Timișoara istorică (M. D. R. T. 2011)

Timișoara, unul din cele mai mari orașe ale țării, a devenit cunoscut în toată lumea ca locul în care a izbucnit Revoluția Română din Decembrie 1989. Demonstrațiile însângerate au făcut din Timișoara primul oraș liber de comunism.
Timișoara a fost, de asemenea, primul oraș care a introdus iluminatul stradal electric și tramvaiul, primul oraș cu străzi pavate și primul care a organizat o proiecție cinematografică.
Cetatea a fost construită în secolul XIII, când județul Timiș, a cărui reședință era Timișoara, a fost inclus în regatul maghiar*.
În timpul dominației otomane de 200 de ani** și apoi în timpul regimului austro-ungar de alte două secole***, Timișoara este unul din cele mai multiculturale orașe de pe teritoriul de azi al României, cu semnificative minoritâți de origine maghiară, germană și sârbă.

Piața Unirii. Cea mai veche piață a orașului, realizată în stil baroc, este înconjurată de o mulțime de construcții splendide și proporționate: catedrala romano-catolică Sf. Gheorghe, Palatul Baroc (găzduind azi Muzeul de Artă), Episcopia, Catedrala Ortodoxă Sârbă și Liceul Teoretic Nikolaus Lenau****. În centrul pieței se află o trinitate barocă sau o columnă placată. În fața farmaciei de lângă Palatul Baroc, printre pietrele de pavaj ale pieței, se mai poate vedea imprimat în piatră planul fostei cetăți Timișoara, ale cărei ziduri au fost demolate în secolul XIX. Catedrala Romano-Catolică, cea mai importantă lucrare de arhitectură barocă din Timișoara, a fost proiectată de faimosul arhitect austriac Fischer von Erlach și a început în 1736. Principalul altar pictat a fost realizat de un faimos artist, care a studiat la Academia de Belle Arts din Viena.
În catedrala catolică se slujește regulat Liturghia în maghiară, germană și română.

Una din cele mai vechi piețe ale orașului, Piața Libertății este locul în care se află vechea Primărie***** și monumentul Sf. Ioan de Nepomuk; ultimul a fost realizat în 1756 de doi sculptori vienezi pentru a comemora victimele epidemiei de ciumă din 1738-1739******. Personajul principal al monumentului este Sf. Ioan de Nepomuk din Praga*******, protectorul catolicilor din Banat, deasupra căruia este reprezentată Sf. Maria purtând pe cap o coroană în formă de stea.

Piața Victoriei, care a fost martora declanșării Revoluției din 1989, este centrul cultural al Timișoarei. Catedrala Mitropolitană, construită în stil bizantin moldovenesc, cu turlele acoperite cu țigle emailate, domină partea de sud a pieții. La capătul opus se poate vedea clădirea teatrului și operei, care a fost construită la sfârșitul secolului XIX de doi arhitecți vienezi******** și care găzduiește nu mai puțin de patru importante instituții culturale: Opera Română*********, Teatrul Național**********, Teatrul German*********** și Teatrul Maghiar************. (Clădirea care găzduiește patru instituții culturale diferite este unică în lume.) Un covor floral și o fântână cu pești decorează partea centrală a pieței. Zona pietonală găzduiește târguri de iarnă sau de 1 martie, concerte și alte evenimente culturale. Castelul Huniade*************, cea mai veche clădire din Timișoara, care este sediul Muzeului Banatului, și Canalul Bega************** sunt situate în apropierea Pieței Victoria.

Unul din simbolurile orașului, Catedrala Mitropolitană*************** a fost construită între 1936 și 1946. Arhitectura sa combină stilul bizantin cu elemente vechi moldovenești. Catedrala este înaltă de 83 de metri și are 11 turle acoperite cu țigle emailate colorat, desenate cu motive decorative românești tradiționale; podeaua este acoperită cu mozaic imitând stilul covoarelor bănățene. Cele șapte clopote, care cântăresc împreună opt tone, fiecare corespunzând unui ton muzical, au fost turnate dintr-un material special, adus din Borneo**************** și Sumatra***************** și acordate de un compozitor român.
Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cea mai mare clădire religioasă a orașului.

Lăcașul de cult evreiesc este situat în Cetate, cartier al Timișoarei, și a fost construit între 1863 și 1865, pe baza unui proiect al unui arhitect vienez******************. Sinagoga, care are o capacitate de aproximativ 3000 de persoane, a fost construită într-o manieră eclectică, cu elemente ale stilului maur*******************, reminiscență a vechii comunități de evrei spanioli din Timișoara. A fost folosită aproape 100 de ani de comunitatea evreiască, dar s-a deteriorat la sfârșitul perioadei comuniste și a fost închisă când mulți dintre evreii încă rămași în oraș după al doilea război mondial au emigrat în Israel. Sinagoga a fost renovată între 2000 și 2005 și a fost redeschisă după 20 ani cu un concert festiv.

Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 18-19 (Timișoara - Banat's capital).

Note M. T.
* Construcția cetății de piatră a fost realizată în 1307-1315 de regele maghiar Carol Robert d Anjou, pe locul unor fortificații mai vechi. (www.pressalert.ro - 05.01.2014) (www.timisoara-info.ro - Cartierul Cetate)
** Cetatea a fost cucerită de otomani în 1552, în timpul domniei lui Soliman Magnificul.
*** Cetatea a fost cucerită în 1716 de armata Habsburgilor austrieci comandată de mareșalul prinț Eugeniu de Savoia.
**** Clădirea a fost construită în 1878-1879, pentru a găzdui Șscoala superioară regală maghiară de stat, înființată în 1870. În 1919-1841 a fost transformată în liceu german. În 1941 a funcționat un luceu german de fete, numit din 1942 "Nikolaus Lenau" (poet austriac din secolul XIX). Liceul german a fost reînființat în 1948 și a revenit în clădire în 1955. (www.nlenau.ro)
***** "Primăria nouă" a fost construită în 1731-1734 la cererea coloniștilor germani, după cucerirea habsburgică din 1716. Renovată în 1782, 1849 și 1935. În 1949 instituția și-a mutat sediul, clădirea fiind azi monument istoric. (www.timisoara-info.ro)
****** Ciuma a ucis 1000 din cei 6000 de locuitori ai orașului. Wasserberger și Blim au sculptat monumentul la comanda primăriei în 1753-1756, înlocuindu-se un monument mai vechi din gresie. (www.timisoara-info.ro - Monumentul Sf. Maria și a Sf. Ioan Nepomuk)
******* Jan Nepomucky (c. 1345-1393) = Preot catolic din localitatea Nepomuk din Cehia, ucis din ordinul regelui infidel pentru că a refuzat să divulge taina spovedaniei reginei. Canonizat în 1729. (www.sfinticatolici.ro/ioan-nepomuk)
******** Palatul Culturii a fost construit în 1871-1875 de renumiții arhitecți Helmer și Fellner și reconstruit în urma unui incendiu. (www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********* Opera Română din Timișoara a fost înființată prin decretul regelui Mihai din 30 martie 1946. În 1940-1945, a funcționat la Timișoara Opera Română din Cluj, aflată în refugiu.(www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********** La 18 octombrie 1945, Ministerul Artelor aproba înființarea Teatrului Muncitoresc. al Poporului din Timișoara,  din 1995 Teatrul Național "Mihai Eminescu". (www.cimec.ro/SCRIPTS/TeatreNou/istoric_teatru)
*********** În 1875-1899, în Palatul Culturii a funcționat Teatrul "Franz Josef". La 1 ianuarie 1953 a fost înființată Secția germană a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în Teatrul German de Stat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 31.07.1956. (www.teatrulgerman.ro - Teatrul - Despre noi)
************ Printr-un decret din 1953 a fost înființată Secția maghiară a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în 1957 în Teatrul Maghiar de Stat, care a primit numele dramaturgului Csiky Gergely în 1990. (www.tm-t.ro - Teatrul - Despre teatru)
************* Castelul Huniade a fost construit în 1307-1315 de către Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, care l-a folosit ca reședință până în 1323. A fost reconstruit după cutremurul din 1443 de către Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. A fost reconstruit aproape total după asediul din 1848-1849. (https://uvt.ro/castelul_Huniade)
************* Muzeul Banatului a fost înființat în 1872 și a fost mutat în Castelul Huniade în 1948. (https://mnab.ro/istoricul-muzeului)
************** Canalul Bega, lung de 114 km, leagă orașul românesc Timișoara de orașul sârbesc Titel. Construcția sa a început și vârful volumului transportat a fost atins în 1931, după care circulația a încetat în 1958. (www.cjtimis.ro/ro/content/canalul-Bega)
*************** Catedrala Mitropoliei Banatului are hramul Sfinților Trei Ierarhi și a fost proiectată de arh. I. Troianescu. Clopotele au fost acordate de compozitorul Sabin Drăgoi. (www.crestinortodox.ro - Catedrala Mitropolitană a Timișoarei)
**************** Borneo = A treia insulă de pe glob după Groenlanda și Noua Guinee. Împărțită între Indonezia (70%; Kalimantan), Malaezia (29%) și Brunei (1%). (ro.wikipedia.org)
***************** Sumatra = A șasea insulă de pe glob: 437000 kmp. Situată în vestul arhipeleagului Indoneziei cu 50 milioane de locuitori în 2010. (ro.wikipedia.org)
****************** Sinagoga din Cetate a fost proiectă de arhitectul vienez Ignatz Schumann ș la inaugurare a participat împăratul Franz Iosef. www.intercultural.ro/turismintercultural/Sinagoga-Cetate.html)
******************* stilul maur = Stil arhitectonic dezvoltat în Peninsula Iberică cucerită de arabii musulmani în sec. VIII-XV. Principalele centre au fost orașele Cordoba (capitala califatului local din secolul X), Granada și Sevilla. A influențat și variantele locale ale stilurilor creștine din secolele XI-XVI: romanic, gotic și renascentist. (www.galeriadearta.ro/articole/arta-maura-in-Spania-710.htm)

Jocuri populare din România

48

Cârlănuța - joc în com. Costuleni, Iași. Mircea Stan, op. cit., p. 124

Cârlige - figuri de brâu (împletirea picioarelor). Pompiliu Pârvescu, op. cit., p. 18.

Cârligele - horă. Florian Cristescu, op. cit., p. 5.

Cârligu (Cârligul) - se joacă în satele din preajma Caransebeșului. A. Sequens, op. cit., p. 2. D. Vulpian, op. cit., p. 21. O . Densușianu, Graiul din Țara Hațegului, București, 1915, p. 276-277. Joc popular în Mehadia. T. Brediceanu, op. cit., p. 306. și în Clejani, Ilfov. Fgr. 4038 b. 

Cârpa - nume de joc popular în com. Câlnic, jud. Caraș-Severin. Formația: un fecior între două fete se prind de după gât și joacă întâi legănata, apoi sârba vioaie, săltăreață. Uneori, jucăușii fac figuri de Poșavaică. N. Varone, op. cit. 

Cât oi trăi pe pământ - sârbă în Bughea de Sus, Argeș. Gh. Sulițeanu, op. cit., p. 350.

Cladoveanca - joc țigănesc, în Oltenia. Fgr. 12602 a. Disc 1413 I b (A. ICED) 

Clopotul Colței - horă. D. Vulpian, op. cit., I, p. 53

Clopoțeii - joc popular în com. Pănătău, Buzău. Elisabeta Moldoveanu-Nistor, op.cit., p. 196. Mgt. 3777 n.

Clopoțelu - horă în Ghermănești, Ilfov. N. Varone, op. cit., p. 19. Joc specific zonei din sudul Moldovei. Gr. Băcanu, op. cit., p. 85. În com. Brețcu, Covasna, „cuprinde sărituri și învârtituri numai pe un picior.

Se joacă pe orice melodie de Hațegană...” Em. Balaci și A. Bucșan, op. cit., p. 930.

Cloșca și Horea - joc de brâu. D. Vulpianu, op. cit. p. 29.

Cloșeneasca - horă în com. Baia de Aramă, Mehedinți. Fgr. 1362 b.

Coasa - Jucători perechi (fecior și fată) ținându-se de mâini sau umeri, față în față, fac întâi patru pași legănați spre dreapta și apoi spre stânga, se îmbrățișează și se învârtesc așa de patru ori câte o jumătate de cerc într-o parte și alta. Jocul se repetă, simulând mișcarea cositului. Este foarte popular în nordul Moldovei, Bucovina și Maramureș. Se spun și strigături (inf. Elena C. Găinariu din Burdujeni, Suceava).

Cobuzul - brâu. D. Vulpinau, op. cit. p. 23.

Coconeasa - horă. Fl. Cristescu, op. cit., p. 5. Horă în com. Pătulele, Mehedinți. Surdu Mișu, op. cit., op. cit., p. 62.

Cocostârcul - horă în jud. Suceava. Col. ined. Gh. Cordaș.

Cocoșul și găina - horă în Bucovina. S. Fl. Marian, op. cit., p. 4.

Codreanca ca la Groși - Bihor. Disc EPC 939.

Codrenescul - joc bărbătesc de virtuozitate, în zona Codru, Satu Mare. L. Perceag, op. cit., p. 20.

Cochineasca - joc în Filfani, Argeș. Gh. Popescu-Județ, op. cit., p. 429.

Cohălmeanca - joc în Vîlcele, Brașov. Fgr. 14747 c.

Cojocăreasca - Elena Sevastus, op. cit., p. 281.

Cojocea - horă. D. Vulpian, op. cit., I, p. 34.

Cojocul - joc în Bucovina. Fgr. 20052 c.

Cojoacele - joc în com. Traian, Teleorman. Mgt. 2787 b.

Colacul - joc în Golăești, Iași. Mircea Stan, op. cit., p. 123.  

55

De doi, ca la Câmpulung s ejoacă la toate ocaziile în com. Oești,  Argeș. Badea Marin și..., op. cit., (tabel),

De doi, ca la Dolboșeț - joc în com. Dolboșeț, Caraș-Severin. Lațcu Afilon și Muntean IOn, op. cit., p. 103.

De doi „ca la Zarvești” - în com. Dalci, Caraș-Severin., Disc 1740 (A. ICED)

De doi pe coarda groasă - în Bughea de Sus și Albeștii de Muscel, Argeș. Gh. Sulițeanu, op. cit. p. 396.  

Dedului - joc de perechi cu comandă, executat cu măiestrie de vrânceni. Strigăturile descriu desfășurarea. Gr. Băceanu, Jocuri populare din Vrancea, 1968, p. 19.

De dragul flăcăului - sârbă urmată de învârtită. Se joacă în com. Movilița, Ilfov. (N. Varonne)

De început din Iadăra - Maramureș. Disc STM-EPE 01059.

De întors - joc în com. Bata, Vinga și Lipova, jud. Arad. T. Brediceanu, op. cit., p. 313-315.

De învârtit - joc în Maramureș. L. Perceag, op. cit., p. 13.  

Dela - joc popular. Șt. Tuțescu, Izvorașul, an VIII, nr. 5-6/1929, p. 20, 21. Joc bărbătesc în com. Oprișor, Mehedinți. Formație linie, ținuta de „brâu”. Surdu Mișu Ion, op. cit., vol. 2, p. 101.

Deleanca, Delencuța. Elena Sevantos, op. cit., p. 281.

Deleneasca - joc în Goești și Lungani, Iași. Pavel Delion, op. cit., p. 246.

De mână - joc în Sânnicolaul Mare, Caraș-Severin. T. Brediceanu, op. cit., p. 316 (vezi Jocul de mână) 

De mână sau De tăti. „Începe cu o plimbare care seamănă cu plimbarea jocurilor ardelenești”. Gh. Sfârângea, op. cit., p. 99-102. 

De nuntă, la cornul mesii, Disc STM-EPE 0891.

De-nvârtit „a nănașilor”, în Maramureș. Disc STM-EPE 01067.

De-nvârtit de pe Iza - Maramureș. Disc STM-EPE 01067.

De peste Olt - horă. D. Vulpian, op. cit., I, p. 56.

De purtat - Joc de perechi așezate întâi într-un șir lung, apoi se unesc, formând o roată mare. Fata se învârtește de două ori pe sub mâna dreaptă a flăcăului, se îmbrățișează cu el și amândoi se rotesc, de câte două ori dreapta și stânga, apoi se prind pe după gât și fac plimbări în ritmul muzicii. Se obișnuiește în comunele Cipău, Jernut și Mureș, Lechința și Gura Arieșului, Alba. Are strigături. N. Varone, op. cit., p.20-24. De purtat sau de Învârtita - Joc în Laslău Mare, Maramureș. Fig. 4803.

Derejanca - joc în com. Frumuțița, Galați, Chivu Maria, op. cit., p. 155.

De sărit - Jocul sau Jocul fecioresc, horă în Maramureș. H. Socoșan, Curs de jocuri populare românești, 1976, p. 31.

De sărit de pe Mara. Disc STM-EPE 0931.

De sărit din Berința - Maramureș. Disc STM-EPE 01059.

De sărit în zori de zi. Disc STM-EPE 0931.

Desca - joc popular în Banat. Colecția T. Brediceanu.

Despre ziuă - brâu. D. Vulpian, op. cit., p. 37.

Desu  - zis și Fecioreasca, dans foarte vioi de feciori. Se caracterizează prin multe bătăi pe diferite segmente ale picioarelor. Domby Emeric, Dansuri populare din jud. Cluj, vol. II, 1971, p. 98.

De tare - joc vechi bărbătesc, în sudul Moldovei. Se joacă în grup de doi sau solistic. Gh. Baciu, op. cit., p. 35. Tip de brâu mocănesc, componență mixtă, în com. Spulber, Vrancea. În Nereju se joacă numai de

bărbați. Anca Giuchescu și Constantin Eretescu, op. cit., p. 97, 117, 118.

Șocicele - com. Rudăria, jud. Caraș Severin
Șocîcili - Prigor, Caraș Severin
Șofeneasca - brîu - Borlova, Caraș-Severin
Șofronița - Mehadia, Caraș-Severin
Șopca - Ciupercenii Noi, Dolj
Șopîrla în piatră - Bulzeștii de Sus, Hunedoara
Șoricelul - Drăguș, Brașov. Horă în unele sate din Galați.
Șorina de la Găina - Ghioncani, Alba.
Șotișa - Iași.
Șotișu - pelcuță - Hăulișca, Vrancea
Ștearsa - „datorită pașilor șterși pe podea” (L. Andronic Vasilescu)
Șuiu - hortă mare cu strigături din care se desprinde 4 perechi și joacă la mijloc - Stoliești, Vălcea și Dedulești, Argeș. Se joacă la toate ocaziile în Rogojina și Valea Mărului, Argeș.
Șulea - Joc diabolic și bizar, de origine nubiană, pe care-l executau țiganii pripășiți la munte în Oltenia și Muntenia prin 1845. Perechile se prindeau într-o roată mare, dinstanțate 5-6 pași. Cînd începeau jocul Țigăneasca, bărbații scoteau cuțitul din șerpar, chiuaiu și simulau lovituri pe corpul femeilor, adresîndu-le cuvinte în limba lor. Aruncau cuțitul cu vârful în pământ și îl luau cu dinții, tropăiau și băteau din palme, în semn de bucurie. Stanislas Bellanger, Le Keroutza, voyage en Moldo-Vlachie, tom I, Paris, 1846, p. 125-128.
Șuleandra (Ciuleandra) - Ciofrîngeni, Argeș. Sîrbă culeasă pe note de Gh. Bobei. „Izvorașul”, 7-8/1929, p. 4.
Șuleandra (Chindia) - Malaia, Vîlcea.

187

Ungureasca de la Rucăr - joc în Bughea de Sus, Argeș. Mgt. 480 a.

Ungureasca dreaptă - horă mare cu strigături, care în răstimpuri se transformă în învârtită. În com. Dedulești, Argeș. N. Varone, op. cit., p. 52.   

Ungureasca în două părți - joc în com, Scundu, Vîlcea. Mgt. 1968 d.

Ungureasca învârtită - joc în com. Scundu, Vâlcea. Mgt. 1968 c.

Ungureasca pe coardă groasă - joc în Bughea de Sus, Argeș. Mgt. 479 f. 

Ungurelu - sârbă. Se joacă rar în com. Măcăi și Stoilești, Argeș. N. Varone, op. cit., p. 48.

Ungurelu de la Dobroteasa - joc în Ștefănești, Vâlcea. Mgt. 2443 f.

Ungurencuța - joc în com. Buișoara, Vâlcea. Mgt 3591 I i.

Ungureasca - joc în Horezu, Vâlcea.. Mgt. 3669 11 m.

Ungureneasca (de doi) - joc în Corbi, Argeș. Mtg. 4257 m.

Ungureneasca lui Apostolui - joc în Vaideenj, Vâlcea. Fgr. 13254nc.

Ungureneasca lui Cibică - joc în Vaideeni, Vâlcea. Mgt. 52 b.

Ungureneasca lui Gheorghe Țesătoru - joc în Vaideeni și Horezu, Vâlcea. Mgt. 52, d.

Ungureneasca lui Iscru - joc în Vaideeni, Vâlcea. Fgr. 13254 d.

Ungureneasca lui Mârsologu - joc în Vaideeni, Vâlcea. Fgr. 13253 e.

Ungurescu - George Baronzi, op. cit., p. 91-92.

Ungurește - Elena Sevastaos, op. cit., p. 282.

Ungurește de învârtit - joc în Câmpia Turzii, Cluj. Mgt. 2729 v.

Ungurește de ponturi - joc în Câmpia Turziim Cluj. Mgt. 2729 ee.

Ungurica - joc mixt în com. Cârna, Dolj. Sigmund Seifert, op. cit., p. 256. Joc în com. Slăvești, Teleorman, după cântare din drâmbă. Mgt. 39 v și cîntare din bâzoi. Disc STM-EPE 0992. Se joacă și în Samarinești, Gorj. Marin Badea, op. cit, p. 58.

Ungurica de doi - în Vâlcea. Fgr. 12514 b și Fgr. 12323 b.

Ungurica de munte - joc în Laloșu, Vâlcea. Mgt. 4242 II d. Disc STM-EPE 0992.

Ungurica petroliștilor - joc în Peșteana-Jiu, Gorj. Mgt. 1513 o (roșu).

Ungurița - Ștefan St. Tuțescu, „Izvorașul”, nr. 5-6/1929, p. 20-21.

Unguroaica - horă. D. Vulpian, op. cit., I, p. 179.

Urlățeanca - horă. D. Vulpian, op. cit., I, p. 178.

Ursa - joc în jurul Caransabeșului. A. Sequens, op. cit., p. 4. În Obreja, Caraș-Severin, i se zice Mormiru, iar în Dalei, același județ, Țandăra. T. Brediceanu, op. cit., p. 332. Se joacă în Borlova, Caraș-Severin. Mgt. 3193 It. cu grup de jucători, Mgt. 3193 II t.

Ursa pe băț - joc în Rudăria, Caraș Severin. Mgt. 2752 a II (roșu).

Ursariu - joc în com. Plosca, Teleorman. Mgt. 3789 II e (roșu).

Ursarul -  joc în com. Plosca, Teleorman. Mgt. 3790 I a (albastru).

Ursăreasca - Elena Sevastos, op. cit., p. 282. Horă. Fl. Cristescu, op. cit., p. 6. Ursăreasca sau Țigăneasca se joacă în com. Sita Buzăului, Covasna. A. Bucșan, op. cit., p. 211. Joc de bărbați în grup sau solistic, având caracter improvizatoriu, în com. Tulnici, Vrancea. Anca Giurchescu și C. Eretescu, op. cit., p. 79. Horă în Poiana Mărului, Brașov. Mgt. 3361 II a.

Ursărește - brâu. D. Vulpian, op. cit., p. 90.

Ursăria - horă săltăreață urmată de învârtită, în Teleorman, Vlașca și Ilfov. N. Varone, op. cit., p. 49.

Ursăria ca la Tufeni - Olt, se joacă frecvent în cadrul Călușului, în toate satele de pe Valea Cotmeanei. 

Vlădeanca  (E. Sevastos)
Vlăsceanca - Brîu și horă (D. Vulpian). Horă (Fl. Cristescu)
Vlăscencuța - Joc în Cîmpulung Muscel, Valea Mare și Priboieni, jud. Argeș. Se joacă în Țăgănești și Bogați, jud. Argeș. (Badea Marin) (Tib. Alexandru)
Vlășceneasca - Joc în Hotarele, jud. Ilfov (C. G. Prichici). În Bucșani și Podișor, jud. Ilfov.
Vlășceneasca lui Zlotea - Joc în țegheș și Domnești, jud. Ilfov.
Vlășcenească - Joc în Copăceni, jud. Ilfov.
Voiniceasca - Joc de 4 sau 8 flăcăi așezați în linie, mâinile pe umeri. Are mișcări variate, care  se termină cu „bătuta și salturi voinicești” ca la Chindie, în Bivolari, jud. Iași, și Ștefănești, jud. Botoșani (N. Varone).
Voinic - Brîu (D. Vulpian).
Voivodina timișană - Horă urmată de brîu. Se joacă în sate din jurul Timișoarei (N. Varone).
Voltara (Învârtitura) - Sârbă bătută, urmată de învîrtită, în Fodora, jud. Sălaj. (N. Varone)
Vrînceneasca - Joc în Pleșești, jud. Vrancea.
Vrînceneasca mărunțită - Joc în Paltin, jud. Vrancea.
Vulpea - Horă (Fl. Cristescu) (Gh. Fira). Joc ciobănesc în semicerc, ținuta liberă. Se compune din plimbări și pași pe loc, executați după comandă, în Nucșoara, jud. Argeș (A. Bucșan). Se joacă în Ciocănești și Corbi, jud. Argeș (Badea Marin). Joc în Hunia, jud. Dolj.
Vulpea de la Bechet - Joc în Laloșu, jud. Vîlcea.
Vulpea țărănească - Bîrca, jud. Olt.
Vulpia - Joc în Desa și Ciupercenii Noi, jud. Dolj.
Vulpieica - Horă de mînă, jud. Dolj (N. Varone).
Vulpiuța - Horă de flăcăi și fete, cu strigături. Are variante în satele oltenești din Valea Dunării (Gh. Popescu Județ).