Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aştepta să-ţi moară duşmanul. VICTOR MARTIN - ''Carte de citit la volan''
Faceți căutări pe acest blog
miercuri, 28 martie 2018
Timișoara istorică (M. D. R. T. 2011)
Timișoara a fost, de asemenea, primul oraș care a introdus iluminatul stradal electric și tramvaiul, primul oraș cu străzi pavate și primul care a organizat o proiecție cinematografică.
Cetatea a fost construită în secolul XIII, când județul Timiș, a cărui reședință era Timișoara, a fost inclus în regatul maghiar*.
În timpul dominației otomane de 200 de ani** și apoi în timpul regimului austro-ungar de alte două secole***, Timișoara este unul din cele mai multiculturale orașe de pe teritoriul de azi al României, cu semnificative minoritâți de origine maghiară, germană și sârbă.
Piața Unirii. Cea mai veche piață a orașului, realizată în stil baroc, este înconjurată de o mulțime de construcții splendide și proporționate: catedrala romano-catolică Sf. Gheorghe, Palatul Baroc (găzduind azi Muzeul de Artă), Episcopia, Catedrala Ortodoxă Sârbă și Liceul Teoretic Nikolaus Lenau****. În centrul pieței se află o trinitate barocă sau o columnă placată. În fața farmaciei de lângă Palatul Baroc, printre pietrele de pavaj ale pieței, se mai poate vedea imprimat în piatră planul fostei cetăți Timișoara, ale cărei ziduri au fost demolate în secolul XIX. Catedrala Romano-Catolică, cea mai importantă lucrare de arhitectură barocă din Timișoara, a fost proiectată de faimosul arhitect austriac Fischer von Erlach și a început în 1736. Principalul altar pictat a fost realizat de un faimos artist, care a studiat la Academia de Belle Arts din Viena.
În catedrala catolică se slujește regulat Liturghia în maghiară, germană și română.
Una din cele mai vechi piețe ale orașului, Piața Libertății este locul în care se află vechea Primărie***** și monumentul Sf. Ioan de Nepomuk; ultimul a fost realizat în 1756 de doi sculptori vienezi pentru a comemora victimele epidemiei de ciumă din 1738-1739******. Personajul principal al monumentului este Sf. Ioan de Nepomuk din Praga*******, protectorul catolicilor din Banat, deasupra căruia este reprezentată Sf. Maria purtând pe cap o coroană în formă de stea.
Piața Victoriei, care a fost martora declanșării Revoluției din 1989, este centrul cultural al Timișoarei. Catedrala Mitropolitană, construită în stil bizantin moldovenesc, cu turlele acoperite cu țigle emailate, domină partea de sud a pieții. La capătul opus se poate vedea clădirea teatrului și operei, care a fost construită la sfârșitul secolului XIX de doi arhitecți vienezi******** și care găzduiește nu mai puțin de patru importante instituții culturale: Opera Română*********, Teatrul Național**********, Teatrul German*********** și Teatrul Maghiar************. (Clădirea care găzduiește patru instituții culturale diferite este unică în lume.) Un covor floral și o fântână cu pești decorează partea centrală a pieței. Zona pietonală găzduiește târguri de iarnă sau de 1 martie, concerte și alte evenimente culturale. Castelul Huniade*************, cea mai veche clădire din Timișoara, care este sediul Muzeului Banatului, și Canalul Bega************** sunt situate în apropierea Pieței Victoria.
Unul din simbolurile orașului, Catedrala Mitropolitană*************** a fost construită între 1936 și 1946. Arhitectura sa combină stilul bizantin cu elemente vechi moldovenești. Catedrala este înaltă de 83 de metri și are 11 turle acoperite cu țigle emailate colorat, desenate cu motive decorative românești tradiționale; podeaua este acoperită cu mozaic imitând stilul covoarelor bănățene. Cele șapte clopote, care cântăresc împreună opt tone, fiecare corespunzând unui ton muzical, au fost turnate dintr-un material special, adus din Borneo**************** și Sumatra***************** și acordate de un compozitor român.
Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cea mai mare clădire religioasă a orașului.
Lăcașul de cult evreiesc este situat în Cetate, cartier al Timișoarei, și a fost construit între 1863 și 1865, pe baza unui proiect al unui arhitect vienez******************. Sinagoga, care are o capacitate de aproximativ 3000 de persoane, a fost construită într-o manieră eclectică, cu elemente ale stilului maur*******************, reminiscență a vechii comunități de evrei spanioli din Timișoara. A fost folosită aproape 100 de ani de comunitatea evreiască, dar s-a deteriorat la sfârșitul perioadei comuniste și a fost închisă când mulți dintre evreii încă rămași în oraș după al doilea război mondial au emigrat în Israel. Sinagoga a fost renovată între 2000 și 2005 și a fost redeschisă după 20 ani cu un concert festiv.
Sursa
Ministry of Regional Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 18-19 (Timișoara - Banat's capital).
Note M. T.
* Construcția cetății de piatră a fost realizată în 1307-1315 de regele maghiar Carol Robert d Anjou, pe locul unor fortificații mai vechi. (www.pressalert.ro - 05.01.2014) (www.timisoara-info.ro - Cartierul Cetate)
** Cetatea a fost cucerită de otomani în 1552, în timpul domniei lui Soliman Magnificul.
*** Cetatea a fost cucerită în 1716 de armata Habsburgilor austrieci comandată de mareșalul prinț Eugeniu de Savoia.
**** Clădirea a fost construită în 1878-1879, pentru a găzdui Șscoala superioară regală maghiară de stat, înființată în 1870. În 1919-1841 a fost transformată în liceu german. În 1941 a funcționat un luceu german de fete, numit din 1942 "Nikolaus Lenau" (poet austriac din secolul XIX). Liceul german a fost reînființat în 1948 și a revenit în clădire în 1955. (www.nlenau.ro)
***** "Primăria nouă" a fost construită în 1731-1734 la cererea coloniștilor germani, după cucerirea habsburgică din 1716. Renovată în 1782, 1849 și 1935. În 1949 instituția și-a mutat sediul, clădirea fiind azi monument istoric. (www.timisoara-info.ro)
****** Ciuma a ucis 1000 din cei 6000 de locuitori ai orașului. Wasserberger și Blim au sculptat monumentul la comanda primăriei în 1753-1756, înlocuindu-se un monument mai vechi din gresie. (www.timisoara-info.ro - Monumentul Sf. Maria și a Sf. Ioan Nepomuk)
******* Jan Nepomucky (c. 1345-1393) = Preot catolic din localitatea Nepomuk din Cehia, ucis din ordinul regelui infidel pentru că a refuzat să divulge taina spovedaniei reginei. Canonizat în 1729. (www.sfinticatolici.ro/ioan-nepomuk)
******** Palatul Culturii a fost construit în 1871-1875 de renumiții arhitecți Helmer și Fellner și reconstruit în urma unui incendiu. (www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********* Opera Română din Timișoara a fost înființată prin decretul regelui Mihai din 30 martie 1946. În 1940-1945, a funcționat la Timișoara Opera Română din Cluj, aflată în refugiu.(www.ort.ro - Despre noi - Istoric)
********** La 18 octombrie 1945, Ministerul Artelor aproba înființarea Teatrului Muncitoresc. al Poporului din Timișoara, din 1995 Teatrul Național "Mihai Eminescu". (www.cimec.ro/SCRIPTS/TeatreNou/istoric_teatru)
*********** În 1875-1899, în Palatul Culturii a funcționat Teatrul "Franz Josef". La 1 ianuarie 1953 a fost înființată Secția germană a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în Teatrul German de Stat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 31.07.1956. (www.teatrulgerman.ro - Teatrul - Despre noi)
************ Printr-un decret din 1953 a fost înființată Secția maghiară a Teatrului de Stat Timișoara, transformată în 1957 în Teatrul Maghiar de Stat, care a primit numele dramaturgului Csiky Gergely în 1990. (www.tm-t.ro - Teatrul - Despre teatru)
************* Castelul Huniade a fost construit în 1307-1315 de către Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, care l-a folosit ca reședință până în 1323. A fost reconstruit după cutremurul din 1443 de către Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. A fost reconstruit aproape total după asediul din 1848-1849. (https://uvt.ro/castelul_Huniade)
************* Muzeul Banatului a fost înființat în 1872 și a fost mutat în Castelul Huniade în 1948. (https://mnab.ro/istoricul-muzeului)
************** Canalul Bega, lung de 114 km, leagă orașul românesc Timișoara de orașul sârbesc Titel. Construcția sa a început și vârful volumului transportat a fost atins în 1931, după care circulația a încetat în 1958. (www.cjtimis.ro/ro/content/canalul-Bega)
*************** Catedrala Mitropoliei Banatului are hramul Sfinților Trei Ierarhi și a fost proiectată de arh. I. Troianescu. Clopotele au fost acordate de compozitorul Sabin Drăgoi. (www.crestinortodox.ro - Catedrala Mitropolitană a Timișoarei)
**************** Borneo = A treia insulă de pe glob după Groenlanda și Noua Guinee. Împărțită între Indonezia (70%; Kalimantan), Malaezia (29%) și Brunei (1%). (ro.wikipedia.org)
***************** Sumatra = A șasea insulă de pe glob: 437000 kmp. Situată în vestul arhipeleagului Indoneziei cu 50 milioane de locuitori în 2010. (ro.wikipedia.org)
****************** Sinagoga din Cetate a fost proiectă de arhitectul vienez Ignatz Schumann ș la inaugurare a participat împăratul Franz Iosef. www.intercultural.ro/turismintercultural/Sinagoga-Cetate.html)
******************* stilul maur = Stil arhitectonic dezvoltat în Peninsula Iberică cucerită de arabii musulmani în sec. VIII-XV. Principalele centre au fost orașele Cordoba (capitala califatului local din secolul X), Granada și Sevilla. A influențat și variantele locale ale stilurilor creștine din secolele XI-XVI: romanic, gotic și renascentist. (www.galeriadearta.ro/articole/arta-maura-in-Spania-710.htm)
miercuri, 28 februarie 2018
China - o piață uriașă de mașini (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)
China este cea mai puternică piață pentru mașini. În 1987, o nouă mașină proiectată de chinezi a fost lansată de o firmă din Changchung*. Fabrica era specializată în camioane. Până în 2005, producția noilor mașini era estimată să ajungă la 150.000 de bucăți și la 300.000 de automobile un an mai târziu. Mașinile vor fi utilizate de companiile de taxi, birourile guvernamentale și de oameni de afaceri. China are un contract și cu firma Volkswagen pentru a produce peste 20.000 de mașini pe an. Dezvoltarea noilor materiale și tehnologii care economisesc combustibil și creșterea numărului de roboți utilizați în liniile de montaj, precum și alte inovații, determină numeroase schimbări ale altor fabrici de mașini de pe glob, astfel încât țările mai puțin dezvoltate au avut probleme în promovarea propriilor industrii de mașini.
>
Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 101-102.
Notă M. T.
* Changchun = Capitala provinciei Jilin din NE Chinei, situată la granița cu Coreea de Nord. (ro.wikipedia.org)
vineri, 16 februarie 2018
Oază din Algeria (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)
Algeria. Este situată în Nordul Africii și este scăldată de Marea Mediterană. O bună parte a teritoriului este acoperită de deșert sau subdeșert. Limba oficială este araba*, dar se vorbesc și numeroase dialecte berbere**. Populația este de 25.714.000 locuitori, iar suprafața este de 2.381.740 kmp. Aici o întâlnești pe Fatima. Trăiește într-o oază a deșertului Sahara, într-o casă de pământ construită pe un deal. La poalele dealului se deschide o vale largă cu mulți palmieri, care produc curmale și asigură umbra pentru culturile plantate în vale. Când este foarte cald, familia se mută într-o colibă construită chiar în vecinătatea palmierilor. Grădinile sunt udate cu apă din puțuri foarte adânci. Pentru că plouă cel mult o dată pe an, apa de ploaie este colectată cu ajutorul unor jgheaburi, diguri și bazine cu mare grijă. Tatăl Fatimei este negustor de covoare. Bărbații din comunitate se întâlnesc în piața satului în fiecare seară, iar femeile în casa uneia dintre ele. Femeile nu pot participa în adunările populare decât pentru anumite sărbători. Copiii, însă, pot merge atât în piața satului, cât și în adunările femeilor.
>
Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode de educație modernă pentru mediu, Constanța, 2003, p. 89.
Note M. T.
* arab = Populația arabă locuiește în zona urbană de pe coastă. Califatul arab a cucerit teritoriul Algeriei în secolul VII de la Imperiul Bizantin (Roman de Răsărit) și a islamizat regiunea. În secolul XVI a intrat sub dominație otomană. La 1830 a început cucerirea franceză, care s-a încheiat după războiul de eliberare din 1954-1962. (www.worldhistoryblog.com)
** berber = Populația autohtonă berberă islamizată locuiește, în cea mai mare parte, în oazele din deșert. (www.worldatlas.com)
sâmbătă, 6 ianuarie 2018
Istoria industriei de calculatoare în secolul XX (MILOȘESCU 2000)
Necesitățile armatei au stat la baza construirii și utilizării primului calculator electronic. Apoi, administrația americană a cumpărat primul calculator nemilitar în 1951 pentru recensământul populației. Doi ani mai târziu a fost livrat primul calculator unei firme particulare: în 1953, General Electric* a cumpărat pentru uzina sa din Louisville** un calculator UNIVAC I***.
După succesul avut cu ENIAC****, Mauchly***** și Eckert****** au creat împreună o întreprindere. Când au început să aibă probleme financiare, au făcut propunerea de vânzare către trei firme puternice din punct de vedere financiar: IBM******* - prima companie de mașini electromecanice de birou, NCR******** (National Cash Register) - specializată în mașini de casă și Remington********* - specializată în mașini de scris. Firma Remington a avut mai mult fler și a acceptat repede oferta. (...) IBM, care fusese prima pe piața materialelor de birou, a fost ca și inexistentă în sectorul calculatoarelor până în anul 1954. Din 1952 până în 1954, Univac, subcompania de informatică de la Remington, a controlat în proporție de 100% piața calculatoarelor. El a păstrat mulți ani un avans tehnologic important, care a făcut din Univac furnizorul privilegiat al centrelor universitare și de cercetare.
(...) Dar, în câțiva ani, fără a neglija dezvoltarea și vânzarea produselor sale tradiționale, IBM a recuperat handicapul și a reușit să ocupe primul loc pe piața mondială de calculatoare. Din 1958 IBM a început să controleze două treimi din această piață. (...) În 1953 IBM a construit un calculator mai puțin evoluat pe plan tehnic decât cele ale firmei Univac, dar a știut să-și pregătească o lansare pe piață extraordinar de eficace. Mai întâi, chiar înainte de a se materializa proiectul care urma să se oună produselor Univac, IBM a anunțat calculatorul pe care îl va construi și vinde. (...)
(...) În aprilie 1953, firma a fost prezentă la New York, în mijlocul mediilor științifice, unde și-a prezentat primul produs. Aceeași politică a adoptat-o și pentru modelul următor, pe care l-a prezentat în peste 50 de universități. (...) Ca urmare, în cazul unor produse cu performanțe apropiate, cumpărătorul a ales de cele mai multe ori calculatoare IBM. (...) În anul 1969, pentru a realiza proiectul Apollo********** (primul om pe Lună), NASA a ales calculatoarele firmei Univac, care era singura firmă capabilă să realizeze un sistem teleinformatic ce putea să recupereze cu viteză foarte mare semnalele transmise de pe Lună. Dar firma IBM s-a dezvoltat și în această direcție. Datorită politicii sale de relații, în 1981, când și ea fost capabilă să realizeze calculatoare pentru naveta spațială***********, naveta a plecat cu calculatoate IBM.
Pe de altă parte, firma IBM cunoștea foarte bine piața datorită parcului său de mașini electromagnetice și beneficia de o rețea comercială formidabilă. Aceasta a determinat ca primele modele construite să fie îndreptate către rezolvarea problemelor de gestiune ale întreprinderilor. Din experiență, știa că în acest sector elementul strategic în alegerea unui calculator este prețul. Astfel, primul calculator pe care l-a construit pentru gestiune a fost de 12 ori mai ieftin decât produsul lor anterior. Succesul său comercial a fost prin instalarea, în 1953, a 175 de calculatoare de acest tip. Univac a neglijat sectorul economic și problemele sale, orientându-se mai mult pe performanțele tehnologice și pe domenii ca cercetarea, administrația și armata.
Din 1965 informatica nu mai este doar o activitate anexă, ci a devenit ea însăși o industrie. În contextul unei craeșteri puternice a pieței, calculatorul nu mai este un obiect ciudat. El este o unealtă folosită în toate domeniile de activitate.
Pe această piață puterea firmei IBM nu numai că s-a confirmat în anii următori, dar a crescut neîncetat. IBM a folosit aceeași politică abilă și mai târziu, când a apărut primul calculator personal și când a avut de înfruntat concurența calculatoarelor Macintosh************ ale firmei Apple*************: și-a lansat produsele cu multă publicitate, s-a orientat către aplicațiile economice și a practicat prețuri mai scăzute decât concurența. (...) De aici a rezultat o creștere în valoare absolută a firmei IBM. Această putere a antrenat efecte de dominare asupra celorlalte întreprinderi din sector și asupra ansamblului societății.
Unul dintre cei mai importanți concurenți ai formei IBM în domeniul microcalculatoarelor PC este compania Apple, care a început să construiască propriul model de microcalculator PC cam în aceeași perioadă în care IBM crea primul său PC. Calculatorul conceput de Apple, numit Macintosh, sau pe scurt Mac, nu era compatibil nici din punct de vedere hardware, nici din punct de vedere software cu cel creat de IBM. Acest calculator avea un mare avantaj: Apple a fost prima companie care, folosind ferestrele, casetele de dialog și pictogramele, a creat o interfață grafică pentru utilizator. În aceeași perioadã, calculatoarele IBM foloseau o interfață realizată printr-un limbaj de comandă care presupunea ca utilizatorul să învețe comenzile și să le introducă de la tastatură pentru a putea cere calculatorului să execute operații. Avantajul interfețelor grafice a determinat firma IBM să dezvolte medii de lucru grafice pentru sistemul de operare MS-DOS************** care lucra la nivelul limbajului de comandă. Cea care a realizat prima interfață grafică pentru calculatoarele IBM a fost firma Microsoft***************. Interfața se numea Windows. După mai multe versiuni ale acestei interfețe grafice, Microsoft a creat pentru calculatoarele IBM un sistem de operare care folosește interfața grafică: Windows 95. Dacă firma IBM a permis și altor companii să fabrice calculatoare care folosesc aceeași arhitectură cu calculatoarele sale (calculatoare compatibile IBM PC), firma Apple a fost mai restrictivă din acest punct de vedere. Un studiu de piață la momentul actual arată că sunt predomnante cele două tipuri de calculatoare IBM și Mac. Calculatoarele Mac sunt însă mult mai scumpe decât cele IBM. Ele sunt în general cumpărate de persoane care creează muzică și design.
Piața de software este dominată la momentul actual de firma Microsoft. Ea a fost fondată în iulie 1975, la Albuquerque, statul New Mexico, ca un parteneriat între Bill Gates**************** și Paul Allen*****************, cu scopul precizat de a crea limbaje pentru microcalculatorul Altair****************** construit cu microprocesor Intel 8080 și pentru microcalculatoarele care vor apărea pe piață. Compania a creat în acel an, pentru microcalculatorul Altair, limbajul Microsoft Basic. În anii următori a dezvoltat pentru microcalculatoare limbajul Fortran*******************. În anul 1978 firma avea doar 13 angajați și o vânzare anuală de un milion de dolari. Începând din anul 1980 firma Microsoft începe să colaboreze cu firma IBM pentru dezvoltarea sistemului de operare MS-DOS și a limbajelor de programare Basic, Fortran, Cobol******************** și Pascal********************* pentru microcalculatoare. În acel an firma Microsoft avea 40 de angajați și vânzări anuale de 8 milioane de dolari. În anii care au urmat Microsoft și-a continuat colaborarea cu IBM, dar din 1981 începe să colaboreze și cu Apple, principalul colaborator rămânând în continuare IBM, pentru microcalculatoarele căruia a dezvoltat și limbajul C. Paul Allen a părăsit în 1983 firma Microsoft. În acest an firma avea 300 de angajați și o vânzare anuală de 69 milioane de dolari.
În anii următori, Microsoft a creat pentru calculatoarele IBM prima interfață grafică de utilizator (Windows), primul sistem de operare cu interfață grafică (Windows 95), primul pachet integrat de programe pentru birotică Microsoft Office, ce cuprinde un procesor de texte (Word), un produs pentru gestionarea foilor de calcul (Excel), un sistem pentru gestiunea bazelor de date (Access) și un program de grafică pentru realizarea prezentărilor pe calculator (Power Point). Aspectul unitar al programelor din acest pachet a făcut ca Microsoft Office să cucerească piața în detrimentul altor produse, ca procesorul de texte WordPerfect********************** și produsul pentru gestionarea foilor de calcul Lotus 1-2-3***********************. Evoluția ulterioară a firmei Microsoft a arătat că Bill Gates este decis ca firma sa să domine total industria de software. Această politică de piață i-a creat animozități și conflicte juridice cu celelalte firme de pe piața de calculatoare: relațiile firmei Microsoft s-au mai răcit, firma Apple i-a intentat în 1988 un proces acuzând-o că i-a copiat interfața grafică în produsul Windows 2.03, Comisia Federală de Comerț* a anchetat-o pentru practici anti-concurențiale ca urmare a integrării în sistemul de operare Windows 95 a programului de navigare pe internet Internet Explorer etc.
(...)
Sursa
Mariana Miloșescu, Tehnologia informației. Manual pentru clasa a IX a, ed. Teora, București, 2000, pp. 279-282.
Note M. T.
* General Electric = Companie americană înființată în 1892, prin fuziunea lui Edison Electric. Light cu Thomson-Houston Electric. Firma a fost inclusă în indicele Dow Jones al bursei din New York din 1896, anul instituirii indicelui. (www.ge.com/about-us/history/)
** Louisville = Oraș din statul Kentaucky, din estul SUA. (ro.wikipedia.org)
*** UNIVAC I (Universal Automatic Computer) = Realizat de Mauchly-Eckert Computer Company, care a livrat 46 de bucăți în perioada 1951-1958. (www.thcop.net/hardware/univac)
**** ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Computer) = Primul calculator electronic, intrat în funcțiune în 1946, a fost realizat de J. Mauchly și J. Eckert de la Universitatea Pennsylvania, în baza unui contract încheiat cu armata SUA în timpul celui de-al doilea război mondial. (www.anacronic.ro - 26.11.2014)
***** John Mauchly (1907 Cincinnati/SUA - 1980 Ambler/SUA) = Doctor în fizică al Universității John Hopkins din Baltimore în 1932. Profesor la Universitatea Pennsylvania. Proiectant al calculatoarelor ENIAC, EDVAC, BINAC și UNIVAC 1. (history.computer.org)
****** John Eckert (1919 Philadelphia - 1995 Pennsylvania) = Absolvent al Facultății de Inginerie Electrică a Universității Pennsylvania. Profesor la UP. Proiectant al calculatoarelor ENIAC, EDVAC, BINAC și UNIVAC 1. Primul curs universitar de calculatoare. (www.computer.org)
******* IBM = Companie americană IT, înființată în 1911, în statul New York, prin fuziunea a trei firme, cu numele Computing Tabulating Recording. Numele International Business Machines a fost luat în 1924. (www-03.ibm.com/ibm/history/history/history_intro.html)
******** NCR = Companie înființată în 1879 la Dayton, Ohio, cu numele National Manufacturing Company, de către J. Ritty, inventatorul casei de marcat (cash register). Patentul și firma au fost cumpărate în 1884 de J. Patterson, care i-a dat numele actual. În 1991, compania a fost achiziționată de gigantul american AT&T. (www.ncr.com/company)
********* Remington Rand = Firma de armament E. Remington & Sons a fost înființată în 1816 de către inventatorul carabinei cu același nume. În 1873, compania a început să producă mașina de scris Glidden - Sholes, patentată în 1868. În 1886, divizia mașinilor de scris a fost vândută către trei angajați, care au înființat Standard Typewriter Manufacturing Company. În 1902, compania și-a schimbat numele în Remington Typewriter Company. În urma fuziunii din 1927 cu Rand Kardex numele firmei a devenit Remington Rand. În 1955 a fost cumpărată de Spyrre Corporation, care s-a unit în 1986 cu Borroughs pentru a forma Unisys. (eng.wikipedia.org)
********** Programul spațial Apollo (1961-1975) a fost anunțat de discursul din Congres al președintelui J. Kennedy din mai 1961. Programul a fost realizat de NASA cu nave spațiale Apollo și rachete purtătoare Saturn. În anii 1969-1972, navele Apollo 11, 12, 14, 15, 16 și 17 au aselenizat și 12 oameni au pus piciorul pe Lună. (www.historia.ro)
*********** La 12 aprilie 1981, NASA a lansat naveta spațială Columbia cu echipaj de doi oameni, care s-a întors în zbor planat. În cei 30 de ani de existență a acestui program spațial, cele 5 navete au efectuat peste 130 de misiuni cu peste 350 de oameni la bord, Challenger (1986) și Columbia (2003) explodând în zbor. (www.revistamagazin.ro - 6 iulie 2011)
************ Macintosh (din 1998 Mac) = Familie de PC lansată în 1984 cu procesor Motorola, 128 kb RAM și sistem de operare propriu. Primul calculator comercial cu interfață grafică și maus. Numele a fost preluat de la un soi de măr american. (oldcomputers.net)
************* Apple Inc. (Apple Computer până în 2007) = Firmă americană de IT, înființată în 1976, în Silicon Valley, de Steve Jobs și Steve Wozniak. Numele a fost preluat de la casa de discuri care lansase cântecele formației Beatles, al cărwi fan era Jobs. Numărul 1 mondial în 2012, cu o valoare de piață de 623 miliarde dolari. (playtech.ro - 21 august 2017)
************** MS-DOS (Microsoft - Disk Operating System) = Sistem de operare non-grafic cu linie de comandă. Creat de Tim Paterson pe baza 86-DOS pentru IBM-PC și lansat în 1981. Microsoft a oprit dezvoltarea sa în 2000. (www.computerhope.com)
*************** Microsoft = Cea mai mare companie de software din lume. (macgateway.com - 2012)
**************** William Gates III (1955 Seattle - ) = S-a născut în familia unui avocat și a unei profesoare universitare. A abandonat facultatea după doi ani, pentru a fonda Micro Soft cu prietenul său din copilărie P. Allen. În 2000 a înființat Fundația Bill și Melinda Gates. În 2014 s-a retras din funcția de președinte al companiei. (www.gatesnotes/globalpages/bio)
***************** Paul Allen (1953 Seattle - ) = S-a născut în familia unui director de bibliotecă. A abandonat studiile universitare pentru a lucra în domeniul computerelor. În 2000 părăsește comitetul director al Microsoft, al cărui nume l-a propus. (www.forbes.com - 31.01.2014)
****************** Altair = Lansat în 1975 de compania MITS din Albuquerque. (www.ziare.com - august 2006)
******************* FORTRAN = Prescurtare de la Formula Translation, rescris Fortran din 1990. Primul limbaj de programare, folosit și în prezent. Lansat în 1957 de John Backus de la IBM. (www.britannica.com)
******************** COBOL = Acronim pentru Common Business Oriented Language. Limbaj pentru afaceri. Din 2002 orientat pe obiecte. Lansat în 1959 de Grace Hopper. (www.manager.ro)
********************* Pascal =Limbaj structurat lansat în 1970 de elvețianul Niklaus Wirt. Numele său onorează memoria matematicianului francez Blaise Pascal, autorul primei mașini. mecanice de calculat în 1641. (limbajulpascaldianasianna.wordpress.com)
********************** WordPerfect = Lansat în 1979 de B. Bastian și A. Ashton de la Universitatea Brigham Young din Utah. Cumpărat în 1994 de Novell și în 1996 de Corel. Detronat în anii 90 de Word-ul lui Microsoft. (eng.wikipedia.org)
*********************** Lotus 1-2-3 = Lansat în 1983 de Jonathan Sachs de la Lotus Software (azi parte a IBM). Retras în 2013. (www.techopedia.com)
luni, 27 februarie 2017
Rechinul ca materie primă în 1863 (VERNE 1901)
(...)
- Și ce vrei să faci cu rechinul ăsta căpitane?
- Să-l tăiem în bucăți și să păstrăm tot ce are valoros!... Chiar numai în ceea ce te privește, doctore, din acești rechini se scoate o untură care nu se încheagă niciodată și care egalează în proprietăți curative untura de pește. După ce e uscată și lustruită, pielea servește bijutierilor la fabricarea unor obiecte fanteziste, legătorilor de cărți pentru a face piele de sagri, tâmplarilor ca răzuitoare...
- Ei, căpitane, întrebă doctorul Filhiol, pretinzi oare că această carne se și mănâncă?
- Fără îndoială și aripioarele rechinului sînt atît de căutate pe piețele imperiului celest*, încât costă până la șapte sute de franci tona... Chiar dacă noi nu ne delectăm cu ele, facem din carnea asta un clei care este superior celui de nisetru în ce privește limpezirea vinurilor, berei și lichiorului. În plus, pentru cei cărora nu le repugnă savoarea lui uleioasă, fileul de rechin nu-i deloc dezagreabil... Vezi, așadar, că ăsta de aici valorează greutatea lui în aur!
(...)
>
SURSA
Jules Verne, Șarpele de mare**, trad. I. Hobana, Ed. Tineretului, București, 1969, pp. 53-54.
NOTE M. T.
* Tian xia (limba chineză) = „Sub cer”. „Imperiul celest” este denumirea dată Chinei în epoca imperială. (http://mariabalasa.blogspot.ro/2013/06/un-picut-de-chineza-imperiul-celest.html)
** Șarpele de mare - Jules Verne, „Devoratorul de SF”, 5 martie 2013 (http://fansfro.blogspot.ro/2013/03/sarpele-de-mare-jules-verne.html)
miercuri, 16 decembrie 2015
Agricultura Marii Britanii în timpul marii crize economice mondiale din 1929-1933 (GALSWORTHY 1933)
(...)
Acum în legătură cu porcinele...” aci urmau niște informații și o plîngere că agricultura nu era folosită cum se cuvine. ”Dacă oamenii și-ar da seama că toată carnea de pasăre, cartofii, aproape toate legumele, o mare parte din fructe și o cantitate de lactate superioară celei obținute azi de la fermele de vaci pot fi realmente produse în țară și dacă printr-o prohibire treptată a importurilor în aceste ramuri ar încuraja, ba chiar ar forța pe cultivatorii și crescătorii noștri să aprovizioneze piața internă, în zece ani am avea o agricultură intensivă și profitabilă, cu o ridicare minimă a costului de trai și o imensă economie a cheltuielilor de import. Vezi bine cît de novice sînt în politică. Cerealele și carnea constituie false indicii ale drumului pe care merg eu. Cerealele și carnea din dominioane*, iar restul (fructe și legume de climă caldă) din producție internă, constituie motto-ul meu.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell**, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, p. 364.
NOTĂ M. T.
* Dominionul era o formă de autoguvernare internă acordată de Marea Britanie unor colonii importante: Canada (1867), Australia (1901), Noua Zeelandă (1907) și Uniunea Sud-Africană (1910). (http://www.ziarulevenimentul.ro/m/stiri/stiinta%20si%20tehnica/imperiul-britanic--21006.html)
** ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)
luni, 7 decembrie 2015
Simțul datoriei sociale de la vechile familii nobiliare la națiunea modernă din Anglia (GALSWORTHY 1933)
(...)
Polițistul își schimbă direcția manșetelor, iar Sir Lawrence traversă continuîndu-și drumul spre Berkeley Street. Aici se petrecuseră destule schimbări! Casele măreției de odinioară dispăreau văzînd cu ochii. Bucată cu bucată, fără vreun țel vizibil, aproape cu nerușinare, așa cum se pricep englezii adevărați să facă, Londra se reconstruise. Epoca dinastică apusese, odată cu dependințele ei și feudalismul și Biserica. Pînă și războaiele se purtau acum pentru popoare și pentru piețele lor. Numai existau războaie dinastice sau religioase. Mă rog, asta era ceva! ”Pe zi ce trece, căpătăm tot mai multe asemănări cu gîngăniile, își zise Sir Lawrence. Și ce interesant e! Religia aproape că și-a dat duhul pentru că a murit credința într-o viață viitoare; și totuși, ceva se căznește să-i ia locul, munca obștească, munca socială, crezul furnicilor, crezul albinelor! Drumul cel mai rapid, fără îndoială, dar oare și cel mai sigur? Nu! Sistemul convingerii rămâne cel mai bun, pentru că odată înstăpînit ține, numai că-i al naibii de lent. Da, și al naibii de ironic! Pînă acum, simțul muncii sociale era apanajul familiilor de viță veche, care-și băgaseră în cap că trebuie să realizeze ceva util pentru a-și plăti rangul obținut în societate.
Acum, cînd aceste familii se stingeau, simțul datoriei sociale va persista oare? Și pe ce cale o să-l ”preia” poporul? ”Mă rog, își zise Sir Lawrence, în fond muncă utilă face și conducătorul de autobuz, și vînzătorul de prăvălie care-și dă atîta osteneală ca să-ți asorteze culoarea ciorapilor, și femeia care are grijă de copilul vecinului, sau care adună pomeni pentru oamenii fără căpătîi ori copiii de pripas, și motociclistul care se oprește și se uită la tine cum meșterești la mașină, și poștașul și care-ți poartă recunoștință cînd îi strecori un bacșiș; și oricine-ți întinde o mînă să te scoată din mocirlă cînd își dă seama că te înfunzi cu adevăratelea. Singurul lucru de care-i nevoie e sloganul: „Aer curat și exercițiu, pentru făurirea instinctelor sănătoase”. Asta ar trebui afișat pe toate ferestrele autobuzelor, în locul anunțurilor de tot felul: ”Colosala crimă săvîrșită de un preot” sau ”Escrocherie la loto-pronosport”. (...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 177-178.
NOTĂ M. T.
* ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)
luni, 31 decembrie 2012
duminică, 30 decembrie 2012
luni, 13 februarie 2012
Restaurantul „Dorna” din Constanța în 1972 („Litoral” 1972)
Dacă ați întîrziat mai mult timp în piața centrală a orașului, piața „Griviței”, vă facem și recomandarea de a poposi pentru cîtva timp la restaurantul cu autoservire „Dorna”, pentru a gusta cîte ceva din variatele sortimentele de mîncăruri prezentate ca într-o adevărată expoziție de artă culinară. La restaurantul „Dorna” cu 10 lei puteți servi două feluri de mîncare și o prăjitură, ne spune șeful unității, Ionescu Iancu. Și încă un amănunt: restaurantul „Dorna” se deschide la 5,30 dimineața.
>
SURSA
***, „Dorna”, „Litoral”, Constanța, ?.?.1972, p.?.
marți, 20 decembrie 2011
Ținutul Damergu din Africacentrală în secolul XIX (VERNE 1863)
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
Grădina lui Breslea din București în secolul XIX
(10) Grădina lui Breslea (Brăslea, Braslea), devenită proprietatea librarului George Ioanid (1818-1906) a fost transformată de acesta, mai ales după ce și-a lichidat librăria, în 1874, într-o grădină de pomi fructiferi și de legume care aproviziona cu trufandale piețele de zarzavaturi ale Capitalei; ea se întindea pe o suprafață mult mai întinsă decît parcul Ioanid din zilele noastre, la capătul dinspre centru al străzilor Polonă și Țăranilor (astăzi Aurel Vlaicu). În toamna anului 1871 grădina Braslea (Ioanid) din strada Polonă 104, oferea spre vînzare pomi, fructe, viță de vie (TEL.2 septembrie 1871, p. 3)
>
miercuri, 1 decembrie 1999
„Introducere în sistemul mass-media” (COMAN 1999)
Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Polirom/Media (M. Coman), Iași, 1999
(2) M. C. s- a născut la 26 martie 1953 în Făgăraș. Absolvent al Facultății de Litere, Universitatea București, în 1976. Doctor în filologie (1984). Profesor la școala generală nr. 30 între 1976 și 1983; redactor și secretar responsabil de redacție la Scânteia Tineretului (1983-1989). Director al editurii Ion Creangă (1989-1990), conferențiar și ulterior profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București; decan al acestei facultăți (1990-1998); în prezent, este decan al Facultății de Jurnalism al Universității Media; Președinte al Rețelei Școlilor de Jurnalism din Europa Centrală și de Est, consilier al ORBICOM (Rețeaua Catedrelor de Comunicare ale UNESCO), director al revistei științifice The Global Network. Cărți publicate: Izvoare mitice (1980), Sora Soarelui (1983), Mitos și Epos (1985), Mitologia populară românească (I/1986, II/1988), Punctul și spirala (1992), Bestiarul mitologic românesc (1996), Din culisele celei de a patra puteri (1996). Studii și monografii în revistele Reseaux, Gazette, Communication, Cahiers du journalisme și în cărți, precum La transition en Roumanie (1995, Montreal), Valeriana (1996, Cracovia), Medialandschaft im Umbruch (1994, Berlin), Telerevolution culturelles: Russie, Chine, L Europe de l est (Paris, 1998).
7 Cuvânt înainte
Cei trei M: comunicare, societate și cultură de masă
Caracteristicile comunicării de masă
Tipologia instituțiilor de presă
Caracteristicile produselor mass-media
Investiții, costuri și strategii ale profitului
Trustizarea și asocierea în rețele
Mass-media și piața duală a produselor
Finanțarea alternativă a presei
De la dimensiunea politică la dimensiunea economică
Caracteristicile industriilor culturale
Cererea, producția și distribuția mărfurilor culturale
Funcții, roluri și efecte
Tipologii și terminologii
Funcția de informare
Funcția de interpretare
Funcția de „legătură”
Funcția de culturalizare
Funcția de divertisment
Libertate sau control
Modelul autoritarist
Modelul comunist
Modelul liberal
Modelul serviciului public
Teoriile efectelor puternice
Teoriile efectelor limitate
Teoriile efectelor slabe
„The media is message”
Comunicare și dezvoltare
Imperialism cultural, globalism și „glocalism”
De la spațiul public la opinia publică
Presa ca a patra putere
Un teritoriu al luptelor neîntrerupte: comunicarea politică
Când Puterea ascultă de Presă
Cine este jurnalistul?
Jurnaliști și comunicatori
Jurnaliști, colaboratori și animatori - o conviețuire tensionată
Jurnalistul și nostalgiile sale
Profesie, profesionalism, profesionalizare
Presiuni, costuri, norme de comportament
Structura instituției de mass-media
Reporterul
Editorul
Cooperare și conflict
Birocratizarea proceselor de producție
Birocrațiile nebirocratice
Fabricarea știrilor
Evenimente neașteptate, evenimente banale și pseudo-evenimente
Universurile multiple ale informației
231 Încheiere
233 Bibliografie
coperta 4: Mass-media au devenit, în lumea modernă, un fel de centru gravitațional în raport cu care se poziționează toate celelalte segmente ale societății - sistemul economic, sistemul politic, sistemul ideologic, sistemul cultural, sistemul tehnologic, sistemele și subsistemele sociale. Cartea de față încearcă să dezvăluie modul în care funcționează sistemul mass-media, atât în angrenajele proprii, cât și în interferențele lui cu celelalte sisteme ale societății. - M. Coman
vineri, 30 ianuarie 1998
„Nerv și concizie” (INEA 1998)
Gabriela Inea, Nerv și concizie, „Tomis”, Constanța, ianuarie 1998
E cu adevărat dificil de făcut o analiză globală a romanului românesc contemporan și aceasta mai cu seamă din pricina difuzării accidentate și accidentale la care este supusă cartea în anii din urmă, deci a accesului greoi și mai mult întâmplător la romanele apărute pe piață. Conceptul „operei plutitoare”, lansat de postmodernistul John Barth, se potrivește de minune cu situația prezentă a receptării literaturii tipărite, imaginile care ne parvin despre ceea ce se scrie sunt atât de fragmentare și dezarticulate, încât nu ne rămâne decât să făurim din imaginație aspectul întregului. Modul haotic în care li se dă drumul cărților pe piață, hazardul ca principiu fundamental al lecturii, ne determină să încercăm doar o „ochire” rapidă și sumară, nicidecum o examinare serioasă a fenomenului în discuție.
Romanul contemporan se poate defini în primul rând prin eclectism, printr-o anumită „carnavalizare stilistică”, cum a numit Bakhtin melanjuri de stiluri și registre. Scriitorii par să preia ce li se potrivește mai bine din literatura care s-a făcut de-a lungul veacului, încercând, totuși, impunerea unui limbaj propriu, aflat cumva în răspăr cu cel al antecesorilor. prețul originalității este, nu de puține ori, excesiv. Ușoara deconectare inițială, apărută ca urmare a căderii cenzurii, a fost curând înlocuită cu euforia apelului sârguincios la toate straturile limbii române, atât de greu încercate de tiparele sever selective ale cenzorilor comuniști. Trezit brusc în fața unui orizont așa de permisiv, a posibilității de a scrie orice, fără a mai face apel la complicatele paradigme care îi puneau la treabă, nu glumă, pentru a ajunge să comunice cititorului, pe căi întortocheate, ceea ce își propunea, romancierului român i-a trebuit o perioadă de grație pentru a învăța să reinventeze lumea cu alte mijloace decât cele folosite până atunci. Am avut de-a face cu un interval de tranziție către ficțiune, câțiva ani în care a apărut, aproape în exclusivitate, doar literatură concentraționară, jurnale de rezistență și romane autobiografice, fenomen absolut firesc după o jumătate de secol de dictatură. Pe ici pe col, însă, mai vechii sau mai noii romancieri (și se pare că avut de-a face cu un val întreg de debuturi remarcabile) au continuat să fantazeze, să imagineze alternative ale lumii reale, menținându-se în limitele celor două coordonate majore ale scriiturii: cea „artistică” de tip elaborat și proza austeră, denudată de orice artificii livrești.
După „vesela apocalipsă” (o sintagmă cu care Mircea Cărtărescu definea anii 80), s-au încercat, fără prea mare succes, o serie de reevaluări ale peisajului prozei românești - un exemplu sunt cele două volume ale lui Marian Barbu, „Aspecte ale romanului românesc contemporan!”, o întreprindere marcată de o mare doză de subiectivism, totuși utilă, bună de urmat și de alții, mai cu seamă într-o vreme atât de amenințată de globalizarea explozivă a valorilor, de repere axiologice din ce în ce mai difuze.
S-a impus la un moment dat senzația că proza cu personaje și lumi plăsmuite ar fi ușor decadentă, că energiile novatoare s-au cam epuizat și că e foarte greu să fii original acum, la sfârșit de mileniu, când s-a exploatat din plin cam tot ce se putea în materie de curente, tendințe sau maniere, dar poate că tocmai această desprindere de tradiție (fără a pune nimic în loc, cel puțin la nivel programatic), precum și atomizarea tipurilor de roman sunt caracteristici de bază ale prozei contemporane. Fără a cădea pradă elegiilor despre moartea lentă a discursului ficțional, încurajând sumbrele prevestiri ale dispariției literei scrise în favoarea imaginii, a computerului, trebuie să recunoaștem că am intrat într-o epocă în care prozatorul nu mai e privilegiat de lipsa oricărei concurențe în materie de divertisment și că, deci, dacă vrea să fie citit, trebuie să dea la iveală romane dinamice, scrise cu nerv și concizie. Au apus vremurile când cititorii erau de ordinul sutelor de mii și se grăbeau să devoreze tot ce apărea pe piața cărții. Acum sunt infinit mai puțini și mai pretențioși. Și e probabil că, mai devreme sau mai târziu, furând câte un pont-două de la autorii de best-seller-uri (dacă nu cumva scriu doar pentru sertare ori pentru posteritate) romancierii români se vor plia pe orizontul lor de așteptare. Crud, dar adevărat!
joi, 28 decembrie 1995
„Bursa” (GALLOIS 1995)
Dominique Gallois, Bursa. Origine și evoluție, trad. L. Moldovan (Belgia, 1995), Teora, București, 1999, aprilie
8 Introducere
11 1. O istorie îndelungată
14 2. Noi extinderi
18 „Miercurea neagră” la bursa din Mexico
19 Principalele piețe financiare în dezvoltare (piețe emergente)
20 3.Piețele de azi, conectate între ele
23 O sută de ani de indice Dow-Jones
35 1. Rolul bursei în economie
39 2. Valorile mobiliare: acțiuni și obligațiuni
41 Acum 80 de ani: împrumutul rusesc
45 Octombrie 1994: împrumuturile de stat
46 3. Multiplicarea produselor intermediare
52 Societățile SICAV: povestea unei „ciuperci financiare”
55 O perioadă excepțională pentru capital
59 1. Actorii
65 Dispariția ringului bursei
66 2. Funcționarea piețelor bursiere
67 Nasdaq - „noua piață americană”
76 Firma But - cea mai rentabilă firmă franceză a anului 1994
79 Piețele americane
80 Piața britanică sau International Stock Exchange
82 Supravegherea piețelor bursiere
87 1. Influența dobânzilor
88 Un exemplu de scădere a nivelului dobânzilor
88 Un exemplu de creștere a nivelului dobânzilor
93 16 septembrie 1992: Banca centrală a Suediei ridică pragul limită al dobânzilor la 500%
98 Pe fondul unor zvonuri alarmiste, bursa se află în „precampanie electorală”
99 2. Viața întreprinderii
103 Început bun al firmei Renault la bursă
109 Acționarii-martori
109 Fantoma OPA - Oferta publică de cumpărare
112 Cea mai mare ofertă publică de cumpărare din istorie este un fiasco
114 Exemple de reacții bursiere
119 Citate celebre
120 1.Epoca Big-Bang-ului
125 2. Piețele instrumentelor financiare
128 Contractul la termen la MATIF
129 Principiul general
130 MATIF-6: o nouă piață la palatul Brongniart
133 Ritualurile de la MATIF
134 3. Piețele de opțiuni
138 1. Exemplele din 1987 și 1994
141 Riscurile piețelor derivate
144 Lexicul produselor derivate
150 Falimentul casei Barings
151 3. Tentativele de reintroducere a reglementărilor
153 Puterea fără egal a celor două sute
158 Cronologie
164 Bibliografie
165 Index
sâmbătă, 2 ianuarie 1993
„Istoria Evului Mediu” (MANOLESCU 1993)
prof. dr. Radu Manolescu, Istoria Evului Mediu, vol. I Europa apuseană, partea II Sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne (secolele XVI-XVII), Universitatea București/Facultatea de Istorie, București, 1993, 143 p.
Note
Bibliografie selectivă
Condițiile istorice ale evoluțiilor relațiilor capitaliste în secolele XVI-XVII
Tehnica
Populația
Piața internă
Piața externă
Declinul relațiilor feudale
Forța de muncă
Acumularea de capital
Statul absolutist și formarea relațiilor capitaliste
Reforma, revoluția burgheză și relațiile capitaliste
Domenii de activitate
Mineritul
Industria
Producția manufacturieră
Industria textilă
Șantierele navale
Industria alimentară
Industria hârtiei și tiparului
Comerțul
Activitatea bancară
Poziția „oamenilor de afaceri” și a statului față de dobândă
Economia agrară
Pescuitul
Trăsături specifice ale evoluțiilor relațiilor capitaliste în secolele XVI-XVII
Italia
Țările de Jos. Provinciile Unite (Olanda)
Anglia
Germania
Franța
Peninsula Iberică
Note
Bibliografie selectivă
Imaginea lumii înainte de marile descoperiri geografice
Condițiile istorice ale marilor descoperiri geografice
Descoperirile portugheze. Descoperirea căii din Europa spre India prin circumnavigația Africii
Formarea imperiului colonial portughez
Explorările spaniole. Descoperirea Americii
Expediția Magellan în jurul lumii
Formarea imperiului colonial spaniol
Explorările englezilor, francezilor și olandezilor în regiunile nordice
Explorările rușilor. Cucerirea Siberiei
Formarea imperiului colonial olandez. Explorările olandeze în regiunile australe
Urmările marilor descoperiri geografice
Note
Bibliografie selectivă
Condițiile istorice ale Reformei
Germania în ajunul Reformei
Reforma luterană
Reforma populară a lui Thomas Munzer
Războiul țărănesc german
Comuna din Munster
Reforma după războiul țărănesc german
Reforma în țările nordice
Confederați elvețiană în ajunul Reformei
Reforma zwingliană
Reforma calvinistă
Reforma în Franța
Reforma în Anglia
Reforma în Italia și în țările iberice
Urmările Reformei
Reforma catolică (Contrareforma)
Note
Bibliografie selectivă
Condițiile istorice ale formării monarhiei absolute
Caracterul monarhiei absolute
Atributele monarhiei absolute
Monarhia absolută în Franța / Formarea monarhiei absolute și apogeul ei - Criza absolutismului în timpul „războaielor religioase” (civile) (1562-1598) - Restaurarea absolutismului în timpul lui Henric IV - Progresele absolutismului în timpul domniei lui Ludovic XIII și al conducerii cardinalului Richelieu - Instituțiile monarhiei absolute franceze
Monarhia absolută în Anglia / Instaurarea monarhiei absolute de către Henric VII - Monarhia absolută și Reforma în timpul lui Henric VIII - Incertitudini în evoluția monarhiei absolute și a Reformei - Consolidarea absolutismului în timpul Elisabetei I
Monarhia absolută în Spania / Spania în timpul lui Carol Quintul - Spania în timpul lui Filip II - Spania în prima jumătate a secolului XVII - Instituțiile monarhiei absolute spaniole
Note
Bibliografie selectivă
Germania / Condiții istorice generale - Autoritatea imperială, principii teritoriali și orașele
Italia / Condiții istorice generale - Regimurile social-politice italiene - Posesiunile spaniole
Note
Bibliografie selectivă
Țările de Jos înainte de revoluție
Cauzele revoluției
Forțele sociale participante
Desfășurarea revoluției
Provinciile Unite la sfârșitul secolului XVI și în secolul XVII
Note
Bibliografie selectivă
Condiții istorice ale evoluției relațiilor internaționale în secolele XVI-XVII
Zone și etape ale relațiilor internaționale ale Europei apusene în secolele XVI-XVII
„Războaiele italiene”
„Monarhia universală” a lui Carol Quintul
Lupta pentru preponderență în Europa apuseană (1519-1559)
Relațiile anglo-spaniole în secolul XVI
Relațiile franco-spaniole la sfârșitul secolului XVI
Războiul de 30 de ani
Note
Bibliografie selectivă
Renașterea
Umanismul erudit și critic
Istoriografia umanistă
Filosofia
Lucrările utopice
Literatura
Științele naturii
Arta în epoca Renașterii, în a doua jumătate a secolului XVI și în prima jumătate a secolului XVII
Însemnătatea Renașterii și culturii în secolele XVI-XVII
Note
Bibliografie selectivă
miercuri, 23 ianuarie 1991
„C. Dobrogeanu-Gherea, ca și...creveții?!” („CUGET LIBER” 1991)
?, C. Dobrogeanu-Gherea, ca și...creveții?!, „Cuget Liber”, Constanța, 23 ianuarie 1991
La librăria „Mihai Eminescu”, locul operelor „genialului” a fost luat de ediția „Operelor” lui C. Dobrogeanu-Gherea. Afirmația este valabilă din toate punctele de vedere. Ele ocupă același colț în care se aflau cărțile îmbrăcate în roșu, sunt la fel de multe (peste 300 de volume aflate „la vedere”) și par, la fel de inutile, „bucurându-se” de același dezinteres din partea cititorilor. Și atunci, de ce un număr atât de mare de opere ale aceluiași autor trebuie să stea pe acele rafturi - și asta nu de azi, de ieri - în condițiile în car este evident că nu se vând, când ar fi de ajuns mult mai puține volume care să indice eventualelor persoane interesate că acestea există în librărie? Numai pentru a ocupa un spațiu care să nu rămână gol, precum cutiile cu creveți din magazinele alimentare? Este păcat, totuși, ca opera unui gânditor important al mișcării socialiste românești de la începutul secolului să se afle în aceeași situație cu cea în care s-a găsit „creația” lui „Piticu-știe-tot”. Orice s-ar spune, un C. Dobrogeanu-Gherea nu poate suporta comparație cu „to-așul” nici măcar într-o asemenea împrejurare. Doar că preocupările oamenilor sunt acum diferite și ideile propagate de gânditorul socialist nu prea mai trezesc interesul cititorilor în această perioadă în care se vorbește până la obsesie despre miraculoasa economie de piață.
O librărie ar trebui, deci, să fie un spațiu dinamic și plin de diversitate, în care să se afle mereu noutățile editoriale (chiar luând în considerare slaba producție de carte a anului care tocmai s-a încheiat) și nu unul care să adăpostească sute de volume prăfuite și nevandabile. (....)
joi, 3 ianuarie 1991
„O istorie a comunicării moderne” (FLICHY 1991)
Patrice Flichy, O istorie a comunicării moderne. Spațiul public și viață privată, trad. M. Lazăr (fr. 1991), Polirom/Media (M. Coman), Iași, 1999, 254 p.
2 P. F. (n. 1945) este cercetător la Centrul național de studii ale telecomunicațiilor și conduce grupul de cercetare privind comunicarea la CNRS și la revista „Reseaux”. De același autor: Les Radios locales en Europe (cu M. Sauvage și R. Chaniac), La Documentation Francaise, 1978; Comunication et pouvoir (cu J. Barbier-Bovet și P. Beaud), Anthropos, 1979; Les industreris de l imaginaire, PUG, 1980; Images pour la cable (coord.), La Documentation Francaise, 1983
13 Introducere
Prima parte: De la comunicarea publică la comunicarea de piață (1790-1870)
19 Savantul și inginerul
22 Comunicarea în secolul luminilor
Un spațiu nou
Un timp nou
Măsuri noi
O limbă universală
Inovatori multipli
Difuzarea inovației
Utilizările telegrafului
Celelalte rețele europene
De la monopolul de fapt la monopolul de drept
Telegraful liberal
45 Invenția rețelelor
49 Începuturile electricității
Electricitatea de salon
Acțiune electrică și acțiune magnetică
Circulația invenției
Un sistem universal
61 Telegraful electric de stat
Telegraful electric aerian
Deschiderea către comunicarea privată
66 Operatorul de la bursă
70 Economiștii și circulația informației
71 Statul liberal, operatorul telegrafului
Naționalizarea telegrafului britanic
Partea a doua: Comunicarea familială (1870-1930)
79 Tehnician și antreprenor
83 Imaginea revelată
Fotografie unică sau multiplă
Statul promotor al fotografiei
Apăsați pe buton, restul îl facem noi
88 Sunetul conservat
Aparat de birou sau aparat în casă
93 Un nou spațiu familial
Muzica în familie
Fonograful casnic
Suporturi pentru aducere aminte: colecția și fotografia
104 Imaginea prinde viață
109 Comunicarea vorbei prin electricitate
114 Apelurile prin telefon
Telefonul de afaceri
Telefonul particular
119 Vizitele prin telefon
Telefonul rural
Telefonul urban
Telefonul în Europa
124 O rețea universală
129 De la Maxwell la Marconi
133 Comunicarea maritimă
Monopolul natural al radiocomunicației
De la radiotelegrafie la radiotelefonie
140 Un nou mijloc de comunicare în masă
Propag în toate direcțiile
Crearea utilizării comerciale
Partea a treia: Comunicarea globală (1930-1970)
151 Cercetarea și dezvoltarea
153 Schimbul
Spre automatizare
O centrală telefonică aproape centenară
Inevitabila ascensiune a tehnicilor numerice
167 Transmisia
Ghid de undă contra fascicul luminos
Fibra optică
176 Tehnicile de bază
178 „Integral electronic” în televiziune și informatică
Televiziunea între două baleiaje
Lenta dezvoltare a paradigmei informatice
187 Telecomunicațiile, informatica, audiovizualul - pe calea unificării
Telecomunicații și informatică
Satelitul
„Integral numeric”
193 De la spațiul public la spațiul privat
Individualizarea spațiului public
Cinematograful: ultimul spectacol colectiv
202 „Trăind împreună separat...”
Muzica adolescenților
Adolescență de negăsit
210 Sfera comunicațională
Televiziunea personală
Comunicarea nomadă
217 Reflecții finale
221 Note de referințe bibliografice
244 Bibliografie generală
249 Index
coperta 4: Destinată specialiștilor în Științele comunicării, jurnaliștilor, studenților și profesorilor de la facultățile de jurnalism, cartea lui P. F. este o sinteză utilă a dinamicii profunde a universului comunicațional în care trăim. Parcursul pe care îl propune autorul pleacă de la inventarea telegrafului, a primelor aparate de fotografiat, trece prin istoria fonografului, radioului și cinematografului și ajunge la marile companii de mass-media, transmisia prin satelit și comunicarea interactivă. În epoca videotex-ului, a poștei electronice și internet-ului, cartea ne readuce la momentele cheie ale relațiilor interumane și la cele dintre oameni și guverne: inventarea unor noi forme de comunicare și a mijloacelor prin care aceasta devine posibilă și de neocolit.
luni, 1 mai 1989
Economia neoclasică (GUERRIEN 1989)
Bernard Guerrien, Economia neoclasică, trad. D. Neguș (Paris, 1989), Humanitas/Repere-Economie-7, București, 1993, 207 p.
Concepția neoclasică despre societate
Piața ca mijloc de coordonare
Principiul de raționalitate
Importanța modelului concurenței perfecte
Economia neoclasică povestită adulților
Critică logică și critică empirică
I.Unitățile de decizie: gospodării ale populației și întreprinzători
Relația de preferință a gospodăriei. Clase de echivalență și curbe de indiferență. Noțiunea de rată de substituire. Rată marginală de substituire. Funcții de utilitate ce reprezintă o relație de preferință. Resursele gospodăriei. Rata marginală de substituție și utilitățile marginale
Productivități marginale și randamente de scară
II. Oferte și cereri pe piețe concurențiale
Ipoteza concurenței perfecte. Ipoteza unui sistem complet de piețe.
Opțiunea gospodăriei familiale. Oferta concurențială de muncă. Opțiunea întreprinderii. Randamentele dimensionale și concurență perfectă. Funcția de cost și funcția de ofertă
III. Echilibrul concurențial
Metode de abordare a stării de echilibru parțial sau general?
Ipotezele Arrow-Debreu. Importanța modelului Arrow-Debreu
Tatonarea walrasiană. Forma cererilor nete în echilibrul general: teorema Sonnenchein-Mantel-Debreu. Proprietăți ce caracterizează cererile nete: lipsa iluziei monetare și legea lui Walras. Flexxibilitate și stabilitate a tatonării
IV. Echilibru, optimizare și repartiție
Criteriul și optimurile lui Pareto. Cutia lu Edgeworth, nucleu și curbă de contract. Echilibru concurențial și optimizarea paretiană. Piață, dreptate socială și eficacitate
Bunurile colective. Efectele externe. „Alinierea” efectelor externe la o activitate concurențială și „internalizarea” lor. Teorema optimului secund (second best). Statutul intervenției statale. Concluzie asupra modelului de concurență perfectă
Schimburi în situație de dezechilibru, scheme de raționare și efecte de raportare
Oferte și cereri noționale sau efective. Tranzacții
Stări de echilibru la prețuri fixe
O tipologie a stărilor de echilibru la prețuri fixe
Renunțare la ipoteza prețurilor fixe
Flexibilitatea prețurilor, conjecturi și stări de echilibru conjecturale
Concluzie
Moneda ca unitate de calcul
Moneda ca mijloc de schimb
Economia secvențială și moneda ca mijloc de rezervă
Stările de echilibru temporare
125 VII. Macroeconomia și teoria neoclasică
Legea lui Say. Teoria cantitativă a banilor
Incertitudinea și rolul întreprinzătorilor. Funcția de consum. Motivația pentru investiție. Politica economică propusă de Keynes. Keynes și ajustărilor realizate prin prețuri
Modelul IS-LM. IS-LM și piața forței de muncă
150 VIII. Polemica dintre keynesieni și monetariști
„Monetariștii”. Polemica în jurul curbei lui Phillips. „Noii clasici” și anticipațiile raționale. Importanța modelului noilor clasici. Valoarea conceptului de echilibru cu anticipații raționale
2. Cercetarea bazelor microeconomice ale macroeconomiei
170 IX. Concurența imperfectă
Comportamentul monopolului. Monopol și optimizare. Costuri fixe și randamente crescătoare. Randamentele crescătoare și tarifarea la costul marginal
Echilibrul Cournot-Nash. Existența unor stări de echilibru Cournot-Nash. Oligopolul și concurența prin prețuri: demersul de tip Bertrand
Concluzie asupra teoriei concurenței imperfecte
193 Concluzie generală
205 Bibliografie
coperta IV
Care sunt supozițiile, ipotezele, demersurile și structura logică ale teoriei neoclasice? Demonstrează această teorie cu adevărat că mecanismele concurenței perfecte conduc la un echilibru economic general? „Sinteza neoclasică” permite integrarea modului keynesian de abordare într-un demers neoclasic? Care este natura dezacordurilor dintre keynesieni și monetariști?
Bernard Guerrin, economist, doctor în matematici și în științe economice, este conferențiar la Universitatea din Paris (Pantheon-Sorbonne), unde predă analiză economică și matematici.
sâmbătă, 5 iunie 1982
„În zgomotul bursei” (MURGU & LAZĂR & ISĂRESCU)
Nicolae Murgu, În zgomotul bursei, Albatros, București, 1982, 223
IX Prefață
Parte întâi: Bursele - mister, năzuințe, decepții
2 1.Scormonind trecutul
6. 2.Spectacolul bursei
8 3.Zile negre pe Wall Street
18 1.Primii speculatori ai Americii
26 2.Regele finanței
33 3.Regele petrolului
42 4.Dinastia Rotschild
50 5.Regele automobilului
Partea a doua: Bursele de valori
58 1.Naștere și maturizare
62 2.New York - capitala capitalului
65 3.Tranzacții în aer liber
67 4.City-ul Londrei
68 5.Bursa din Paris
70 1.Incidentele creează reguli
75 2.Funcționarea burselor de valori
78 3.Micul și marele acționar
Partea a treia: Bursele și piețele internaționale de mărfuri
84 1.O formă modernă a vânzării-cumpărării
88 2.Organizarea burselor de mărfuri
93 3.Europa și America
96 4.Principalele burse de mărfuri
96 1.Un nume prestigios: LME
100 2.Pierre Secretan, primul speculator
107 3.Patru simboluri: Cu, Pb, Zn, Sn
114 4.Aur și argint
121 5.Noii veniți: aluminiul și nichelul
125 1.Pulsul se ia la Chicago
127 2.Un echilibru fragil: piața cerealelor
131 3.Bursele de zahăr
133 4.Semințe și uleiuri vegetale
135 5.ispita cafelei cuprinde lumea
140 6.De unde fluctuațiile valorice ale cafelei?
144 7.Sora bună a cafelei: cacaoa
147 8.Două produse textile: bumbacul și lâna
151 9.Bursele de cauciuc natural
155 1.Mecanismul burselor de mărfuri
157 2.Operațiuni bursiere
162 3.Rolul burselor de mărfuri în comerțul mondial cu produse de bază
Partea a patra: Bursele în România
168 1.Primele activități comerciale pe teritoriul românesc
171 2.Bâlciurile... forme embrionare ale bursei
172 3.Alt strămoș al bursei: hanurile
173 4.Relațiile cu negustorii străini
175 5.Privilegiile acordate schimburilor comerciale
177 6.Mărfurile de schimb
178 7.Moneda de schimb
184 1.Cafeneaua și strada: primele sedii ale bursei
185 2.Începuturile
186 3.Întâia lege a burselor
187 4.Prima întrerupere a activității la bursă
189 5.Bursa în perioada interbelică
191 6.Organizarea bursei
191 7.Legea burselor
193 8.Sediul bursei bucureștene
195 Glosar bursier