Faceți căutări pe acest blog

duminică, 14 octombrie 2012

O adolescentă între aspirația intelectuală și căutarea lui Dumnezeu (FRANKLIN 1901)

<
(…) 
Aveam destulă minte ca să-mi dau seama de inutilitatea încercării de a fi altfel decît eram. În aceste vremuri de aprigă competitive nu exista pentru mine nici o șansă – de un prilej favorabil, nu de talent, aveam în primul rînd nevoie. Destinul socotise de cuviință să nu-mi acorde nici măcar un singur avantaj sau o singură ocazie favorabilă, așa că eram neputincioasă. M-am pus pe lucru să-mi croiesc haina din cât postav aveam. M-am avîntat bărbătește să-mi comprim spiritul în „felul de viață pentru care mă adusese pe lume bunul Dumnezeu”. Am împins, am stîlcit, am făcut zob, dar cum reușeam să-l îndes pe o parte, țîșnea imediat afară pe altă parte și mă sfida să reușesc să-l înghesui în cutiuța strîmtă a locului numit Possum Gilly. (…)
Într-o sforțare zadarnică de a-și astîmpăra această sete necruțătoare, sufletul meu orbecăia prin locuri întunecate și stranii. Pornise în căutarea lui Dumnezeu și cum nu-l aflase, ostenise.
Pe aceeași cale neștiută, pe care ajunsese pînă la mine ecoul vieții mai evaluate, a pătruns și știința despre păcatul și suferința răspîndite pe lume, plînsetul milioanelor de oprimați, de umiliți și călcați în picioare, de uitați de Dumnezeu. Rotițele mecanismului social aveau nevoie să fie ajutate – lucrurile stăteau strîmb. O, de-aș fi putut găsi o cale de îndreptare pe care s-o ofer semenilor mei! Mi-am amețit creierul cu această problemă; eu însămi îmi depășeam propriile puteri. Un bărbat cu asemenea idei, e propriul său blestem, iar o femeie – Dumnezeu  s-o ajute pe femeia care corespunde acestei descrieri! Ea nu e numai o ființă dezrădăcinată, e o ființă fără nici un fel de rădăcină, o ființă solitară!
Recunoscînd acest lucru, m-am întors și l-am blestemat pe Dumnezeu pentru că-mi azvîrlise pe umeri o povară mai grea decît eram eu în stare să duc, l-am blestemat amarnic și o voce dinăuntrul meu mi-a șoptit că nu există cineva pe care să-l blestem. Nu există Dumnezeu. Eram o necredincioasă. Nu că aș fi căutat sau dorit ateismul. Aspiram să fiu creștină și luptam împotriva necredinței. Le-am cerut ajutor creștinilor din preajma mea. Proasta de mine! La fel de bine puteam să-i anunț că sînt o tîrfă. Respectabilitatea mea a dispărut cît ai bate din palme. Unii au zis că e imposibil să nu cred în existența lui Dumnezeu; făceam asta numai ca să cîștig notorietate, și s-au lepădat pe dată de mine.
Să nu cred în Dumnezeu! Eram nebună!
Dar dacă există într-adevăr un Dumnezeu, vor ei să-mi spună cum să-l aflu?
Roagă-te! Roagă-te!
M-am rugat mult și cu înflăcărare, dar mereu auzeam izvorîndu-mi din inimă din inimă șoapta că nu există nimic la care să te rogi.
Ah, amara, disperata foame sufletească de dumnezeire pe care numai un ateu o  poate înțelege! Nimic pentru care să trăiești pe lume; nici o speranță dincolo de mormînt. Asta mă azvîrlea în accese de profundă melancolie.
Dacă tatăl meu ar fi avut o poziție importantă în ținut, în calitate de fiică a lui, fără îndoială că viața mea ar fi fost plină de ocupații placate că nu s-ar fi născut în mine spiritual care mă chinuiește acum. Sau dacă aș fi avut vreun prieten -  cineva care să știe, care să fi suferit și să înțeleagă, cineva căruia să mă destăinui și pe care să mă pot bizui – aș fi putut deveni un caracter foarte frumos. Dar nu era în toată lumea largă un suflet care să-mi întindă mina și mi-am spus cu amărăciune în sinea mea: „Nu există nimica bun pe lume”. Cînd eram în dispoziție mai blîndă îmi spuneam: „Ah, ce încîlceală! Cei care ar avea inima să dea ajutor n-au putere s-o facă, iar cei care au putere n-au inimă”.
Răul, ca un adversar prea puternic la jocul de șah, stă tot timpul în coasta binelui, să-l dea șah-mat ca unui rege slab mînuit.
Îmi lipsește, din păcate, încrederea de sine. Aveam nevoie de cineva care să mă ajute să trec de momentele grele de viață, și neîntîlnindu-l, eram la vîrsta de șaisprezece ani atît de înrăit de cinică și de păgînă, că să fi colindat trei zile în șir nu-mi găsea omul pereche pe potrivă.>

SURSA
Miles Franklin, Strălucita mea carieră*, editura Univers, București, 1991, pp. 64-66.

NOTĂ M. T.
My Brilliant Career - Film 1979 SUA (http://www.cinemarx.ro/filme/My-Brilliant-Career-Cariera-mea-stralucitoare-10739.html)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu