Hoinarii din Australia secolului XIX (FRANKLIN 1901)

<
(…) 
O ajutam pe bunica să-și facă socotelile și să scrie scrisori de afaceri și mă ocupam de hoinarii care veneau cu cerșitul. La Caddagat nu i se refuza niciodată cuiva un blid de mîncare. Asta făcea necesară cumpărarea unei tone de făină în plus pe an  și a aproape încă o tonă de zahăr, ca să nu mai vorbim de ceaiul, cartofii, carnea de vită și altele care se ducea în felul ăsta. Asta fără să punem la socoteală consumul de alimente al celorlalte categorii de călători, de care era plină casa tot anul. Să-i fi pus pe aceștia să plătească pentru casă și masă, familia Bossier ar fi făcut cu siguranță avere. Eu stăteam  de vorbă cu circa cincizeci hoinari pe săptămână și rareori îi vedeam pe unul de două ori. Erau o armată întreagă, ce mai! Suflete fără speranță, fără casă, fără țel, fără rușine, vagabondînd de la nord la sud și de la est la vest -  cîte unii de atît amar de vreme, că-și pierduseră orice ambiție bărbătească și nici nu-și mai doreau altceva.

Erau barbate de toate formaturile, mărimile, vîrstele și felurile – băiețandrul obraznic în floarea tinereții, care prin felul său de a cerși îți arată că umilința situației nu l-a uzat încă, sărmani moșnegi cu un picior în groapă cărora nu le mai rămăsese nici o bucurie pe lume, în afară de bere și de tutun. Erau bărbați zdraveni, în floarea vîrstei, care dorerau cu adevărat să muncească, după cum cereau, și chiulangii netrebnici care trăgeau speranța că nu li se dădea de lucru. Mai erau bolnavii, cei cu școală, ignoranții, schilozii, orbii, cei ticăloși, cei onești, nebunii, sănătoșii. Cîte unii, în stilul cerșetorilor de profesie, invocau asupra mea binecuvîntarea cerului; alții erau posomorîțî și ursuzi iar unii atât de nerușinați și de nerecunoscători , încît spuneau că dîndu-le de mîncare nu-mi făceam decît datoria, căci squatter-ii  trăiesc de pe urma hoinarilor, fiindcă dacă nu monopolizau ei tot pămîntul, ar fi avut și aceștia din belșug. O parte din ultimii citați – aveau în ochi o sclipire care te făcea să te cutremuri uitîndu-te la ei și, în timp ce-și învîrteau spasmodic vîna de bou sau își exersau pumnii, vorbeau ațîțat despre „dărîmarea afurisitelor de îngrădituri”  sau de izgonirea din țară a tuturor squatter-ilor* și împărțirea pămîntului la oameni – arătînd limpede că, deoarece ei eșuaseră, dintr-un motiv sau altul, îi înnebunea să vadă că alții au reușit.

De ce se întîmpla acest lucru într-o țară atît de mare, de tînără și resurse nelimitate? Îmi dădea de furcă această întrebare. Legiuitorii noștri nu sînt în stare sau nu au dorința de a privi lucrurile de față. Nu-și dau osteneala să fie adevărați patrioți și oameni de stat. Australia poate să dea la iveală scriitori, oratori, financiari, cîntăreți, muzicieni, actori și atleți cu nimic mai prejos decît al oricărei națiuni de pe pămîntul acesta. De ce nu e în stare să nască fii adevărați, bărbați! care să aibă atîta suflet, minte, credință, evlavie și patriotism încît să se ridice și să scuture lanțul care ne împresoară tot mai mult cu fiecare zi?
(...)
>

SURSA

Miles Franklin, Cariera mea strălucită**, ed. Univers, București, 1991, pp. 125-126.

NOTE M. T.
* Squatter (eng.) = Persoană care stă ghemuită. În Australia, termenul definea pe colonistul care ocupa fără titlu legal un teren nealocat de autorități sau pe crescătorul de oi și bovine. (http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/squatter)
** Colțul Colecționarului - “Strălucita mea carieră” de Miles Franklin -
23 iulie 2010 (http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/stralucita-mea-cariera-de-miles-franklin/)