Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Austin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Austin. Afișați toate postările

luni, 24 martie 2014

Expediția polară pierdută a englezului J. Franklin (VERNE 1864)


J. VERNE, Căpitanul Hatteras, trad. (fr. 1864-5) I. Katz, ed. II, ed. I.Creangă/5, București, 1990, 297 p.



(I/9) „(...) căutării lui sir John Franklin? Căci în 1859, comandantul Mac Clintock se întorsese din mările arctice aducînd dovada sigură a dispariției acestei nenorocite expediții.”
(III/13) „Expedițiile trimise în căutarea lui Franklin au costat Anglia mai mult de 160.000 lire, fără nici un rezultat practic. (...).”
(XIV/70-2) „- (…), iar nefericita expediție a lui Franklin a dus la cunoașterea acestor ținuturi îndepărtate.
-(…) numeroase au fost expedițiile de la 1845 încoace. Abia în 1848, lumea s-a alarmat de dispariția lui Erebus și Terror, (…). A fost văzut prietenii amiralului, dr. Richardson, în vîrstă de 70 de ani, pornind spre Canada și urcînd în susul rîului Coppermine până la marea polară; James Ross, comandantul lui Enterprise și Investigator, întinde velele la Upernawik în 1848 și sosește la capul York; (…).
(…)
-(…) începînd din 1850, navele engleze nu au încetat să brădeze mările și a fost promisă o primă de 20.000 livre oricărei persoane care ar descoperi echipajele lui E. și T. Încă din 1848, cpt. Kellet și Moore, care comandau Herald și Plover, încercau să pătrundă prin strîmtoarea Behring. În 1850 și 1851, cpt. Austin ierna pe ins. Cornwallis, (…) bricul Prince Albert făcu o primă călătorie pe cheltuiala lady-ei Franklin, (…). În acel an, Mac Clintock, pe atunci lt. lui Austin, ajunse pînă la insula Melville și capul Dundas, puncte extreme atinse de Parry în 1819, și s-au găsit pe insila Beechey urmele iernatului lui F. în 1845.
(…)
-Lt. Bellot era un brav francez, spuse H., iar memoria lui e cinstită în Anglia.
-(…) sir Edward trebui să-l abandoneze pe Assistance în 1854, (…). Dr. Rae printr-o scrisoare datată 29 iul 1854 făcuse cunoscut că eschimoșii din ținutull Regele Wilhelm posedau diferite obiecte care proveneau de pe E. și T. (…). [Mac Clintock] (…) la 6 mai [1859] descoperi documentul care nu mai lăsa îndoieli asupra soartei lui E. și T. și se înapoie în Anglia la sfîrșitul aceluiași an.~
n. 1 = vas cu aburi.”
(XVII/83-4) „(…) începutul carierei lui Franklin; mai întîi mus, asemeni lui Cook și Nelson; după ce-și petrecu tinererețea în mari expediții maritime, se hotărî în 1845 să se avînte în căutarea Trecerii de Nord Vest; comanda Terror și Erebus, care făcuseră cu James Ross, în 1840, o expediție la Polul S.(…).
(…)
Cu ajutorul a 3 morminte, pe care expediția Austin le-a descoperit pe o insulă în 1850. Erau îngropați 3 dintre marinarii lui F.; mai tîrziu cu ajutorul unui document găsit de lt. Hobson de pe Fox și care poartă data de 25 apr. 1848.
(….)
-(…) Din documentul. fatal aflăm că sir J. F. moare zdrobit de oboseală la 11 iunie 1847.
(…)
-(…) mai rămăseseră 105 oameni din 138. Atunci cpt. Crozier și Fitz James ridicară un cairn și depuseră ultimul document (…) resturile cairnului așezat în punctul extrem atins de James Ross în 1831.
(…)
-(…) În 1854, o scrisoare a dr. Rae ne informează că în 1850, eschimoșii întîlniseră în ținutul Regele Wilhelm 40 de oameni vînînd foci, călătorind pe gheață, trăgînd după ei un vas. Iar mai tîzriu, descoperisră 30 de cadavre și 5 pe o insulă vecină. (…) Amiralitatea rugă Compania G. Hudson să trimită oamenii cei mai pricepuți la fața locului. (…) Dar nimic! ”
(XX/95-6) „Lady Franklin, după ce a predat, în 1855, o placă de marmură neagră dr. Kane, i-a încredințat o a doua, în 1858, lui Mac Clintock, ca să fie depusă pe insula Berchey. MC a așezat placa nu departe de stela funerară ridicată în memoria lui Bellot de sir J. Barrow.
Placa purta următoarea inscripție: `În memoria lui Franklin, Crozier, Fitz James și a tuturor vitejilor lor tovarăși. Ofițeri și prieteni devotați care au suferit și au pierit pentru cauza științei și pentru gloria patriei lor. (…) 1855`.

joi, 4 ianuarie 2001

„Comunicarea” (LOHISSE 2001)

Jean Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune, trad. G. Scurtu (Bruxelles 2001), Polirom/Relații publice și publicitate, Iași, 2002, 199 p. 


11 Introducere generală
12 Obiectiv: „Punerea în circuit”
14 Apel la teorii
15 Semne și simboluri 
16 Cod și limbaj 
17 Informație, comunicare
20 Două abordări, două metafore



Partea I Marile curente mecaniciste și evoluțiile lor


29 Capitolul I Teoria matematică a informației

39 1.Prezentare
30 1.1.O teorie a datelor
30 1.2.O teorie a inginerilor

31 2.Aplicații
31 2.1.Modelul E-C-R
32 2.2.Informație și redundanță
32 2.2.1.Informație și incertitudine
33 2.2.2.Zgomot și redundanță
35 2.3.Măsurători
35 2.3.1.Informația medie per semn dintr-un repertoriu
36 2.3.2.Măsurarea redundanței

37 3.Ecouri
37 3.1.În științele umaniste
38 3.2.Informație și organizare

39 4.Considerații


41 Capitolul 2 Teoriile structurale și comunicarea
42 1:Prezentare
42 1.1.Teoriile semnului
42 1.2.Structura și structuralismul
43 1.3.Două figuri marcante
44 2.Lingvistica după Ferdinand de Saussure
44 2.1.Suprimarea dimensiunii comunicaționale
45 2.2.Distincția saussariană
45 2.2.1.Limbă - vorbire
45 2.2.2.Semn (lingvistic) = semnificant (SN) + semnificat (ST)
46 2.2.3.Sincronie - diacronie 
46 2.3.Un model fundamental mecanicist
47 3.Roman Jakobson și structuralismul
47 3.1.Jakobson și Saussure
48 3.2.Funcțiile limbajului
50 3.3.Jakonson și Shannon
50 4.Extinderi, revizuiri și impasuri
51 4.1.Semiologiile structurale 
51 4.1.1.Semiologia comunicării
52 4.1.2.Semiologia semnificației
53 4.1.3.Deplasarea: semantica structurală
54 4.2.Alte abordări structurale
54 4.2.1.Antropologia structurală
55 4.2.2.Psihanaliza
56 4.2.3.Structuralismul filosofic
57 4.3.Lingvistica transformațională
58 5.Considerații
58 5.1.Critica
60 5.2.Schimbarea de direcție


63 Capitolul 3 Teoriile psihologice în comunicarea interindividuală
64 1.Prezentare
64.1.1.Behaviorismul
64 1.2.O teorie a comunicării ca și comportament
64 1.3.Stimulul/răspunsul lingvistic
65 1.4.O schemă instrumentală și mecanicistă
66 2.Charles Morris și comunicarea
66 2.1.Semnele
69 2.2.Luarea în considerare a discursurilor 
69 2.3.Sintactică, semantică, pragmatică
72 3.Evoluția prin intermediul a trei modele
72 3.1.Modelul SMCR al lui Berlo
73 3.2.Modelul relației interpersonale al lui Newcomb
75 3.3. Modelul tranzacțional al lui Barnlund
77 4.Considerații


81 Capitolul 4 Teoriile funcționaliste în comunicarea de masă
82 4.1.Prezentare
82 4.1.1.O teorie a difuzării
83 4.1.2.Teorii empirice și critice 
84 4.1.3.Câțiva pionieri
84 4.2.Evoluția perspectivei asupra efectelor
84 4.2.1.Modelul acului hipodermic
85 4.2.2.Teoria efectului minimal
86 4.2.3.Teoria funcției de agendă
87 4.2.4.Teoria utilizărilor și recompenselor
89 4.3.Transformările modelelor de comunicare
89 4.3.1.Linia
89 4.3.1.1.Schema lui Lasswell
90 4.3.1.2.Reversibilitatea
91 4.3.2.Triunghiul
91 4.3.2.1.Two-step flow
92 4.3.2.2.Schema lui Westley și MacLean
94 4.3.3.Cercul
94 4.3.3.1.Pierre Schaeffer și „pătratele torsionate”
96 4.3.3.2.Modelarea circulară
97 4.4.Considerații



Partea a doua Marile teorii ale comunicării ca relație interactivă și totalitate dinamică


103 Capitolul 5 Noutăți esențiale
104 5.1.Noile entități
104 5.1.1.Sistemul
105 5.1.2.Contextul
107 5.1.3.Actul de comunicare
107 5.2.Noile domenii
108 5.2.1.Locul comun
109 5.2.2.Construirea realității
110 5.3.Idei de revizuit
110 5.3.1.Comunicarea
111 5.3.2.Limbajul
111 5.3.3.Modelarea
112 5.3.4.Disciplina


115 Capitolul 6 Sistemică și comunicare
116 6.1.Prezentare
116 6.1.1.Știință și paradigmă
117 6.1.2.Două mari principii
117 6.1.2.1.Bucla retroactivă (feedback-ul)
119 6.1.2.2.Ordine și dezordine
120 6.1.3.Sistemică și comunicare
120 6.2.Trei teorii în domeniul comunicării
120 6.2.1.Teoria comenzii și comunicării
120 6.2.1.1.Cibernetica
121 6.2.1.2.Modelul unic
122 6.2.1.3.Comunicarea cibernetică
123 6.2.2.Teoria organizării prin comunicare
123 6.2.2.1.Organizarea 
124 6.2.2.2.Retroacțiunea și recursiunea
124 6.2.2.3.„Sibernetica”
127 6.2.3.O teorie constructivistă a comunicării
127 6.2.3.1.Cauzalitatea circulară în cazul sistemelor vii
128 6.2.3.2.Construirea comunicării
129 6.3.Considerații


131 Capitolul 7 Teorii interacționiste în psihosociologie
132 7.1.Prezentare
132 7.1.1.Interacționismul
132 7.1.2.Analiza tranzacțională
133 7.1.3.Școala de la Palo Alto
134 7.1.4.Gregory Bateson
135 7.1.5.Paul Watzlawick
135 7.2.Teoria comunicării de la Palo Alto
137 7.2.1.Pragmatica psihoclinică și sistemică
137 7.2.1.1.Aplicarea conceptului de interacțiune
137 7.2.1.2.Aplicarea conceptelor de context și totalitate
138 7.2.1.3.Aplicarea conceptului de retroacțiune
139 7.2.2.O logică a comunicării
139 7.2.2.1.Intearcțiuni simetrice, interacțiuni complementare
140 7.2.2.2.Interacțiune digitală, interacțiune analogică
141 7.2.3.Patologia comunicării
141 7.2.3.1.Tulburări patologice virtuale ale interacțiunii simetrice și complementare
142 7.2.3.2.Comunicarea paradoxală
142 7.2.3.3.Eroare de „traducere” între analogic și digital
143 7.3.Considerații


145 Capitolul 8 Antropologia comunicării
146 8.1.Prezentare
146 8.1.1.Studierea actelor de comunicare
146 8.1.2.Sociolingvistică și antropologie a comunicării
148 8.1.3.Despre metodă sau metode
148 8.1.4.Un posibil șef de serie: Ray Birdwhistell
150 8.1.5.Curente de cercetare
152 8.2.Aplicații
152 8.2.1.Interacționismul simbolic
153 8.2.1.1.Erving Goffman
153 8.2.1.2..Ordinea socială negociată
154 8.2.1.3.Regulile rituale ale comunicării
155 8.2.2.Etnometodologia și limbajul 
155 8.2.2.1.Despre etnometode
156 8.2.2.2.Despre conversație
156 8.2.2.3.Concepte noi
158 8.2.3.Etnografia comunicării
159 8.2.3.1.Dell Hymes
161 8.2.3.2.Două concepte cheie
162 8.2.4.Analiza sistemelor globale de comunicare
162 8.2.4.1.Sistemul social global 
163 8.2.4.2.Exemple europene
165 8.3.Considerații
165 8.3.1.Simțul comun cu simțul cultural activ
166 8.3.2.Încrucișări și convergențe


169 Capitolul 9 Pragmatici lingvistice și comunicare
170 9.1.Prezentare 
170 9.1.1.Interacțiunea globală
171 9.1.2.Pragmatică și lingvistică
172 9.1.3.Diversitatea problematicilor
172 9.1.4.Inspiratori și instigatori
172 9.1.4.1.Charles S. Pierce
173 9.1.4.2.Pierre Benveniste
174 9.1.4.3.Jonn Austin
175 9.2.Curente de cercetare
175 9.2.1.Teoriile enunțării
175 9.2.1.1.Chestiuni generale
176 9.2.1.2.Urmele enunțării
176 9.2.1.3.Rolul contextului în enunțare
177 9.2.1.4.Locul destinatarului
177 9.2.2.Teoria actelor de limbaj
177 9.2.2.1.Constatativ și performativ 
177 9.2.2.2.Diferite acte de limbaj
178 9.2.2.3.Implicitul
179 9.2.3.Teoriile conversației
180 9.2.4.Teoriile narativității
182 9.3.Considerații
182 9.3.1.Când vorbești înseamnă să nu faci nimic
183 9.3.2.De la multidisciplinar la interdisciplinar: știința comunicării


185 Repere bibliografice

190 Glosar

194 Indexul autorilor citați

197 Index tematic