Proprietățile imobiliare din Marea Britanie ale unui lord englez în secolul XIX (THACKERAY 1848)

<
Aproape nu-i om care să nu știe că palatul din Londra al lordului* Steyne e situat în Gaunt Square, piațetă în care dă și strada Great Gaunt, (...). Uitîndu-te cu băgare de seamă peste grilaj și printre arborii întunecați din grădina scuarului, zărești cîteva nefericite guvernante cu câțiva copii gălbejiți, rătăcind pe lîngă un gard sau dînd roată jalnicului rond de iarbă, în mijlocul căruia se înalță statuia lordului Gaunt - cel care a luat parte la lupta de la Minden** - purtînd perucă cu coadă iar în rest înveșmîntat ca un împărat roman. Gaunt House ocupă aproape o întreagă latură a scuarului. (...) Tăblițele de aramă și-au făcut apariția și în scuar - medici, banca „Diddlesex Western Branch”, „English and European Reunion” etc., tristă priveliște, și nici palatul lordului Steyne nu e mai puțin trist. Singurul lucru pe care l-am văzut din acest palat este zidul cel mare din față, cu coloanele lui rustice de la poarta principală, coloane printre care se zărește uneori un portar bătrîn, cu o față buhăită, roșie și posomorîtă, iar deasupra zidului, mansarda, ferestrele dormitorului și coșul din care acuma se ridică rareori fumul. Căci actualul lord Steyne trăiește la Napoli, preferînd priveliștea golfului, a insulei Capri și a Vezuviului înfățișării întunecate a zidurilor din Gaunt Square.
La cîțiva zeci de yarzi*** mai în jos, pe New Gaunt Street, și dînd în Gaunt Mews, se găsește o portiță simplă și tainică, pe care nici n-ai fi băgat-o în seamă printre celelalte porți ale grajdurilor. Dar multe cupeuri închise s-au oprit în fața portiței aceleia, după cum mi-am istorisit informatorul meu (micul Tom Știetot, căruia nu-i scapă nimic, și care mi-a arătat chiar și locul). „Prințul și Perdita au intrat și au ieșit pe portița asta, domnule”, mi-a spus el adesea; „Marianne Clarke a trecut tot pe-aici cu ducele de ... Portița asta îți poartă pașii spre faimoasele petits apartaments ale lordului Steyne - unul, domnule, mobilat numai în fildeș și mătase albă, altul, în abanos și catifea neagră; mai era și o mică încăpere pentru ospețe, copiată după cea din casa lui Sallustius**** din Pompei***** și pictată de Cosway******, o bucătărioară neștiută de nimeni, în care fiecare tingire era de argint și toate frigările de aur. Aici și-a fript potîrnichile Egalite Orleans******* în noaptea în care a cîștigat, împreună cu marchizul de Steyne, o sută de mii de lire de la un înalt personaj la jocul de ombră. Jumătate din bani au fost înghițiți de Revoluția Franceză, iar din cealaltă jumătate și-a cumpărat titlul de marchiz și Ordinul Jartierei******** lordul Gaunt, iar cu ce-a mai rămas”... (...)
În afară de palatul lui din Londra, marchizul avea castele și palate în diferite colțuri ale celor trei regate, și descrierea lor poate fi găsită în ghiduri - castelul Strongbow cu pădurile lui, pe țărmul de la Shannon*********; castelul Gaunt din Carmarthenshire**********, unde a fost făcut prizonier Richard al II lea***********; castelul Gauntly din Yorkshire************, unde am aflat că se găsesc două sute de cești de ceai din argint pentru micul dejun al musafirilor casei, castelul fiind la fel de opulent și în celelalte privințe; și Stillbrook în Hampshire************, care era ferma lordului, neînsemnată reședință despre al cărui extraordinar mobilier, vîndut  la mezat de un vestit portărel, la moartea lordului, ne aducem foarte bine aminte cu toții.
(...)
>

SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor*, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, vol. II, București, 1992, pp. 127-128.

NOTE M. T.
* LORD, lorzi, s. m. (în Anglia) 1. (În Evul Mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al Camerei superioare a Parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari din Marea Britanie. – Din engl., fr. lord. Sursa: DEX '09 (2009) 
** Minden = Localitate în Germania (landul Rhenania de Nord-Westfalia). La 1 august 1759, în timpul Războiului de 7 ani, o armată anglo-germană condusă de mareșelul Brunswick a învins o armată franceză condusă de mareșalul de Contades. (http://www.britishbattles.com/seven-years/minden.htm)
*** YARD, yarzi, s. m. Unitate de măsură engleză pentru lungime, egală cu 0,914399 m. – Din engl. yard. Sursa: DEX '09 (2009) 
**** Caius Crispus Sallustius (86 î.H. Amiternum/Italia - 35 î.H. Roma) = Istoric roman. (http://liviudanila.blogspot.ro/2011/08/sallustius-viata-si-opera.html)
***** Pompei = Oraș roman situat la poalele vulcanului Vezuviu, a cărui erupție din anul 79 l-a distrus complet, împreună cu orașul Herculaneum. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/24/ziua-in-care-a-murit-un-oras-povestea-orasului-pompei/)
****** Richard Cosway (1742-1821) = Pictor englez reprezentat al curentului portretelor miniaturale. (http://artuk.org/discover/artists/cosway-richard-17421821)
******* Philippe Bourbon, duce d`Orleans (1747-1793) = Reprezentant al unei ramuri a casei regale Bourbon a Franței. În pofida supranumelui Egalite, datorat susținerii revoluției începute în 1789, a fost ghilotinat în faza radicală a acesteia. (http://www.britannica.com/biography/Louis-Philippe-Joseph-duc-dOrleans)
******** Ordinul Jartierei a fost înființat în 1348 de regele Eduard III al Angliei, fiind cel mai vechi și mai important ordin cavaleresc al regatului. (http://www.royal.gov.uk/MonarchUK/Honours/OrderoftheGarter/OrderoftheGarter.aspx)
********* Shannon = Cel mai lung râu al Irlandei, cu un curs de 360 km. (http://www.britannica.com/place/River-Shannon)
********** Carmarthenshire = Una din cele 22 de regiuni ale Țării Galilor, cu reședința la Carmarthen. (http://www.discovercarmarthenshire.com/)
*********** Richard Plantagenet (1367-1400) = Rege al Angliei ca Richard II în perioada 1377-1399. (http://www.englishmonarchs.co.uk/plantagenet_8.htm)
************ Yorkshire = Unul din cele 39 de comitate istorice ale Angliei și cel mai mare ca suprafață, situat în nordul țării. (http://www.vanderbilt.edu/AnS/Classics/roman_provinces/britain/image21.htm)
************* Hampshire = Comitat ceremonial pe litoralul de sud al Angliei. (http://www3.hants.gov.uk/factsandfigures/keyfactsandfigures/factsabouthampshire.htm)

„Comunicarea” (LOHISSE 2001)

Jean Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune, trad. G. Scurtu (Bruxelles 2001), Polirom/Relații publice și publicitate, Iași, 2002, 199 p. 

11 Introducere generală
12 Obiectiv: „Punerea în circuit”
14 Apel la teorii
15 Semne și simboluri 
16 Cod și limbaj 
17 Informație, comunicare
20 Două abordări, două metafore

Partea I Marile curente mecaniciste și evoluțiile lor

29 Capitolul I Teoria matematică a informației

39 1.Prezentare
30 1.1.O teorie a datelor
30 1.2.O teorie a inginerilor

31 2.Aplicații
31 2.1.Modelul E-C-R
32 2.2.Informație și redundanță
32 2.2.1.Informație și incertitudine
33 2.2.2.Zgomot și redundanță
35 2.3.Măsurători
35 2.3.1.Informația medie per semn dintr-un repertoriu
36 2.3.2.Măsurarea redundanței

37 3.Ecouri
37 3.1.În științele umaniste
38 3.2.Informație și organizare

39 4.Considerații

41 Capitolul 2 Teoriile structurale și comunicarea
42 1:Prezentare
42 1.1.Teoriile semnului
42 1.2.Structura și structuralismul
43 1.3.Două figuri marcante
44 2.Lingvistica după Ferdinand de Saussure
44 2.1.Suprimarea dimensiunii comunicaționale
45 2.2.Distincția saussariană
45 2.2.1.Limbă - vorbire
45 2.2.2.Semn (lingvistic) = semnificant (SN) + semnificat (ST)
46 2.2.3.Sincronie - diacronie 
46 2.3.Un model fundamental mecanicist
47 3.Roman Jakobson și structuralismul
47 3.1.Jakobson și Saussure
48 3.2.Funcțiile limbajului
50 3.3.Jakonson și Shannon
50 4.Extinderi, revizuiri și impasuri
51 4.1.Semiologiile structurale 
51 4.1.1.Semiologia comunicării
52 4.1.2.Semiologia semnificației
53 4.1.3.Deplasarea: semantica structurală
54 4.2.Alte abordări structurale
54 4.2.1.Antropologia structurală
55 4.2.2.Psihanaliza
56 4.2.3.Structuralismul filosofic
57 4.3.Lingvistica transformațională
58 5.Considerații
58 5.1.Critica
60 5.2.Schimbarea de direcție

63 Capitolul 3 Teoriile psihologice în comunicarea interindividuală
64 1.Prezentare
64.1.1.Behaviorismul
64 1.2.O teorie a comunicării ca și comportament
64 1.3.Stimulul/răspunsul lingvistic
65 1.4.O schemă instrumentală și mecanicistă
66 2.Charles Morris și comunicarea
66 2.1.Semnele
69 2.2.Luarea în considerare a discursurilor 
69 2.3.Sintactică, semantică, pragmatică
72 3.Evoluția prin intermediul a trei modele
72 3.1.Modelul SMCR al lui Berlo
73 3.2.Modelul relației interpersonale al lui Newcomb
75 3.3. Modelul tranzacțional al lui Barnlund
77 4.Considerații

81 Capitolul 4 Teoriile funcționaliste în comunicarea de masă
82 4.1.Prezentare
82 4.1.1.O teorie a difuzării
83 4.1.2.Teorii empirice și critice 
84 4.1.3.Câțiva pionieri
84 4.2.Evoluția perspectivei asupra efectelor
84 4.2.1.Modelul acului hipodermic
85 4.2.2.Teoria efectului minimal
86 4.2.3.Teoria funcției de agendă
87 4.2.4.Teoria utilizărilor și recompenselor
89 4.3.Transformările modelelor de comunicare
89 4.3.1.Linia
89 4.3.1.1.Schema lui Lasswell
90 4.3.1.2.Reversibilitatea
91 4.3.2.Triunghiul
91 4.3.2.1.Two-step flow
92 4.3.2.2.Schema lui Westley și MacLean
94 4.3.3.Cercul
94 4.3.3.1.Pierre Schaeffer și „pătratele torsionate”
96 4.3.3.2.Modelarea circulară
97 4.4.Considerații

Partea a doua Marile teorii ale comunicării ca relație interactivă și totalitate dinamică

103 Capitolul 5 Noutăți esențiale
104 5.1.Noile entități
104 5.1.1.Sistemul
105 5.1.2.Contextul
107 5.1.3.Actul de comunicare
107 5.2.Noile domenii
108 5.2.1.Locul comun
109 5.2.2.Construirea realității
110 5.3.Idei de revizuit
110 5.3.1.Comunicarea
111 5.3.2.Limbajul
111 5.3.3.Modelarea
112 5.3.4.Disciplina

115 Capitolul 6 Sistemică și comunicare
116 6.1.Prezentare
116 6.1.1.Știință și paradigmă
117 6.1.2.Două mari principii
117 6.1.2.1.Bucla retroactivă (feedback-ul)
119 6.1.2.2.Ordine și dezordine
120 6.1.3.Sistemică și comunicare
120 6.2.Trei teorii în domeniul comunicării
120 6.2.1.Teoria comenzii și comunicării
120 6.2.1.1.Cibernetica
121 6.2.1.2.Modelul unic
122 6.2.1.3.Comunicarea cibernetică
123 6.2.2.Teoria organizării prin comunicare
123 6.2.2.1.Organizarea 
124 6.2.2.2.Retroacțiunea și recursiunea
124 6.2.2.3.„Sibernetica”
127 6.2.3.O teorie constructivistă a comunicării
127 6.2.3.1.Cauzalitatea circulară în cazul sistemelor vii
128 6.2.3.2.Construirea comunicării
129 6.3.Considerații

131 Capitolul 7 Teorii interacționiste în psihosociologie
132 7.1.Prezentare
132 7.1.1.Interacționismul
132 7.1.2.Analiza tranzacțională
133 7.1.3.Școala de la Palo Alto
134 7.1.4.Gregory Bateson
135 7.1.5.Paul Watzlawick
135 7.2.Teoria comunicării de la Palo Alto
137 7.2.1.Pragmatica psihoclinică și sistemică
137 7.2.1.1.Aplicarea conceptului de interacțiune
137 7.2.1.2.Aplicarea conceptelor de context și totalitate
138 7.2.1.3.Aplicarea conceptului de retroacțiune
139 7.2.2.O logică a comunicării
139 7.2.2.1.Intearcțiuni simetrice, interacțiuni complementare
140 7.2.2.2.Interacțiune digitală, interacțiune analogică
141 7.2.3.Patologia comunicării
141 7.2.3.1.Tulburări patologice virtuale ale interacțiunii simetrice și complementare
142 7.2.3.2.Comunicarea paradoxală
142 7.2.3.3.Eroare de „traducere” între analogic și digital
143 7.3.Considerații

145 Capitolul 8 Antropologia comunicării
146 8.1.Prezentare
146 8.1.1.Studierea actelor de comunicare
146 8.1.2.Sociolingvistică și antropologie a comunicării
148 8.1.3.Despre metodă sau metode
148 8.1.4.Un posibil șef de serie: Ray Birdwhistell
150 8.1.5.Curente de cercetare
152 8.2.Aplicații
152 8.2.1.Interacționismul simbolic
153 8.2.1.1.Erving Goffman
153 8.2.1.2..Ordinea socială negociată
154 8.2.1.3.Regulile rituale ale comunicării
155 8.2.2.Etnometodologia și limbajul 
155 8.2.2.1.Despre etnometode
156 8.2.2.2.Despre conversație
156 8.2.2.3.Concepte noi
158 8.2.3.Etnografia comunicării
159 8.2.3.1.Dell Hymes
161 8.2.3.2.Două concepte cheie
162 8.2.4.Analiza sistemelor globale de comunicare
162 8.2.4.1.Sistemul social global 
163 8.2.4.2.Exemple europene
165 8.3.Considerații
165 8.3.1.Simțul comun cu simțul cultural activ
166 8.3.2.Încrucișări și convergențe

169 Capitolul 9 Pragmatici lingvistice și comunicare
170 9.1.Prezentare 
170 9.1.1.Interacțiunea globală
171 9.1.2.Pragmatică și lingvistică
172 9.1.3.Diversitatea problematicilor
172 9.1.4.Inspiratori și instigatori
172 9.1.4.1.Charles S. Pierce
173 9.1.4.2.Pierre Benveniste
174 9.1.4.3.Jonn Austin
175 9.2.Curente de cercetare
175 9.2.1.Teoriile enunțării
175 9.2.1.1.Chestiuni generale
176 9.2.1.2.Urmele enunțării
176 9.2.1.3.Rolul contextului în enunțare
177 9.2.1.4.Locul destinatarului
177 9.2.2.Teoria actelor de limbaj
177 9.2.2.1.Constatativ și performativ 
177 9.2.2.2.Diferite acte de limbaj
178 9.2.2.3.Implicitul
179 9.2.3.Teoriile conversației
180 9.2.4.Teoriile narativității
182 9.3.Considerații
182 9.3.1.Când vorbești înseamnă să nu faci nimic
183 9.3.2.De la multidisciplinar la interdisciplinar: știința comunicării

185 Repere bibliografice

190 Glosar

194 Indexul autorilor citați

197 Index tematic