar costisitor a dus la capitularea Finlandei la 12 martie 1940. Apoi, la 22 iunie 1941, Hitler a încălcat pactul de neagresiune invadînd Uniunea Sovietică.
La început, rezistența sovietică a fost necoordonată, deoarece în urma epurărilor lui S. Armata Roșie pierduse mii de ofițeri superiori. După o scurtă perioadă de panică și dezorganizare, S. a preluat personal comanda Armatei Roșii și a organizat o contraofensivă de o eficiență crescîndă. În condițiile amenințării reprezentate de înaintarea germană el acționat rapid pentru transferarea industriilor vitale spre est, în Siberia și în Asia Centrală. Pe de altă parte, a reunit poporul sovietic apelînd la patriotism și chiar a dizolvat Internaționala Comunistă și a reabilitat oficial Biserica Ortodoxă. În pofida epurărilor efectuate de el însuși în rîndurile corpului de ofițer, S. a identificat comandanți de nădejde - chiar străluciți - în mareșalii Gheorghi Jukov și Ivan Konev, sprijinindu-i în campaniile extrem de costisitoare, dar în cele din urmă victorioase împotriva invadatorilor.
La mijlocul războiului, S. cîștigase un mare prestigiu ca lider militar, ceea ce i-a conferit o poziție solidă la negocierile purtate cu Aliații la conferințele de al Teheran, Ialta și Postdam. La sfîrșitul războiului, mulți ruși - și nu numai ei - erau dispuși să treacă cu vederea grozăviile regimului lui S., în care ajunseseră să vadă un salvator al patriei sale.
Dar după ce a triumfat asupra lui Hitler, S. a instituit rapid un nou sistem de teroare și represiune, impunîndu-le țăranilor taxe uriașe și intentînd noi procese sub acuzația de sabotaj și conspirații. Imediat după victoria repurtată în cel de a-l doilea război mondial, el a extins sfera de influență sovetică în regiunile învecinate, instaurînd regimuri marionetă în statele din Balcani și Europa de Est. În felul acesta, el a creat ceea ce Winston Churchill a numit Cortina de Fier ce despărțea imperiul comunist de restul lumii și a declanșat „războiul rece” între țările aliate cu sovietele și Occident, „război” ce avea să dureze aproape patru decenii.
În 1953, S. a pretins că a descoperit un complot la nivelul corpului de medici al Kremlinului, iar poporul sovietic s-a cutremurat în pragul a ceea ce părea o iminentă desfășurare de epurări sîngeroase. Dar bătrînul dictator era bolnav în acel moment și la 5 martie a murit în urma unui accident vascular.
Referințe bibliografice complementare:  Alan Bullock, Hitler and Stalin: Parallel Lives (New York: Knopf, 1992); Isaac Deutcsher, Stalin: A Political Biography, 2d ed. (New York: Oxford University Press, 1967); Robert H. McNeal, Stalin: Man and Ruler (New York: New York University Press, 1988)
>

SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, pp. 457-459.

PERSONAJE ISTORICE DESPRE RĂZBOI

ARISTOTEL (384 î. H. - 322 î. H.)
Filozof al Greciei antice. A pus bazele ştiinţei politice, metafizicii, logicii, retoricii şi eticii, fiind considerat un clasic al filosofiei universale şi întemeietor al şcolii peripatetice. Elev şi profesor la Academia filozofului Platon şi profesor al regelui macedonean Alexandru cel Mare.
''Provocăm război ca să putem trăi în pace.''

ALEXANDRU III CEL MARE (356 î.H. - 323 î.H.)

Rege al Macedoniei antice: 336 î. H. - 323 î.H.  Cuceritor al Imperiului Persan, în calitate de hegemon al oraşelor state greceşti. Limita estică a cuceririlor sale: fluviul Indus. Deces la Babilon la 33 de ani. Împărţirea uriaşului imperiu în regate elenistice conduse de generalii săi.

''Nu mi-e teamă de o armată de lei condusă de o oaie. Mi-e teamă de o armată de oi condusă de un leu.''


AXEL OXENSTIERNA (1583 Suedia - 1654 Suedia)

Nobil. Cancelar din 1612 până la moarte. Consilier al regelui Gustav Adolf şi al succesoarei sale, Cristina. Rol important în înfrângerea împăratului catolic de Habsburg al Germaniei de către coaliţia protestantă europeană în Războiul de 30 de ani (1618-1648).
''Aparenţa face adesea ca soldatul să devină general, canonicul episcop şi dracul călugăr.''




FRANCOIS FENELON (1651Franţa - 1715 Franţa)

Teolog şi scriitor. Precursor al curentului iluminist din secolul XVIII: spirit liberal, susţinător al toleranţei religioase şi al monarhiei luminate.
''Toate războaiele sunt războaie civile pentru că toţi oamenii sunt fraţi.''






FRANCOIS-MARIE AROUET VOLTAIRE (1694 Franţa - 1778 Elveţia)

Filosof, istoric, memorialist, dramaturg, poet, naturalist. Academician. Reprezentant al curentului cultural iluminist francez. Arestat în Franţa pentru spiritul critic. Exil în Anglia: influenţat de liberalism. Exil în Prusia regelui Frederich cel Mare pentru anticlericalismul său. Autodeclarat theist: om cu credinţa în Dumnezeu, dar care a renunţat la creştinism. Viziunea sa despre toleranţă: ''Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât pentru ca dumneavoastră să v-o puteţi exprima. Exil final în Elveţia. Ideile sale au contribuit la declanşarea Revoluţiei franceze din 1789.
''Minunat în război este faptul că fiecar şef de ucigaşi îşi binecuvântează steagurile şi îl invocă solemn pe Dumnezeu înainte de a-şi nimici duşmanul.''

BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790)
Diplomat, politician, om de ştiinţă, inventator, profesor american. Unul din ''Părinţii Fondatori'' ai SUA, s-a numărat printre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a SUA (4 iulie 1776) şi a Constituţiei (1787).
''Nu a fost niciodată un război bun sau o pace rea.''









LUC DE CLAPIERS (1715 Franţa - 1747 Franţa)

Marchiz de Vauvenargues. Scriitor moralist: stoic modern. Colecţie de eseuri şi aforisme publicată anonim în 1746 cu încurajarea prietenului său Voltaire. Numele său cunoscut din 1797. Filosoful german A. Schopenhauer (1788-1860) îl cita: ''Claritatea este buna credinţă a filosofilor.''
''Războiul nu este atât de apăsător ca robia.''




GEORGE WASHINGTON (1732 Virginia britanică - 1799 SUA)

General şi politician. Comandant suprem victorios al armatei coloniilor britanice din America de Nord în războiul de independenţă (1775-1783). Preşedinte al Convenţiei Constituţionale din 1787. Primul preşedinte al SUA (1789-1797), funcţie exercitată în două mandate de patru ani.

''Dorinţa mea este să văd această boală a omenirii, războiul, eradicată pe pământ.''






FRANCOIS DE SADE (1740 Franţa - 1814 Franţa)

Marchiz. Activitatea sexuală libertină, perversă şi violentă. Scrieri apologetice asupra acestui subiect. Pedepse de 32 de ani în închisori şi azil. Negarea sistematică a legii, religiei și moralei. Principalul principiu: satisfacerea propriei plăceri prin intermediul unei alte persoane, prin exercitarea violenței.
''Ce poate fi mai imoral decât războiul''.




JOHANN WOLFGANG von GOETHE (1749-1832)

Scriitor, traducător şi om de ştiinţă german. Creaţia sa reprezentativă este poemul ''Faust''. A primit titlul de nobleţe în 1782.
1.''Nici un luptător înţelept nu-şi dispreţuieşte duşmanul''.
2.''Războiul, comerţul şi pirateria alcătuiesc o trinitate inseparabilă.''




NAPOLEON BONAPARTE (1769-1821)

Militar şi şef de stat francez. Ca general al Primei Republici Franceze a întreprins campanii victorioase împotriva coaliţiilor monarhice europene (1794-1799). Prin lovitura de stat din 1799 devine Prim Consul al Republicii. În 1804 se proclamă împărat, calitate în care va impune prin camapnii succesive hegemonia militară a Franţei pe continent. Înfrângerea în campania din Rusia din 1812 va conduce la abdicarea din 1814. Înfrângerea de la Waterloo din 1815 va produce cea de a doua abdicare şi exilul pe insula britanică Sf. Elena din Atlantic. Campaniile sale sunt studiate în academii militare moderne.
1.''La război, ca să treci un obstacol, trebuie să te sprijini pe el.''
2.''Războiul este cel care îi făureşte pe marii generali.''
3.''Niciodată să nu-ţi întrerupi inamicul când face o greşeală.''
4.''Războiul este totul: artă şi creaţie.''

OTTO von BISMARCK (1815-1898)

Aristocrat latifundiar (Junker). Prim ministru al Prusiei (1862-1871) şi cancelar al Germaniei imperiale (1871-1890). Supranumit ''Cancelarul de Fier'' pentru stilul autoritar de conducere. A realizat unificarea Germaniei în jurul Prusiei pe calea armelor. Promotorul conceptului ''Realpolitik''.
''Fii politicos. Scrie într-o manieră diplomatică. Chiar şi într-o declaraţie de război se observă dacă sunt respectate regulile de politeţe.''


ALFRED NOBEL (1833 Suedia - 1896 Suedia)

Chimist şi om de afaceri. Inventatorul dinamitei. Întemeietorul fundaţiei care acordă anual din 1901 premii internaţionale pentru fizică, chimie, economie, medicină, literatură (Suedia) şi pace (Norvegia).
''Poate că în ziua în car edouă corpuri de armată se vor putea extermina într-o secundă, naţiunile civilizate vor da înapoi în faţa ororilor războiului şi vor trimite la vatră pe soldaţii lor.''




GEORGES CLEMENCEAU (1841 Franţa - 1929 Franţa)

Politician. Prim-ministru între 1906-1909 şi 1917-1920. În timpul celui de-al doilea mandat a condus Franţa la victoria împotriva Germaniei în primul război mondial. Semnatar al păcii de la Versailles din 1919. Academician din 1918.
''Războiul este o problemă mult prea importantă pentru a fi încredinţată militarilor.''





OSCAR WILDE (1854 Irlanda / Marea Britanie - 1900 Franţa)

Scriitor estetizant de limbă engleză. Romanul ''Portretul lui Dorian Gray'' (1901). Promotor al stilului dandy de viaţă. Condamnat la închisoare pentru homosexualitate ostentativă, ca ultragiu la moralitatea publică a epocii reginei Victoria (1837-1901).
''Cât timp războiul va fi considerat rău, va avea mereu fascinaţia sa, când va fi privit ca vulgar, va înceta să fie popular.''






PAUL VALERY (1871 Franţa - 1945 Franţa)

Poet şi eseist. Reprezentant al curentului literar al simbolismului tardiv din literatura franceză. Academician din 1925.
''Războiul este masacrul oamenilor care nu se cunosc, în avantajul oamenilor care se cunosc, dar care nu se vor masacra.''






BERTRAND RUSSELL (1872 Ţara Galilor / Marea Britanie - 1970 Ţara Galilor / Marea Britanie)

Filozof, matematician şi istoric. Fondator al filosofie analitice şi important logician al secolului XX. Premiul Nobel pentru Literatură în 1950. Militant antirăzboi şi antiimperialism: arestat pentru acţiunile pacifiste din timpul primului război mondial. Critic al lui Stalin şi al lui Hitler şi al implicării SUA în războiul din Vietnam. Susţinător al dezarmării nucleare.
''Războaiele nu hotărăsc cine are dreptate, ci doar cine rămâne în viaţă.''




WINSTON CHURCHILL (1874 Marea Britanie - 1965 Marea Britanie)

Jurnalist şi scriitor, militar, parlamentar şi ministru. Prim-ministru conservator al Marii Britanii (1940-1945; 1951-1955). În calitate de prim-ministru a condus Marea Britanie la victoria împotriva Germaniei naziste şi Italiei fasciste în cel de al doilea război mondial. Premiul Nobel pentru literatură în 1953, cu următoarea motivaţie: „... pentru măiestria descrierii istorice și biografice, precum și pentru strălucita sa oratorie în apărarea înaltelor valori umane” (The Second World War, 6 vol., 1948-1954)
1.''Italienii pierd războaiele ca şi cum ar fi meciuri de fotbal, iar meciurile de fotbal ca şi cum ar fi războaie.''
2.''În timp de război adevărul este atât de preţios că ar trebui întotdeauna să fie însoţit de o escortă de minciuni.''
3.''Un prizonier de război este un om care încearcă să te omoare şi nu reuşeşte, iar apoi te roagă să nu-l omori.''

ALBERT EINSTEIN (1879 Germania - 1955 SUA)

Fizician. Premiul Nobel în 1912, pentru elaborarea teoriei relativităţii restrânse (1905) şi a teoriei relativităţii generalizate (1915). Celebra formulă E=mc2: cuantificarea energiei disponibile a materiei şi bază a atomisticii, ramura fizicii consacrată energiei nucleare. După venirea la putere a lui A. Hitler (1933), emigrează în America, dată fiind originea sa evreiască. În 1939, alarmat de posibilitatea ca Germania nazistă să producă bomba atomică, trimite o celebră scrisoare preşedintelui american F. D. Roosevelt, în care cerea ca SUA să o producă înaintea regimului naţional-socialist german.
1.''Războiul nu se poate umaniza, se poate doar aboli.''
2. ''Nu ştiu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranţă cel de al patrulea va fi luptat cu beţe şi pietre.''

DOUGLAS MACARTHUR (1880 SUA - 1964 SUA)

General. Comandant al forţele aliate din Pacific la victoria împotriva Japoniei în cel de al doilea război mondial (1941-1945). Comandant al forţelor ONU din Coreea de Sud împotriva agresiunii comuniste nord-coreene (1950-1951). Demis din această din urmă funcţie de preşedintele H. Truman, în urma controversei asupra folosirii armei nucleare împotriva Chinei comuniste aliată a Coreei de Nord.
''În război nu există alternativă la victorie.''





JEANETTE RANKIN (1880 SUA - 1973 SUA)

Politiciană pacifistă. Prima femeie aleasă în Congresul SUA în 1916 şi 1940. Voturi împotriva intrării SUA în primul război mondial (1917-1918) şi în al doilea război mondial (1941-1945), fiind unicul congresman în al doilea caz.
''Nu poţi învinge un război aşa cum nu poţi învinge un cutremur.''



ADOLF HITLER (1889 Austria - 1945 Germania)

Fuhrer al Partidului Naţional Socialist al Muncitorilor Germani (nazist) şi cancelar al Germaniei (1933-1945). A declanşat cel de al doilea război mondial la 1 septembrie 1939 prin atacarea Poloniei, în cooperare cu URSS (17 septembrie). A urmărit impunerea hegemoniei germane asupra Europei, pe care a şi realizat-o temporar la începutul războiului. S-a sinucis la 30 aprilie 1945 în Berlinul asediat de armata sovietică, pe care o atacase la 22 iunie 1941.
''Eu nu voi semna niciodată o declaraţie de război, eu voi acţiona.''




CEZAR PETRESCU (1892-1961)

Licenţiat în drept. Romancier, jurnalist şi traducător. Romanul ''Întunecare'' (1927-1928). Premiul Naţional pentru Literatură în 1931.
''Războiul poate face parte din principiile de conservare ale speciei.''



ANTOINE DE SAINT EXUPERY (1900 Franţa - 1944)

Viconte. Pilot decedat în cel de al doilea război mondial. Reporter, romancier şi eseist. Povestirea ''Micul Prinţ'' (1943), tradusă în 110 limbi.
''Războiul nu este o aventură, este o boală, este ca tifosul.''







SALVADOR DALI (1904 Spania - 1989 Spania)

Pictor. Important reprezentant al curentului suprarealist.
''Războaiele nu au rănit niciodată pe nimeni, cu excepţia celor care au murit.''











JOHN F. KENNEDY (1917-1963)

Politician democrat american. Preşedinte al SUA (1961-1963). În timpul mandatului său (1962) a avut loc criza internaţională produsă de instalarea de rachete nucleare sovietice în Cuba comunistă, care a fost detensionată după impunerea unei blocade navale de către SUA asupra insulei.
''Omenirea trebuie să termine războaiele, pentru că altfel războaiele vor termina omenirea.''






SVEN HASSEL (1917 -)

Scriitor danez. Numele adevărat: Pedersen. 14 romane bazate pe experienţa sa de soldat voluntar şi apoi de condamnat într-o unitate disciplinară a Wehrmachtului nazist în cel de al doilea război mondial (1939-1945).
''Gloanţele ucid, grenadele ucid, baionetele ucid, gerul ucide, moartea are o mie de chipuri, cel mai rău dintre toate: Curtea Marţială.''

WISLAVA SZYMBORSKA (1923 Polonia - )

Poetă, eseistă şi traducătoare. Premiul Nobel pentru Literatură în 1996. Tradusă în limbi europene, arabă, ebraică, chineză şi japoneză.
''După război cineva trebuie să facă curăţenie.''






SURSE
1.***, ''Right Words'' / Citate despre război, http://www.rightwords.ro/citate/tema/razboi--70
2. Wikipedia

23 August - martor ocular: All the time, ''Fan-Page Corneliu Coposu''

generalul ceh H. Pika - www.protikomunisticke.misto.cz

Ediţie din iunie 1944 a cotidianului american New York Times - www.emersonkent.com

Cotidianul britanic The Times fondat în 1785 - www.commons.wikimedia.org

Cotidianul american The Washington Post - www.hussainabdulhussain.blogspot.com

Cotidianul britanic The Evening Star - www.thisweekincas.com

generalul german K. von Tippelskirch / Marele Stat Major -

  www. specialcamp11.co.uk

generalul britanic B. Montgomery - en.wikipedia.org

A. F. Hillgruber (1925-1989), Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu: Relaţiile germano-române 1939-1944, Humanitas, Bucureşti, 1994 (1954) - www.humanitas.ro

generalul german J. Friessner (1892-1971) / comandantul grupului de armate Ucraina de Sud (1944) - www.epier.com

Harta flancului sudic a frontului sovieto-german la 23 august 1944 - www.zigzag-online.ro

Bombardamente anglo-americane asupra regiunii petroliere Ploieşti - http://old.cotidianul.ro

Regele Mihai I - www.infoghidromania.ro

ministrul german al armamentului A. Speer - ro.wikipedia.org

cotidianul elveţian Journal de Geneve - www.politica-internazionale.blogspot.com

George Orwell la microfonul Radio Londra în timpul celui de-al doilea război mondial - http://www.matteorinaldi.com

W. Churchill (1874-1965) / premier conservator al Marii Britanii (1940-1945) - www.tobacco-news.net

„Lumea almanah 86” (”LUMEA” 1986)

 „Lumea almanah 86”,„Lumea”, București, 1986

3 ***, Epoca Ceaușescu. 1965-1985. Prestigioasă afirmare a României socialiste pe scena politicii mondiale
În consens cu interesele vitale ale națiunii române, cu cauza păcii și conlucrării
Fermă promovare a unor noi relații între state
Nedezmințită continuitate de acțiune și inițiativă
Ample relații de conlucrare cu toate statele
Priorități de acțiune, înaltă responsabilitate pentru destinele de pace ale omenirii
4 ***, Contribuții concrete pentru încetarea cursei înarmărilor, pentru dezarmare
5 ***, Pentru o Europă a securității, cooperării și păcii
7 ***, Pentru afirmarea noilor principii de relații și excluderea forței din viața internațională

10 ***, România la Națiunile Unite. Înaltă răspundere pentru destinele de pace ale umanității

14 dr. Ioan Voicu, Semnificația unei aniversări. Trei decenii de la primirea României în Organizația Națiunilor Unite

18 Ioan Timofte, Anul Internațional al Tineretului. Viitorul tinerei generații, viitorul planetei
Sub deviza angajării responsabile
O concluzie cu valoare de simbol: Terra întinerește
Participare - Dezvoltare - Pace
Inițiatică oportună, cu profund ecou mondial
Un imperativ: continuitatea

22 Nicolae Chilie, ONU 40. Certitudini și speranțe, New York, octombrie 1985
Repere ale maturității
Un „turn Babel” modern? Nu
Atmosfera sesiunilor
Din „tainele” Secretariatului
Ziariștii - ce fac, ce văd
Pământul e unul

29 Liana Enescu, Pretutindeni trăiesc oameni
Războiul „tronului de aur”
Yoruba și denumirile controversate
Dogonii - sate pe stânci

33 Anca Voican, Omul și natura. În apărarea unui „muzeu viu”

34 George Serafin, 1000+1. Muzeul Picasso din Paris

35 ***, Ce se mai întâmplă în lume
Conferință cu bucluc
Televizor la Zoo
Prea târziu
Zbor cu mașina de spălat
Curajul de a pilota
Spray-ul polițist
Fantezia prenumelor
Întâlnirea de la Piccadilly Circus
Ursuleți și canguri
Privilegiu pierdut
Eroare auditivă

36 Rodica Dumitrescu, „Titanic” - așteptare de 73 de ani
38 ***, Greșelile, „Vendredi, Samedi, Dimanche”

45 M. Șetraru, Caleidoscop. Insulele Canare păstrează încă multe mistere

46 George Serafin, 1000+1.
Sophia et comp
Ziua în care peștii

47 ***, Lumea de ieri. Lumea de azi. Lumea de mâine
Veneția, un mare șantier din Europa
Șah cu tigri și cămile

48 George Serafin, 1000+1. Și a apărut și bufnița...

49 Laura Mina, Caleidoscop. Beijing-ul subteran

50 ***, Lumea de ieri. Lumea de azi. Lumea de mâine
Jut, satul „cel mai înalt” din Europa
Mount St. Helens - un laborator al vulcanologiei
„Pâinea beduinilor”

51 Lev Bezimenski, Diplomația secretă caută să salveze cel de al treilea Reich. Încercări eșuate
Prințul Hohenlohe intră în scenă
Mai întâi, în Elveția
Profesorul Reinhard Honn dă o mână de ajutor
Quisling-ul Elveției
Scrisoarea către Kelly
Apare Allen F. Dulles
„Barbarossa” însuflețește jocul
Dacă și Papa...?
Arens dezvăluie identitatea lui „Bull”
Toată „lumea bună” face spionaj
„Dl. Paulus” acceptă invitația
„Greșeala”...
„Desene politice” fantastice
Cu sau fără Hitler?!
„Relații amicale”
Reinhard Spitzi relatează
Schellenberg își dă acordul
În spatele pseudonimului „Roberts”
Filiera spaniolă
Raportul agentului SS nr. 144/7957
Ciudatele inițiative ale arhiepiscopului de New York
Cu gândul la viitorul războiului
„Orice, numai să nu intre rușii în Germania”
Bruce Hopper inaugurează filiala AIS de la Stockholm
Maseurul Kersten își schimbă meseria
Microradiografia „unei păci de compromis”
”Fortitude” într-o nouă versiune

57 George Serafin, 1000+1.
Super-spion, dar ... victimă
Pe aripile vântului...

68 George Serafin, 1000+1.
Prin foame, spre beneficii
Andorra și Europa

71 M. Șetraru, Caleidoscop. Pe urmele ghețarilor planetei

72 Vasile Crișu, Dicționar de materii prime
Diamante
Zirconiu
Molibden
Pământuri rare

73 George Serafin, 1000+1

74 George Serafin, 1000+1
Student la 70 de ani
Maiestatea sa „J. R.”

75 George Serafin, 1000+1. Ce s-a întâmplat cu Coca-Cola?

76 ***, Caleidoscop. Despre spaime și fobii

77 Florea Ceaușescu, Reportaj pe glob. De la Prado la Valle de Los Caidos

80 Laura Mina, Știința - prezent și viitor. În urmărirea unei comete

81 Eugen Preda, Lexicon Lumea
Act final
ASATS
ASEAN
COCOM
Complex militar -industrial
Eminența cenușie
Mari Puteri
Națiunile Unite
Sfere de influență
Statele din prima linie
Zona cenușie

82 George Serafin, 1000+1. Kalahari - sau lupta pentru supraviețuire

86 ***, Caleidoscop. Elixir de viață lungă

89 Pompiliu Diplan, Știința - prezent și viitor. Inteligența artificială - posibilitate reală sau utopie?
De la „pre-computer”
... la computere
De la R2-D2 la „KIPS”
„Expert Systems”
Gândirea despre gândire
A cincea generație

83 George Serafin, 1000+1
Mumia și civilizația
Un cowboy alergic... la cai

94 dr. Ilie Șerbănescu, Solul și hrana omenirii
De la „lumea moartă la „lumea vie”
Regenerabil, dar nu în orice condiții
Cultivat - cultivabil
Repartizare neuniformă
Bătălia randamentelor
Irigațiile
Mecanizarea și chimizarea
Dăunătorii
Ameliorarea soiurilor
„Resursa cea mai prețioasă, dar și cea mai maltrată!
Deșertificarea
Sărăturarea și înmlăștinrarea
Miza unui avertisment

103 George Serafin, 1000+1

104 Bazil Ștefan,„Minunile apei”
Circuitul natural
„Adversarii” pământului: apa sau omul?
Rezervele subterane: resurse neregenerabile
Ploaie, dar ce fel de ploaie?
Apa și sănătatea

109 George Serafin, 1000+1. Pe „drumul mătăsii”

110 Laura Mina, Caleidoscop. Norii și cutremurele

111 Romeo Nădășan, De la „blestemul faraonilor” la știință
Nașterea unui mit
Intervine știința
Și... „blestemul Jagellonilor”

112 ***, Caleidoscop. Taina mormintelor maya

113 Dumitru Sultan, Procesul lui Eichmann

123 George Serafin, 1000+1

124 Florea Țuiu, Mathausen - 5 mai

127 George Serafin, 1000+1. Monumentele Romei - sub clopot de sticlă?

128 ***, Ce se mai întâmplă în lume...
Halley și suvenirurile
Nessie revine?
Daune de 63 de milioane
Fără îmbrăcăminte
Vânătoarea de avioane - strict interzisă
Morcov cu inel
Puterea de a convinge
La dejun, diamante
Sfaturi rele

129 M. Lazăr, Caleidoscop. Un muzeu original

129 George Serafin, Caleidoscop. Un nou flagel?

132 Ion Stoica, Strategia metalelor strategice
De la „mineralele rare” la „minerale strategice”
O criză a anilor 80?
4+4+... „călcâie ale lui Ahile”
Trasee posibile într-o cursă secretă
... Străluciri de licurici într-o mare de întuneric
„Dirijorii” din spatele unor uși blindate
Singura strategie viabilă

137 George Serafin, 1000+1
Sfinxul a vorbit
„Cumpărați un zgârie-nor!”
Robotul portretist

138 Romeo Nădășan, Din lumea capitalului. „Noi săraci” ai lumii bogate
SUA: „Un scandal social și moral”
Franța: „Mai tineri și mai disperați”
R. F. Germania: „Noua sărăcie”
Marea Britanie: „actualitatea romanelor lui Dickens”
O lume pentru cei bogați

141 Ștefan Zaides, Din lumea capitalului. „Viitorul? Ceva care nu mă atrage”
Acest teribil reflex al crizei economice...
„Fructele mâniei” în variantă modernă
„Autonegarea societății banului”
„Ostilitate, anatagonism”...

144 Aurel Dumitrescu, Din lumea capitalului. Secvențe din „Infernul Occident”
Parisul lui Prevert, Marsilia lui Mondoloni
Să nu uităm Palermo
Noile frontiere ale crimei organizate
Patru portrete diferite, același profil...

148 Liana Enescu, Caleidoscop. Orașul anului 2000?

M. S., Caleidoscop. Îmblânzitorii de șerpi

149 Vasile Crișu, Ce se mai întâmplă în lume. Fără bandaj negru și picior de lemn

50 Liviu Mureșan, Agenți neobișnuiți de informații: animalele
Porumbei, pescăruși, lilieci
Mai aproape de zilele noastre
„Sonerii de alarmă”, țânțari, delfini, balene
Gândaci de bucătărie, bacterii luminiscente
În sfârșit... câinele

157 George Serafin, 1000+1. Cea mai veche pasăre

158 Aurel Zamfirescu, Reportaj pe glob. Dakar - poartă a Africii spre lume

160 George Serafin, 1000+1. 
Baloane și miliarde
Cea mai aspră cursă

181 Ștefan Cârjă, De la A la Z
Apă
Broască
Canguri
Drum
Experiențe
Fluviu
Grotă
Hârtie
Intoxicații
Jucării
Kamikaze
Lapte
Manevre
Natură
Ogoare
Pescăruși
Record
Speculă
Tunel
Unelte
Vaccin
Zburător

184 ***, Știința - prezent și viitor.
Seleniu și vitamine
Vizualizarea vocii
Meșteri geniali
Molecule depoluante

186 B. Voina, Secretul băncilor elvețiene
Miliardele „discrete”
O ospitalitate deloc dezinteresată
Un contencios dificil
Mai presus de orice bănuială?
Din țări bogate, din țări sărace
Sub pavăza legii
Sau, eludând rigorile legii
„Spălarea” banilor
„Aranjamente”
Scandaluri
Fuga capitalurilor, o preocupare
„Paradisuri” pentru cine?

175 Olga Gheorghe, Caleidoscop. Din istoria armelor de foc

176 Caleidoscop. Tehnica și „Mary Rose”

177 George Serafin. 1000+1

178 Reportaj pe glob. Bhutan: „Un regat cu fruntea în nori și cu picioarele pe pământ”
De la pădure la industrie
Un patrimoniu intact
„Nu vrem cadouri”
Viitorul - soluții și incertitudini

181 Eugen Preda, „Adevărul, întreg adevărul și numai adevărul”
Mistificare prin presă
Imperiul editorial
Ca stridia la acidul citric

184 George Serafin. 1000+1. Un „război” al statuilor

185 In vino veritas?

187 Arme nucleare la domiciliu!...

188 Nicolae Nicoară, Pleacă Anglia dintre... englezi?
„Keep Harrods British!”
„Anul acesta cine ne apără de străini?”

189 George Serafin. 1000+1. „Strawberry Fileds”

90 Cyrus Sulzberger, Portrete
De Gaulle despre de Gaulle - Lovitura de stat - Programul - Europa occidentală și identitatea națională -
Germania occidentală - Statele Unite - Omul din spatele măștii
Churchill - Londra, 19 mai 1955 - Londra, 10 iulie 1956
Montgomery - Londra, 22 martie 1963 - Lech, Austria 3 ianuarie 1958 - Paris, 13 mai 1963
Macmillan - Londra, 6 mai 1957 - Londra, 24 martie 1959
Nehru - New Delhi, 19 februarie 1957 - New Delhi, 20 februarie 1957
Nasser - Cairo, 10 august 1955 - Cairo, 23 martie 1958 - Cairo, 23 octombrie 1963

206 George Serafin. 1000+1. Cu toate pânzele sus!

207 Mirela Șetraru, Caleidoscop. Orașul Fantomă

„Prin Europa (III)” (DRĂGAN 1977)

 Iosif Constantin Drăgan, Prin Europa (III), Dacia, Cluja-Napoca, 1980, 515 p.

Cuprins

I.Prin italia războită
7 1.Italia liberată
13 2....Și încolțită
16 3.Winston Churchill pictor la Como
19 4.În recunoaștere la Roma
25 5.Mașina blestemată la Veneția 
29 6.Accidentul de la Verona-Vago
49 7.La maicile Marcelline din Arona
53 8.Orezăriile din Lomellina
60 9.Napolitanii la lucru
63 10. Pacificarea atomică

II.Refugiații în Italia

73 11.Pribegii. Vaticanul și UNRRA

78 12.Emigrarea spre Americi

87 13.Aspiranți la Scala din Milano

111 14.Muzicieni de seamă

115 15.Metamorfoza diplomaților

124 16.Atașații de presă

129 17.Scriitori de vază

134 18.Nașterea Republicii Italiene

III.Reorganizarea

145 19.Prin Italia și Elveția

150 20.Danubiana tranzitară

158 21.Prin Italia și Austria

167 22.Exporturi ortofructicole

174 23.Bănci și devize

188 24.Ceasurile elvețiene

193 25.Reorganizarea centrului milanez

198 26.Reluarea comerțului exterior

213 27.Recuperarea biroului de la Roma

224 28.Petroliști și petrol

233 29.Contabilitatea

IV.Relații publice și umane

239 30.De la licențe la nuntă

244 31.Aromâni la Salo

254 32.O căsnicie liniștită

258 33. Botez cu peripeții

V.În spațiul românesc

271 34.Moartea tatălui meu

282 35.Mama se repatriază

291 36.În țară secetă și schimbări

301 37.Frații mei puși la încercare

310 38.Sfîrșitul breslelor din Lugoj

VI.Expansiunea activităților

323 39.Nopțile vesele ale metropolei

328 40.Valgardena iarna

335 41.Spre Turcia

347 42.Prin Franța

355 43.Prin Anglia

376 44.Prin Belgia

386 45.Prin USA

392 46.Spre Ungaria și CSR

VII.Așezarea multinațională

399 47.Boomul economic

414 48.România se retrage din Occident

424 49.Spre Viena la idele lui Martie

442 50.Marketingul juridic

454 51.Dacia Mineeraloil AG

463 52.Austrominol AG

468 53.Evoluția energiei domestice

478 54.Opțiunea decisivă

496 55.Se naște Dacia Spa

504 56.La răscruce

coperta 4: Autorul acestei cărți întruchipează el însuși, într-o privință, ideea cărții sale, aceea a perfectei compatibilități între a fi un român profund atașat trecutului istoric al patriei de obîrșie, limbii materne, admirator al realităților românești de azi și a fi un european militant
Zoe Dumitrescu-Bușulenga (1920-2006)