<
În partea de nord a județului, atenția vizitatorilor este atrasă de salba de localități așezate de-a lungul Târnavei Mari și în văile perpendiculare pe aceasta.
Pornind din Sibiu sau din Mediaș, puteți vizita în excursii de o zi obiectivele specifice acestei zone - bisericile fortificate. Acestea au fost cnstruite de comunitățile sătești în sec. XV - XVI, după prima năvălire a turcilor în Transilvania (1395). Pentru apărare, sașii au construit biserici fortificate cu ziduri cu drum de strajă și guri de tragere sau chiar adevărate biserici-cetate cu fortificații succesive, creneluri, metereze și turnuri unde stocau provizii și unde, în caz de atac, se refugia întreaga comunitate.
Astfel de biserici fortificate sunt cele din Axente Sever, Șeica Mică, Valea Viilor (inclusă în lista UNESCO a Patrimoniului Mondial*), Bazna, Ațel, Ighișul Nou, Moșna, Mălăncrav, Valchid, Copșa Mare, Richiș, toate de un pitoresc deosebit cu formele lor arhaice și incintele circulare sau rectangulare de fortifcații cu turnuri de apărare.
Printre pintenii de deal ce înaintează înspre Târnava se află Apold, cu o biserică ridicată pe un deal și apărată de două incinte de zid cu nouă turnuri. O biserică deosebit de frumoasă este cea de la Biertan, înscrisă în lista UNESCO a Patrimoniului Mondial. Fortificațiile masive cu o centură triplă de ziduri cu arcade, șapte turnuri și trei bastioane protejează o biserică-hală (1500-1525), care adăpostește altare prețioase, strane medievale și plăci funerare sculptate. Ușa sacristei mai păstrează un uimitor mecanism de închidere din fier dn sec. XVI, care, cu o singură întoacere a cheii, fixează ușa în perete cu 13 zăvoare.
Un alt punct de atracție este orașul Dumbrăveni, în centrul căreia se poate vedea Biserica Armenească, o clădire în stil baroc din sc. XVIII, și Castelul Appafy** în stil renascentist, care astăzi adăpostește o școală.
>
Sursa
Asociația Județeană de Turism, Sibiu - Comoara de la poalele Carpaților, Sibiu, 2007, p. 29.
Note M. T.
* UNESCO = Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, a fost semnată în noiembrie 1972 la Paris. (www.cultura.ro/unesco)
** Mihai Apafi a fost ultimul principe al Transilvaniei vasal Imperiului Otonan înainte de cucerirea Habsburgilor de la sfârșitul secolului XVII. El i-a primit pe domeniul său armeni catolci, care au construit o catedrală. (Dumbrăveni: Castelul Apafi și Biserica Armenească - www.povesticalatoare.ro)
Se afișează postările cu eticheta castel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta castel. Afișați toate postările
marți, 3 iulie 2018
duminică, 10 iunie 2018
Sinaia istorică (M. D. R. T. 2011)
Sinaia este o localitate relativ nouă, situată la 100 km nord de București, în Carpați. Prima construcție a fost Mănăstirea Sinaia, ridicată în secolul XVII. O așezare a început să se dezvolte aici atunci când austriecii au început să construiască un drum în valea Prahovei, ca să poată trece munții din Transilvania pentru a-i ataca pe otomani în Valahia. Pe măsură ce căruțele negustorilor soseau aici, au fost deschise hanuri și zona a devenit populată. Interesul pentru Sinaia a crescut în a doua jumătate a secolului XIX, după ce primul rege al României, Carol I, a vizitat micul sat montan și, fermecat de peisaj, a decis să construiască aici o reședință regală. Castelul Peleș a fost terminat în 1883, după 10 ani, și, în consecință, Sinaia a început să crească în popularitate ca un loc de petrecere a verii. Stâna regală, învecinat de Piatra lui Franz Josef, unde se spune că a avut loc o întâlnire secretă între împăratul austriac și regele Ferdinand al României, se află la câțiva kilometri depărtare de Sinaia. Locul în care este așezată Piatra oferă o splendidă priveliște a întregii regiuni.
Regele Carol I a cumpărat domeniul Sinaia cu propriile sale fonduri. Castelul Peleș a fost folosit ca reședință regală de vară și, de asemenea, ca loc de întâlnire pentru mai multe evenimente politice importante, precum Consiliul de Coroană din 1914, care a decis neutralitatea inițială a României în Primul Război Mondial. Familia Regală a primit la Peleș oaspeți importanți, inclusiv împăratul Franz Josef, care ca fost încântat de castel.
Exteriorul castelui este realizat în stil neo-renascentist german, în ce cele aproximativ 160 de camere sunt finisate într-o varietate de stiluri diferite, inclusiv renascentist german, renascentist francez, renascentist englez, baroc german, rococo francez etc. Sala Consiliului, Camera florentină, Salonul maur, Armoariile, Sala de teatru, Sala de concerte, Salonașul turcesc și celelalte camere sunt toate somptuos decorate și sunt printre cele mai impunătoare din castel.
Micul Castel Pelișor, terminat în 1903 ca reședință a moștenitorilor coroanei, este situat la câteva sute de metri de Peleș.
Regimul comunist a confiscat toate proprietățile regale în 1948 și Castelul Peleș a devenit muzeu cinci ani mai târziu. Totuși, în ultimii ani ai regimului, întreaga zonă a fost închisă pentru public și proprietățile rezervate lui Ceaușescu.
După 1990, Peleș și Pelișor au fost redeschise pentru vizitatori.
Stațiunea Sinaia s-a dezvoltat, în cele din urmă, în jurul lăcașului religios construit de un boier după pelerinajul său la muntele Sinai. Inițial, găzduia doisprezece călugări (corespunzând celor doisprezece apostoli ai lui Hristos), dar numărul lor a crescut cu trecerea timpului. La mijlocul secolului XIX, o nouă biserică cu mai multe chilii a fost construită lângă vechea biserică în stil brâncovenesc (un stil caracteristic Valahiei). Clopotul mănăstirii a fost adus din București și cântărește 1700 kilograme. Complexul include și primul muzeu religios din România, inaugurat în 1895, la aniversarea bicentenarului mănăstirii.
Cazinoul*, care este unul din cele mai bine cunoscute repere ale Sinaiei, a fost comandat cu aproape un secol în urmă și construit într-un singur an. Personalități proeminente ale epocii au participat la inagurarea sa, printre care Familia Regală și compozitorul George Enescu. Ulterior, compozitorul a cumpărat în Sinaia o casă, care acum este muzeu. Cazinoul este situat pe locul primei vile din Sinaia, la nord de centrul orașului. Jocurile de noroc și eleganța făceau din Cazino una din irezistibilele atracții ale Sinaiei, cu până la 800 de vizitatori pe zi în epoca de glorie. (...)
Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 26-27 (Sinaia - The Pearl of Carpatians).
Notă M. T.
* Cazinoul a fost construit îm
n 1911-1912 pe locul vilei lui Dimitrie Ghica. Acționarii erau baronul francez de Marcay, Eforia Spitalelor Civile și Primăria Sinaia. Jucătorii la Cazino veneau în weekend cu trenul București-Sinaia. (www.casino-sinaia.ro/ro/istoric)
Regele Carol I a cumpărat domeniul Sinaia cu propriile sale fonduri. Castelul Peleș a fost folosit ca reședință regală de vară și, de asemenea, ca loc de întâlnire pentru mai multe evenimente politice importante, precum Consiliul de Coroană din 1914, care a decis neutralitatea inițială a României în Primul Război Mondial. Familia Regală a primit la Peleș oaspeți importanți, inclusiv împăratul Franz Josef, care ca fost încântat de castel.
Exteriorul castelui este realizat în stil neo-renascentist german, în ce cele aproximativ 160 de camere sunt finisate într-o varietate de stiluri diferite, inclusiv renascentist german, renascentist francez, renascentist englez, baroc german, rococo francez etc. Sala Consiliului, Camera florentină, Salonul maur, Armoariile, Sala de teatru, Sala de concerte, Salonașul turcesc și celelalte camere sunt toate somptuos decorate și sunt printre cele mai impunătoare din castel.
Micul Castel Pelișor, terminat în 1903 ca reședință a moștenitorilor coroanei, este situat la câteva sute de metri de Peleș.
Regimul comunist a confiscat toate proprietățile regale în 1948 și Castelul Peleș a devenit muzeu cinci ani mai târziu. Totuși, în ultimii ani ai regimului, întreaga zonă a fost închisă pentru public și proprietățile rezervate lui Ceaușescu.
După 1990, Peleș și Pelișor au fost redeschise pentru vizitatori.
Stațiunea Sinaia s-a dezvoltat, în cele din urmă, în jurul lăcașului religios construit de un boier după pelerinajul său la muntele Sinai. Inițial, găzduia doisprezece călugări (corespunzând celor doisprezece apostoli ai lui Hristos), dar numărul lor a crescut cu trecerea timpului. La mijlocul secolului XIX, o nouă biserică cu mai multe chilii a fost construită lângă vechea biserică în stil brâncovenesc (un stil caracteristic Valahiei). Clopotul mănăstirii a fost adus din București și cântărește 1700 kilograme. Complexul include și primul muzeu religios din România, inaugurat în 1895, la aniversarea bicentenarului mănăstirii.
Cazinoul*, care este unul din cele mai bine cunoscute repere ale Sinaiei, a fost comandat cu aproape un secol în urmă și construit într-un singur an. Personalități proeminente ale epocii au participat la inagurarea sa, printre care Familia Regală și compozitorul George Enescu. Ulterior, compozitorul a cumpărat în Sinaia o casă, care acum este muzeu. Cazinoul este situat pe locul primei vile din Sinaia, la nord de centrul orașului. Jocurile de noroc și eleganța făceau din Cazino una din irezistibilele atracții ale Sinaiei, cu până la 800 de vizitatori pe zi în epoca de glorie. (...)
Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 26-27 (Sinaia - The Pearl of Carpatians).
Notă M. T.
* Cazinoul a fost construit îm
n 1911-1912 pe locul vilei lui Dimitrie Ghica. Acționarii erau baronul francez de Marcay, Eforia Spitalelor Civile și Primăria Sinaia. Jucătorii la Cazino veneau în weekend cu trenul București-Sinaia. (www.casino-sinaia.ro/ro/istoric)
miercuri, 28 martie 2018
Timișoara istorică (M. D. R. T. 2011)
Timișoara, unul din cele mai mari orașe ale țării, a devenit cunoscut în toată lumea ca locul în care a izbucnit Revoluția Română din Decembrie 1989. Demonstrațiile însângerate au făcut din Timișoara primul oraș liber de comunism.
Timișoara a fost, de asemenea, primul oraș care a introdus iluminatul stradal electric și tramvaiul, primul oraș cu străzi pavate și primul care a organizat o proiecție cinematografică.
Cetatea a fost construită în secolul XIII, când județul Timiș, a cărui reședință era Timișoara, a fost inclus în regatul maghiar*.
În timpul dominației otomane de 200 de ani** și apoi în timpul regimului austro-ungar de alte două secole***, Timișoara este unul din cele mai multiculturale orașe de pe teritoriul de azi al României, cu semnificative minoritâți de origine maghiară, germană și sârbă.
Piața Unirii. Cea mai veche piață a orașului, realizată în stil baroc, este înconjurată de o mulțime de construcții splendide și proporționate: catedrala romano-catolică Sf. Gheorghe, Palatul Baroc (găzduind azi Muzeul de Artă), Episcopia, Catedrala Ortodoxă Sârbă și Liceul Teoretic Nikolaus Lenau****. În centrul pieței se află o trinitate barocă sau o columnă placată. În fața farmaciei de lângă Palatul Baroc, printre pietrele de pavaj ale pieței, se mai poate vedea imprimat în piatră planul fostei cetăți Timișoara, ale cărei ziduri au fost demolate în secolul XIX. Catedrala Romano-Catolică, cea mai importantă lucrare de arhitectură barocă din Timișoara, a fost proiectată de faimosul arhitect austriac Fischer von Erlach și a început în 1736. Principalul altar pictat a fost realizat de un faimos artist, care a studiat la Academia de Belle Arts din Viena.
În catedrala catolică se slujește regulat Liturghia în maghiară, germană și română.
Una din cele mai vechi piețe ale orașului, Piața Libertății este locul în care se află vechea Primărie***** și monumentul Sf. Ioan de Nepomuk; ultimul a fost realizat în 1756 de doi sculptori vienezi pentru a comemora victimele epidemiei de ciumă din 1738-1739******. Personajul principal al monumentului este Sf. Ioan de Nepomuk din Praga*******, protectorul catolicilor din Banat, deasupra căruia este reprezentată Sf. Maria purtând pe cap o coroană în formă de stea.
Piața Victoriei, care a fost martora declanșării Revoluției din 1989, este centrul cultural al Timișoarei. Catedrala Mitropolitană, construită în stil bizantin moldovenesc, cu turlele acoperite cu țigle emailate, domină partea de sud a pieții. La capătul opus se poate vedea clădirea teatrului și operei, care a fost construită la sfârșitul secolului XIX de doi arhitecți vienezi******** și care găzduiește nu mai puțin de patru importante instituții culturale: Opera Română*********, Teatrul Național**********, Teatrul German*********** și Teatrul Maghiar************. (Clădirea care găzduiește patru instituții culturale diferite este unică în lume.) Un covor floral și o fântână cu pești decorează partea centrală a pieței. Zona pietonală găzduiește târguri de iarnă sau de 1 martie, concerte și alte evenimente culturale. Castelul Huniade*************, cea mai veche clădire din Timișoara, care este sediul Muzeului Banatului, și Canalul Bega************** sunt situate în apropierea Pieței Victoria.
Unul din simbolurile orașului, Catedrala Mitropolitană*************** a fost construită între 1936 și 1946. Arhitectura sa combină stilul bizantin cu elemente vechi moldovenești. Catedrala este înaltă de 83 de metri și are 11 turle acoperite cu țigle emailate colorat, desenate cu motive decorative românești tradiționale; podeaua este acoperită cu mozaic imitând stilul covoarelor bănățene. Cele șapte clopote, care cântăresc împreună opt tone, fiecare corespunzând unui ton muzical, au fost turnate dintr-un material special, adus din Borneo**************** și Sumatra***************** și acordate de un compozitor român.
Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cea mai mare clădire religioasă a orașului.
Lăcașul de cult evreiesc este situat în Cetate, cartier al Timișoarei, și a fost construit între 1863 și 1865, pe baza unui proiect al unui arhitect vienez******************. Sinagoga, care are o capacitate de aproximativ 3000 de persoane, a fost construită într-o manieră eclectică, cu elemente ale stilului maur*******************, reminiscență a vechii comunități de evrei spanioli din Timișoara. A fost folosită aproape 100 de ani de comunitatea evreiască, dar s-a deteriorat la sfârșitul perioadei comuniste și a fost închisă când mulți dintre evreii încă rămași în oraș după al doilea război mondial au emigrat în Israel. Sinagoga a fost renovată între 2000 și 2005 și a fost redeschisă după 20 ani cu un concert festiv.
Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 18-19 (Timișoara - Banat's capital).
Note M. T.
* Construcția cetății de piatră a fost realizată în 1307-1315 de regele maghiar Carol Robert d Anjou, pe locul unor fortificații mai vechi. (www.pressalert.ro - 05.01.2014) (www.timisoara-info.ro - Cartierul Cetate)
** Cetatea a fost cucerită de otomani în 1552, în timpul domniei lui Soliman Magnificul.
*** Cetatea a fost cucerită în 1716 de armata Habsburgilor austrieci comandată de mareșalul prinț Eugeniu de Savoia.
**** Clădirea a fost construită în 1878-1879, pentru a găzdui Șscoala superioară regală maghiară de stat, înființată în 1870. În 1919-1841 a fost transformată în liceu german. În 1941 a funcționat un luceu german de fete, numit din 1942 "Nikolaus Lenau" (poet austriac din secolul XIX). Liceul german a fost reînființat în 1948 și a revenit în clădire în 1955. (www.nlenau.ro)
***** "Primăria nouă" a fost construită în 1731-1734 la cererea coloniștilor germani, după cucerirea habsburgică din 1716. Renovată în 1782, 1849 și 1935. În 1949 instituția și-a mutat sediul, clădirea fiind azi monument istoric. (www.timisoara-info.ro)
****** Ciuma a ucis 1000 din cei 6000 de locuitori ai orașului. Wasserberger și Blim au sculptat monumentul la comanda primăriei în 1753-1756, înlocuindu-se un monument mai vechi din gresie. (www.timisoara-info.ro - Monumentul Sf. Maria și a Sf. Ioan Nepomuk)
******* Jan Nepomucky (c. 1345-1393) = Preot catolic din localitatea Nepomuk din Cehia, ucis din ordinul regelui infidel pentru că a refuzat să divulge taina spovedaniei reginei. Canonizat în 1729. (www.sfinticatolici.ro/ioan-nepomuk)
******** Palatul Culturii a fost construit în 1871-1875 de renumiții arhitecți Helmer și Fellner și reconstruit în urma unui incendiu. (www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********* Opera Română din Timișoara a fost înființată prin decretul regelui Mihai din 30 martie 1946. În 1940-1945, a funcționat la Timișoara Opera Română din Cluj, aflată în refugiu.(www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********** La 18 octombrie 1945, Ministerul Artelor aproba înființarea Teatrului Muncitoresc. al Poporului din Timișoara, din 1995 Teatrul Național "Mihai Eminescu". (www.cimec.ro/SCRIPTS/TeatreNou/istoric_teatru)
*********** În 1875-1899, în Palatul Culturii a funcționat Teatrul "Franz Josef". La 1 ianuarie 1953 a fost înființată Secția germană a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în Teatrul German de Stat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 31.07.1956. (www.teatrulgerman.ro - Teatrul - Despre noi)
************ Printr-un decret din 1953 a fost înființată Secția maghiară a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în 1957 în Teatrul Maghiar de Stat, care a primit numele dramaturgului Csiky Gergely în 1990. (www.tm-t.ro - Teatrul - Despre teatru)
************* Castelul Huniade a fost construit în 1307-1315 de către Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, care l-a folosit ca reședință până în 1323. A fost reconstruit după cutremurul din 1443 de către Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. A fost reconstruit aproape total după asediul din 1848-1849. (https://uvt.ro/castelul_Huniade)
************* Muzeul Banatului a fost înființat în 1872 și a fost mutat în Castelul Huniade în 1948. (https://mnab.ro/istoricul-muzeului)
************** Canalul Bega, lung de 114 km, leagă orașul românesc Timișoara de orașul sârbesc Titel. Construcția sa a început și vârful volumului transportat a fost atins în 1931, după care circulația a încetat în 1958. (www.cjtimis.ro/ro/content/canalul-Bega)
*************** Catedrala Mitropoliei Banatului are hramul Sfinților Trei Ierarhi și a fost proiectată de arh. I. Troianescu. Clopotele au fost acordate de compozitorul Sabin Drăgoi. (www.crestinortodox.ro - Catedrala Mitropolitană a Timișoarei)
**************** Borneo = A treia insulă de pe glob după Groenlanda și Noua Guinee. Împărțită între Indonezia (70%; Kalimantan), Malaezia (29%) și Brunei (1%). (ro.wikipedia.org)
***************** Sumatra = A șasea insulă de pe glob: 437000 kmp. Situată în vestul arhipeleagului Indoneziei cu 50 milioane de locuitori în 2010. (ro.wikipedia.org)
****************** Sinagoga din Cetate a fost proiectă de arhitectul vienez Ignatz Schumann ș la inaugurare a participat împăratul Franz Iosef. www.intercultural.ro/turismintercultural/Sinagoga-Cetate.html)
******************* stilul maur = Stil arhitectonic dezvoltat în Peninsula Iberică cucerită de arabii musulmani în sec. VIII-XV. Principalele centre au fost orașele Cordoba (capitala califatului local din secolul X), Granada și Sevilla. A influențat și variantele locale ale stilurilor creștine din secolele XI-XVI: romanic, gotic și renascentist. (www.galeriadearta.ro/articole/arta-maura-in-Spania-710.htm)
Timișoara a fost, de asemenea, primul oraș care a introdus iluminatul stradal electric și tramvaiul, primul oraș cu străzi pavate și primul care a organizat o proiecție cinematografică.
Cetatea a fost construită în secolul XIII, când județul Timiș, a cărui reședință era Timișoara, a fost inclus în regatul maghiar*.
În timpul dominației otomane de 200 de ani** și apoi în timpul regimului austro-ungar de alte două secole***, Timișoara este unul din cele mai multiculturale orașe de pe teritoriul de azi al României, cu semnificative minoritâți de origine maghiară, germană și sârbă.
Piața Unirii. Cea mai veche piață a orașului, realizată în stil baroc, este înconjurată de o mulțime de construcții splendide și proporționate: catedrala romano-catolică Sf. Gheorghe, Palatul Baroc (găzduind azi Muzeul de Artă), Episcopia, Catedrala Ortodoxă Sârbă și Liceul Teoretic Nikolaus Lenau****. În centrul pieței se află o trinitate barocă sau o columnă placată. În fața farmaciei de lângă Palatul Baroc, printre pietrele de pavaj ale pieței, se mai poate vedea imprimat în piatră planul fostei cetăți Timișoara, ale cărei ziduri au fost demolate în secolul XIX. Catedrala Romano-Catolică, cea mai importantă lucrare de arhitectură barocă din Timișoara, a fost proiectată de faimosul arhitect austriac Fischer von Erlach și a început în 1736. Principalul altar pictat a fost realizat de un faimos artist, care a studiat la Academia de Belle Arts din Viena.
În catedrala catolică se slujește regulat Liturghia în maghiară, germană și română.
Una din cele mai vechi piețe ale orașului, Piața Libertății este locul în care se află vechea Primărie***** și monumentul Sf. Ioan de Nepomuk; ultimul a fost realizat în 1756 de doi sculptori vienezi pentru a comemora victimele epidemiei de ciumă din 1738-1739******. Personajul principal al monumentului este Sf. Ioan de Nepomuk din Praga*******, protectorul catolicilor din Banat, deasupra căruia este reprezentată Sf. Maria purtând pe cap o coroană în formă de stea.
Piața Victoriei, care a fost martora declanșării Revoluției din 1989, este centrul cultural al Timișoarei. Catedrala Mitropolitană, construită în stil bizantin moldovenesc, cu turlele acoperite cu țigle emailate, domină partea de sud a pieții. La capătul opus se poate vedea clădirea teatrului și operei, care a fost construită la sfârșitul secolului XIX de doi arhitecți vienezi******** și care găzduiește nu mai puțin de patru importante instituții culturale: Opera Română*********, Teatrul Național**********, Teatrul German*********** și Teatrul Maghiar************. (Clădirea care găzduiește patru instituții culturale diferite este unică în lume.) Un covor floral și o fântână cu pești decorează partea centrală a pieței. Zona pietonală găzduiește târguri de iarnă sau de 1 martie, concerte și alte evenimente culturale. Castelul Huniade*************, cea mai veche clădire din Timișoara, care este sediul Muzeului Banatului, și Canalul Bega************** sunt situate în apropierea Pieței Victoria.
Unul din simbolurile orașului, Catedrala Mitropolitană*************** a fost construită între 1936 și 1946. Arhitectura sa combină stilul bizantin cu elemente vechi moldovenești. Catedrala este înaltă de 83 de metri și are 11 turle acoperite cu țigle emailate colorat, desenate cu motive decorative românești tradiționale; podeaua este acoperită cu mozaic imitând stilul covoarelor bănățene. Cele șapte clopote, care cântăresc împreună opt tone, fiecare corespunzând unui ton muzical, au fost turnate dintr-un material special, adus din Borneo**************** și Sumatra***************** și acordate de un compozitor român.
Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cea mai mare clădire religioasă a orașului.
Lăcașul de cult evreiesc este situat în Cetate, cartier al Timișoarei, și a fost construit între 1863 și 1865, pe baza unui proiect al unui arhitect vienez******************. Sinagoga, care are o capacitate de aproximativ 3000 de persoane, a fost construită într-o manieră eclectică, cu elemente ale stilului maur*******************, reminiscență a vechii comunități de evrei spanioli din Timișoara. A fost folosită aproape 100 de ani de comunitatea evreiască, dar s-a deteriorat la sfârșitul perioadei comuniste și a fost închisă când mulți dintre evreii încă rămași în oraș după al doilea război mondial au emigrat în Israel. Sinagoga a fost renovată între 2000 și 2005 și a fost redeschisă după 20 ani cu un concert festiv.
Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 18-19 (Timișoara - Banat's capital).
Note M. T.
* Construcția cetății de piatră a fost realizată în 1307-1315 de regele maghiar Carol Robert d Anjou, pe locul unor fortificații mai vechi. (www.pressalert.ro - 05.01.2014) (www.timisoara-info.ro - Cartierul Cetate)
** Cetatea a fost cucerită de otomani în 1552, în timpul domniei lui Soliman Magnificul.
*** Cetatea a fost cucerită în 1716 de armata Habsburgilor austrieci comandată de mareșalul prinț Eugeniu de Savoia.
**** Clădirea a fost construită în 1878-1879, pentru a găzdui Șscoala superioară regală maghiară de stat, înființată în 1870. În 1919-1841 a fost transformată în liceu german. În 1941 a funcționat un luceu german de fete, numit din 1942 "Nikolaus Lenau" (poet austriac din secolul XIX). Liceul german a fost reînființat în 1948 și a revenit în clădire în 1955. (www.nlenau.ro)
***** "Primăria nouă" a fost construită în 1731-1734 la cererea coloniștilor germani, după cucerirea habsburgică din 1716. Renovată în 1782, 1849 și 1935. În 1949 instituția și-a mutat sediul, clădirea fiind azi monument istoric. (www.timisoara-info.ro)
****** Ciuma a ucis 1000 din cei 6000 de locuitori ai orașului. Wasserberger și Blim au sculptat monumentul la comanda primăriei în 1753-1756, înlocuindu-se un monument mai vechi din gresie. (www.timisoara-info.ro - Monumentul Sf. Maria și a Sf. Ioan Nepomuk)
******* Jan Nepomucky (c. 1345-1393) = Preot catolic din localitatea Nepomuk din Cehia, ucis din ordinul regelui infidel pentru că a refuzat să divulge taina spovedaniei reginei. Canonizat în 1729. (www.sfinticatolici.ro/ioan-nepomuk)
******** Palatul Culturii a fost construit în 1871-1875 de renumiții arhitecți Helmer și Fellner și reconstruit în urma unui incendiu. (www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********* Opera Română din Timișoara a fost înființată prin decretul regelui Mihai din 30 martie 1946. În 1940-1945, a funcționat la Timișoara Opera Română din Cluj, aflată în refugiu.(www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********** La 18 octombrie 1945, Ministerul Artelor aproba înființarea Teatrului Muncitoresc. al Poporului din Timișoara, din 1995 Teatrul Național "Mihai Eminescu". (www.cimec.ro/SCRIPTS/TeatreNou/istoric_teatru)
*********** În 1875-1899, în Palatul Culturii a funcționat Teatrul "Franz Josef". La 1 ianuarie 1953 a fost înființată Secția germană a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în Teatrul German de Stat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 31.07.1956. (www.teatrulgerman.ro - Teatrul - Despre noi)
************ Printr-un decret din 1953 a fost înființată Secția maghiară a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în 1957 în Teatrul Maghiar de Stat, care a primit numele dramaturgului Csiky Gergely în 1990. (www.tm-t.ro - Teatrul - Despre teatru)
************* Castelul Huniade a fost construit în 1307-1315 de către Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, care l-a folosit ca reședință până în 1323. A fost reconstruit după cutremurul din 1443 de către Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. A fost reconstruit aproape total după asediul din 1848-1849. (https://uvt.ro/castelul_Huniade)
************* Muzeul Banatului a fost înființat în 1872 și a fost mutat în Castelul Huniade în 1948. (https://mnab.ro/istoricul-muzeului)
************** Canalul Bega, lung de 114 km, leagă orașul românesc Timișoara de orașul sârbesc Titel. Construcția sa a început și vârful volumului transportat a fost atins în 1931, după care circulația a încetat în 1958. (www.cjtimis.ro/ro/content/canalul-Bega)
*************** Catedrala Mitropoliei Banatului are hramul Sfinților Trei Ierarhi și a fost proiectată de arh. I. Troianescu. Clopotele au fost acordate de compozitorul Sabin Drăgoi. (www.crestinortodox.ro - Catedrala Mitropolitană a Timișoarei)
**************** Borneo = A treia insulă de pe glob după Groenlanda și Noua Guinee. Împărțită între Indonezia (70%; Kalimantan), Malaezia (29%) și Brunei (1%). (ro.wikipedia.org)
***************** Sumatra = A șasea insulă de pe glob: 437000 kmp. Situată în vestul arhipeleagului Indoneziei cu 50 milioane de locuitori în 2010. (ro.wikipedia.org)
****************** Sinagoga din Cetate a fost proiectă de arhitectul vienez Ignatz Schumann ș la inaugurare a participat împăratul Franz Iosef. www.intercultural.ro/turismintercultural/Sinagoga-Cetate.html)
******************* stilul maur = Stil arhitectonic dezvoltat în Peninsula Iberică cucerită de arabii musulmani în sec. VIII-XV. Principalele centre au fost orașele Cordoba (capitala califatului local din secolul X), Granada și Sevilla. A influențat și variantele locale ale stilurilor creștine din secolele XI-XVI: romanic, gotic și renascentist. (www.galeriadearta.ro/articole/arta-maura-in-Spania-710.htm)
vineri, 27 octombrie 2017
Regele englez Henric VIII și Anna Boleyn (JEROME 1889)
<
(...)
Pe terenurile casei Ankewyke (chiar lîngă Punctul Picnic) sînt ruinele unui schit vechi, prin împrejurimile căruia se zice că Henric al VIII lea* o aștepta și o întîlnea pe Anna Boleyn**. De altfel, se mai întîlnea cu ea și la castelul Hever***, în Kent****, și undeva pe lîngă St. Albans*****. Trebuie să fi fost foarte greu pentru englezi în acele zile un locșor în care acești tineri nesăbuiți să nu se giugiulească!
(...)
Cam așa trebuie să se fi petrecut lucrurile cînd Henric al VIII lea, um băiețandru fără minte, îi făcea curte micuței Anna. Probabil că ori de cîte ori oamenii din Buckinghamshire****** îi întîlneau făcîndu-și jurăminte de dragoste lîngă Windsor******* și Wraysbury********, exclamau: "Cum? Voi, aici?" Iar Henric, îmbujorîndu-se la față, răspundea: "Da, tocmai am trecut pe aici să văd un prieten", iar Anna, de colo: "Îmi pare grozav de bine să vă văd! Nu e nostim? L-am întîlnit pe domnul Henric al VIII lea pe alee - avem amîndoi același drum". Apoi oamenii își vedeau de-ale lor și-și spuneau: "Cît mai ține giugiulitul ăsta, am face mai bine s-o ștergem de aici. Ce-ar fi să plecăm în Kent?"
(...) Plecau în Kent, iar primul lucru peste care dădeau acolo erau Henric și Anna, făcînd tot felul de nebunii în jurul castelului Hever.
- La naiba! înjurau ei. Să plecăm și de aici. E pur și simplu insuportabil. Să ne ducem la St. Albans, e un ungher drăguț și liniștit.
Iar la St. Albans îi așteptau cei doi îndrăgostiți, sărutîndu-se cu foc sub zidurile mănăstirii. Bieții oameni n-au mai avut încotro și s-au făcut pirați, pînă la oficierea cununiei celor doi.
(...)
>
Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 194, 196-197.
Note M. T.
* Henric Tudor (1491-1547) = Fiul regelui Henric VII al Angliei și Irlandei (1485-1509). Rege al Angliei și Irlandei ca Henric VIII (1509-1547). (www.historia.ro)
** Anne Boleyn (1501?1507-1536) = Fiica nobilului diplomat Thomas Boleyn. A doua soție a regelui Henric VIII (1533-1536). Mama reginei Elisabeta I (1558-1603). Executată pentru adulter. (www.historia.ro)
*** Castelul Hever, datând din secolul XIII, a fost casa copilăriei Annei Boleyn. (www.hevercastle.co.uk)
**** Kent = Comitat ceremonial (istoric) pe litoralul sud-estic al Angliei. (ro.wikipedia.org)
***** Saint Albans = Oraș în comitatul ceremonial Hertfordshire din estul Angliei. (ro.wikipedia.org)
****** Buckinghamshire = Comitata ceremonial din sudul Angliei. (ro.wikipedia.org)
******* Windsor = Oraș în comitatul ceremonial Berkshire din sudul Angliei. (ro.wikipedia.org)
******** Wraysbury = Sat în Berkshire. (eng.wikipedia
org)
Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 194, 196-197.
Note M. T.
* Henric Tudor (1491-1547) = Fiul regelui Henric VII al Angliei și Irlandei (1485-1509). Rege al Angliei și Irlandei ca Henric VIII (1509-1547). (www.historia.ro)
** Anne Boleyn (1501?1507-1536) = Fiica nobilului diplomat Thomas Boleyn. A doua soție a regelui Henric VIII (1533-1536). Mama reginei Elisabeta I (1558-1603). Executată pentru adulter. (www.historia.ro)
*** Castelul Hever, datând din secolul XIII, a fost casa copilăriei Annei Boleyn. (www.hevercastle.co.uk)
**** Kent = Comitat ceremonial (istoric) pe litoralul sud-estic al Angliei. (ro.wikipedia.org)
***** Saint Albans = Oraș în comitatul ceremonial Hertfordshire din estul Angliei. (ro.wikipedia.org)
****** Buckinghamshire = Comitata ceremonial din sudul Angliei. (ro.wikipedia.org)
******* Windsor = Oraș în comitatul ceremonial Berkshire din sudul Angliei. (ro.wikipedia.org)
******** Wraysbury = Sat în Berkshire. (eng.wikipedia
org)
miercuri, 28 iunie 2017
Festivalul de muzică ușoară „Cerbul de aur” din Brașov în epoca comunistă (1968-1971) (CARAMAN - FOTEA 1989)
Concurs de interpretare care s-a desfășurat la Brașov, în perioada 3-5 martie a anilor 1968-1971.
I/1968
Premiul I „Cerbul de aur” - Jacques Hustin (Belgia)
Premiul II „Cerbul de argint” - Josef Laufer (Cehoslovacia)
Premiul III „Cerbul de bronz” - Kalinka (Belgia)
Mențiuni - Jordanka Hristova (Bulgaria), Marion Rung (Finlanda), Roddy Mcneil (Marea Britanie), Ursula Szipinska (Polonia)
Alți participanți: Edita Pieha, Guy Mardell, Jean-Claude Pascal, Rika Zarai, Pia Colombo, Amalia Rodriguez, Hugues Afray, Leny Escudero, Rita Pavone, Caterina Caselli.
II/1969
II „Cerbul de argint” - Hanija Pazeltova (Cehoslovacia) & Conny Vink (Olanda)
Premiul tinereții - Maia Rozova (URSS) & Dagmar Frederic (RDG)
Premiul special al juriului - Roy Black (RFG)
Premiul de popularitate - Jacqueline Midinette (Elveția)
Premiul Uniunii Compozitorilor - Janoss Koss (Ungaria)
Mențiune și premiul special al criticii - Frida Boccara (Franța)
Mențiune - Anda Călugăreanu (România)
Alți participanți: Juliette Greco, Barbara, Udo Jurgens, Giuli Cioheli, Cliff Richard, Gigliola Cinquetti, Frankie Avalon, Tereza Kesovija, Waldemar Matuska, Mie Nakao.
III/1970
I „Cerbul de aur” - Therese Steinmetz (Olanda)
II „Cerbul de argint” - Lise Marke (Belgia) & Angela Similea (România)
III „Cerbul de bronz” - Pașa Hristova (Bulgaria)
Premiul Uniunii Compozitorilor - Julie Saget (Franța)
Premiul tinereții - Francoise-Renee Racheter (Elveția)
Premiul special - Lilian Harriet (Norvegia)
Premiul de popularitate - Jo Dolan (Irlanda)
Mențiuni speciale - Doina Spătaru (România), Galina Nenașeva (URSS), Bernadette (Scoția).
Alți participanți: Claude Nougaro, Marie Laforet, Nicoletta, Memphis Slim, Connie Francis, Ewa Demarczyk, Josephine Baker, Raphael, Eva Pilarova.
IV/1971
I „Cerbul de aur” - Ann Hannson (Suedia)
II „Cerbul de argint” - Helena Vondrackova (Cehoslovacia)
III „Cerbul de bronz” - Corina Chiriac (România) și Lili Castel (Belgia)
Premiul special al juriului - Dova (Spania)
Premiul tinereții - Derek John Tillery (Țara Galilor)
Mențiuni: Mimi Ivanova (Bulgaria), Nicolas Jacquemin (Belgia), Zsuzsa Koncz (Ungaria), Jerry Rix (Olanda) și Kiki Dee (Anglia).
Alți participanți: Charles Trenet, Alain Barriere, Enrico Macias, Dalida, Sergio Endrigo, Massiel, O. C. Smith, Lola Ivanovici, Therese Steinmetz și Doina Badea.
SURSA
Daniela Caraman-Fotea*, Meridianele cîntecului, Ed. Muzicală, București, 1989, București, pp. 125-127.
* (http://muzicieni.cimec.ro/Daniela-Caraman.html)
I/1968
Premiul I „Cerbul de aur” - Jacques Hustin (Belgia)
Premiul II „Cerbul de argint” - Josef Laufer (Cehoslovacia)
Premiul III „Cerbul de bronz” - Kalinka (Belgia)
Mențiuni - Jordanka Hristova (Bulgaria), Marion Rung (Finlanda), Roddy Mcneil (Marea Britanie), Ursula Szipinska (Polonia)
Alți participanți: Edita Pieha, Guy Mardell, Jean-Claude Pascal, Rika Zarai, Pia Colombo, Amalia Rodriguez, Hugues Afray, Leny Escudero, Rita Pavone, Caterina Caselli.
II/1969
II „Cerbul de argint” - Hanija Pazeltova (Cehoslovacia) & Conny Vink (Olanda)
Premiul tinereții - Maia Rozova (URSS) & Dagmar Frederic (RDG)
Premiul special al juriului - Roy Black (RFG)
Premiul de popularitate - Jacqueline Midinette (Elveția)
Premiul Uniunii Compozitorilor - Janoss Koss (Ungaria)
Mențiune și premiul special al criticii - Frida Boccara (Franța)
Mențiune - Anda Călugăreanu (România)
Alți participanți: Juliette Greco, Barbara, Udo Jurgens, Giuli Cioheli, Cliff Richard, Gigliola Cinquetti, Frankie Avalon, Tereza Kesovija, Waldemar Matuska, Mie Nakao.
III/1970
I „Cerbul de aur” - Therese Steinmetz (Olanda)
II „Cerbul de argint” - Lise Marke (Belgia) & Angela Similea (România)
III „Cerbul de bronz” - Pașa Hristova (Bulgaria)
Premiul Uniunii Compozitorilor - Julie Saget (Franța)
Premiul tinereții - Francoise-Renee Racheter (Elveția)
Premiul special - Lilian Harriet (Norvegia)
Premiul de popularitate - Jo Dolan (Irlanda)
Mențiuni speciale - Doina Spătaru (România), Galina Nenașeva (URSS), Bernadette (Scoția).
Alți participanți: Claude Nougaro, Marie Laforet, Nicoletta, Memphis Slim, Connie Francis, Ewa Demarczyk, Josephine Baker, Raphael, Eva Pilarova.
IV/1971
I „Cerbul de aur” - Ann Hannson (Suedia)
II „Cerbul de argint” - Helena Vondrackova (Cehoslovacia)
III „Cerbul de bronz” - Corina Chiriac (România) și Lili Castel (Belgia)
Premiul special al juriului - Dova (Spania)
Premiul tinereții - Derek John Tillery (Țara Galilor)
Mențiuni: Mimi Ivanova (Bulgaria), Nicolas Jacquemin (Belgia), Zsuzsa Koncz (Ungaria), Jerry Rix (Olanda) și Kiki Dee (Anglia).
Alți participanți: Charles Trenet, Alain Barriere, Enrico Macias, Dalida, Sergio Endrigo, Massiel, O. C. Smith, Lola Ivanovici, Therese Steinmetz și Doina Badea.
SURSA
Daniela Caraman-Fotea*, Meridianele cîntecului, Ed. Muzicală, București, 1989, București, pp. 125-127.
* (http://muzicieni.cimec.ro/Daniela-Caraman.html)
vineri, 11 martie 2016
Proprietățile imobiliare din Marea Britanie ale unui lord englez în secolul XIX (THACKERAY 1848)
<
Aproape nu-i om care să nu știe că palatul din Londra al lordului* Steyne e situat în Gaunt Square, piațetă în care dă și strada Great Gaunt, (...). Uitîndu-te cu băgare de seamă peste grilaj și printre arborii întunecați din grădina scuarului, zărești cîteva nefericite guvernante cu câțiva copii gălbejiți, rătăcind pe lîngă un gard sau dînd roată jalnicului rond de iarbă, în mijlocul căruia se înalță statuia lordului Gaunt - cel care a luat parte la lupta de la Minden** - purtînd perucă cu coadă iar în rest înveșmîntat ca un împărat roman. Gaunt House ocupă aproape o întreagă latură a scuarului. (...) Tăblițele de aramă și-au făcut apariția și în scuar - medici, banca „Diddlesex Western Branch”, „English and European Reunion” etc., tristă priveliște, și nici palatul lordului Steyne nu e mai puțin trist. Singurul lucru pe care l-am văzut din acest palat este zidul cel mare din față, cu coloanele lui rustice de la poarta principală, coloane printre care se zărește uneori un portar bătrîn, cu o față buhăită, roșie și posomorîtă, iar deasupra zidului, mansarda, ferestrele dormitorului și coșul din care acuma se ridică rareori fumul. Căci actualul lord Steyne trăiește la Napoli, preferînd priveliștea golfului, a insulei Capri și a Vezuviului înfățișării întunecate a zidurilor din Gaunt Square.
La cîțiva zeci de yarzi*** mai în jos, pe New Gaunt Street, și dînd în Gaunt Mews, se găsește o portiță simplă și tainică, pe care nici n-ai fi băgat-o în seamă printre celelalte porți ale grajdurilor. Dar multe cupeuri închise s-au oprit în fața portiței aceleia, după cum mi-am istorisit informatorul meu (micul Tom Știetot, căruia nu-i scapă nimic, și care mi-a arătat chiar și locul). „Prințul și Perdita au intrat și au ieșit pe portița asta, domnule”, mi-a spus el adesea; „Marianne Clarke a trecut tot pe-aici cu ducele de ... Portița asta îți poartă pașii spre faimoasele petits apartaments ale lordului Steyne - unul, domnule, mobilat numai în fildeș și mătase albă, altul, în abanos și catifea neagră; mai era și o mică încăpere pentru ospețe, copiată după cea din casa lui Sallustius**** din Pompei***** și pictată de Cosway******, o bucătărioară neștiută de nimeni, în care fiecare tingire era de argint și toate frigările de aur. Aici și-a fript potîrnichile Egalite Orleans******* în noaptea în care a cîștigat, împreună cu marchizul de Steyne, o sută de mii de lire de la un înalt personaj la jocul de ombră. Jumătate din bani au fost înghițiți de Revoluția Franceză, iar din cealaltă jumătate și-a cumpărat titlul de marchiz și Ordinul Jartierei******** lordul Gaunt, iar cu ce-a mai rămas”... (...)
În afară de palatul lui din Londra, marchizul avea castele și palate în diferite colțuri ale celor trei regate, și descrierea lor poate fi găsită în ghiduri - castelul Strongbow cu pădurile lui, pe țărmul de la Shannon*********; castelul Gaunt din Carmarthenshire**********, unde a fost făcut prizonier Richard al II lea***********; castelul Gauntly din Yorkshire************, unde am aflat că se găsesc două sute de cești de ceai din argint pentru micul dejun al musafirilor casei, castelul fiind la fel de opulent și în celelalte privințe; și Stillbrook în Hampshire************, care era ferma lordului, neînsemnată reședință despre al cărui extraordinar mobilier, vîndut la mezat de un vestit portărel, la moartea lordului, ne aducem foarte bine aminte cu toții.
(...)
>
SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor*, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, vol. II, București, 1992, pp. 127-128.
NOTE M. T.
* LORD, lorzi, s. m. (în Anglia) 1. (În Evul Mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al Camerei superioare a Parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari din Marea Britanie. – Din engl., fr. lord. Sursa: DEX '09 (2009)
** Minden = Localitate în Germania (landul Rhenania de Nord-Westfalia). La 1 august 1759, în timpul Războiului de 7 ani, o armată anglo-germană condusă de mareșelul Brunswick a învins o armată franceză condusă de mareșalul de Contades. (http://www.britishbattles.com/seven-years/minden.htm)
*** YARD, yarzi, s. m. Unitate de măsură engleză pentru lungime, egală cu 0,914399 m. – Din engl. yard. Sursa: DEX '09 (2009)
**** Caius Crispus Sallustius (86 î.H. Amiternum/Italia - 35 î.H. Roma) = Istoric roman. (http://liviudanila.blogspot.ro/2011/08/sallustius-viata-si-opera.html)
***** Pompei = Oraș roman situat la poalele vulcanului Vezuviu, a cărui erupție din anul 79 l-a distrus complet, împreună cu orașul Herculaneum. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/24/ziua-in-care-a-murit-un-oras-povestea-orasului-pompei/)
****** Richard Cosway (1742-1821) = Pictor englez reprezentat al curentului portretelor miniaturale. (http://artuk.org/discover/artists/cosway-richard-17421821)
******* Philippe Bourbon, duce d`Orleans (1747-1793) = Reprezentant al unei ramuri a casei regale Bourbon a Franței. În pofida supranumelui Egalite, datorat susținerii revoluției începute în 1789, a fost ghilotinat în faza radicală a acesteia. (http://www.britannica.com/biography/Louis-Philippe-Joseph-duc-dOrleans)
******** Ordinul Jartierei a fost înființat în 1348 de regele Eduard III al Angliei, fiind cel mai vechi și mai important ordin cavaleresc al regatului. (http://www.royal.gov.uk/MonarchUK/Honours/OrderoftheGarter/OrderoftheGarter.aspx)
********* Shannon = Cel mai lung râu al Irlandei, cu un curs de 360 km. (http://www.britannica.com/place/River-Shannon)
********** Carmarthenshire = Una din cele 22 de regiuni ale Țării Galilor, cu reședința la Carmarthen. (http://www.discovercarmarthenshire.com/)
*********** Richard Plantagenet (1367-1400) = Rege al Angliei ca Richard II în perioada 1377-1399. (http://www.englishmonarchs.co.uk/plantagenet_8.htm)
************ Yorkshire = Unul din cele 39 de comitate istorice ale Angliei și cel mai mare ca suprafață, situat în nordul țării. (http://www.vanderbilt.edu/AnS/Classics/roman_provinces/britain/image21.htm)
************* Hampshire = Comitat ceremonial pe litoralul de sud al Angliei. (http://www3.hants.gov.uk/factsandfigures/keyfactsandfigures/factsabouthampshire.htm)
Aproape nu-i om care să nu știe că palatul din Londra al lordului* Steyne e situat în Gaunt Square, piațetă în care dă și strada Great Gaunt, (...). Uitîndu-te cu băgare de seamă peste grilaj și printre arborii întunecați din grădina scuarului, zărești cîteva nefericite guvernante cu câțiva copii gălbejiți, rătăcind pe lîngă un gard sau dînd roată jalnicului rond de iarbă, în mijlocul căruia se înalță statuia lordului Gaunt - cel care a luat parte la lupta de la Minden** - purtînd perucă cu coadă iar în rest înveșmîntat ca un împărat roman. Gaunt House ocupă aproape o întreagă latură a scuarului. (...) Tăblițele de aramă și-au făcut apariția și în scuar - medici, banca „Diddlesex Western Branch”, „English and European Reunion” etc., tristă priveliște, și nici palatul lordului Steyne nu e mai puțin trist. Singurul lucru pe care l-am văzut din acest palat este zidul cel mare din față, cu coloanele lui rustice de la poarta principală, coloane printre care se zărește uneori un portar bătrîn, cu o față buhăită, roșie și posomorîtă, iar deasupra zidului, mansarda, ferestrele dormitorului și coșul din care acuma se ridică rareori fumul. Căci actualul lord Steyne trăiește la Napoli, preferînd priveliștea golfului, a insulei Capri și a Vezuviului înfățișării întunecate a zidurilor din Gaunt Square.
La cîțiva zeci de yarzi*** mai în jos, pe New Gaunt Street, și dînd în Gaunt Mews, se găsește o portiță simplă și tainică, pe care nici n-ai fi băgat-o în seamă printre celelalte porți ale grajdurilor. Dar multe cupeuri închise s-au oprit în fața portiței aceleia, după cum mi-am istorisit informatorul meu (micul Tom Știetot, căruia nu-i scapă nimic, și care mi-a arătat chiar și locul). „Prințul și Perdita au intrat și au ieșit pe portița asta, domnule”, mi-a spus el adesea; „Marianne Clarke a trecut tot pe-aici cu ducele de ... Portița asta îți poartă pașii spre faimoasele petits apartaments ale lordului Steyne - unul, domnule, mobilat numai în fildeș și mătase albă, altul, în abanos și catifea neagră; mai era și o mică încăpere pentru ospețe, copiată după cea din casa lui Sallustius**** din Pompei***** și pictată de Cosway******, o bucătărioară neștiută de nimeni, în care fiecare tingire era de argint și toate frigările de aur. Aici și-a fript potîrnichile Egalite Orleans******* în noaptea în care a cîștigat, împreună cu marchizul de Steyne, o sută de mii de lire de la un înalt personaj la jocul de ombră. Jumătate din bani au fost înghițiți de Revoluția Franceză, iar din cealaltă jumătate și-a cumpărat titlul de marchiz și Ordinul Jartierei******** lordul Gaunt, iar cu ce-a mai rămas”... (...)
În afară de palatul lui din Londra, marchizul avea castele și palate în diferite colțuri ale celor trei regate, și descrierea lor poate fi găsită în ghiduri - castelul Strongbow cu pădurile lui, pe țărmul de la Shannon*********; castelul Gaunt din Carmarthenshire**********, unde a fost făcut prizonier Richard al II lea***********; castelul Gauntly din Yorkshire************, unde am aflat că se găsesc două sute de cești de ceai din argint pentru micul dejun al musafirilor casei, castelul fiind la fel de opulent și în celelalte privințe; și Stillbrook în Hampshire************, care era ferma lordului, neînsemnată reședință despre al cărui extraordinar mobilier, vîndut la mezat de un vestit portărel, la moartea lordului, ne aducem foarte bine aminte cu toții.
(...)
>
SURSA
William Thackeray, Bîlciul deșertăciunilor*, trad. I. Frunzetti & C. Tudor, vol. II, București, 1992, pp. 127-128.
NOTE M. T.
* LORD, lorzi, s. m. (în Anglia) 1. (În Evul Mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al Camerei superioare a Parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari din Marea Britanie. – Din engl., fr. lord. Sursa: DEX '09 (2009)
** Minden = Localitate în Germania (landul Rhenania de Nord-Westfalia). La 1 august 1759, în timpul Războiului de 7 ani, o armată anglo-germană condusă de mareșelul Brunswick a învins o armată franceză condusă de mareșalul de Contades. (http://www.britishbattles.com/seven-years/minden.htm)
*** YARD, yarzi, s. m. Unitate de măsură engleză pentru lungime, egală cu 0,914399 m. – Din engl. yard. Sursa: DEX '09 (2009)
**** Caius Crispus Sallustius (86 î.H. Amiternum/Italia - 35 î.H. Roma) = Istoric roman. (http://liviudanila.blogspot.ro/2011/08/sallustius-viata-si-opera.html)
***** Pompei = Oraș roman situat la poalele vulcanului Vezuviu, a cărui erupție din anul 79 l-a distrus complet, împreună cu orașul Herculaneum. (https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/24/ziua-in-care-a-murit-un-oras-povestea-orasului-pompei/)
****** Richard Cosway (1742-1821) = Pictor englez reprezentat al curentului portretelor miniaturale. (http://artuk.org/discover/artists/cosway-richard-17421821)
******* Philippe Bourbon, duce d`Orleans (1747-1793) = Reprezentant al unei ramuri a casei regale Bourbon a Franței. În pofida supranumelui Egalite, datorat susținerii revoluției începute în 1789, a fost ghilotinat în faza radicală a acesteia. (http://www.britannica.com/biography/Louis-Philippe-Joseph-duc-dOrleans)
******** Ordinul Jartierei a fost înființat în 1348 de regele Eduard III al Angliei, fiind cel mai vechi și mai important ordin cavaleresc al regatului. (http://www.royal.gov.uk/MonarchUK/Honours/OrderoftheGarter/OrderoftheGarter.aspx)
********* Shannon = Cel mai lung râu al Irlandei, cu un curs de 360 km. (http://www.britannica.com/place/River-Shannon)
********** Carmarthenshire = Una din cele 22 de regiuni ale Țării Galilor, cu reședința la Carmarthen. (http://www.discovercarmarthenshire.com/)
*********** Richard Plantagenet (1367-1400) = Rege al Angliei ca Richard II în perioada 1377-1399. (http://www.englishmonarchs.co.uk/plantagenet_8.htm)
************ Yorkshire = Unul din cele 39 de comitate istorice ale Angliei și cel mai mare ca suprafață, situat în nordul țării. (http://www.vanderbilt.edu/AnS/Classics/roman_provinces/britain/image21.htm)
************* Hampshire = Comitat ceremonial pe litoralul de sud al Angliei. (http://www3.hants.gov.uk/factsandfigures/keyfactsandfigures/factsabouthampshire.htm)
joi, 17 decembrie 2015
Nou versus vechi în Anglia interbelică (GALSWORTHY 1933)
<
(...)
Recepția a avut loc pe terasă și pe pajiști; au venit cu mic cu mare, copiii de școală și toți ceilalți, un curios talmeș-balmeș, dar mie mi s-a părut drăguț. Nu știam că sînt atît de atașat de locul meu de baștină. Oricît de mult ai crede în egalizarea împrejurărilor anterioare, totuși există ceva legat de locurile foarte vechi. Dacă le lași să-ți scape, nu le mai poți reconstrui, și apoi au fel deosebit de a pune peisajul în valoare. Există unele sate și unele peisaje care par să nu aibă miez, nu-ți poți explica de ce, dar par goale pe dinăuntru și serbede și plate. Dar un sat bătrînesc își răspîndește inima de jur împrejur. Și dacă oamenii care-l locuiesc nu-s niște măgari egoiști, satul înseamnă mult de tot pentru ei, chiar dacă nu-s proprietari de pămînturi. Condaford Grange e un fel de ancoră pentru cei din vecinătate. Mă îndoiesc că vei găsi un singur sătean, oricît de nevoiaș, care să-i poarte pică sau care să dorească să-l vadă în ruină. S-au perindat prin el generații de iubiri și de necazuri, și - Dumnezeu mi-e martor - de lipsuri materiale, iar rezultatul e un cuib ce pare trudit de mîna omului și foarte deosebit. Totul se schimbă și, fără îndoială, trebuie să se schimbe, dar una dintre problemele noastre cele mai mari, și de care ne preocupăm cel mai puțin, este aceea cum să salvăm vechiul care merită să fie salvat, fie el cuprins în priveliști, în case, în castele, în datini sau tipuri omenești. Păstrăm opere de artă, mobile vechi, avem un cult, și încă unul puternic, al ”antichității”, fapt împotriva căruia nu obiectează nici spiritul cel mai modern și mai avangardist. De ce nu funcționează această tendință și în viața socială? Vechea ordine se schimbă, de acord, dar ar trebui să fim în stare să conservăm frumusețea și demnitatea, și simțul datoriei, și bunele purtări, lucruri pe care le-am dobîndit foarte lent, și care se pot spulbera foarte repede dacă nu ne dăm osteneala să le păstrăm într-un fel. Firea omenească fiind ceea ce este, nimic nu apare mai zadarnic decît să razi totul pînă-n temelie, pentru ca apoi să te apuci să zidești din nou. Vechea ordine are multe bube, și în nici un caz nu se poate spune că a fost prea reușită, dar, acum c-au sosit cei ce o demolează, îți dai seama că într-un ceas se poate dărîma ceea ce s-a clădit veacuri întregi; și-ți mai dai seama că atîta timp cît nu te pricepi bine cum să înlocuiești ceea ce n-a fost perfect prin ceva ”mai perfect”, nu faci decît să întorci cursul vieții îndărăt în loc să-l împingi înainte. Totul este să sesizezi ceea ce merită să fie conservat, deși n-aș afirma că există foarte multe lucruri de acest fel. Ei bine, toate astea-s foarte triste.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 379-380.
NOTĂ M. T.
* ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)
(...)
Recepția a avut loc pe terasă și pe pajiști; au venit cu mic cu mare, copiii de școală și toți ceilalți, un curios talmeș-balmeș, dar mie mi s-a părut drăguț. Nu știam că sînt atît de atașat de locul meu de baștină. Oricît de mult ai crede în egalizarea împrejurărilor anterioare, totuși există ceva legat de locurile foarte vechi. Dacă le lași să-ți scape, nu le mai poți reconstrui, și apoi au fel deosebit de a pune peisajul în valoare. Există unele sate și unele peisaje care par să nu aibă miez, nu-ți poți explica de ce, dar par goale pe dinăuntru și serbede și plate. Dar un sat bătrînesc își răspîndește inima de jur împrejur. Și dacă oamenii care-l locuiesc nu-s niște măgari egoiști, satul înseamnă mult de tot pentru ei, chiar dacă nu-s proprietari de pămînturi. Condaford Grange e un fel de ancoră pentru cei din vecinătate. Mă îndoiesc că vei găsi un singur sătean, oricît de nevoiaș, care să-i poarte pică sau care să dorească să-l vadă în ruină. S-au perindat prin el generații de iubiri și de necazuri, și - Dumnezeu mi-e martor - de lipsuri materiale, iar rezultatul e un cuib ce pare trudit de mîna omului și foarte deosebit. Totul se schimbă și, fără îndoială, trebuie să se schimbe, dar una dintre problemele noastre cele mai mari, și de care ne preocupăm cel mai puțin, este aceea cum să salvăm vechiul care merită să fie salvat, fie el cuprins în priveliști, în case, în castele, în datini sau tipuri omenești. Păstrăm opere de artă, mobile vechi, avem un cult, și încă unul puternic, al ”antichității”, fapt împotriva căruia nu obiectează nici spiritul cel mai modern și mai avangardist. De ce nu funcționează această tendință și în viața socială? Vechea ordine se schimbă, de acord, dar ar trebui să fim în stare să conservăm frumusețea și demnitatea, și simțul datoriei, și bunele purtări, lucruri pe care le-am dobîndit foarte lent, și care se pot spulbera foarte repede dacă nu ne dăm osteneala să le păstrăm într-un fel. Firea omenească fiind ceea ce este, nimic nu apare mai zadarnic decît să razi totul pînă-n temelie, pentru ca apoi să te apuci să zidești din nou. Vechea ordine are multe bube, și în nici un caz nu se poate spune că a fost prea reușită, dar, acum c-au sosit cei ce o demolează, îți dai seama că într-un ceas se poate dărîma ceea ce s-a clădit veacuri întregi; și-ți mai dai seama că atîta timp cît nu te pricepi bine cum să înlocuiești ceea ce n-a fost perfect prin ceva ”mai perfect”, nu faci decît să întorci cursul vieții îndărăt în loc să-l împingi înainte. Totul este să sesizezi ceea ce merită să fie conservat, deși n-aș afirma că există foarte multe lucruri de acest fel. Ei bine, toate astea-s foarte triste.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 379-380.
NOTĂ M. T.
* ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)
sâmbătă, 9 noiembrie 2013
sâmbătă, 19 octombrie 2013
luni, 27 mai 2013
marți, 17 iulie 2012
vineri, 6 iulie 2012
vineri, 18 mai 2012
E. Waugh - „Întoarcerea la Brideshead” / 1945 (BOXHALL 2006)
<
Întoarcerea la Brideshead
Evelyn Waugh
n. 1903 (Anglia), m. 1966
Prima ediție: 1945
Titlul original: Brideshead revisited
Întoarcerea la Brideshead, probabil cel mai bun, dar în mod cert cel mai cunoscut roman al lui Evelyn Waugh, urmărește destinul familiei aristocratice catolice Flyte în anii 1920, până în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Subtitlul lucrării este „Memoriile sacre și profane ale căpitanului Charles Ryder”. Naratorul îl cunoaște și leagă o prietenie strânsă cu estetul Sebastian Flyte la Universitatea Oxford. Charles este un student serios și conștiincios, dar între scolasticismul cursurilor de la facultate și ambițiile sale artistice exisă o contradicție. prietenia cu Sebastian îl ajută să depășească multe din convențiile rigide ce îi dominaseră până atunci existența, iar stilul lor de viață decadent îi încurajează dezvoltarea artistică. Cei doi își petrec vacanțele studențești la castelul Brideshead, casa familiei Flyte, unde Charles își dă seama că nu va reuși niciodată să înțeleagă unele aspecte din credința lui Sebastian, care i se pare naivă și lipsită de consistență.
Cei doi se îndepărtează treptat din cauza pasiunii pentru băutură a lui Sebastian, dar Charles rămâne profund atașat de restul familiei. Ambii au căsnicii nefericite și după mulți ani Charles se îndrăgostește de sora lui Sebastian, Julia. Catolică ferventă, Julia nu poate însă conmtinua relația cu Sebastian.
Waugh s-a convertit la catolicism în 1930 și Întoarcerea la Brideshead poate fi considerat, în multe privințe, o expresie a credinței sale, ca și o ilustrare a grație divine. El examinează în acest roman complexitatea relațiilor de interdependență și, în special, importanța credinței, care, chiar dacă nu întotdeauna aparent predominantă, iese mereu învingătoare. JW
>
SURSA
Petre Boxhall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. Rao, 2010, p. 434.
Întoarcerea la Brideshead
Evelyn Waugh
n. 1903 (Anglia), m. 1966
Prima ediție: 1945
Titlul original: Brideshead revisited
Întoarcerea la Brideshead, probabil cel mai bun, dar în mod cert cel mai cunoscut roman al lui Evelyn Waugh, urmărește destinul familiei aristocratice catolice Flyte în anii 1920, până în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Subtitlul lucrării este „Memoriile sacre și profane ale căpitanului Charles Ryder”. Naratorul îl cunoaște și leagă o prietenie strânsă cu estetul Sebastian Flyte la Universitatea Oxford. Charles este un student serios și conștiincios, dar între scolasticismul cursurilor de la facultate și ambițiile sale artistice exisă o contradicție. prietenia cu Sebastian îl ajută să depășească multe din convențiile rigide ce îi dominaseră până atunci existența, iar stilul lor de viață decadent îi încurajează dezvoltarea artistică. Cei doi își petrec vacanțele studențești la castelul Brideshead, casa familiei Flyte, unde Charles își dă seama că nu va reuși niciodată să înțeleagă unele aspecte din credința lui Sebastian, care i se pare naivă și lipsită de consistență.
Cei doi se îndepărtează treptat din cauza pasiunii pentru băutură a lui Sebastian, dar Charles rămâne profund atașat de restul familiei. Ambii au căsnicii nefericite și după mulți ani Charles se îndrăgostește de sora lui Sebastian, Julia. Catolică ferventă, Julia nu poate însă conmtinua relația cu Sebastian.
Waugh s-a convertit la catolicism în 1930 și Întoarcerea la Brideshead poate fi considerat, în multe privințe, o expresie a credinței sale, ca și o ilustrare a grație divine. El examinează în acest roman complexitatea relațiilor de interdependență și, în special, importanța credinței, care, chiar dacă nu întotdeauna aparent predominantă, iese mereu învingătoare. JW
>
SURSA
Petre Boxhall (coord.), 1001 de cărți de citit într-o viață, trad. C. Ion & G. Tănase, ed. Rao, 2010, p. 434.
marți, 8 mai 2012
duminică, 18 decembrie 2011
vineri, 12 noiembrie 2010
marți, 17 ianuarie 1995
Bursa literară a scriitorului F. Șlapac în Scoția („TOMIS”)
***, Viața filialei, „Tomis”, Constanța, 199?
În cadrul unei burse câștigate în Scoția, scriitorul Florin Șlapac a avut ocazia să lucreze timp de o lună la romanul pe care îl are în pregătire, într-un cadru inedit: un castel din secolul XVI așezat în mijlocul unei păduri seculare, pe malul râului Esk. Împreună cu el s-au mai aflat câțiva scriitori din America și Europa de Vest. Florin Șlapac a fost invitat să participe la întâlniri cu scriitori scoțieni, să viziteze redacțiile unor edituri și reviste literare cu sediul în Edinburgh și Londra.
duminică, 14 martie 1971
„Istoria unirii românilor” (LUPAȘ 1937)
Ioan Lupaș, Istoria unirii românilor, Scripta, București, 1993 (1937), p. 290
(...) că românii sunt un singur nedespărțit în veci. Al doilea dascăl, care mai târziu a venit și mi-a plămădit acest suflet național, tot de pe plaiurile arădene își trăgea obârșia... a fost profesorul Munteanu-Murgoci. El este acela care, în timpul adolescenței, mi-a făcut legătura cu românii din Ardeal; prin el am început să pricep sufletul ardelean și să-l iubesc...”
Fie ca această prețuire a sufletului românesc să înlesnească toate silințele desfășurate fără preget pentru a face din domnia Regelui Carol II - urmașul comandantului de la Plevna și al eroului mucenic al întregirii naționale - un timp de reînviere a credinței și de înflorire a culturii românești în felul cum o întrezărea însuși tânărul nostru suveran, în clipa când anunța ca program al acestei domnii reînvierea glorioaselor și generoaselor tradiții cultural artistice din timpul lui Constantin Brâncoveanu.
Gândul suveranului a fost arătat în 1933, cu prilejul serbărilor jubiliare de jumătate de veac de la zidirea Castelului Peleș, în următoarele versuri ale lui Octavian Goga:
Întâiul Rege stă aici în brazi subt creste
Și-a prăznuit în piatră biruința,
Și-asemeni lui Manole din poveste
La temelie și-a zidit credința.
Și-a prăznuit în piatră biruința,
Și-asemeni lui Manole din poveste
La temelie și-a zidit credința.
De-atunci, șirag, cincizeci de ani trecură
Potop de sânge le-a-nroșit veleatul
Și-un vis slăvit de-a veacurilor gură
S-a izbândit, de-a lungul și de-a latul.
Potop de sânge le-a-nroșit veleatul
Și-un vis slăvit de-a veacurilor gură
S-a izbândit, de-a lungul și de-a latul.
- Bătrâne Domn, când viu să-ți văd sălașul
Îți cer povața ta să-mi reînvie,
Eu, Regele, nepotul și urmașul
Al treilea în scaun de Domnie.
Îți cer povața ta să-mi reînvie,
Eu, Regele, nepotul și urmașul
Al treilea în scaun de Domnie.
„Spre depărtări azi ochii mi se-ndreaptă.
Și vorba mea dau chezășie vouă,
Că voi clădi cu cumpănire dreaptă
Pe ziduri vechi o Românie Nouă...”
Și vorba mea dau chezășie vouă,
Că voi clădi cu cumpănire dreaptă
Pe ziduri vechi o Românie Nouă...”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)